Activitate 3.1.4.

Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități

” Copiii sunt ca fluturii care zboară în văzduh.

Unii se înalță mai sus ca alții însă fiecare zboară cât de bine poate.
DE CE SĂ-I COMPARI ÎNTRE EI?
Fiecare este diferit.
Fiecare este special.
Fiecare este frumos.”

Copiii cu CES (cerinţe educative speciale) au nevoie de sprijinul nostru, al tuturor, pentru
a avea acces la educaţie. Şcolile trebuie să ofere şanse egale la educaţie fiecărui copil, indiferent
de posibilităţile sale de învăţare, participare şi dezvoltare. Comunitatea trebuie și ea pregătită să
accepte nevoile acestor copiii.
Din categoria copiilor cu CES fac parte atât copiii cu deficiențe propriu-zise - la care,
cerințele speciale sunt multiple, inclusiv educative, cât și copiii fără deficiențe, dar care prezintă
manifestări stabile de inadapatare la exigențele școlii. Din această categorie fac parte: – copiii cu
deficiențe senzoriale: vizuale, auditive, locomotorii etc, – copiii cu deficiențe mintale, – copiii cu
tulburări afective (emoționale), – copiii cu handicap asociat. Întâlnim pretutindeni oameni cu
deficiențe. Perceperea lor socială nu este întotdeauna constantă, ea variază de la societate la
societate, furnizând semnifi cații diferite, funcție de cultură și de valorile promovate.
În activitatea la clasă, cu elevi cu deficienţe, acceptăm diversitatea ca valoare. Pentru a valoriza
cu adevărat potenţialul fiecărui copil cu cerinţe educative speciale., trebuie să reformulăm toate
componentele educaţiei: obiective/scopuri; curriculum; resurse materiale, organizatorice;
evaluare; relaţiile între partenerii educaţiei; resursele umane. Implicarea cadrelor didactice este
condiţia majoră în realizarea intregrării copiilor cu cerinţe educative speciale în viaţa şcolară şi
socială.
Caracteristicile comportamentale ale copiilor cu deficit de atenție sunt:
 sunt dezorganizați, uituci și visători;
 sunt ușor de distras de orice stimul irelevant, prin urmare nu se pot concentra asupra unei
singure activități;
 nu reușesc să termine ceea ce au început;
 fac frecvent erori “din neglijență”;
 au frecvent dificultăți în a citi texte mai lungi;
 nu rețin reguli complexe, prin urmare nu fac față jocurilor de grup care implică
respectarea unor astfel de reguli;
 într-o conversaţie sar repede de la un subiect la altul și nu își termină ideile.
Plan de acțiune pentru integrarea acestor copii:
Elevi:
Idei de activități:
- îndepărtarea stimulilor perturbatori din mediul de învățare;
- responsabilizarea prin sarcini realizabile;
- repetarea de cuvinte, scurte propoziții;
- implicarea în grupul de lucru;
 - cultivarea stimei de sine prin participarea elevului la discuții unde își poate exprima opinia în
fața celorlalți colegi.
Strategii de învățare:
- recompensarea la atingerea obiectivului ;
- acordarea atenției sporite atunci cand copilul cu CES răspunde ;
- explicații scurte şi clare ;
- atmosfera propice învățării ;
- menținerea unei comunicări permanente cu familia și conlucrarea cu aceasta ;
- folosirea materialului didactic adecvat.
Resurse: hârtie colorată, desene, jocuri, schițe, jetoane, imagini, material audio-video
Evaluare: aprecieri verbale, feedback frecvent prin care elevul își poate îmbunătăți
comportamentul și poate progresa.
Părinţi:
Trebuie să existe o bună colaborare între părinți, diriginte, celelalte cadre didactice de la clasă,
consilierul școlar și profesorul de sprijin. Cooperarea dintre familie și școală duce la schimbări
pozitive în comportamentul elevului.
Idei de activități: întâlniri individuale cu dirigintele, cu profesorul de sprijin, consilierul școlar,
celelalte cadre didactice, excursii, drumeții.
Strategii de învățare:
- discuții, dezbateri, chestionare, implicarea activă a părintelui în activitatea de la clasă ;
- sarcini acasă cu instrucțiuni clare, simple, ghidate ;
- folosirea unui ton calm, manifestarea afecțiunii față de copil ;
- încurajarea permanentă să colaboreze, să se joace și cu alți copii.
Resurse: imagini, jocuri cu obiecte care să îl stimuleze pe copil, povești cu caracter educativ.
Evaluare:
- oferirea frecventă de feedback pozitiv (laude, recompense) atunci când copilul se comportă
corespunzător;
- sprijinul oferit necondiționat;
- încurajarea copilului să ceară ajutor atunci când consideră că nu se descurcă.
Cadre didactice:
Este necesară o bună colaborare a dirigintelui cu părinții elevului, cu profesorii clasei, întrunirea
acestora în cadrul Consiliului profesoral al clasei, împreună cu profesorul consilier școlar,
profesorul de sprijin, pentru a putea realiza o bună informare asupra problemelor copilului, a
progreselor făcute, propuneri de îmbunătățire a activității la clasă. Fiecare copil este diferit și nu
funcționează aceleași strategii, aceleași metode pentru toți.

Idei de activități:
- urmărește curriculum-ul adaptat nevoilor speciale ale copilului;
- adaptează activitatea instructiv- educativă la ritmul de lucru al copilului/elevului;
- implică copilul/elevul în activitățile școlare și extrașcolare: lucrul în echipă,
serbările școlare, concursurile, etc.
- colaborează cu părinții copilului/elevului informându-i asupra situației sale școlare/
progresului înregistrat.
Strategii de învățare (comune cu alți colegi):
- materiale didactice diversificate ;
- cerințe clare, concise.
Resurse:
- imagini, jetoane, fișe de lucru adaptate, desene, jucării, carton, hârtie colorată, etc.
Evaluare:
- observare sistematică, evaluare orală, aprecieri verbale, cooperarea în realizarea activității.