ESTE LUMEA NOASTRĂ SĂ ACȚIONĂM ÎMPREUNĂ!

Creștem mai
puternici când
creștem împreună
 Creștem mai puternici când creștem împreună
Copiii se dezvoltă mai bine atunci când cresc, învață sau se joacă împreună. Dizabilitatea nu trebuie să fie un motiv de
excluziune. 
Locul copiilor cu dizabilități este împreună cu ceilalți copii, în familie, la școală și în comunitate. Toți copiii pot să învețe și, cu cât
dizabilitatea este identificată mai devreme, cu atât cresc șansele de a avea un progres mai rapid în dezvoltare. De asemenea, cu
cât vârsta unui copil cu dizabilități este mai mică la înscrierea în grădiniță și școală, cu atât cresc șansele acestuia la dezvoltare și
la o viață mai bună. 
Atunci când copiii cu abilități diverse învață împreună în aceeași clasă, performanța tuturor crește, contrar impresiei că prezența
unui copil cu dizabilități afectează performanța școlară a colegilor săi.  
La nivel global, UNICEF estimează că 1 din 10 are o formă de dizabilitate. Statisticile oficiale arată că, în România, sunt
aproximativ 72.000 de copii cu dizabilități în evidențele statului. Astfel că majoritatea acestor copii este, în realitate, invizibilă. 
Copiii cu dizabilități reprezintă unul dintre cele mai marginalizate și mai excluse grupuri din societate, confruntându-se zilnic cu
discriminarea. Aceasta ia forma atitudinilor negative, a lipsei politicilor și a unei legislații adecvate, împiedicând accesul la
îngrijire medicală, educație și putându-le pune în pericol însăși viața. 
                                        
 Cum ne învățăm copiii să accepte și să respecte copiii cu nevoi speciale

1.Încurajează-ți copilul să salute persoanele cu dizabilități

De multe ori copii curioși fiind, se uită insistent la alte persoane care sunt diferite de ei înșiși. De multe ori arată și cu degetul spre acele persoane, lucru care este neplăcut pentru cel vizat. Ca părinte
poți să îi explici că nu este politicos să facă aceste lucruri și este neplăcut pentru acea persoană. Dacă totuși se uită, încurajează-l să zâmbească persoanelor în cauză sau chiar să salute. Poți chiar să îi
explici copilului că persoanele cu nevoi speciale nu răspund întotdeauna cum ne așteptăm, dar este important să le tratăm la fel cum i-am trata pe toți ceilalți.

2. Învață-l pe copilul tău să respecte prin exemplul propriu

Copiii învață mai multe din acțiunile tale decât din cuvintele tale. Vorbește cu copilul tău despre modul în care fiecare este bun la diferite lucruri și cum fiecare are lucruri pe care trebuie să le învețe cu
mai mult efort.

3. Copiii cu dizabilități sunt, de asemenea, la fel ca și ceilalți copii

Discutați despre lucrurile pe care copilul tău și copilul cu nevoi speciale le au în comun: au ambii ochii? Păr? Mâini? Ce zici de lucrurile pe care nu le vezi în mod evident? Crezi că micuțul / fetița are
sentimente? Ce crezi că-i place să joace? Ce fel de muzică ar putea asculta? Unii copii pot avea o dizabilitate, dar nu doresc să fie complet definiți de ea.

4. Persoanele cu nevoi speciale sau cu dizabilități nu sunt neapărat bolnave

Uneori e greu să le explici copiilor  despre copii cu nevoi speciale. Evitați să folosiți cuvinte ca „bolnav” și „greșit” – de exemplu „Acest băiat e bolnav și îi este greu să vorbească cu oamenii” sau
„Ceva nu este în regulă cu creierul ei, deci nu poate vorbi cu tine „. Unii oameni se nasc cu nevoi speciale, iar unii rămân cu dizabilități ca urmare a unui accident sau a unei boli. Însă dizabilitatea
însăși nu este o boală sau ceva rău. Nici nu este ceva ce alți copii pot „prelua” – o distincție importantă de făcut atunci când explicați handicapul copiilor.

5. Cuvintele sunt importante

Este bine să îl înveți pe copilul tău cuvintele potrivite pentru a vorbi despre diferențele dintre oameni: handicap, nevoi speciale, chiar și numele unor dizabilități specifice, cum ar fi sindromul
Down și autismul. Evită cuvintele precum „bolnav” și „nu e în regulă„, încearcă să înlocuiești cuvântul „normal” cu „tipic” – ca de exemplu „Un copil normal ar putea merge la 12 luni, dar George
nu a mers până aproape de 3 ani. „Știm că ai noștri copii sunt diferiți, dar compararea lor cu copiii „normali” ne face să simțim că sunt numiți „ciudați„sau  ”răi„.
De asemenea, nu sunt acceptabile poreclele și glumele (indiferent dacă este vorba de  o persoană cu dizabilități sau nu). De fapt, cuvintele de tipul „retardat” sunt extrem de dureroase, indiferent în ce
context sunt folosite.
Cuvintele „retard” și „retardat” au fost utilizate pe scară largă în societatea de astăzi pentru a degrada și insulta persoanele cu dizabilități intelectuale. În plus, când „retard” și „retardat” sunt folosite ca
sinonime pentru „prost” sau „tâmpit” de către persoanele fără dizabilități, acestea consolidează doar stereotipurile dureroase ale persoanelor cu dizabilități intelectuale fiind membri mai puțin
apreciați ai umanității.
Pare greu de schimbat folosirea acestor cuvinte pe care le folosim fără să ne gândim puțin înainte, dar merită efortul.
6.Este în regulă să pui întrebări
Copiii sunt, în mod natural, curioși și asta e minunat! Nu trebuie să îi spui shhhht un copil care pune întrebări despre dizabilități. Dacă nu știți răspunsul, este în regulă!
•Nu pune presiune asupra ta, dar simte-te liber să adresezi întrebările părintelui copilului, dacă observi că acesta ar avea deschidere spre o discuție. La urma urmei, nu este un secret că
mamelor le place să vorbească despre copiii lor. Ar fi minunat să ajutăm la depășirea decalajului dintre copiii noștri.
•Dacă copilul tău începe să pună întrebări detaliate, oferă-te să-l ajuți să găsească răspunsuri împreună cu el atunci când ajungeți acasă.
•Căutați împreună online pentru a afla mai multe despre un anumit handicap.
•Asigurați-vă că nu subliniați doar dizabilitățile acestor persoane ci și abilitățile lor
•„E necesar pentru copii să învețe că acești copii chiar dacă sunt afectați fizic nu înseamnă că au insuficiență mentală”.
•„Acești copii înțeleg ce se întâmplă în jurul lor.”
De asemenea, am sugerat să eviți utilizarea unor cuvinte precum „bolnav” și „greșit” atunci când vorbim despre persoanele cu dizabilități. Ei bine, această regulă nu se aplică cu
adevărat atunci când vine din partea unui copil. Te poți aștepta ca ei să pună întrebări precum: „Ce e în neregulă cu el? De ce nu poate vorbi ca mine?”
Ca părinte poți interveni cu o explicație de genul: „Ei încă nu pot vorbi într-un mod corect și potrivit încă, dar este în regulă. Va învăța în timp.”
Încearcă să folosești un limbaj clar, respectuos atunci când vorbești despre cineva cu dizabilități. Pentru copiii mai mici păstrează explicații simple, cum ar fi: „Folosește un scaun cu
rotile, deoarece o parte din corpul ei nu funcționează la fel de bine cum ar putea.”
7. Exersați împreună cum e să fii răbdător
Explică-i copilului tău că unele dintre comportamentele lor pot fi deranjante.
•Acel copil nu încearcă să te enerveze.
•Ar putea avea nevoie de mai mult timp pentru a-ți răspunde la întrebări sau pentru a te ajuta să termini o activitate.
•Copiii cu nevoi speciale uneori gândesc diferit și acționează diferit (așa cum facem cu toții!).
•Dacă el face ceva care te ofensează, spune-i calm ceea ce te-a deranjat sau discută situația cu un adult.
8. Încurajează-ți copilul să includă în activități și persoanele cu dizabilități
•Invită-l pe colegul tău să se alăture activităților tale.
•Învață-l pe prietenul tău cum să se joace. Instrucțiunile clare ajută pe toată lumea să înțeleagă mai bine lucrurile. Încercă să nu te superi dacă spune că nu.
•Alătură-te prietenului tău în activitățile care îi plac.
•Discutați despre subiectele care îl interesează.
•Poate prietenului tău chiar îi plac trenurile. Îl face să se simtă bine atunci când asculți și apreciezi lucrurile pe care le îndrăgește.
•Lăudă-ți prietenul pentru lucrurile care îi plac
•Fii curajos și apăra-ți colegul de clasă. Dacă el este tachinat sau torturat, spune-i profesorului sau unui alt adult imediat.
•Nu este niciodată în regulă să torturezi un alt copil. Uneori, copiilor cu nevoi speciale le ia mai mult ca să înțeleagă sarcasmul și glumele. Nu-ți tachina prietenul. Nu permiteți altora
să-l tachineze.
•Dacă nu ești sigur de cum să reacționezi în jurul prietenului tău, fii tu însuți. Spune-i ce îți place sau nu. Încurajă-ți prietenul să fie el însuși.
Toleranța nu se referă la acceptarea comportamentului negativ, ci la acceptarea „oamenilor” pentru cine sunt ei și la felul cum ai vrea „tu” să fii tratat, în așa fel să îi tratezi și tu.
Amintiți-le copiilor acest lucru în mod frecvent.
 MATERIAL REALIZAT DE CATRE:
CIUBOTARIU FLAVIUS

Săptămâna Educației Globale se va desfășura în perioada 14-18

noiembrie 2022, iar tema de anul acesta este ”Este lumea noastră!
Să acționăm împreună!”.