Comunicarea didactic

IN METODICA PREDARII MATEMATICII

Prof. Precup Alex

11 noiembrie 2014

CUPRINS

1. COMUNICAREA
DIDACTICA................................................................................

2. PARTICULARITATILE COMUNICARII DIDACTICE...............................

3. BARIERE IN COMUNICAREA DIDACTICA..............................................

4. IMBUNATATIREA COMUNICRII DIDACTICE.......................................

9
11

5. BIBLIOGRAFIE...............................................................................................

COMUNICAREA DIDACTICA

Comunicarea a fost definita ca o form particular a relaiei de schimb ntre dou sau mai
multe persoane, dou sau mai multe grupuri.
Comunicarea este un proces relational, in cadrul caruia doi sau mai multi interlocutori fac
schimb de informatii, se inteleg si se influenteaza intre ei. A comunica presupune castigarea si
activarea competentei comunicative care este deopotriva aptitudinala si dobandita. Codurile folosite
in comunicare sunt: cuvantul, gestul, imaginea, miscarea, starile afective etc. Fiind o relatie de
schimb de informatii, interlocutorii pot deveni in acest timp atat receptori cat si emitatori, folosind
diferite canale: vizual, auditiv, tactil etc.
Eseniale pentru actul comunicrii sunt:
1) relaia dintre indivizi sau dintre grupuri,
2) schimbul, transmiterea i receptarea de semnificaii,
3) modificarea voit sau nu a comportamentului celor angajati.
Elementele comunicrii didactice sunt:
emiterea mesajului didactic de ctre profesor sau de o alt surs de informaie, de la o
anumit distan;
canalul prin care se transmite mesajul;
receptarea mesajului de ctre elevi;
stocarea i prelucrarea lui n scopul lurii deciziilor (formularea rspunsurilor de ctre
elev, a corectrilor sau a completrilor de ctre profesor).
TIPURI DE COMUNICARE :
Dupa nivelul interactiunii:
intraindividuala
interpersonala
de grup
de masa
publica sau mediatica.

Dupa

tipul de cod utilizat

verbala (orala si scrisa)
paraverbala
nonverbala.

Dupa canalul utilizat

directa (nemijlocita)
mediata (cnd se folosesc canale intermediare cum ar fi cartile, televiziunea, radioul,
telefonul, internetul, aparatele foto, camerele de filmat etc. ).
Comunicare nonverbal; se realizeaz prin intermediul mijloacelor nonverbale( corpul
uman, spaiul sau teritoriul, imaginea)
Comunicarea verbal (limbajul). Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific
umane, cel mai frecvent folosit n comunicarea interumana. Limbajul, constituie expresia i
realizarea conduitelor verbale.
In cadrul comunicarii verbale distingem:
- comunicarea orala
- comunicarea scrisa
Expresivitatea comunicarii didactice este influentata de tinuta fizica, expresivitatea fetei,
gesturi, stralucirea privirii, contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc
semnificatia cuvintelor. De exemplu, un profesor care intra n clasa si se aseaza la catedra sau se
lipeste de tabla si ramne acolo toata ora, si diminueaza mult din forta discursului. Limbajul
nonverbal are semnificatii la fel de profunde ca si cel verbal.
Scopul comunicarii didactice este acela de a forma convingeri prin organizarea activitatii
didactice si alegerea acelor procedee favorabile formarii convingerilor privind toate domeniile
cognitiei si practicii umane. Atunci cnd formarea de convingeri nu este posibila, se apeleaza la
persuadare, prin care ntelegem influentarea persoanei mai mult dect prin formare de convingeri,
prin argumentare, dar si prin vizarea afectivitatii, de exemplu atunci ct apelam la flatare pentru a
convinge mai usor. Persuasiunea nsoteste convingerea atingnd att ratiunea ct si sentimentele.

PARTICULARITATILE COMUNICARII DIDACTICE

Modelul comunicarii didactice este unul interactiv; este bazat pe o multitudine de coduri
(ganduri, gesturi). Comunicarea este predominant verbala, se bazeaza pe dialogul scolar. Dupa felul
atitudinii (pozitiva sau negativa), ea poate facilita actul comunicarii didactice. Comunicarea
didactica este complexa si convergenta; faciliteaza realizarea mai multor sarcini didactice. Verbal
informeaza prin cuvant, paraverbalul atentioneaza prin intonatie, nonverbalul actioneaza prin gest.
Comunicarea didactica este un tip instrumental pentru ca se bazeaza pe un scop precis.
Comunicarea didactic are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale
comunicrii interumane:
se desfoar ntre doi sau mai muli ageni: profesor i elevi, avnd ca scop comun
instruirea acestora, folosind comunicarea verbal, scris, non-verbala, paraverbal i vizual, dar
mai ales forma combinat;
mesajul didactic este conceput, selecionat, organizat i structurat logic de ctre profesor,
pe baza unor obiective didactice precise, prevzute n programele colare;
stilul didactic al comunicrii este determinat de concepia didactic a profesorului i de
structura lui psihic;
mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ- demonstrativ i este transmis
elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltrii intelectuale a acestora i nivelului de
cunotine pentru a fi neles de elevi;
- comunicarea se regleaz i autoregleaz cu ajutorul unor retroaciuni (feed-back i feedforward), nlocuind blocajele care pot apare pe parcurs.
In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe
FUNCTII:
funcia informativ, de transmitere a mesajului didactic i educativ;
funcia formativ, de stimulare a gndirii i a imaginaiei la elevi;
funcia educativ, de transmitere a influenelor educaionale, de coeziune i afirmare a
grupurilor colare;
funcia de evaluare i reglare a procesului de predare - nvare;
funcia de rezolvare a problemelor educaionale i a conflictelor colare.

REGULILE comunicarii didactice eficiente sunt:

- sa asculti, adica sa tii cont de parerea si interesele celorlalti;
- sa observi adica sa te intereseze ceea ce se ntmpla n cadrul situatiei de comunicare si sa
ntelegi starea receptorilor;
- sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor;
- sa te exprimi adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul
comunicarii;
- sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.
Competenta comunicationala pentru profesor presupune achizitii de cunostinte si abilitati
din mai multe domenii:
- cunoasterea influentei contextului comunicational asupra continutului
si formei
comunicarii, precum si adaptarea comportamentului de comunicare la acesta;
- cunoasterea regulilor comunicationale si a impactului comunicarii paraverbale si
nonverbale n cadrul comunicarii didactice;
- cunoasterea psihologiei umane si scolare, abilitate de relationare cu elevii;
- cunoasterea culturii interlocutorilor, deoarece limbajul nonverbal difera de la o cultura la
alta, iar ceea ce este considerat eficient n comunicare pentru o cultura poate fi ineficient pentru o
alta.
Pentru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite CARACTERISTICI:
1. Ale profesorului:
- claritatea mesajelor
- precizia acestora
- utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor
- utilizarea unui limbaj adecvat ( corect din p.d.v stiintific)
- structurarea logic a mesajelor transmise;
- prezentarea interesant a coninutului instruirii;
- asigurarea unui climat adecvat comunicrii
2. Ale elevilor:
- s aib capacitate de concentrare (pentru a putea recepta i inelege mesajul profesorului);
- s posede cunotinele anterioare necesare nvrii ce urmeaz;
- s fie motivai pentru a nva ( in general i la un anumit obiect
studiu, n particular);
- s cunoasc limbajele utilizate (de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de
acesta
n comunicarea didactica profesorul trebuie sa-i faca pe elevi sa simta ca are o vocatie n
aceasta directie, ca este un partener de ncredere, care doreste un dialog autentic. Competenta de
comunicare se va manifesta si prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciati profesori
sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici sa se simt a judecati, nici
manipulati, nici sfatuiti, ci cei care le ofera sentimentul de siguranta si libertatea comunicarii.

BARIERE IN COMUNICAREA DIDACTICA

Comunicarea poate fi OBSTRUCTIONATA sau doar perturbata de o serie de FACTORI

care se interpun ntre semnificatia intentionata si cea perceputa putnd fi legati de oricare dintre
componentele comunicarii (emitator, mesaj, canal, receptor), sau de interactiunea lor.
Dintre acestia cei mai importanti sunt :
1. Efectele de statut uneori statutul prea nalt al emitatorului n raport cu receptorul pot
cauza rastalmaciri ale mesajului de catre acesta din urma.
2. Probleme semantice specialistii au tendinta sa foloseasca un jargon profesional,
creznd ca si ceilalti l pot ntelege; persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se exprima
ntr-un mod mai sofisticat, greu de nteles pentru persoane cu un nivel de scolarizare scazut.
3. Distorsiuni perceptive cnd receptorul are o imagine despre sine nerealista si este lipsit
de deschidere n comunicare, neputndu-i ntelege pe ceilalti n mod adecvat.
4. Diferente culturale persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri si
simboluri diferite.
5. Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte pentru
fiecare informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales o situatie urgenta nu are
sorti sa fie ndeplinita daca este ceruta la sfritul orelor de program sau la sfrsitul saptamnii.
6. Lungimea excesiva a canalelor o retea organizationala complicata duce la o comunicare
lenta.
FACTORI FIZICI PERTURBATORI iluminatul necorespunzator, zgomote parazite,
temperaturi excesiv de coborte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia telefon, cafea, ceai
etc.
BARIERE UMANE in cadrul unei comunicari eficiente sunt :
- fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durata
intlnirii, etc.
- semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte.
- determinate de factori interni: implicare pozitiva (ex: Imi place Ion, deci il ascult);
implicare negativa (ex: Mirela m-a brfit acum 1 an, deci interpretez tot ce spune ca fiind mpotriva
mea).
- frica
- diferentele de perceptie
- concluzii grabite
- lipsa de cunoastere
- lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes a
interlocutorului fata de mesajul emitatorului).
- emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii).
- blocajul psihic

Blocajele de comunicare, sau distorsiunea informaiei se pot produce atunci cnd:

emitorul (profesorul) nu stpnete coninutul mesajului didactic transmis;
acesta nu este expus clar, inteligibil i sistematizat;
emitorul vorbete prea ncet, prea tare sau prea repede;
nu prezint la nceput scopul mesajului i nu creeaz motivaii pentru a trezi interesul
pentru comunicare;
emitorul nu sincronizeaz diferitele tipuri de comunicare (verbal, paraverbal,
nonverbal, vizual etc.);
mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de
rezolvat;
mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract i nu trezete interes, producnd
plictiseal;
comunicarea este numai unidirecional, producnd pasivitate;
elevii nu sunt angajai n comunicare prin dialog sau prin ntrebri retorice;
eficiena comunicrii este blocat si de fondul stresant creat de emitor (plictiseal,
oboseal, nerbdare, teama de a nu grei n expunere etc.);
elevii nu au cunotinele necesare pentru a inelege mesajul didactic sau acestea nu au fost
fixate temeinic i ca urmare se produc interferene.

Intre obstacolele ce apar mai frecvent n comunicarea didactic, menionm:

suprancrcarea (determinat de criza de timp, dar i de dorina unor profesori de a nu
omite lucruri importante);
utilizarea unui limbaj ncifrat, inaccesibil (sau greu accesibil) elevilor;
dozarea
neuniform, n timp, a materialului de predat;
starea de oboseal a elevilor /studenilor sau indispoziia profesorului; climatul tensionat
sau zgomotos.

IMBUNATATIREA COMUNICRII DIDACTICE

Pentru imbunatatirea comunicrii didactice, este necesar cunoaterea respectarea unor reguli de
ctre profesori, ntre care menionm:
1) Nu intrati direct in subiectul lectiei. Sfatul acesta este combatut de cei care considera ca o
discutie prealabila ( chiar cu continu legat sau nelegat de tema ) ar risipi atentia si asa foarte
labila a elevilor. Practica arata ca o demarare imediata ( ca sa nu se piarda timp, ora fiind
scurta) pierde pe drum destui elevi care mai au inca ceva de comunicat intre ei , de cerut
creioane, radiere, si altele. Nu credem ca pretentiile unei discipline riguroase manifestata si
prin imperativul Fiti atenti! ar reprezenta solutia cea mai buna. Poate comparatia nu e cea
mai reusita dar la un mare concert inainte de a auzi muzica se aude cacofonia inevitabila a
acordarii instrumentelor.
2) Utilizati cel putin in primele comentarii limbajul natural. Tratatele de matematica incep
aproape invariabil cu Fie..., Se da... si altele asemanatoare, asigurandu-se acuratetea
expunerii. Profesorul insa nu se adreseaza unui public specializat ci unuia cu o compozitie
destul de eterogena, care trebuie captat, care trebuie convins, care trebuie sa inteleaga. Nu
este imputabil sa folosesti cuvinte obisnuite ci e imputabil daca se ramane numai la acest
nivel de comunicare.

3) Ritmul expunerii in limbaj matematic trebuie sa fie mai putin sustinut decat al vorbirii
obisnuite. Se stie ca cel care expune are tendinta de a o lua mai inainte iar cel care
receptioneaza ( si mai si scrie ) sa ramana in urma. Profesorul este dator sa aiba grija de
acest aspect si cand apeleaza in cursul lectiilor la raspunsurile elevilor mai bine pregatiti.
Acestia, confundand situatia cu cea a raspunsului personal pentru nota, maresc intuitiv
ritmul pentru a asigura cea mai buna impresie.
4) Subliniati prin intonatie denumirile noi, notiunile, concluziile remarcabile. De altfel
intregul discurs trebuie sa fie nuantat si ca forma ( nu numai ca fond). Modul in care unii
profesori utilizeaza intensitatea sonora a expunerii si anume vorbesc mai incet pentru ca
elevii sa faca liniste sau mai tare pentru a acoperi zumzetul clasei, reprezinta doar un
paleativ si nu adevarata solutie.

5) Repetati definitiile sau in general tot ce doriti sa fie corect inregistrat in caiete sau
chiar retinut pentru a fi util imediat. Acest sfat ramane valabil si in conditiile in care
modernizandu-se mijloacele de invatamant, elevii nu vor mai folosi maculatoarele pentru
insemnari ci vor beneficia de eventuale texte care vor rezuma expunerea.
6) Expunerea demonstratiilor trebuie facuta intr-un mod cat mai convingator.
Demonstratia matematica ( deductia) este esentiala stiintei noastre deci nimic nu e prea mult
pentru a o pune in evidenta. Intonatia, gesticularea, utilizarea tablei( cu sublinieri, sageti
intre relatii,s.a), toate trebuie corelate pentru a convinge. Nu mizati pe faptul ca silogismele

se vor impune de la sine. In general asa se intampla dar nu strica daca ele sunt ajutate de
aspecte externe.

7) Urmariti, pe cat posibil, reactia auditoriului, din priviri, din urmarirea ritmului de
inregistrare, din explicatiile care si le cer intre ei. Simpla intrebare S-a inteles? rareori
are efectul scontat. Chiar si la eventualul raspuns comod Daa! profesorul este dator sa nu
il creada in intregime si sa accentueze sau sa clarifice situatia care , cu experienta sa,
considera ca provoaca greutati.
8) Reluati ideile principale trecand peste aspectele tehnice. Nu se poate parcurge o padure
fara a nu te strecura printre copaci dar, asa cum se zice, nici nu se poate cadea in greseala de
a nu vedea padurea din cauza copacilor. Este adevarat ca majoritatea demonstratiilor din
invatamantul preuniversitar nu sunt prea lungi dar reluarea ideilor este in orice caz benefica.

9) Evitati ticurile verbale ( si de alta natura). Meseria de profesor predispune la utilizarea

unor indemnuri, unor repetitii ca Haideti sa vedem. Haideti sa demonstram. Care nu
sunt neaparat nocive iar unele sunt de neevitat ca celebra sintagma Q.E.D.. Totusi utilizarea
repetata a unor expresii prea particulare, este in legatura cu instalarea fenomenului de rutina
( in varianta sa negativa). Sunt de evitat si apelativele particulare, cu atat mai mult cele cu
aspect peiorativ pentru elevi.
10) Nu ramaneti lipiti de tabla sau de catedra. Desi toata lumea este de acord cu aceasta
indicatie, in practica insa poate sa apara nedumerirea exprimata in cunoscuta anecdota: dupa
prima ora asistata la un profesor incepator, inspectorul, apreciind-o pozitiv, i-a atras totusi
atentia ca in timpul orei a stat nemiscat pe soclu, langa tabla; tinand seama de observatie, in
ora a doua, profesorul a patrulat printre banci, atragandu-si de data aceasta- odata cu
aprecierile pozitive- observatia ca prea s-a miscat. Dezorientat, inainte de a intra la ora a
treia profesorul a intrebat inspectorul : Cum doriti, cu miscare sau fara?

10

BIBLIOGRAFIE

1) Horea Banea, Metodica Predarii Matematicii, Editura Paralela 45, Pitesti, 1998
2) Faber Adele, Mazlish Elaine, Comunicarea eficienta cu copiii, Editura Curtea
Veche, Bucuresti
3) Ilie Marian ( coordonator), Teoria si metodologia instruirii, Editura Mirton,
Timisoara, 2005

4) Cucos C., Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2006

11