Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În societatea și în școala românească se vorbește tot mai des, în ultima vreme, despre integrarea elevilor cu copiii
cu dizabilități dar și a celor cu CES 1 pentru care sunt necesare intervenții și abordări specializate, inclusiv servicii de
sprijin în școală pentru o evoluție pozitivă a lor în plan educativ. Deși pare o acțiune de bun simț și de racordare a unui
segment defavorizat al societății la normalitate (așa cum este percepută de majoritari), după modelul țărilor occidentale,
în care trecerea s-a realizat mai puțin abrupt și mai firesc, constatăm că lucrurile nu sunt deloc ușoare în acest sens. Cu
siguranţă, nu se poate vorbi de o reţetă a succesului universal valabilă atunci când ne referim la implicarea eficientă a
elevilor cu CES în activităţile şcolare. Tipurile de intervenţie trebuie gândite şi adaptate de la caz la caz, în funcţie de
particularităţile fiecărui elev.
Mai mult, demersurile începute la şcoală trebuie susținute atât acasă, cât şi în comunitate, valorificând aceleaşi
principii. Consider că, prin empatie şi tact pedagogic, prin strategii didactice şi metode inovative, nonconformiste, elevii
cu CES pot înregistra progrese. Cheia succesului în munca cu aceşti elevi este perseverenţa şi răbdarea. Instruirea
diferenţiată trebuie făcută fără metode coercitive, prin cooperare, ţinând cont de particularităţile psihoindividuale ale
acestor elevi.
Majoritatea elevilor cu CES din instituția unde predau (există astfel de elevi aproape în fiecare clasă) prezintă
comportamente adecvate în cadrul orelor de religie, dar şi la celelalte discipline. Din punct de vedere al autonomiei
sociale şi personale sunt autonomi, se îmbracă, mănâncă, se deplasează la școală singuri şi chiar folosesc transportul
public. Au deprinderi de igienă personală formate în familie. Gândirea acestora este predominant concretă şi lentă,
atenţia e concentrată pe perioade scurte de timp, memoria mecanică, de tip reproductiv este destul de bine dezvoltată, în
timp ce memoria de lucru se aplică doar câtorva itemi. Structura spaţiului grafic le este slab configurată, dar percepţia
formei, mărimii şi culorii se realizează de obicei cu relativă ușurință. Motricitatea fină este uşor sub nivelul de
dezvoltare al vârstei.
În vederea creării unui mediu de învăţare propice, se impune formularea unui plan de acţiune, care trebuie să
includă şi câteva măsuri de organizare a activității, precum:
1. Stabilirea unei rutine în activitatea şcolară şi menţinerea acesteia;
2. Stabilirea unor reguli valabile pentru toată clasa, dar şi reguli individuale;
3. Stabilirea succesiunii activităţilor zilnice;
4. Organizarea spațiului.
Pe de altă parte, formele de desfășurare a activității pe care le-am utilizat au în vedere:
1. Divizarea sarcinilor;
2. Strategii de memorare;
3. Aprecierea.
Un rol important în actul didactic îl dețin și strategiile comunicative care presupun existenţa unor sarcini de lucru
bine structurate, limitarea temporală generoasă, utilizarea unui ton adecvat și expresiv, încurajarea comunicării,
crearea senzaţiei de apreciere pentru efortul depus prin utilizarea frecventă a întăririlor pozitive.
Metodele folosite până în acest moment pentru implicarea elevilor cu CES sunt: ciorchinele, brainstormingul,
scaunul autorului, eseul scurt, conversaţia, lectura explicativă, exerciţiul, jocul didactic, turul galeriei, explozia stelară,
harta conceptuală.
În ceea ce îi privește pe părinţi, aceștia sunt, de obicei, greu de convins de existența unei probleme reale, preferând
să considere că ceilalți factori implicaţi în educaţia şcolară sunt rău intenţionaţi referitor la copilul lor. De aceea, experții
recomandă realizarea unei grile de observaţie comportamentală, ce se prezintă mai apoi părinţilor. Impactul informaţiei
prezentate pe discipline şcolare e mai mare şi astfel aceștia înţeleg că dirigintele (sau profesorul, după caz) nu face
aprecieri subiective, ci se bazează pe observare și o consemnare obiectivă. Dacă luăm în considerare următorul scenariu:
Contextul: ora de matematică; Comportamentul: elevul e reticent, refuză sarcinile ce presupun efort mental prelungit;
1
copii cu cerințe speciale în plan educațional: dificultăți de învățare, tulburări emoționale, comportamentale; copii proveniți din medii socio-
economice, culturale și etnice defavorizate; copii sub protecția instituțiilor, etc.
Consecinţa: elevul nu a reuşit să finalizeze sarcina formulată. Un asemenea tablou este elocvent, atât în planul achiziţiei
de noţiuni, cât şi în planul relaţiilor sociale. Ca urmare, odată ce a înțeles cauza, dar și efectele comportamentului
copilului, părintele este deschis la colaborare, urmărind beneficiul elevului și implicit al climatului din clasă.
Așa cum concepem activități destinate copiilor, trebuie să conștientizăm faptul că e necesar ca și părinții să fie
consiliați întrucât doar astfel, în urma efortului colectiv, se pot obține rezultate bune și în cazul elevilor pe care dorim
să-i integrăm cu succes.
Sunt recomandate astfel activități precum: consultări permanente, discuţii de grup, activităţi semidirijate pentru
intercunoaştere, lectorate, dezbateri, întâlniri, mese rotunde. Resursele la care se poate apela sunt: psihologi, logopezi,
consilieri şcolari,profesorul de religie, ghiduri de specialitate, iar în materie de evaluare: chestionare, albume,
portofolii, workshop-uri.
Cadrele didactice care predau la clase în care există elevi cu CES e necesar să conlucreze pentru a identifica
modalitățile prin care acești elevi pot fi ajutați. Se impune astfel, adaptarea programei de studiu, întocmirea de PIP-uri
anual, prin care să se urmărească particularizarea demersului didactic, ajutor la luarea notițelor ( dacă este cazul),
evaluarea particularizată.
Idei de activități pentru cadrele didactice: exerciţii – de recunoaştere / încercuiţi / identificaţi; jocuri de ascultare
activă; continuă povestea..., dramatizări (Jocul preferat, Prietenul meu etc.), jocul alfabetului (- Toţi cei cu litera „A”
realizați prima sarcină de lucru, toţi cei cu litera „C” , consultați manualul etc.); sortarea după formă, culoare,
dimensiune; Jocul de rol (pe tema comportamentelor dezirabile poate fi aplicat la mai multe discipline: consiliere și
dezvoltare personală, religie, educație socială, limba și letaratura rămână); Harta poveştii, exerciţii de identificare a
alternativelor unor probleme, realizarea unor postere / colaje etc.
Strategii de învățare: de memorare, schiţe, jocuri, vizualizări, exerciţii, asocieri.
Resurse: Diagramele Venn, cursuri de formare, softuri educaţionale, lucrări ştiinţifice, manuale de specialitate,
ghiduri, CONTRACTUL DE CONTINGENŢE – ce presupune negocierea între elev – diriginte – director – părinţi, cu
scopul de a crea un mediu în care cei implicaţi să poată discuta deschis problemele identificate. Contractul stipulează
comportamente aşteptate, sarcini de realizare, recompense, penalităţi.
Forme de evaluare: 1. Pe bază de puncte / buline colorate (la terminarea sarcinilor de lucru, elevii cu CES primesc
buline roșii – dacă termină sarcina, galbene – dacă rezolvă parţial, verzi – în cazul în care nu rezolvă. Cumulul de buline
roșii se convertește în puncte la notele din catalog).
2. Autocolante ce trezesc interesul (forme geometrice, animale etc.) etc.
2
În cazul de față profesorul diriginte este și profesor de religie
Elevul H.A.V. urmează cursurile școlii obișnuite, fiind în clasa a V-a B la Școala Gimnazială Nr.3 Cugir. Prezintă
dificultăți de concentrare a atenției, în special în sarcinile care implică un efort mental constant și susținut, și este
superficial în realizarea activităților. Mai mult, dă dovadă deseori de comportamente neadecvate, atât în timpul orelor de
curs, cât și în timpul pauzelor. Menționez că elevul a fost școlarizat în altă localitate în timpul ciclului primar, fiind adus
în colectivul actual doar la începutul acestui an școlar( 2020-2021).
Astfel, în timpul orelor, are obiceiul de a deranja activitatea desfășurată deoarece emite anumite sunete prin care
încearcă să reproducă onomatopee specifice regnului animal, dar imită și comportamente specifice ale acestora: mugește
sau se preface că mănâncă asemenea bovinelor. Când i se atrage atenția asupra faptului că acest comportament este
nepotrivit, începe să râdă, căutând aprobarea colegilor de clasă, pe care încearcă să-i antreneze în a deranja ora.
Foarte frecvent adresează întrebări profesorului, chiar dacă i s-a explicat anterior în ce constă sarcina lui de lucru. Cel
mai probabil întâmpină dificultăți în a se concentra asupra a ceea ce i s-a cerut să facă. De asemenea, încearcă uneori să
fie în centrul atenției, prin observații sau întrebări care nu au nicio legătură cu subiectul lecției predate clasei.
Pe de altă parte, în timpul pauzelor 3, se străduiește să-și câștige simpatia colegilor implicându-se în jocurile acestora
și încercând să devină în acest sens un lider, chiar dacă observă că prezența sa nu este agreată în colectiv.
Activităţi de consiliere
Dirigintele clasei acestui elev, cel care organizează activităţile elevului în timpul săptămânii, analizează progresul
acestuia şi monitorizează incidentele care apar. Astfel, el va evidenţia progresele făcute de elev în faţa părinţilor, a
colectivului din care face parte şi a consiliului profesorilor clasei. Prin oferirea de responsabilităţi elevului îi creşte
stima de sine, se simte important, beneficiază de apreciere dacă respectă regulile. În faţa părinţilor îi sunt evidenţiate
progresele cu privire la comportamentul în timpul cursurilor (vorbeşte mai puţin, nu mai mormăie, nu-şi mai agresează
colegii, colaborează cu ei).
Concret, în cazul elevului H. A.V., s-a observat, după 8 săptămâni de la începutul semestrului I, că elevul nu mai
emite sunete în timpul orelor, este mai puţin agresiv, îşi termină sarcinile de lucru şi obţine mai multe buline roșii. El
asimilează mai multe cunoștințe la matematică, limba română, engleză şi germană, unde profesorii ţin cont de
diagnosticul său şi de derularea unor activităţi pe care le poate realiza. Eficacitatea programului este astfel probată şi se
recomandă continuarea programului la aceste ore şi extinderea la celelalte discipline de învăţământ.