Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Master: Intervenții educaționale în școala incluzivă
Anul: I

EXAMEN

Consiliere educațională în mediul incluziv

CURCEAN CAMELIA-MARIA
 CUPRINS:

1. Realizaţi un eseu argumentativ cu tema: Importanța consilierii

educaționale în mediul incluziv. (30 puncte)
3. Formulați 3 - 4 propuneri de eficientizare a lucrului cu părinții în școala de
masă. Specificați particularitățile lucrului cu părinții copiilor cu CES. (40
puncte)
5. Analizați incluziunea copiilor cu CES (enumerați minim 3 avantaje și 3
dezavantaje ). (30 puncte)
1.Importanța consilierii educaționale în mediul incluziv.
”Există un singur fel de a înțelege oamenii, anume de a nu ne grăbi să-i
judecăm, ci de a trăi în preajma lor, de a-i lăsa să se explice, să se dezvăluie zi
de zi, să se zugrăvească ei înșiși în ei...”
(Charles AugustinSaine-Beune)
Termenul de „educaţie incluzivă” a fost iniţial utilizat pentru a descrie structurile
educaţionale în care copiii şi tinerii cu dizabilităţi învăţau împreună în cadrul
sistemului educaţional cu reţele adecvate de sprijin. În prezent, conceptul de
educaţie incluzivă este mai larg şi reflectă o abordare şi un proces continuu de
dezvoltare a politicilor şi practicilor educaţionale, orientate spre asigurarea
oportunităţilor şi şanselor egale pentru persoanele excluse/ marginalizate de a
beneficia de drepturile fundamentale ale omului la dezvoltare şi educaţie, în
condiţiile diversităţii umane.
Competenţa profesorului vine să completeze particularităţile de dezvoltare ale
elevului(biologice, psihologice şi sociale) pe fondul unor elemente obiective
(spaţiu, dotare, confort, legi şi norme, numărul de elevi în clasă, organizare şcolară
şi servicii auxiliare) care, în interacţiunea lor, determină eficienţa activităţii
instructiv-educative.
Consilierea psihopedagogică are o importanţă foarte mare şi constituie un
instrument socio – pedagogic şi economic foarte foarte important al societăţii
moderne. Consilierea şcolară, în condiţiile societăţii contemporane, are în vedere
asigurarea de şanse egale în formarea şi dezvoltarea personalităţii, din acest motiv
are o importanță deosebită în mediul incluziv. Consilierea școlară, ca proces
intensiv de acordare a asistenţei psihopedagogice elevilor, are la bază legătura
dintre familie– copil – școală. Pentru desfăşurarea unei educaţii eficiente şi pentru
optimizarea personalităţii copilului, aceasta legătura trebuie sa fie constantă şi
armonioasă.
În concluzie integrarea în învățământul de masă al unui copil cu dizabilități este
visul oricărui părinte. Însă, pentru ca acesta să devină posibil este nevoie de un
centru(spațiu), unde fiecare copil va avea un plan individualizat de lucru adaptat
nivelului său de dezvoltare, în care copilul să fie îndrumat de personal specializat,
astfel încât integrarea lui în societate să se realizeze cu succes. Consilierea veni în
ajutorul părinților, pentru a înțelege mai ușor comportamentele copiilor și modurile
în care funcționează procedeele de recuperare.
3.Formulați 3 - 4 propuneri de eficientizare a lucrului cu părinții în școala de
masă. Specificați particularitățile lucrului cu părinții copiilor cu CES.

Cercetările în domeniu au arătat că succesul copiilor depinde în mare măsură de

armonizarea demersurilor școlii cu cele ale familiei și de buna colaborare dintre
profesori și părinți în vederea stabilirii unei continuități educative. Părinții au
obligația să participe la ședințele care se organizează semestrial pentru fiecare
clasă. Din păcate, în multe cazuri acest tip de întâlnire are o structură excesiv de
formală și nu oferă oportunități pentru părinți să pună întrebări specifice sau să
ridice probleme care îi preocupă.De asemenea, de multe ori aceste întâlniri nu sunt
atent pregătite și nu își ating scopul de a-i informa corect și complet pe părinți.
Câteva modalități prin care să îmbunătățim modul de organizare și eficientizare
astfel încât să constituie un prilej de cooperare școală - părinți în interesul
copilului, ar putea fi:
- fixarea unui scop și a unei tematici, a întâlnirilor cu părinții, care trebuie să fie
unele cu caracter general, de ex. referitoare la curriculum, evaluare, politicile
educaţionale ale şcolii, organizarea unor evenimente speciale, probleme specifice
colectivului de elevi etc.; problemele individuale ale copiilor nu trebuie discutate
cu toți părinții, ci în cadrul unor întâlniri individuale, consultații etc.
- pe lângă ședințele semestriale, pot fi organizate și alte tipuri de întâlniri cu
părinții/ familia, precum: Întâlniri individuale de 10–15 minute organizate pentru
părinţii fiecărui copil din clasă / şcoală pentru discuţii deschise despre aspecte mai
delicate legate de copil.
-aș opta și pentru întâlniri informale de genul întâlnirea de la cafeaua de dimineața
în care, timp de o jumătate de oră, directorul și un părinte(președintele comitetului
de părinți) pot schimba opinii despre școală la o ceașcă de cafea sau organizarea
unor petreceri pentru sărbătorirea unor succese, organizarea unor excursii etc.
În instituţiile de învățământ preuniversitare, lucrul cu părinţii reprezintă partea cea
mai dificilă a activităţii cadrelor didactice, dificultatea este dublă atunci când ne
referim la clasele incluzive. Profesorului îi revine misiunea de a selecta şi aplica
strategii eficiente de lucru atât cu părinţii copiilor cu CES, cât şi cu părinţii
celorlalţi copii.
Analizați incluziunea copiilor cu CES (enumerați minim 3 avantaje și 3
dezavantaje ).
,,Fiecăruia-i dată de natură măsura de minte, pe care a fost silit s-o aibă.
Educaţia poate să dezvolte puterile minţii existente, nu poate pune însă ceea ce
nu-i.”
M. Eminescu
Educatia incluziva, respectiv integrarea elevilor cu cerinte educationale speciale in
invatamantul de masa a aparut ca o provocare spre schimbarea atitudinilor si
mentalitatilor, dar si a politicilor si practicillor de excludere si segregare.
Pentru ca educatia copiilor cu cerinte speciale sa fie eficenta, pe de o parte trebuie
sa aiba un caracter integrat, iar pe de alta parte trebuie sa aiba un caracter
diferentiat, sa fie adaptata particularitatilor elevilor.
Procesul de integrare educationala a elevilor cu CES include elaborarea unui plan
de interventie individualizat, in cadrul caruia, folosirea unor modalitati eficente de
adaptare curriculara joaca rolul esential.
Dacă F.E.Verza (2002,p.285) defineşte instituţionalizarea ca ,,reprezentând
încadrarea unor copii cu diverse tipuri de deficienţe în instituţii specializate unde
aceştia beneficiază de hrană, îngrijire, odihnă, educaţie specializată şi chiar locuri
de muncă, sub supravegherea unui personal specializat”, E.Bonchiş (2000,p.127)
consideră că ,,a instituţionaliza un copil înseamnă a-l plasa într-un mediu din care
lipsesc lucrurile personale, evenimentele personale, lipsesc activităţile
adecvate/individualizate fiecărei persoane, lipseşte contactul cu lumea exterioară şi
perspectiva viitorului”. Continuă autoarea:,, personalul controlează toate deciziile
iar rezidentul îşi pierde autonomia şi încetează a se mai vedea pe sine însuşi ca
având alte roluri sau relaţii într-o lume exterioară instituţiei, el devine practic
dependent de instituţie şi incapabil de organizare a propriei sale vieţi”.
Astfel se poate observa că există argumente pro şi contra în ceea ce priveşte
instituţionalizarea copiilor cu CES precum şi rolul societăţii în cadrul acestui
proces.
AVANTAJE:
-Sansa de a socializa, interactiona si a lega prietenii;
- Sanse egale tuturor copiilor în ceea ce privește accesul la educație a copiilor cu
CES, cât mai aproape de contextul normal al vieții;
- Tendința spre normalizare, deoarece normalizarea facilitează accesul acestor copii
la condiții de existența cotidiană cât mai apropiate de stilul de viață normal al
societății în care trăiesc.

DEZAVANTAJE:

- Lipsa metodelor instructiv-educative din învăţământul special;

- Număr redus de persoane care se pot ocupa de copilul cu dizabilităţi cu mai multă
atenţie;
- nu este la dispoziţie timpul necesar a a cadrelor didactice, de a se ocupa de ei în
mod diferenţiat şi nici nu dispun de pregătirea necesară pentru a putea contribui la
recuperarea lor ;

Bibliografie:
 Vrăşmaş Tr. (2010) . Incluziunea şcolară a copiilor cu cerinţe educative
speciale. Aspiraţii şi realităţi. Bucureşti: Editura Vanemonde
 Alois Ghergut (2005). Sinteze de psihopedagogie speciala, Iași: Editura
Polirom
 Romita B. Iucu (2000). Managementul si gestiunea clasei de elevi.
Fundamente teoretico – metodologice, Iași: Editura Polirom
 Constantin Cucos(2000). Educatia. Dimensiuni culturale si interculturale,
Iași: Editura Polirom
 Cristina Neamtu (2005) Devianta scolara. Ghid de interventie in cazul
problemelor de comportament ale elevilor, Iasi: Editura Polirom