„Într-o zi, cu un an în urmă, am plecat spre şcoală şi nu 

m-am mai întors. Am fost

împuşcată de un taliban, apoi m-au scos din Pakistan cu avionul, inconştientă. Unii spun
că nu mă voi mai întoarce niciodată acasă, dar eu cred, în adâncul sufletului, că într-o
bună zi o voi face. Nu-i doresc nimănui să fie rupt de patria pe care o iubeşte”, spune
Malala, în cuprinsul autobiografic al unei cărți care poate constitui o lecție de viață pentru toți
cititorii.

„Haideți să punem mâinile pe cărți și pixuri. Ele sunt cele mai puternice arme ale noastre.
[…] Un copil, un profesor, un pix și o carte pot schimba lumea. Educația este singura
soluție. Educația e pe primul loc”, spune Malala, ca rezultat al unei gândiri care fascinează
prin maturitatea și profunzimea ei.

Prin exemplul ei, Malala a demonstrat că educația chiar constituie o prioritate. Și

că merită să lupți pentru ea. Ceea ce surprinde poate cel mai mult în privința ei nu este

viziunea despre educație. O au și alții la aceeași vârstă. Ci spiritul de sacrificiu de care a

dat dovadă pentru un ideal pe care mulți dintre elevii români îl ignoră.

Malala Yousafzai avea doar zece ani când talibanii au pus stăpânire pe regiunea Swat.
Aceştia spuneau că muzica este un păcat, femeilor le interziceau să meargă singure pe stradă
şi fetelor să meargă la şcoală. Deși a crescut într-o zonă a Pakistanului stăpânită de
înfricoşătoarea umbră a terorismului, Malala a învăţat de mică să aibă curajul să vorbească în
numele convingerilor sale. Iar convingerea ei cea mai puternică a fost dreptul la educaţie. În 9
octombrie 2012, cauza pentru care lupta a fost cât pe-aci să-i aducă moartea. Nimeni nu se
aştepta să scape cu viaţă. Dar Malala a supravieţuit, iar astăzi e simbolul protestului paşnic şi

Zeci de pagini ii sunt dedicate pe internet. A devenit foarte cunoscuta lumii occidentale cand avea
numai 17 ani. O adolescenta pakistaneza ce iubea scoala a devenit tinta talibanilor. Din
confruntarea ei cu acesti extremisti a iesit o supravietuitoare matura, insa aceeasi fata care, fara sa
se gandeasca la consecinte, isi striga dreptul la educatie intr-o tara islamica unde femeile sunt
dezumanizate.
Este Malala Yousafzai, o eleva pakistaneza recrutata sa scrie despre viata ei sub ocupatia
talibanilor pe un blog urdu al BBC in 2009, despre încercarile extremistilor musulmani de a lua
controlul asupra vaii Swat, dar si despre opiniile ei cu privire la promovarea educatiei pentru fete
din zona, in timp ce pe timpul ocupatiei talibanilor scolile pentru fete au fost inchise. Aceasta
rampa de lansare a BBC-ului propulsat-o in anul urmator in cotidianul „The New York Times”
care realizeaza un documentar filmat cu acest subiect si în care Malala Yousafzai este
protagonista. Malala a devenit astfel cunoscuta si a inceput sa dea interviuri în presa scrisa si la
televiziune, fiind nominalizata pentru International Children’s Peace Prize initiat de activistul sud-
africanDesmond Tutu, iar cotidianul „Time” o situeaza printre primii 100 oameni ai lumii. In
2013 este nominalizata pentru Premiul Nobel pentru Pace, nominalizare care i-a adus premiul in
acest an, fiind cea mai tanara posesoare a acestui premiu din istoria Premiului Nobel.
Malala sa nascut pe 12 iulie 1997 într-o familie musulmana sunnita de etnie Pashtun, la
Mingora, în Valea Swat din Nord-Vestul Pakistanului. Interesant, a primit numele de Malala,
însemnând „coplesita de durere”, dupa Malalai de Maiwand, un poet celebru, dar si Pashtun, o
femeie razboinica din sudul Afganistanului. Malala a fost educata în mare parte de catre tatal
ei, Ziauddin Yousafzai, care este poet si proprietar de scoala, el insusi un activist pentru
drepturile copiilor, baieti si fete, de a invata la o scoala. In Pakistan el detine un lant de scoli
cunoscut sub numele de Scoala Publica Khushal. Intr-un interviu,Malala spunea ca si-ar fi dorit
sa devina medic, insa tatal ei a incurajat-o mai tarziu, dupa evenimentele petrecute in viata ei, sa
devina politician. Relatia cu tatal ei este una speciala, Ziauddin asa cum se refera la fiica
lui, permitandu-i de multe ori acesteia sa ramâna in compania lui si sa vorbeasca despre politica
dupa cei doi frati mai mici erau trimisi la culcare. De altfel, tatal ei a povesti intr-o conferinta
TED cum este privita femeia in societatea islamica si de ce se intampla anumite lucruri. Ajungem
astfel sa cunoastem mai profund relatiile din familia musumulmana, obiceiurile, educatia si
traditiile adanc iradacinate despre locul femeii in astfel de societati si cum de s-a ajuns la
evenimentele tragice din viata fetei.
(http://www.ted.com/talks/ziauddin_yousafzai_my_daughter_malala?language=en)
Malala început sa vorbeasca despre drepturile fetelor la educatie înca din septembrie
2008, când tatal ei a luat-o la Peshawar pentru a vorbi la clubul presei locale. „Cum îndraznesc
talibanii sa-mi ia dreptul meu de baza la educatie?„, a întrebat ea publicul într-un discurs
publicat in ziare si transmis la posturi de televiziune in întreaga regiune.
La sfârsitul anului 2008, echipa de editori de la site-ului BBC in limba urdu au discutat despre
cum sa obtina o atentie mai mare asupra zonei de ocupatie a talibanilor in Valea Swat din vestul
Pakistanului. Si s-au gandit sa gaseasca o scolarita care sa scrie pe un blog anonim despre viata ei
acolo. Corespondent lor în Peshawar, Abdul Hai Kakar, a luat contact cu un profesor de scoala
locala, Ziauddin Yousafzai, dar nu a putut gasi nici un elev care sa doresca faca acest lucru. Era
prea periculos, au spus familiile lor speriate de represaliile talibanilor. În cele din
urma, Yousafzai a propus-o pe propria fiica, in varsta de 11 de ani, Malala. Între timp, militantii
talibani au ocupat Valea Swat, incepand sa interzica televiziunea, muzica, educatia pentru fete si
impunand femeilor sa poarte burca si sa iasa la cumparaturi. Pentru a se impune in fata oamenilor
au recurs la atrocitati publice, spanzurand corpurile politistilor decapitat în pietele orasului. Pentru
proiectul editorilor BBC singura alternativa a ramas Malala Yousafzai, eleva în clasa a saptea la
momentul respectiv. Editorii de la BBC a fost de acord în unanimitate.

„Am avut un vis teribil ieri cu elicoptere militare si talibani. Am mai avut astfel de vise
de la lansarea operatiunii militare în Swat. Mama mi-a facut micul dejun si m-am dus la
scoala. Mi-era teama sa merg la scoala pentru ca talibanii au emis un edict care interzice
participarea fetelor la cursuri. Doar 11 de elevi dintr-o clasa din 27 au fost la scoala. Trei
prieteni s-au mutat de la Peshawar, Lahore si Rawalpindi cu familiile lor, dupa acest edict„,
scria pe blog Malala Yousafzai, pe 03 ianuarie 2009.
Preocupati de siguranta Malalei, editorii BBC au insistat ca ea sa foloseasca un
pseudonim. Blog-ul ei a fost publicat în partea dreapta „Gul Makai” („albastrea” în urdu), sub un
nume luat de la un personaj dintr-un basm Pashtun. La 3 ianuarie 2009, prima intrare a Malalei a
fost postata pe blog-ul BBC Urdu. Ea scria note si le transmitea unui reporter care le scana si le
posta pe blog. In acest spatiu virtual se regasesc gândurile Malalei în timpul primei batalii de la
Swat, apoi cele cand au loc operatiunile militare, cand din ce in ce mai putine fete apar la scoala
si, în cele din urma, cand scoala ei se inchide. În Mingora, talibanii au inchis mai mult de o suta
de scoli de fete. În noaptea dinaintea interdictiei care urma sa intre în vigoare, orasul a fost umplut
cu zgomot de foc de artilerie, trezindu-o pe Malala si pe membrii familiei sale de mai multe ori.
A doua zi, Malala si-a vazut fragmente din notitele sale de pe blog publicate intr-un ziar local.

„Am scapat cu un motiv, acela de a-mi folosi viata pentru a ajuta

oamenii„
Malala continua sa scrie pe blog insa acest lucru se incheie pe 12 martie 2009. Asta
pentru Malala a fost recunoscuta ca autoarea materialelor, iar riscurile la care se expunea
devenisera acute. Fata primise multe amenintari cu moartea in ziare, dar si in bilete strecurate pe
sub usa casei sale. Un purtator de cuvant al talibanilor spune ca au fost „fortati” sa actioneze, iar
la o intalnire a acestora care a avut loc în vara anului 2012, liderii talibani au fost de acord în
unanimitate sa o omoare emitand un ordin in acest sens.
În dupa-amiaza zilei de 09 octombrie 2012, Malala era intr-un autobuz scolar în districtul
pakistanez nord-vest de Swat. Autobuzul a fost oprit de o trupa de talibani, iar doi tineri mascati
au urcat in cautarea Malalei. Unul dintre ei a strigat fetelor din autobuz sa le indice cine
este Malala. Cand a fost descoperita, tanarul taliban a tras trei focuri asupra ei, un glont lovind
capul fetei in partea stanga a fruntii, trecand prin gat si oprindu-se apoi in umarul ei. Alte doua
fete din autobuz au fost ranite in urma atacului. Din fericire, Malala supravietuieste miraculos. În
zilele imediat urmatoare atacului, ea a ramas inconstienta, starea ei fiind critica. Insa mai tarziu
starea ei sa îmbunatatit suficient pentru ca ea sa fie trimisa la Spitalul Regina Elisabeta din
Birmingham, Anglia, pentru reabilitare intensiva. La 12 octombrie, un grup de 50 de
clerici islamici din Pakistan a emis o fatwa împotriva celor care au încercat sa o omoare, dar
talibanii au reiterat intentia lor de a o ucide peMalala Yousafzai si pe tatal ei.
Medicii din Anglia reusesc cu succes sa inlature glontul si, in urma altor operatii pe creier
stabilizeaza starea tinerei. Oferte pentru tratarea Malalei Yousafzai a venit din întreaga lume
dupa ce atacul asupra ei a fost foarte mediatizat. Ea a fost tratata la Spitalul Regina Elisabeta din
Birmingham, specializat in tratamentele militarilor raniti în conflicte. Fata a iesit din coma la 17
octombrie 2012, a raspuns bine la tratament si a fost declarata cu sanse bune de recuperare, fara
nici o leziune a creierului. In prezent, Malala si familia ei traieste in Anglia. Despre cele
intamplate si traite, Malala a scris o carte împreuna cu jurnalistul britanic Christina Lamb, „Eu
Malala: Lupt pentru Educatie si rezist în fata talibanilor„. Cartea dezvaluie multe aspecte
interesante din viata ei si a tatalui ei de care era foarte apropiata.