III.

Eficientizarea comunicării în școală

Nu spune putin în vorbe multe, ci mult în vorbe puține- Pitagora

Una dintre caracteristicile principale ale procesului de comunicare este eficiența coordonării ei.
Eficiența comunicării depinde de calitatea transmisiei, adică de structura logică a conținutului, claritatea,
precizia, plasticitatea exprimării, fapte care țin de presonalitatea profesorului, de relațiile profesor- elev,
de contextul psihosocial, ca și de nivelul dezvoltării psihice a receptorului, de structurile mentale și
lingvistice ale elevului, de participarea lui activă în procesul comunicării.
Preocupările privind facilitarea şi îmbunătăţirea comunicării au existat din cele mai vechi timpuri.
Deşi regulile unei comunicări eficiente par foarte simple şi la îndemâna oricui, ele fiind rodul unei
îndelungate experienţe comunicaţionale, practica relevă faptul că aplicarea lor este frecvent încălcată.
Un profesor interesat trebuie să afle cât mai multe despre clasa cu care lucrează, despre elevul pe
care îl are la clasă, caută informații despre acesta. Câteva ore petrecute la clasă nu sunt suficiente pentru a
descoperii talentele și abilitățile copilului, în condițiile în care se lucrează cu 30 de elevi. Acesta este și
motivul pentru care întâlnirea cu părintele poate fi un prilej de colectare a informațiilor care să ajute la
distrugerea bariereide comunicare dintre profesor și elev. Schimbul de informații trebuie să aibă loc în
ambele sensuri ale relației profesor-părinte. Frecvența și consistența acestor informații despre copil , se
dovedește de cele mai multe ori a fi un test dificil de trecut pentru fiecare participant.
Sarcina profesorilor este să informeze părinții cu privire la modul în care se pot implica activ în viața și
modul de lucru al copiilor.
Observând sistematic copilul acasă sau în mediul școlar se poate depista din timp problemele de
comportament sau de adaptare la sarcinile școlare. Cunoașterea acestor probleme din timp pot să conducă
la adoptarea unui program și a unor metode adecvate fiind mai ușor să previi decât să corectezi
problemele deja instalate.
Comunicarea eficientă între toți actorii implicați in acțiunile educative reprezintă cheia de boltă a
dezvoltării corecte a copiilor și a elevilor.
Citirea, scrierea și abilitatea de a asculta cu atenție sunt cele trei abilităţi comunicative care
trebuie permanent dezvoltate la elevi. Elevii trebuie să știe - trebuie să fie învățați - printre multe alte
lucruri, cum să se prezinte în mod corespunzător, cum să stabilească contact vizual semnificativ, cum să
înceapă și să susțină conversații, cum să interacționeze cu tot felul de oameni, cum să susţină un interviu
de succes, cum să gestioneze relațiile și, în cele din urmă, cum să se adreseze unui public, cu autoritate și
încredere. Elevii trebuie să învețe să stabilească raporturi interumane, bazate pe încredere și respect.
Acestea sunt componentele de bază ale unei interacțiuni umane de calitate, specifică secolului actual.

Reguli de bază privind comunicarea eficientă

Exprimate sintetic, acestea sunt :
 • regula cantităţii – în ceea ce spun, cadrul didactic/ elevul trebuie să ofere informaţia
necesară, nici mai mult, nici mai puţin;
• regula calităţii – ceea ce spun vorbitorii trebuie să respecte realitatea;
• regula relaţiei – mesajul vehiculat de vorbitor trebuie adecvat scopului comunicării;
• regula semnificaţiei – informaţia transmisă trebuie să fie semnificativă pentru contextul şi
circumstanţele în care se desfăşoară comunicarea;
• regula stilului – vorbitorii trebuie să fie clari, coerenţi, comprehensivişi concişi;
• regula receptivităţii – emitenţii trebuie să-şi adapteze mesajele la caracteristicile receptorilor
şi la cunoştinţele presupuse de aceştia.
Prin comunicarea didactică se realizeaza interacţiunea profesor – elev şi o serie de relaţii
care influenteaza procesul de predare : relaţii de schimb informaţional, de influenţare reciprocă, de
cooperare, simpatetice faţă de emiţătorul mesajului didactic.
Comunicarea eficientă trebuie să întrunească anumite condiţii :
a) conţinutul relevant al mesajelor, informaţie actuală, bine structurată şi organizată, selectată
potrivit particularităţilor clasei şi în timpul afectat momentelor lecţiei; argumentare logică, exemple
riguros selecţionate, limbaj corect şi riguros, nivelul de conceptualizare adecvat elevilor;
b) modul de prezentere : coerenţă logică, strategie de abordare variată, adecvată conţinutului şi
scopului, alternarea strategiilor ( inductivă, deductivă, analogică ), implicare afectivă prin exprimarea
interesului, pasiunii, convingerea copiilor de autoritatea şi competenţa învaţătorului;
c) stilul stimulator, incitant, antrenant, atrăgator al exprimării verbale, pentru a crea o ambianţă
favorabilă comunicării;
d) concordanţă între exprimarea verbalizată și limbajul trupului;
e) empatie pentru a putea imprima circulaţiei informaţionale sensul dorit;
f) tact în comunicare pentru a putea preveni distorsiunile: mod politicos de adresare, incitant,
stimulator, pentru a putea capta atenţia copiilor şi bunăvoinţa lor de a asculta şi de a participa activ la
comunicare.
Eficienţa comunicării didactice depinde şi de o serie de factori tehnici. Astfel, calitatea canalelor
de informare favorizează schimbul de mesaje, previne distorsiunile şi pierderile de informaţii. Formarea
competenţei comunicative presupune un nivel de performanţă bazat pe cunoştinţe, capacitaţi şi atitudini şi
un nivel optim educaţional care determină eficienţa subiectului într-o activitate. Şi este la fel de
importantă atat pentru educatori cat şi pentru educaţi.
Comunicarea didactică este eficientă atunci când, atât profesorul cât şi elevii respectă anumite
cerinţe:
a) ale profesorului:
- claritatea mesajelor;
- precizia acestora (evitarea formulării ambigue);
- utilizarea unui limbaj adecvat şi accesibil elevilor (potrivit nivelului lor de
înţelegere, corespunzător vârstei);

2
 - structura logică a mesajelor transmise;
- prezentarea interesantă a materiei predate;
- asigurarea unui climat adecvat comunicării.
b) ale elevilor:
- sa aibă capacitate de concentrare (pentru a putea recepţiona şi înţelege mesajul
profesorului);
- să posede cunoştinţele anterioare necesare învăţării care urmează;
- să fie motivaţi pentru a învăţa (în general şi la un anumit obiect de studiu, în
particular);
- să cunoască limbajele utilizate de profesor ( sau de calculator, în cazul instruirii
asistate de acesta).
Cunoştinţele, modul de gandire, vocabularul, deprinderile, priceperile şi conduitele
communicative sunt dobandite prin instrucţie şi educaţie şi îmbogăţite/perfecţionate prin
autoinstruire,autoeducaţie.
O importanţă deosebită în activitatea cu elevii o are capacitatea empatică a profesorului.
Ascultarea este unul dintre cele mai importante atribute ale comunicării, ea solicitând concentrare atât
pentru perceperea cuvintelor rostite, câtşi pentru înţelegerea mesajelor non-verbale. Acestea din urmă
sunt, de cele mai multe ori, mai pline de semnificaţie decât mesajul de bază.
Există și câteva reguli nescrise privind eficiența comunicării foarte importante:
* Nu subestimați niciodată importanța comunicării. Abilitatea unui lider de a inspira încredere este
similară cu abilitatea de a comunica eficient. Ambele presupun acțiune din partea lui și un raspuns din
partea discipolilor. Comunicarea înseamna interacțiune pozitivă.
*Este bine să manifestăm o preocupare autentică față de persoană cu care stăm de vorbă. Cand
oamenii simt că te preocupă persoana lor, sunt dispuși să te asculte cu atenție. Capacitatea de comunicare
este rezultatul unui sentiment de afinitate față de semenii noștrii.
*Capacitatea de a ne concentra asupra interlocutorului nostru. Cei care nu sunt în stare să
comunice se concentrează numai asupra propriei persoane și a părerilor lor. Cei care au această capacitate
se concentrează asupra răspunsului persoanei cu care stau de vorbă. Cei care comunică bine înteleg și
limbajul corpului.
*Capacitatea de a comunica cu diferiți oameni. Un om care întelege arta comunicării, are
capacitatea de a-l face pe interlocutorul lui să se simtă în largul său. El poate să comunice cu toți oamenii,
indiferent de poziția socială.
*Contactul vizual pe care trebuie să-l stabilim cu interlocutorul nostru. Oamenii care sunt cinstiți
cu tine te privesc fără teamă în ochi.
* Un zambet cald. Modalitatea cea mai rapidă prin care putem stabili căi de comunicare este
zâmbetul. Un zâmbet doboară nenumărate bariere în calea comunicării, trecând dincolo de granițele
culturii, rasei, vârstei, clasei sociale etc.

3
 În concluzie, comunicarea eficientă are o influenţă majoră asupra reuşitei sau eşecului şcolar. Şi
este considerată premisa esenţială a eficientizării învăţamantului în vederea reuşitei şcolare.

Bibliografie
Ion Ovidiu Pânișoară - Comunicarea eficientă, editura Polirom, Iași, 2006
Jean- Claude Abric- Psihologia comunicarii, editura Polirom, Bucuresti, 2002
Loredana Ivan,Adina Chelcea - Comunicarea nonverbala, gesturile și postura. editura
Comunicare.ro , Bucuresti, 2005