Rescriere după povestea Omul de zăpadă, de Hans

Christian Andersen. Lectura – Andi Vasluianu

 Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un om de ză padă care ară tă destul de
ciudat: în loc de ochi avea două cioburi mari și o gură fă cută dintr-o greblă veche, ceea ce îl
fă cea să pară că are și dinți
E așa de frig încât tremur de bucurie! Simt cum îmi trosnește tot corpul când bate vantul acesta
rece și plăcut – spuse omul de zăpadă. Ce mult mi-ar plăcea să mă pot mișca din loc! Dacă aș
putea, m-aș da și eu pe gheață, cum fac băieții, dar nu știu nici măcar să merg!
 Cățelul îi spune ce s-a întâmplat cu oamenii de zăpada de anii trecuți:
– Într-o bună zi, chiar soarele o să te învețe să mergi, spuse cățelul. Eu am văzut cum s-a
întamplat anul trecut cu omul de zăpadă construit de băieți. Hai! Hai! Și cu cel de dinaintea lui!
S-au dus cu toții…
Omul de zăpadă privește curios soba
Tristețea Omului de zăpadă
 Ș i într-o dimineață vremea se încă lzi. Se apropia primăvara și afară era din ce în ce mai
cald. Omul nostru de ză padă se fă cu din ce în ce mai mic pâ nă câ nd, într-o zi, se transformă
în apă . Iar în locul unde stă tea el, ră mă sese acum doar măturica de cură țat sobele adusă de
copii atunci câ nd îl înă lțaseră .