8 povestiri de pe Calea Moșilor

-fișă de lectură- de Adina Popescu

Titlul operei: 8 povestiri de pe Calea Moșilor

Autorul: Adina Popescu

Nr. de pagini: 120

Personaje: Adina, Doina-mama, Anton-tatăl, bunica, Dia, Mateiaș Gâscaru,

Barbu Marilena, Paraschiv Steluța, Borcan Sorin, Sacagiu, Grozavu Elena,
Tănase Florin, Mandea Viorel, Tătaru Stelian, Popuțan Camelia, Crăciun
Anamaria, Istrate Matei, Filimon Paul, Duță Corina, Căpățână Liliana.

Anul publicării: 2020

Rezumat:

Volumul cuprinde opt povestiri, iar în centrul fiecăreia dintre ele se află o
amintire.

Calea Moșilor
Acțiunea se petrece în București, pe Calea Moșilor, strada copilăriei autoarei,
care pentru ea este cea mai frumoasă stradă, „pentru că vom locui aici”.
 In debutul povestirii, familia fetiței locuiește alături de bunica acesteia, și se
pregătește să se mute într-un apartament de pe strada nouă construită. Alături de tatăl ei pe
care-l strigă Anton, Adina vizitează strada cea nouă, tocmai când biserica Olari este
mutată pe sine pentru a elibera spațiul în vederea construirii blocurilor cu apartamente.

Bucur Obor
La Bucur Obor se află un Magazin Universal, la parter și la primul nivel al
blocului cu 14 etaje. Adina își amintește cum, intr-o zi, s-a pierdut în magazin, in timp ce
mama căuta un trening potrivit. A fost salvată de o angajată a magazinului, care a anunțat
prin stație faptul că găsise o fetiță, astfel încât părinții să o poată recupera.

De la Magazinul Universal, Adina și Dia o prietenă a fetiței și-au cumpărat

păpuși tip Barbie, întrucât cele originale, nu erau disponibile decât în străinătate.

Copiile erau nereușite, însă imaginația fetelor întrece orice imaginație, astfel au
compesat cu ceea ce lipsea. Le-au făcut haine iar una dintre păpuși a jucat rolul lui Hen.

Dia a furat capul păpușii Adinei, care a descoperit fapta ei după un an mai târziu
însă nu a tras-o la raspundere pentru ceea ce facuse.

Barbu Marilena
Barbu Marilena este fiica omului de serviciu al școlii și era o fetiță grasă, albă la
față, ochii mici, părul șaten și lins. Deoarece stătea în banca a patra, copiii nu vorbeau cu
ea, deoarece o considerau că învață prost. Adina o întâlnește în drum spre casă, iar
Marilena cumpără pateuri de la patiserie pentru amândouă. Acesta devine un obicei, iar
Adina începe să o simpatizeze pe fata care până atunci o evitase.
 Eclipsa
Adina și tatăl ei Anton urcă pe acoperișul blocului pentru a urmări eclipsa totală
de lună. Deși fetița așteaptă ca terasa să fie plină de oameni entuziasmați, numai ea și tatăl
ei veniseră să vadă eclipsa. Anton îi povestește despre primii pașii ai omului pe lună și
despre transmisia televizată a evenimentului.

Mandea Viorel, mare actor de cinema

Într-o zi, Mandea Viorel, un coleg de clasa a treia a Adinei, îi dă o veste
uimitoare: „ Eu o să joc într-un film “. Explică apoi că era vorba de un film cu Ștefan cel
Mare, regizat de Sergiu Nicolăescu.

Fiindcă lui Viorel îi plăcea de Adina, încearcă să o atragă vorbind despre film și
repetiții. Adina se jenează să-l respingă în față și acceptă ca Viorel să iasă afară cu ea și
Dia. În fiecare zi Viorel sună la interfonul Adinei.

Când vede unde locuiește Viorel, Adina este cuprinsă de un val de admirație
pentru reușita băiatului în film, fiindcă familia lui era foarte săracă, iar casa unde locuia
urma să fie demolată. Fetița nu răspundea sentimentelor băiatului fiindcă acesta era sărac.
Peste ani când împlinește douăzeci de ani, îl revede, însă el nu-și mai aduce aminte de ea.
 Cum am devenit poetă
Prima poezie pe care a scris-o Adina se numea „Mâine mergem la friptură”, iar fata
i-o dedicase tatălui ei, fiindcă, în momentul conceperii, nu știa să scrie deoarece avea patru
ani.

Această poezie evocă momentul în care împreună cu familia au mers la

restaurantul Calul Balan din Neptun în ultima seară la mare. În clasa a treia, ea a scris
prima poezie adevarata, cu titlul Pacea. Poezia avea trei strofe. La sfatul doamnei
învățătoare Adina a trimis poezia la revista Cutezătorii.

În ziua în care Adina a devenit poetă s-a nimerit să fie cu clopoțelul, împreună cu
colega sa de bancă Vulpe Nicoleta. Este felicitată de doamna directoare și află că poezia ei
fusese publicată în revista Cutezătorii.

Săpuneala
Săpuneala are loc în fiecare iarnă, când băieții de la școală încolțesc fetele pe
unde apucă și le freacă cu zăpadă pe față. În anul în care se petrece acțiunea povestirii din
clasa Adinei au amenințat fetele că niciuna dintre ele nu va scăpa nesăpunită și că le vor
aștepta la ieșirea din curte mică. Grozavu Elena una dintre fete, propune ca acestea să iasă
prin curtea mare din spate. Fetele, însă suspectează, fiindcă Elena este băiețoasă și se
înțelege bine cu ei. Apoi, însă, ele descoperă că la ambele ieșiri le așteptau băieții, gata de
săpuneală. Atunci le pare rău fiindcă nu avuseră încredere în Elena și o urmează la parter,
unde fata propune să iasă pe geamuri. Spațiul dintre gratii este însă prea îngust.

În final, fetele sunt salvate de nea Paraschiv, omul de serviciu, care le pune în
vedere băieților să renunțe la săpuneală.

Exploratorii de pe Calea Moșilor

După lectura romanului „Cireșarii” Adinei i se trezește simțul aventurii și începe
să simtă că strada ei era, dintr-o dată, prea mică și lipsită de oportunități de a lansa în
aventuri neobișnuite.

Astfel, își provoacă cele mai apropriate colege și le propune să formeze o echipă
de exploratorii. Obiectul cercetării avea să fie chiar clădirea școli, veche de mai bine de un
secol. La întâlnirea echipei, Anei Maria Crăciun îi vine ideea să invite și un băiat, iar apoi
pe Grozavu Elena, și astfel află tot mai mulți dintre colegi despre secretul explorării școlii.
Se formează și o altă echipă rivală, iar între cele două echipe se formează o dinamică
similară cu cea a spionajului real.

Copiii n-au descoperit nici un secret uitat al clădirii, însă s-au distrat pe cinste.