Sunteți pe pagina 1din 10

EDUCATIA – obiectul de studiu al

pedagogiei

EDUCATIA – obiectul de studiu al pedagogiei

Cuvantul educatie provine din limba latina:

educo-educare = a creste, a hrani, a forma, a instrui;

educatio = crestere, hranire, formare;

educe- ěducere = a scoate din, a ridica, a conduce catre .

A. Ce este educatia?

Educatia este o interventie sociala  (IS) constinta si institutionalizata asupra persoanei

IS este o practica generala a fiintelor care traiesc in gruporientata catre:

- modelarea membrilor individuali

- facilitarea comportamentului adaptativ

EDUCATIA este interventie sociala SPECIFIC UMANA deoarece:

l     necesitatea interventiei este CONSTIENTIZATA la nivelul societatii,

l     realizarea ei este INSTITUTIONALIZATA (REGLEMENTATA, ORGANIZATA,


CONTROLATA)

- ESTE O INTERACTIUNE SOCIALA


MES – Caracteristicile interactiunilor sociale in educatie-  Ulich, 1976

– o constelatie specifica a puterii, in cadrul careia elevii au sanse diminuate in raport cu


profesorii, atat in ceea ce priveste libertatea exprimarii, cat si cea a influentarii celorlalti sau a
comunicarii in general;

– o delimitare a competentelor intre profesori si elevi, corespunzatoare diferentei de


cunostinte;

– relativa determinare a relatiilor de comunicare, potrivite particularitatilor de putere,


stilului de autoritate si competentelor.

EDUCATIA –  dimensiune fenomenologica

este inerenta existentei umane de crestere si dezvoltare personala;

este o relatie sociala - decurge din co-evolutia generatiilor;

este o relatie interpersonala: profesor – elev (generic: educat – educator)

este o activitate practica – efectiva, de transmitere– receptie de cunostinte (vezi modelul


activitatii practice KOTARBINSKI);
B. EDUCATIA – semnificatie stiintifica

Stefan BARSANESCU (1935): Educatia este activitatea constienta de a-l influenta pe om


printr-o tripla actiune: de ingrijire, de indrumare si de cultivare, in directia crearii valorilor
culturale si a sensibilizarii individului fata de acestea.

G. Mialaret (1993) educatia reprezinta simultan: a) o activitate organizata institutional; b) un


produs al activitatii; c) un proces, angajat intre mai multe fiinte umane, aflate in diferite relatii
de comunicare si de modelare reciproca.

Ioan NICOLA (1994) - “educatia este o activitate sociala complexa care se realizeaza
printr-un lant nesfarsit de actiuni exercitate in mod constient, sistematic si organizat, in
fiecare moment un subiect – individual sau colectiv – actionand asupra unui obiect –
individual sau colectiv -, in vederea transformarii acestuia din urma intr-o personalitate
activa si creatoare, corespunzatoare atat conditiilor istorico-sociale prezente si de
perspectiva, cat si potentialului sau biopsihic individual.

C. CARACTERISTICILE EDUCATIEI

1. Caracterul axiologic presupune ca actul educativ se fundamenteaza pe ceea ce este


semnificativ in dezvoltarea persoanei si a societatii careia ii apartine

2.Caracterul social al educatiei - este dat de interdependenta si corelatiile ce se stabilesc intre


educatie si societate.

3. Caracterul prospectiv constituie trasatura care cere ca actul educativ sa fie orientat spre
viitor, pregatind persoana pentru maine

4. Sensul teleologic - strans legat de caracterul prospectiv - arata ca educatia urmareste


realizarea in timp a unor modificari definite

5. Caracterul permanent are in vedere faptul ca educatia trebuie sa se desfasoare continuu,


de-a lungul vietii

6. Caracterul preventiv formativ netraumatic si netraumatizant – rational, agreabil si util


pentru a determina coparticiparea partenerilor activitatii

D. FUNCTIILE EDUCATIEI
F1.Functia instructiv-formativa - de dezvoltare constienta a potentialului de cunoastere al
omului.

F2. Functia psihologic-formativa sau autoformativa – de inzestrare a persoanei cu


instrumentele psihice de adaptare independenta la schimbarile permanente ale mediului in
toata complexitatea lui interna si externa, naturala si artificiala.

Detaliu    Functia psihologic-formativa

l     Perspectiva psihologica pune accent pe formarea priceperilor:

a) de anticipare a cerintelor mediului in continua schimbare;

b) de invatare a invatarii necesare auto educatiei pe tot parcursul vietii;

c) de formare a unei mentalitati independente de auto-conducere constienta, responsabila si


principiala a propriei deveniri;

d) de formare a unor atitudini favorabile participarii active si creative la viata sociala;

e) de stimulare a nivelurilor motivationale superioare, cele ale actualizarii de sine

F3. Functia sociala are in vedere finalitatea efortului educativ, aceea de a pregati persoana
pentru a indeplini mai multe roluri pe scena vietii sociale: familiale, profesionale, economice,
politice, etc.

F4. Functia culturala - de selectare si transmitere a valorilor intelectuale si actional-


instrumentale de la social la individual.

F5. Functia axiologica este strans legata de cea culturala, ea asigura fundamentul moral
atitudinal, principiile de viata si conduita care regleaza atat insusirea cat si utilizarea
cunostintelor

E. FORMELE EDUCATIEI

o      Educatia formala

o      Educatia nonformala

o      Educatia informala


Educatia formala

scopurile si obiectivele de referinta ale educatiei formale sunt bine definite.

are loc intr-un cadru institutionalizat (gradinita, scoala, universitate), special organizat in acest
sens

personalul este  pregatit pentru a desfasura procesul instructiv-educativ – INSTITUTOR,


PROFESOR

Educatia nonformala

scop bine definit, obiective relativ slab definite

activitate educativa mai relaxata

se realizeaza atat in cadrul institutiilor scolare cat si in institutii educative altele decat scoala
(familia, cluburi, palatul copiilor, centre de formare ale diferitelor institutii altele decat cele
scolare

Realizat de personal calificat - FORMATORI

Educatia informala

Scop tematic, slab definit

desemneaza o activitate cu efecte formative care se obtin spontan influente educative

Transmite mesajul formativ – nu evalueaza riguros efectele

Institutii: mass-media; locuri publice de petrecere a timpului liber, grupuri de prieteni,


vecinatati, modele spontane

In raport cu reperele temporale se intalnesc:


Educatie prescolara, scolara, universitara: desemneaza educatia formala realizata in institutii
scolare specifice, cu durata determinata si la varste specifice

Educatie continua: desemneaza activitati educative nonformale realizate in institutii scolare


sau de alta natura, in secvente succesive (de specializare, aprofundare, perfectionare) pe tot
parcursul indeplinirii unui anumit rol sau succesiuni de roluri pe aceeasi directie de evolutie
(ex: educatie sexuala, consiliere de cuplu, planing familial, scoala parintilor, scoala bunicilor)-
se adreseaza varstelor mari

Educatie permanenta: desemneaza totalitatea influentelor deliberate carora le este supusa


persoana pe tot parcursul vietii si in fiecare moment al acesteia. Este preponderent educatie
informala . Are cea mai larga sfera si include educatia scolara si cea continua

Complementaritatea formelor educatiei

l     Relativitatea activitatilor educative –

l     Coexistenta –

l     Succesiunea –

l     Interdependenta –

G. FINALITATILE EDUCATIEI

l     CONCEPTUL DE FINALITATE –

Viviane si Gilbert de Landsheere - finalitatea este “ceea ce apare ca incheiere si totodata ca,
motivul pentru care ceva se face sau exista”.

l     TERMENI SIMILARI:

Rezultat-, Efect-, Implicatie anticipata


l     CONOTATIE:

- priveste rezultatul urmarit de o activitate desfasurata pe termen relativ lung;

- sugereaza complexitatea activitatii care a generat rezultatul – determinarea multifactoriala,


interdependenta

- induce perceptia rezultatului ca entitate cu functionalitate durabila

CATEGORIILE FINALITATILOR

Ideal – scop – obiective educationale

Idealul educational este o categorie de generalitate maximala care are in vedere proiectul
devenirii umane. El este de fapt o instanta de valori, norme, principii, reguli strategii si
obiective determinate care conduc la formarea unei generatii.

Idealul educativ este posibil in masura in care el „traduce” in segvente dezirabile realitatile si
situatiile educationale. Datorita gradului mare de generalitate, idealul educational poate fi
uneori utopic.

Idealul educational depinde de conjuncturi istorice si coordoneaza un anumit traseu valoric;


nu este un model standard care e impus o data si permanentizat ci necesita permanent o
redimensionare si o recodare la prezentul social, istoric si politic.

Caracteristici ale idealului educational

ABSTRACT – releva insusirile considerate a fi esentiale pentru omul de maine facand


abstractie de cele neesentiale din punctul de vedere al interesului si dezirabilitatii sociale

SOCIAL – exprima valorile societatii – (militarul spartan, cetateanul greciei antice . )

ISTORIC – se schimba odata cu schimbarile valorice majore ale societatii pe parcursul


evolutiei sale

Exp: in evul mediu:de la idealul cavaleresc – la religios –la umanist –la realist, acesta a
permis trecerea la epoca moderna, capitalista si la postmodernism: societatea cunoasterii

Dimensiunile idealului educational:

Dimensiunea sociala - normativa - arata tendinta generala de dezvoltare a societatii, tipul de


relatii si valori pe care le cultiva explicit sau implicit: democratie, cooperare, solidaritate
Dimensiunea psihologica reflecta principalele insusiri de personalitate pe care societatea
doreste sa le regaseasca in profilul fiecarei persoane

Dimensiunea pedagogica se refera la strategiile prin care idealul educational se poate


transpune in componenta a structurii psihice – educatie la toate varstele, scolarizare.

Legea invatamantului din Romania (84/1995, republicata in 1999) defineste idealul


educational in articolul 3., dupa cum urmeaza:

“(1) Invatamantul urmareste realizarea idealului educational, intemeiat pe traditiile umaniste,


pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii romanesti si contribuie la pastrarea identitatii
nationale.

(2) Idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera, integrala si armonioasa
a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative.”

Scopul educativ

Scopul educativ reflecta rezultatele urmarite printr-un demers educational efectiv, larg si
complex precum si modalitatea prin care se intentioneaza a se obtine acele rezultate

Este o ipostaza a finalitatii educatiei care face legatura intre ideal si obiective

Daca idealul educational este general si unitar, scopurile sunt variate, multiple, diverse. Putem
identifica astfel: scopul unei lectii, al unei teme, al unui exercitiu, etc.

Scopurile educative sunt precizate in legea invatamantului:

Art.4.al.1. scopurile educative general valabile pentru invatamantul din Romania:

a) insusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;

b) formarea capacitatilor intelectuale, a disponibilitatilor afective si a abilitatilor practice prin


asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice;

c) asimilarea tehnicilor de munca intelectuala, necesare instruirii si autoinstruirii pe durata


intregii vieti;

d) educarea in spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al


demnitatii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;
e) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice, a
respectului pentru natura si mediul inconjurator;

f) dezvoltarea armonioasa a individului prin educatie fizica, educatie igienico-sanitara si


practicarea sportului;

g) profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea unor activitati utile, producatoare de


bunuri materiale si spirituale.”

Obiectivele educationale

Reprezinta ipostaza cea mai concreta a educatiei; reflecta rezultatele la care trebuie sa se
ajunga in urma parcurgerii unei secvente educative concrete, componenta a unei activitati
educative complexe

Daca scopul educativ vizeaza evolutii sau achizitii din punct de vedere cognitiv, afectiv sau
comportamental, obiectivele educationale au in vedere actiuni concrete si achizitii direct
observabile si masurabile. Sunt derivate din scopurile educationale la nivel de proiectare a
programelor de studii (nu sunt legiferate).

Clasificarea obiectivelor educationale

Cognitive-se refera la achizitia de cunostinte

Afective-vizeaza formarea sentimentelor, convingerilor

Psihomotorii-vizeaza formarea deprinderilor

Criterii de formulare a obiectivelor educationale

obiectivele vizeaza activitatea elevului nu a profesorului

obiectivele vizeaza o actiune singulara

obiectivele se exprima prin verbe de actiune

obiectivele trebuie sa aiba o modalitate de evaluare (el desemneaza in rezultat vizibil imediat)

obiectivele trebuie sa corespunda particularitatilor de varsta si experiente anterioare ale


elevilor
in obiective se enunta atat conditii de realizare a sarcinii cat si criteriul de performanta ce
certifica atingerea acestora

obiectivele vizeaza actiuni concrete si nu procese psihice

Obiectivul trebuie sa aiba in vedere cine produce comportamentul dorit, ce comportament


observabil va trebui sa fie masurat, care este produsul final sau rezultatul in ce conditii va
avea loc comportamentul si in ce temei-criterii putem considera ca rezultatul este
satisfacator.

Exemplu: Elevul trebuie sa construiasca un aparat radio cautand singur dupa schema data
piesele astfel incat radioul sa receptioneze doua posturi.

S-ar putea să vă placă și