METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT EFICIENTE

PENTRU ELEVII CU CES DIN ŞCOLILE DE MASĂ

Prof. CĂRBUNARU SĂNDICA

Motto:
„… în livadă ne place să avem copaci care rodesc mai
devreme sau mai târziu [...] toate aceste roade sunt bune,
nici unul nu este de aruncat. De ce să nu acceptăm în şcoli,
minţi mai agere sau mai încete? De ce nu i-am ajuta?
Pierdem timp dar câştigăm satisfacţie şi respect... ”
Comenius
Este cunoscut faptul că fiecare elev are propriile sale capacităţi intelectuale,
diferite de cele ale altor colegi, că fiecare are stilul său propriu de a învăţa şi
fiecare are nevoile sale în privinţa asimilării de informaţii.
Metodele de învăţământ sunt căi prin care cadrul didactic transmite elevilor
cunoştinţe şi le formează priceperi şi deprinderi. Alegerea lor nu se face la
întâmplare. Cadrul didactic trebuie să aleagă dintre metodele de învăţare pe cele
care îl ajută la realizarea unui învăţământ de calitate, în raport cu scopul şi
obiectivele activităţii didactice, conţinutul lecţiei şi particularităţile elevilor (vârsta,
nivelul dezvoltării psihice, tipul şi gradul deficienţelor/ tulburărilor) etc.
În activităţile didactice destinate elevilor cu CES, dintre metodele
tradiţionale, se pot folosi:
Metodele expozitive, (povestirea, expunerea, explicaţia, descrierea) dar
trebuie respectate anumite cerinţe:
- să se folosească un limbaj adecvat, corespunzător nivelului comunicării
verbale;
- prezentarea să fie clară, precisă, concisă;
- ideile să fie sistematizate;
- să se recurgă la procedee şi materiale intuitive;
- să se antreneze elevii prin întrebări de control pentru a verifica nivelul
înţelegerii conţinuturilor de către aceştia şi pentru a interveni cu noi explicaţii
atunci când se impune acest lucru.
Pentru elevii cu deficienţe mintale utilizarea povestirii ca metodă didactică
trebuie să fie însoţită de suporturi ilustrativ - sugestive sau imagini filmate,
deoarece se captează mai uşor atenţia şi este facilitată implicarea afectiv-
motivaţională a elevilor în secvenţele lecţiei.
Metoda demonstraţiei ajută elevii cu dizabilităţi să înţeleagă elementele de
bază ale unui fenomen sau proces . Alături de metoda demonstraţiei, exerciţiul
constituie o metodă cu o largă aplicabilitate în educaţia specială, mai ales în
activităţile de consolidare a cunoştinţelor şi de antrenare a deprinderilor.
Pentru transmiterea cunoştinţelor, cea mai convenabilă, eficientă şi antrenantă
metodă s-a dovedit fiind jocul. Mişcarea, întrecerea, surpriza, regulile, sarcinile
jocului creează stări emoţionale, întreţine interesul pe tot parcursul activităţii.
În alegerea jocurilor, vom ţine cont de vârsta copilului, deoarece dacă alegem
un joc prea complicat pentru el, riscăm să îl descurajăm.
Întotdeauna se vor căuta modalităţi de a recompensa reuşitele copilului, fie
printr-un sistem de premii (îi oferim ceea ce ştim că-i place), fie prin laude şi
încurajări.
La Abecedar, pentru învăţarea literelor alfabetului, jocurile didactice ajută
atât la fixarea, cât şi la etalarea cunoştinţelor dobândite etapă cu etapă.
De exemplu, în cadrul jocului „La magazinul de litere”, copiii „cumpără”
litere şi a formează cuvinte. Fiecare elev poate efectua cumpărături pentru două
cuvinte, în funcţie de jetoanele primite. Vânzătorul, ,,profesorul”, reţine pe cele
care nu se potrivesc. Încurajează o altă căutare. Elevul cumpărător se corectează şi
alege alte litere, cele potrivite. Este felicitat şi invitat să mai vină ,,la cumpărături ”.
Compune apoi pe banca lui cuvântul dat orientându-se după jetonul pe care îl are.
Este încurajat cu aplauze.
Pentru corectarea tulburărilor lexicografice se folosesc jocuri orale:
Jocul cuvintelor. Copilul este încurajat să gasească cât mai multe cuvinte
care să înceapă cu aceeaşi literă. O altă variantă este să gasească cuvinte care încep
cu aceeaşi silabă şi, desigur, putem să ne folosim imaginaţia pentru a inventa alte
criterii, ne putem folosi de premii simbolice pe care să le acordăm copilului când
identifică un anumit număr de cuvinte, etc.
Clase de obiecte. Se desemnează o categorie de obiecte: fructe, legume, oraşe,
animale, flori, etc. iar copilul trebuie să găsească cât mai multe obiecte aparţinând
clasei respective.
Cuvinte opuse. Rostim un cuvânt, iar copilul trebuie să găsească un alt cuvânt
care să însemne opusul celui spus de noi (frumos-urât, bogat-sărac, etc). La fel
putem proceda şi pentru cuvintele sinonime.
Pământ, apă, cer. De fiecare dată când copilul aude unul dintre cuvintele:
pământ, apă sau cer, el trebuie să găsească numele unui animal care trăieşte în
mediul respectiv.
Alcătuirea unor propoziţii cu sens. Copilul primeşte unul sau mai multe
cuvinte, cu ajutorul cărora alcătuieşte propoziţii cu sens. În acelaşi fel, poate primi
sarcina de a alcătui o povestire.
Jocuri didactice pentru dezvoltarea limbajului
“Unde se găseşte sunetul?”
Scop: -reprezentarea sunetului ―r în cuvintele propoziţiei.
 Sarcina didactică:
-să repete în gând propoziţia şi să o reprezinte printr-o linie roşie;
-pentru fiecare cuvânt să deseneze câte o linie albastră;
-pentru fiecare silabă să deseneze câte o linie neagră situată exact în
locul pe care-l ocupă aceasta în cuvânt;
-să localizeze sunetul ―r în silabele deja marcate pe desen şi să
reprezinte locul pe care acesta îl ocupă, printr-o bulină.
Elemente de joc: surpriza, aplauze.
Regulile jocului: pe fişa primită să localizeze corect sunetul ―r.
Mijloace de învăţământ: buline mari acordate pentru fiecare bulină mică
localizată corect.
Exemplu: Radu are un canar.
“Cine spune mai repede?”
Scop: -să alcătuiască propoziţii pe baza ilustraţiilor.
-să stabilească numărul de cuvinte din propoziţii.
Sarcina didactică:
-alcătuirea de propoziţii pe baza ilustraţiilor.
-stabilirea numărului de cuvinte din propoziţiile alcătuite.
Regulile jocului: împărţiţi în două grupe, copiii din prima grupă alcătuiesc
propoziţii, iar corespondentul lui din grupa a II-a va lua din coşuleţ atâtea buline
câte cuvinte are propoziţia.
Elemente de joc: aşteptarea, aplauze, recompense.
Mijloace de învăţământ: imagini care să sugereze anumite propoziţii (buline
albe).
Desfăşurarea jocului – Copiilor din prima grupă le-am împărţit jetoane cu
imagini care să sugereze anumite propoziţii alcătuite din două sau trei cuvinte, iar
corespondentul său din grupa a doua va lua din coşulet pentru fiecare cuvânt câte o
bulină albă. Fiecare răspuns corect va fi răsplătit cu o bulină roşie. Grupa
câştigătoare este aceea care adună cele mai multe buline roşii
La Matematică, pentru însuşirea corectă atât a numeraţiei, cât şi pentru
cunoaşterea cifrelor, se poate folosi jocul: „Stop”.
Sarcina didactică: să recunoască cifrele în limitele 0–10/30;
Desfăşurarea jocului: profesorul are mai multe jetoane cu cifre. Ele sunt date
din mână în mână. Când spune „stop”, elevul care deţine jetonul trebuie să
recunoască cifra arătând cartonaşul. Ceilalţi copii aprobă sau nu răspunsul
La Cunoaşterea mediului, pentru asimilarea, fixarea şi verificarea
cunoştinţelor în cadrul lecţiei „Anotimpurile” se poate folosi jocul didactic „Când
se întâmplă?”.
Sarcina didactică: să recunoască fenomenele naturii prezentate pe jetonul cu
imagini, să motiveze acţiunea.
 Desfăşurarea jocului: Copiii vor extrage din coşuleţ, pe rând, câte un jeton,
pe care îl vor aşeza la unul din cele patru panouri care au imaginea celor patru
anotimpuri, motivând acţiunea. Câştigă copiii care au aşezat corect jetoanele şi au
dat cele mai frumoase răspunsuri.
Dintre metodele moderne specifice învăţării active aplicate cu succes sunt:
brainstorming-ul, ciorchinele, ştiu-vreau să ştiu-am aflat, metoda cadranelor.
Brainstorming-ul este una dintre cele mai răspândite metode în stimularea
creativităţii.
Brainstorming-ul este prezent chiar în activitatea de compunere de probleme.
În scopul stimulării creativităţii, trebuie apreciat efortul fiecărui elev şi să nu se
înlăture nici o variantă propusă de aceştia.
Exemplu: se cere elevilor să compună o problemă după următorul exerciţiu:
38-6=32
1. Ani are 38 ani. Câţi ani au trecut de când avea 6? R: 32 ani (38-6=32).
2. Dan are 6 ani. Peste câţi ani va avea 38? R: 32 ani (38-6=32).
3. Emi are 6 ani, iar Alina38 ani. Cu câţi ani este mai mare Alina decât Emi?
R: cu 32 ani .
4. Dan are 6 ani, iar Alina 38 ani. Cu câţi ani este mai mic Dan decât Alina?
R: cu 32 ani .
Ciorchinele este un organizator grafic prin care se evidenţiază într-o reţea
conexiunile dintre ideile despre un subiect . Tehnica încurajează elevii să
gândească liber şi deschis, să-şi organizeze cunoştinţele, putând fi folosită atât ca
metodă de predare-învăţare cât şi ca metodă de fixare.
Ciorchinele este o activitate de scriere eficientă, determinându-i pe elevii
mai puţin motivaţi să lucreze . Poate fi nedirijat, când elevii notează toate ideile
posibile într-o reţea realizată de ei şi semidirijat , când învăţătorul stabileşte nişte
criterii pe baza cărora elevii vor completa ciorchinele.
Exemple: La matematică ,,Găsiţi exerciţii al căror rezultat este numărul 40”.
55-15 84-44 10x2+20 80:2
95-55 25+15 20x2
La cunoaşterea mediului : anul, anotimpurile şi lunile corespunzătoare
Iarnă: decembrie, ianuarie, februarie;
Primăvară: martie, aprilie, mai;
Vară: iunie, iulie, august;
Toamnă: septembrie, octombrie, noiembrie.
Metoda: Ştiu/Vreau să ştiu/Am aflat-este o metodă ce urmăreşte
conştientizarea elevilor în legătură cu propria lor activitate de cunoaştere,
respectiv stimularea abilităţilor metacognitive şi a gândirii critice.
 Se foloseşte cu succes în cadrul orelor de matematică. Astfel, avem problema:
,,Care este suma a trei numere, dacă primul este 7, al doilea este de 4 ori mai mare
decât primul, iar al treilea de 5 ori mai mic decât suma primelor două?
ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM AFLAT
Ce credem ca stim? Ce vrem sa stim? Ce am invatat?
Termen 1=7 Al doilea termen=? 7x4=28(al doilea termen)
Termen 2=de 4 ori mai mare Suma primelor 2 numere=? 7+28=35(T1+T 2)
decât primul Al treilea termen=? 35: 5= 7(al 3-lea termen)
Termen 3=de 5 ori mai mic decât Suma celor 3 numere=? 7+28+ 7=42(suma)
suma primelor două
Metoda cadranelor urmăreşte implicarea elevilor în realizarea unei înţelegeri
cât mai adecvate a unui conţinut informaţional. Această metodă se poate folosi la
diferite discipline.
Prin trasarea a două axe perpendiculare, fişa de lucru este împărţită în patru
cadrane, repartizate în felul următor:
La matematică: O florăreasă a venit la piaţă cu 9 buchete a câte 5 lalele
fiecare şi 8 buchete a câte 5 zambile. Câte flori a adus la piaţă? Puneţi rezolvarea
sub forma unui exerciţiu .
I – datele problemei: 9 buchete------5lalele, 8 buchete-----3 zambile
II – întrebarea problemei;
III –rezolvarea problemei: 9 x 5 = 45 (lalele), 8 x 3 = 24 ( zambile)
45 + 24 = 69 (flori)
IV – răspunsul problemei: ( 9 x 5 ) + ( 8 x 3 ) = 69

Sau: -în primul cadran se scrie problema sau datele problemei;

         -în al doilea se face desenul;
         - în al  treilea se rezolvă problema;
         - în al patrulea  se dă răspunsul, se pune problema în exerciţiu;
La limba română: Elevii audiază o prelegere, o povestire sau citesc un
text, apoi sunt solicitaţi să noteze anumite aspecte, de exemplu :
1. Ce titlu are textul?                 2. Ce alt titlu i s-ar potrivi?Daţi două
                                                       exemple.                        
3. Formaţi trei propoziţii               4. Relizaţi un desen legat de text.
cu cuvintele....

1. Dati un alt titlu poeziei 2. Uniţi cuvintele cu acelaşi sens:…

3. Alcătuiţi enunţuri cu ajutorul 4. Ilustraţi prin desen pădurea.
expresiilor:
 Bibliografie:
Gherguţ, A., Sinteze de psihopedagogie specială, Editura Polirom, 2005
Ionescu, M., Educaţia şi dinamica ei, Editura Tribuna învăţământului –
Bucureşti, 1998
Neacşu I., Metodica predării matematicii la clasele I – IV, EDP, Bucureşti,
1988
Pintilie M., Metode moderne de învăţare – evaluare, Editura Eurodidact, Cluj
– Napoca, 2002
Stănică, I., Popa, M., Psihopedagogie specială, Editura Pro Humanitas –
Bucureşti, 2001