PĂRȚILE UNEI PLANTE

MĂRUL: Sunt un pom fructifer. Mă numesc MĂR. Într-o noapte nu m-am putu odihni din
cauza părților mele componente. Ascultați și voi cum se certau! A început...
rădăcina...
RĂDĂCINA: Ah! Nu mai pot! N-a mai plouat de mult timp. Stăpâna nu m-a udat, a uitat
de mine! Pământul e tare și bătătorit. Nu pot să mai pătrund după apă.Ieri
a bătut vântul și tu, draga mea tulpină, ai fost așa de grea!Te duceai când
la stânga, când la dreapta. Eu mă chinuiam să te îndrept, dar tu stăteai
nepăsătoare. Nu e destul cât mă străduiesc să scot din interiorul solului
apa și substanțele hrănitoare?
TULPINA: Draga mea surioară, nu mă acuza! Și eu sunt tristă! Primesc atâtea lovituri
și înțepături...Copiii râi îmi crestează scoarța atunci când se joacă sau își
scriu numele pe mine. Știi cât mă doare? Când vântul mă îndoaie eu mă
lupt cu el să nu-mi rupă coroana, frunzele, florile și fructele. Apa și
substanțele hrănitoare pe care tu le aduni din pământ eu le transport spre
frunză ca să ne pregătească mâncarea. Apoi transport această mâncărică
spre flori, fructe și spre tine, dragă rădăcină. Nu stau o clipă!
FRUNZA: Ce vă tot certați? Vi se pare că munciți mai mult ca mine? Eu aștept prima
rază de soare ca să pregătesc hrana în prezența luminii. Sunt numită
”bucătăria plantei” și dacă n-aș fi eu, cu ce v-ați hrăni? Tot cu ajutorul meu
plantele respiră. Eu împrospătez aerul cu oxigen pentru ca oamenii să
poată respira aer curat. Iau din aer dioxidul de carbon pe care-l folosesc în
pregătirea hranei. Spuneți dacă ați putea trăi fără oxigen și fără mâncare!
Împreună cu surorile mele facem umbra la care stau oameniiși animalele
când e vară și dogorește soarele.Iată că eu nu mă mai vait și muncesc cu
drag! Faceți și voi la fel!
FLOAREA: Să mă prezint: sunt floarea. Eu sunt iubită de albine, fluturi și oameni. Îi
atrag pe toți cu mireasma pe care o răspândesc în aer și prin coloritul
petalelor. Din mine se formează fructul atât de căutat de copii. Dacă eu n-
aș rodi, oamenii n-ar mai cultiva plante. Și eu am rolul meu, dar nu mă
laud!
FRUCTUL: Bună ziua! Cred că mă recunoașteți: sunt fructul! Eu sunt cărnos, gustos,
zemos și parfumat. Conțin multe vitamine. Oamenii mă culeg cu grijă să nu
mă lovească. În timpul iernii mă păstrează în beciuri, silozuri dacă vor să
mă consume proaspăt. Gospodinele fac gem, compot, dulceață sau suc.
Eu curăț dințișorii copiilor ca să nu facă vreo carie. Se spune că dacă
mănânci un măr pe zi, nu vei mai fi nevoit să mergi la doctor. Dar nu uitați:
spălați bine fructele înainte de a le consuma!
SĂMÂNȚA: Mă primiți și pe mine în discuția voastră?
RĂDĂCINA: Cine a vorbit?
SĂMÂNȚA:Eu, sămânța.
TULPINA: Unde ești?
SĂMÂNȚA: Chiar aici.
FRUNZA: Dar ce mică ești!
SĂMÂNȚA: Eu stau ascunsă în fruct și pot ieși doar atunci când acesta este copt.
Oamenii mă pun în pământ și din mine iese altă plăntuță și rădăcinuță,
tulpiniță, frunzulițe, floricele. Vedeți că și eu sunt importantă! Prin mine
planta se înmulțește.
MĂRUL: Ați terminat? Ascultați-mă și pe mine! Voi nu puteți să trăiți una fără alta.
Alcătuiți un tot unitar. Gândiți-vă la om: poate el trăi fără cap, fără mâini, fără
picioare, fără trup? Așa sunteți și voi: alcătuiți o ființă. Dacă nu lucrați
împreună, veți muri. Fiecare are rolul său. Sper ca de azi înainte să nu vă
mai certați!
TOȚI: Așa o să facem!
RĂDĂCINA: Iartă-mă, surioară tulpină! Iertați-mă și voi frunze, flori, fructe semințe!
FRUNZA: Te iertăm, dragă rădăcină!
TOȚI: Hai să ne-mpăcăm!
FLOAREA: Promitem să nu ne mai certăm!
TOȚI: Împăcare, împăcare, fără nicio supărare!
MĂRUL: Așa vă vreau! Bravo! Și acum la muncă!