Malala Yousafzai

Malala Yousafzai s-a născut pe 12 iulie 1997. Avea doar zece ani când talibanii au pus
stăpânire pe regiunea Swat. Aceştia spuneau că muzica este un păcat, femeilor
le interziceau să meargă singure pe stradă şi fetelor să meargă la şcoală. Deși a crescut într-
o zonă a Pakistanului stăpânită de înfricoşătoarea umbră a terorismului, Malala a învăţat de
mică să aibă curajul să vorbească în numele convingerilor sale. Iar convingerea ei cea mai
puternică a fost dreptul la educaţie. În 9 octombrie 2012, cauza pentru care lupta a fost cât
pe-aci să-i aducă moartea. Nimeni nu se aştepta să scape cu viaţă. Dar Malala a
supravieţuit, iar astăzi e simbolul protestului paşnic şi cel mai tânăr câştigător al Premiului
Nobel pentru Pace.
Cu toate că a reușit să-și demonstreze inteligența și ambiția, Malala se consideră o fată cât
se poate de normală ,,Eu sunt Malala, o fată ca oricare alta, deși am și eu talentele mele: am
încheieturi flexibile și pot să-mi trosnesc degetele oricând vreau ( Și-mi place să mă uit la
chipurile oamenilor strâmbându-se atunci). La skanderberg pot să bat pe cineva de două ori
cât mine.’’ S-a născut în Mingora, cel mai mare oraș din valea Swat, în nordul Pakistanului și
este paștună, adică face parte dintr-un trib mândru de oameni răspândiți prin tot
Afganistanul și Pakistanul. Malala a avut parte de o copilărie frumoasă, într-o familie
iubitoare, acordând o atenție deosebită școlii și aflându-se mereu printre primii, dar toate
astea până când la radio s-a difuzat o emisiune nouă, o voce nouă declarând război
guvernului și dorind desființarea școlilor pentru femei. Încet, vocea de la radio a schimbat cu
totul orașul în care locuia Malala: femeile nu mai ieșeau din case, fetele nu se mai duceau la
școală, muzica și filmele erau interzise și în scurt timp au început bombardamentele. Malala
a înțeles de mică importanța educației și încurajată de tatăl ei, a început să lupte pentru
drepturile femeilor. În ciuda avertismentelor de tipul „După cincisprezece ianuarie 2009, nicio
fată, mică sau mare, nu se va mai duce la şcoală. Dacă nu, ştiţi ce putem face. Iar părinţii şi
directorul şcolii vor fi responsabili. “, Malala a vorbit pe posturile locale şi naţionale, pe
posturile radio şi la ziare – a vorbit tuturor celor care voiau să asculte despre nedreptățile pe
care le văzuse, pe care le trăise. Impresionant este faptul că deși talibanii amenințau cu
moartea pe toți cei ce încalcă ceea ce considerau ei a fi învățăturile Coranului, Malala a
ignorat frica:,,Cât timp şcolile fuseseră închise, eu continuasem să dau interviuri despre
dreptul la educaţie al fetelor, şi participasem împreună cu tata la proteste şi evenimente
pentru a răspândi mesajul cât mai departe. Dar acum GEO TV, cel mai mare post de
televiziune din ţară, voia să intervieveze o fată cu privire la tratatul de pace. Ni se lua interviu
noaptea, pe acoperişul unui hotel.’’ După ce a experimentat și cum este să fii refugiat, iar
multe dintre școlile din orașul ei au fost distruse, Malala a crezut că în sfârșit, în 2012, a venit
și timpul păcii, însă nu a fost așa. La vârsta de 15 ani, Malala a fost împușcată în cap și umăr
într-un atac comis asupra autobuzului şcolar cu care se întorcea de la şcoala din Mingora, în
valea Swat. Descrie cu lux de amănunte evenimentul în cartea sa ,, În maşină aerul era cald şi
umed, în timp ce ne legănam pe străzile aglomerate din Mingora, la ora de vârf. Una dintre
fete a început să cânte ca să treacă timpul. În aer se simţea mirosul cunoscut de benzină,
pâine şi chebap, amestecat cu duhoarea care venea de la un pârâu din apropiere, unde toată
lumea-şi arunca gunoiul. La barajul armatei, am ieşit de pe drumul principal, aşa cum
făceam de fiecare dată, trecând pe lângă un poster pe care scria TERORIŞTI CĂUTAȚI. Chiar
după ce-am trecut de fabrica de biscuiţi MICII GIGANŢI, s-a lăsat o linişte ciudată şi
autobuzul s-a oprit. Nu mai ţin minte că ne-a oprit un tânăr să ne întrebe dacă ăsta era
autobuzul şcolii Khushal. Nu-l mai ţin minte nici pe celălalt bărbat care se urcase pe clapa din
spate, aplecându-se înăuntru, unde stăteam toate înghesuite. Nu l-am auzit întrebând: „Cine
e Malala?“ Şi nici n-am auzit pocnetul celor trei gloanţe. Singurul lucru pe care-l mai ţin
minte e că mă gândeam la examenul de a doua zi. Apoi s-a lăsat întunericul.’’ Talibanul
Fazlullah își asumă responsabilitatea pentru atacul de pe 9 octombrie 2012, în care trei fete,
inclusiv Malala, au fost rănite grav, dar, din fericire, au supraviețuit. După operații,
fizioterapie și exerciții zilnice, Malala s-a recuperat și a continuat să lupte.
De atunci, Malala a devenit un simbol al apărării dreptului femeilor la educaţie şi a fost
recompensată cu Premiul Nobel pentru Pace în 2014, la doar 17 ani. De asemenea, ea a
primit și Premiul Sakharov pentru Libertate de Gândire, Premiul Internațional de Pace pentru
Copii și Premiul Amnesty International, Ambasador al Conștiinței.
În prezent, Malala locuiește în Birmingham, Anglia, și continuă să apere accesul universal la
educație prin Fundația Malala, o organizație non-profit care investește în programe
comunitare și sprijină apărători ai educației din întreafa lume.