invatare presupune trei elemente, factorii determinanti / conditionanti, interconexati si anume : situatia de invatare, conditiile interne / externe de realizare si modificarile comportamentale obtinute. In functie de, esential, conditiile invatariicare produc schimbari in capacitatea elevului exista opt tipuri de invatare, structurate piramidal, cumulativ ierarhic, de la cea mai simpla la cea mai complexa: 1.
invatarea de semnale, reflexologica,
involuntara, ce consta in capacitatea individului de a raspunde difuz la semnale;
2. invatarea stimul raspuns, tot reflexologica
si consta in capacitatea de a raspunde precis la un semnal precis, fiind o invatare motorie; 3.
inlantuirea, ca legare a unor relatii de tip
stimul raspuns invatate anterior, ca verigi ale unui lant, incat invatarea lantuluilasa impresia producerii ei dintr-o data;
4.
asociatia verbala, ca invatare de lanturi
verbale, legate de relatia imagine cuvant, unde cuvantul are mare putere discriminativa;
5.
invatarea prin discriminare ca invatare a
unor raspunsuri la stimuli (fizici) relativ similari, bazata pe reducerea interferentelor si discriminarea stimulilor;
6.
invatarea de concepte, ca invatare a unui
raspuns comun la o clasa de stimuli, fizic
diferiti, raspunsul insemnand identificarea si demiterea unei clase de obiecte si fenomene; 7.
invatarea de reguli ca legaturi intre
concepte stiute, invatarea rezultand din verbalizarea (legatura verbala) si aplicarea (legatura conceptuala) ei; elevii au invatat o regula cand stiu sa o foloseasca adecvat;
8.
rezolvarea de probleme invatarea ca si
capacitate de a combina reguli stiute pentru obtinerea unor noi reguli, prin efort de gandire, de unde si noi capacitati de gandire.
Teoria lui Gagn desi are valoare operationala
ridicata, a fost criticata pentru ca invatarea este considerata ca proces aditiv, cumulativ ierarhic, cantitativ si mai putin pentru ca restructureaza competentele dobandite in procesul ei.