Malala Yousafzai

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Malala Yousafzai (în paștună: ‫ ;مالله یوسفزۍ‬în urdu: ‫ ماللہ یوسف زئی‬Malālah Yūsafzay, n. 12
iulie 1997) este o elevă pakistaneză, cunoscută pentru activitatea și spiritul militant
privind probleme ale educației și ale societății islamice în general, în
special discriminarea femeii.
Aceste probleme au fost dezvăluite într-un blog pe care l-a scris către BBC în 2009. În
anul următor, cotidianul „The New York Times” realizează un documentar cu acest
subiect în care Malala Yousafzai este protagonistă.

Se pare că, încă din fragedă copilărie, Malalei i-a plăcut să

învețe. Referințele biografice pun accentul pe faptul că, de
când era mică, părea să îl depășească pe tatăl său, Ziauddin
Yousafzai, care era atât de pasionat de educație, încât și-a
deschis propria școală, cea la care mergea și Malala. Astfel de
școli particulare nu sunt ceva neobișnuit în Pakistan.

Însă, școala lui Ziauddin și fiica sa cea foarte înțeleaptă au

devenit ținte pentru talibani. Gruparea fundamentalistă
emisese un decret care interzicea educația în rândul fetelor și
amenința cu moartea întreaga familie (adică și pe mama
Malalei, Toor Pekai Yousafzai, și pe ceilalți doi fii ai familiei).
Școala a fost închisă forțat pentru o perioadă și apoi,
redeschisă, cu scurt timp înainte ca Malala să fie împușcată.

S-ar putea crede că fiica urma exemplul, sau se supunea

deciziilor tatălui său (care avea sprijinul necondiționat al soției
în tot ce făcea). S-ar putea crede că fata nu avea dreptul să ia
hotărâri pentru ea însăși. Asta se întâmplă adesea în sânul
multor familii. Îmi vin în minte suficiente exemple din propria
viață, implicându-i pe părinții mei care luau decizii pentru mine,
pe când eram copil, sau pe soția mea și pe mine decizând
pentru fiii noștri. Și niciuna dintre deciziile acestea nu aveau
de-a face cu sfidarea talibanilor și punerea în pericol a întregii
noastre familii. Însă, s-ar putea ca aceasta să nu fie
perspectiva corectă asupra alegerilor lui Ziauddin. Oare, să fi
fost deciziile lui ceea ce noi, părinții, pretindem că facem
mereu – educația copiilor prin puterea exemplului?

Te gândești vreodată la expresia ”n-am cerut eu să mă nasc”?

Înseamnă că nimeni nu este responsabil pentru apariția sa pe
lume, pentru cine îi sunt părinții sau familia, ce naționalitate
are, pentru locul nașterii, constituția genetică, statutul
economic și așa mai departe.

Nu este vina Malalei că a fost prima născută într-o familie dintr-

o cultură ce valorizează băieții mai mult decât fetele sau că a
apărut pe lume într-o țară instabilă din punct de vedere politic
și dominată de extremiști violenți. Și nici n-a cerut să se nască
într-o familie care să pună accentul pe bunăstarea, educația și
dezvoltarea ei și a celor doi frați mai mici ai ei. Mi se pare, într-un
fel, că Malala a acceptat ce i s-a dat și a decis să scoată tot ce
e mai bun din asta.

Malala a dovedit, prin puterea exemplului, că înțelesese că nu-ți

poți alege contextul în care te naști. Însă, poți alege ce faci cu
viața ta. Decizia de a se implica în educația fetelor a fost
propria sa decizie, inspirată de exemplul părintelui său. Un an
mai târziu, scria în autobiografia sa:

”Am avut norocul enorm de a avea un tată care mi-a respectat

libertatea de gândire și de exprimare și care m-a acceptat în
caravana sa pentru pace și o mamă care ne-a încurajat nu
numai pe mine, ci și pe tatăl meu în campaniile noastre pentru
pace și educație.”

Malala Yousafzai vorbea public despre drepturile copiilor în Swat și fusese chiar
nominalizată pentru un premiu internaţional pentru pace special pentru copii.
„Locuitorii din Swat nu sunt teroriști", declarase ea într-un interviu pentru Al Jazeera,
în 2010, într-o perioadă în care talibanii băteau în retragere. „Dacă această generaţie
nu va primi stilouri, va primi arme de la teroriști," a mai spus Malala în interviu.
Adolescenta întreţinea un blog pe site-ul BBC pentru vorbitorii de urdu, pe care îl
semna cu pseudonimul Gul Makai. Acolo Malala povestea experienţele cu care este
nevoit să se confrunte zilnic un copil de 11 ani, într-unul din cele mai periculoase și
izolate locuri din Pakistan. Potrivit revistei Time, într-o postare datată cu 14 ianuarie
2009, în ziua de dinaintea intrării în vigoare a unui edict taliban care i-a închis școala,
Malala scria: „fiindcă astăzi a fost ultima zi la școala noastră, ne-am hotărât să mai
stăm puţin în curtea școlii și să ne jucăm. După cum văd eu lucrurile, școala se va
redeschide într-o zi dar, când am plecat, m-am uitat la clădirea ei ca și cum nu m-aș
mai întoarce aici."

CNN scrie: Malala Yousufzai, o fetiţă de clasa a VIII-a din Pakistan, a

primit Premiul Naţional pentru Pace, ca răsplată pentru realizarea unui
jurnal online în care a explicat cum sunt private femeile din ţara sa de
dreptul la educaţie.

„Mi-a fost teamă să nu fiu decapitată de talibani din cauza interesului meu pentru
educaţie. În perioada în care s-au aflat la conducere, obişnuiau să intre în casele
noastre ca să verifice dacă studiem sau ne uităm la televizor. Vreau să lupt în
continuare pentru ca fetele să aibă dreptul la educaţie", a declarat micuţa Malala
Yousufzai.

Fata de 14 ani a fost nominalizată, alături de alţi 4 copii din întreaga lume, şi la
Premiul Internaţional pentru Pace al Copilului. Acest premiu se acordă anual unei
persoane sub 18 ani, care, prin actele sale de curaj, susţine educaţia şi pacea în lume.
Se pare că, încă din fragedă copilărie, Malalei i-a plăcut să învețe. Referințele
biografice pun accentul pe faptul că, de când era mică, părea să îl depășească pe tatăl
său, Ziauddin Yousafzai, care era atât de pasionat de educație, încât și-a deschis
propria școală, cea la care mergea și Malala. Astfel de școli particulare nu sunt ceva
neobișnuit în Pakistan.

Însă, școala lui Ziauddin și fiica sa cea foarte înțeleaptă au devenit ținte pentru
talibani. Gruparea fundamentalistă emisese un decret care interzicea educația în
rândul fetelor și amenința cu moartea întreaga familie (adică și pe mama Malalei,
Toor Pekai Yousafzai, și pe ceilalți doi fii ai familiei). Școala a fost închisă forțat
pentru o perioadă și apoi, redeschisă, cu scurt timp.

Te gândești vreodată la expresia ”n-am cerut eu să mă nasc”? Înseamnă că nimeni nu

este responsabil pentru apariția sa pe lume, pentru cine îi sunt părinții sau familia, ce
naționalitate are, pentru locul nașterii, constituția genetică, statutul economic și așa
mai departe.

Nu este vina Malalei că a fost prima născută într-o familie dintr-o cultură ce
valorizează băieții mai mult decât fetele sau că a apărut pe lume într-o țară instabilă
din punct de vedere politic și dominată de extremiști violenți. Și nici n-a cerut să se
nască într-o familie care să pună accentul pe bunăstarea, educația și dezvoltarea ei și a
celor doi frați mai mici ai ei. Malala a acceptat ce i s-a dat și a decis să scoată tot ce e
mai bun din asta.

Malala a dovedit, prin puterea exemplului, că înțelesese că nu-ți poți alege contextul
în care te naști. Însă, poți alege ce faci cu viața ta. Decizia de a se implica în educația
fetelor a fost propria sa decizie, inspirată de exemplul părintelui său. Un an mai târziu,
scria în autobiografia sa:
”Am avut norocul enorm de a avea un tată care mi-a respectat libertatea de gândire și
de exprimare și care m-a acceptat în caravana sa pentru pace și o mamă care ne-a
încurajat nu numai pe mine, ci și pe tatăl meu în campaniile noastre pentru pace și
educație.”

Încă dinainte să împlinească 15 ani, Malala a fost o activistă înfocată. Ținea un blog
pentru BBC în care vorbea despre persecuțiile talibanilor și devenise deja subiectul
unui documentar realizat de New York Times. Obișnuia să țină discursuri, printre care și
unul intitulat :”Cum de-și permit talibanii să-mi confiște dreptul la educație?”. În anul
de dinaintea atentatului, i se decernaseră atât Premiul Internațional pentru Pace al
Copiilor, cât și Premiul Tineretului pentru Pace, pentru prima dată când s-a organizat
această gală în Pakistan. Pe măsură ce talibanii îi amenințau țara, familia și siguranța,
Malala devenea și mai vocală. Așa cum scria în autobiografie: ”M-am decis că n-
aveam să mă tem de mânia talibanilor și să nici să cedez.”

În anii de după tentativa de asasinat a talibanilor, Malala a devenit un simbol global al

cauzei educației, în special pentru educația fetelor și pentru bunăstărea copiilor. La
mai puțin de un an după ce a fost împușcată, s-a adresat organizației ”Youth
Takeover” și Națiunilor Unite. După aproape doi ani, Comitetul Nobel a anunțat că
Premiul pentru Pace din 2014 va fi împărțit între Malala și Kailash Satyarthi, care a
devenit cunoscut pe plan internațional pentru protestele pașnice în care milita pentru
cauza copiilor. Chiar și bucurându-se de această vizibilitate constantă, datorată
faptului că susținea eveniment după eveniment, călătorind prin toată lumea, a reușit
să-și urmeze studiile, fiind admisă în 2017 la Oxford University (informație pe care a
făcut-o publică pe contul său de Twitter). În plus, în 2017, Malala a fost desemnată de
către Națiunile Unite Mesager al Păcii ”pentru conștientizarea importanței educației
persoanelor de sex feminin.”
Ca urmare a încălcării interdicției dictate de talibani ca fetele să nu meargă la școală,
Malala a căzut victimă atentatului din 9 octombrie 2012. Atunci un grup de talibani
islamistii au patruns intr-un autobuz scolar, in localitatea Mingora, din Valea
Swat, in nord-vestul Pakistanului, iar unul dintre ei a intrebat: "Cine este
Malala?" Tanara a fost impuscata apoi in cap. Aflata intre viata si moarte,
adolescenta a fost transferata intr-un spital din Birmingham, in Marea Britanie,
unde, dupa sase zile, si-a recapatat cunostinta. Din acel moment, s-a nascut
legenda Malala.
"Eram ingrozita. Singurul lucru pe care il stiam era ca Allah m-a binecuvantat
si mi-a dat o noua viata", a povestit adolescenta in autobiografia
"Eu sunt Malala", devenita bestseller international, insa interzisa in unele
regiuni din Pakistan.
Ca prețuire a activității sale, este nominalizată pentru premiul International Children's
Peace Prize, publicația "Time" o situează printre primii 100 oameni ai lumii și este
nominalizată pentru Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2014.
La 10 octombrie 2014 i se decernează Premiul Nobel pentru Pace (pe care îl primește
împreună cu Kailash Satyarthi) „pentru lupta împotriva asupririi copiilor și tinerilor și
pentru dreptul tuturor copiilor la educație”.

Este un adevărat miracol că Malala Yousafzai, fata împuşcată de talibani

în cap pentru că promova dreptul fetelor la educaţie, a scăpat cu viaţă şi
fără nicio traumă severă la cap.

În ceva mai mult de patru săptămâni a făcut un progres incredibil, de la starea de

inconştienţă în salonul de Terapie Intensivă dintr-un spital în Pakistan, la a putea citi,
scrie, merge şi zâmbi din nou, într-un spital din Marea Britanie.

Medicii de la Spitalul Regina Elizabeta din Birmingham au realizat o operaţie inedită

pentru a-i repara scalpul. Operaţia a fost un succes, dar ce surprinde pe toată lumea
este elocvenţa şi cumpătarea cu care vorbeşte Malala. „Datorită rugăciunilor tuturor
oamenilor, femeilor, bărbaţilor, copiilor, pentru mine, datorită lor Dumnezeu mi-a dat
această nouă viaţă," spune Malala într-un reportaj CNN.
Şi în această „nouă" viaţă, Malala vrea să îi servească pe cei din jur şi vrea ca fiecare
persoană şi fiecare fată să aibă acces la educaţie. Şi mai surprinzător este că, în ciuda
greutăţilor prin care a trecut, zelul ei pentru cauză nu a scăzut deloc.

Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat ziua de 10 noiembrie, Ziua Malala, o zi în care

„să ne îndreptăm atenţia către ea şi alte 32 de milioane de fete ca ea, care nu merg la
şcoală".