Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE TRANSPORTURI
PROIECT
LOGISTICA URBANĂ ÎN “SMART CITY”
1
Cuprins
Introducere ............................................................................................................................................. 3
Capitolul 1. Logistica urbană ................................................................................................................... 4
1. Logistica urbană. Definiții și concepte ........................................................................................ 4
1.1. Problemele logisticii urbane ............................................................................................... 5
1.2. Distribuția mărfurilor în mediul urban ................................................................................ 7
1.3. Strategii alternative de transport .............................................................................................. 10
1.4.Obiective ale transportului urban de mărfuri ............................................................................. 11
Capitolul II. Logistica urbană în „smart city”......................................................................................... 13
2.1.Conceptul de „smart city” ....................................................................................................... 13
2.2.Caracteristicile unui “smart city” ................................................................................................ 14
CONCLUZII ............................................................................................................................................. 16
Bibliografie ............................................................................................................................................ 17
2
Introducere
Logistica urbană și transportul de mărfuri sunt activități esențiale pentru orașe și implică
interacțiuni complicate între sectorul public și cel privat. Orașele cresc, iar logistica urbană
devine din ce în ce mai importantă, transportul de mărfuri, depozitarea, livrăile, încărcarea și
descărcarea, creând impacturi negative legate de utilizarea energiei, emisiilor, zgomotului și a
siguranței. Drept urmare, autoritățile publice trebuie să ia în considerare o gamă largă de
inițiative extinse pentru a se asigura că logistica urbană funcționează eficient.
Aglomerația a ajuns să fie caracteristica definitorie a multor orașe din întreaga lume. În
același timp, transportul este crucial pentru un viitor urban mai durabil și mai uman.
Necesitatea dezvoltării unui transport urban mai durabil este acum mai importantă decât
oricând (Banister 2008). Multe zone urbane, atât în nordul global, cât și în sudul global,
devin din ce în ce mai dominate de automobile și mai puțin durabile. În ultimele decenii,
orașele au cunoscut o creștere rapidă a externalităților legate de transport, inclusiv poluarea
aerului, aglomerația, accidentele, zgomotul, schimbările climatice, epuizarea energiei,
intruziunea vizuală și lipsa accesibilității pentru cei săraci (Dimitriou și Gakenheimer 2011;
Pojani și Stead 2015a, 2017).
Cu toate acestea, principalele aspecte organziatorice ale logisticii urbane se adresează mai
mult operatorilor logistici, iar logistica unui oraș trebuie luată în considerare într-un
management global (durabil) al lanțului de aprovizionare din punct de vedere integrat în
lanțul global de produse livrate (Allen și Browne 2010). Din acest motiv, este important să se
includă dezvoltările logisticii urbane în logistica de gestionare a lanțului de aprovizionare
durabil pentru a crrea o soluție puternică.
Peste 75% din populaţia Uniunii Europene locuieşte în zone urbane. Astfel, transportul
urban reprezintă o componentă importantă a cererii de mobilitate şi corespunzător o
componentă la fel de importantă a mediului construit cu un impact negativ asupra sănătăţii.
De exemplu, o cincime din călătoriile din Uniunea Europeană sunt în mediul urban, pe
distanţe mai mici de 15 km. Pentru perioada 1995-2030, se preconizează o creştere cu 40% a
numărului de kilometri parcurşi în zone urbane.
3
probabil cele care răspund simultan exigenţelor economice, ambientale şi sociale minimizând
antagonismele dintre obiective, cu scopul de a reduce pierderile şi costurile asociat. (Şerban
Raicu , Dorinela Costescu, Doru Obadă, Buletinul AGIR, “Soluţii eficiente pentru
organizarea spaţiului logistic urban, Buletinul AGIR, Transporturile şi amenajarea
teritoriului).
Conceptul de logistică urbană poate fi vag, deoarece poate coincide cu mai multe granite
ale orasului, în funcție de dimensiunea sa fizică, socială sau economică. Frecventele de
livrare si vehiculele utilizate pentru furnizarea serviciului logisticii urbane, rezultată din
distanţele dintre punctele de origine şi destinaţie a marfurilor.
Importanţa transportului urban este subliniată de rolul pe care acesta îl are în menţinerea
funcţiilor economice ale oraşelor. Transportul urban de mărfuri are consecinţe semnificative
asupra ocupării drumurilor şi a spaţiilor de parcare, asupra amplasării şi dezvoltării
activităţiloreconomice şi asupra mediului. Conform statisticilor realizate în mai multe
capitale europene, deplasarea vehiculelor pentru transportul mărfurilor generează în medie
aproximativ 10% din traficul urban, dar este sursa a 40% din emisiile poluante rezultate din
deplasarea autovehiculelor. Aceşti factori demonstrează importanţa transportului urban de
mărfuri și argumentează necesitatea unor studii complexe care să permită dezvoltarea unor
sisteme de transport eficient
Pentru ameliorarea efectelor negative ale transportului mărfurilor în oraşe este necesară
dezvoltarea unor modele complexe, care să permită identificarea măsurilor posibile în
domeniul logistic, tehnic şi administrative şi care să permită evaluarea efectelor aplicării
4
măsurilor propuse. Structura unui oraş are o influenţă majoră asupra situaţiei transportului
rutier de mărfuri. În funcţie de dimensiunile oraşului şi de profilul economic (putere
comercială, sectoare industriale şi sectoare ale serviciilor), sistemele de transport sunt
diferite. Pentru a putea face o caracterizare a efectelor structurilor zonelor urbane asupra
măsurilor studiate trebuie analizate următoarele elemente:
Efectul creșterii urbane este că această din urmă este în ce în ce mai legată de lanțul de
aprovizonare, livrarea, se desfășoară în spațiul urban, contribuind la creșterea mobilității
mărfurilor în orașe, denumită că logistică urbană sau „ultimul mile”.
De la mijlocul anilor 60 până către mijlocul anilor 80, cercetătorii și decidenții politici
au acordat puțină atenție problemelor devenite din ce în ce mai critice ale congestiei
transporturilor de mărfuri. Ulterior, situația s-a schimbat și se constată un interes în creștere
pentru logstica serviciilor de colectare și distribuție în orașe și în mod particular în centrul
acestora. Multe proiecte în Europa și pretutindeni au că obicetiv identificarea soluțiilor
potențiale pentru rezolvarea transportului de mărfuri in orașe.
5
Pe de altă parte, planificatorii (dezvoltatorii) urbani sunt pe deplin conștienți de necesitatea
conservării și/sau ameliorării cadrului vieții din centrele orașelor, pentru a atrage clienți,
turigti, migratiune alternanța, dar și rezidenți.
Problemele generate de marea concentrare a populației umane pun sub semnul întrebării
viabilitatea pe termen lung a orașelor, care se confruntă cu o serie de:
- provocări generice, cum sunt cele de natură demografică, economică, socială, şomaj,
sărăcie, presiuni puternice asupra mediului;
Paralel cu impactul pozitiv, sistemul actual de transport al marfurilor in orase are diverse
consecinte negative:
6
- impact economic: congestie, ineficacitate si risipa de resurse;
- impact ambiental: emisii CO; (gaz primar al efectului de sera), folosirea carburantiloe
fosili,utilizarea de teren si materiale neregenerabile, productie de deseuri si alte material.
- impact social: repercusiuni fizice ale emisiilor poluante asupra sănătății (decese, boli,
expuneri la risc, etc.), raniri si decese provocate de accidentele de circulatie, zgomote,
disconfort visual si alte consecinte negative asupra calita din mediul urban a spatiilor
neconstruite și a spațiilor verzi, consecințe ale realizării infrastructurilor de transport.
- probleme referitoare la politicile de transport, precum restictii de acces in functie de ora si/
sau dimensiunile si capacitatea de incarcare a autovehiculelor, de benzile de circulatie
rezervate autobuzelor;
Două grupuri pot initia măsuri pentru introducerea unui sistem mai performant în
transportul de mărfuri în orașe:
Distribuția mărfurilor este o activitate importantă care s-a majorat în ultima perioada în
special datorită intensificării concentrărilor demografice din zonele urbane. Totodată aceastea
constribuie la congestia rutieră urbană din ce în ce mai resimțită atât în marile aglomerări
urbane, dar și în orașe de dimensiuni mai mici. De aceea, eficientizarea transportului de
marfă în arealul urban trebuie să ocupe un rol important în lista de priorități a decidenților
atât la nivel local, cât și național. Deși la nivel administrativ, orașele din România au încercat
gestionarea problemei în special prin interdicții de circulație în oraș în funcție de tonaj,
problema transportului de mărfuri nu a fost adresată în totalitate. Este necesară abordarea
transportului de distribuție dinspre centrele logistice către clienții din interiorul arealului
urban, care a devenit o problemă stringentă datorită tendinței ascendente a cererii de transport
de marfă și lipsei unei gestiunii la nivel decizional a pieței. Transportul de marfuri in ariile
7
metropolitane si urbane are diverse neajunsuri, cum ar fi livrari frecvente de cantitati reduse,
utilizarea scazuta a capacitatii vehiculelor și ferestre temporale de servire.
Industria de transport reprezintă peste 6% din produsul intern brut (PIB) al Uniunii
Europene (UE), peste 6% din forţa de muncă, 40% din investiţiile Statelor Membre şi 30%
din consumul de energie din UE. Acest sector a înregistrat o creştere constantă în ultimele
două decenii, de 2,3% pe an la transportul de bunuri şi 3,1% la cel de pasageri. În acelaşi
timp, a crescut presiunea exercitată de sectorul transport asupra mediului şi societăţii
Autoturismul este dominant, având o cotă de 75% din numărul de kilometri parcurşi în
conurbaţiile Uniunii Europene. Autoturismele cauzează atât de multe blocaje, încât în unele
oraşe europene viteza medie în trafi c este mai mică decât în zilele trăsurilor cu cai. Creşterea
utilizării autoturismelor a fost însoţită de probleme de siguranţă şi de mediu, precum şi de
colapsul investiţiilor în transport public.
Transportul urban contribuie la schimbările climatice. Peste 10% din emisiile de dioxid
de carbon din Uniunea Europeană provin din traficul rutier urban, ce este şi o sursă
importantă de monoxid de carbon şi pulberi în oraşele europene. Aceste emisii poluează
zonele învecinate şi determină probleme serioase de sănătate. Protocolul de la Kyoto
stabileşte o reducere cu 8% a emisiilor de dioxid de carbon în UE în perioada 2008- 2012 faţă
de nivelul anului 1990, însă dacă tendinţele actuale continuă, cantitatea de CO2 din transport
va fi cu circa 40% mai mare decât a fost în 1990.
8
În alegerea modalităţilor de transport se ţine seama de o serie de criterii şi anume: viteza
de deplasare, frecvenţa deplasării, siguranţa pe timpul transportului, capacitatea mijlocului de
transport, disponibilitatea mijlocului de transport, costul transportului, specificul mărfii etc.
Sigur că nu vor putea fi întrunite simultan toate aceste criterii de către un singur mod de
transport şi de aceea, va fi căutată o optimizare între mai multe criterii care să corespundă cel
mai bine nevoilor de transport ale unei firme. Acesta deoarece decizia cu privire la alegerea
modalităţii de transport are o importanţă deosebită. Unii autori susţin că din costul total al
distribuţiei fizice costul transportului reprezintă circa 37 %.
9
Optimizarea, modelarea stochastica, simularea, modelarea fluxurilor în retele sunt obiective
si instrumente în gasirea celor mai adecvate solutii în distributia marfurilor. Modelele
matematice în transportul marfurilor includ atât modele deterministe ca programarea
matematica, probleme de rutare si a fluxurilor de retea, cât si modele probabilistice ca
problemele de asteptare, simulare si arbori de decizie.
Deşi kilometrii parcurşi de camioane nu reprezintă mai mult de 10% din traficul rutier din
Europa, acestea pot cauza cu uşurinţă jumătate din totalitatea emisiilor de bioxid de azot,
aproximativ 1/3 din cantitatea de particule în suspensie şi mai mult de 20% din emisiile de
gaze cu efect de seră1 . În special, oraşele portuare şi industriale sunt puternic afectate de
sectorul logistic şi al transportului de mărfuri. De asemenea, zonele cu lucrări de construcţii
intense sunt grav congestionate de traficul de mărfuri grele. Prin urmare, gestionarea
traficului de mărfuri trebuie să facă parte dintr-un plan general de transport şi trebuie inclusă
în politica globală a fiecărui oraş.
-aria teritoriala;
10
-resursele organizatiei;
Modurile de transport;
Coordonarea modurilor de transport;
Gradul de implicare directa in activitati de transport;
Numarul transportatorilor;
Gradul si modalitatea de consolidare
Programarea transporturilor si definirea rutelor sunt unele dintre cele mai frecvente tactici
folosite in activitatea de transport curenta. Eficienta si eficacitatea activitatii de transport
depinde modul in care este programata in timp deplasarea marfurilor necesare pentru
respectarea fiecarei comenzi de aprovizionare.
11
Obiectivul general al politicii europene de transport este stabilirea unui echilibru între
dezvoltarea economică pe de o parte şi cerinţele de calitate şi siguranţă ale societăţii pe de
cealaltă parte, pentru a dezvolta un sistem de transport modern, durabil pentru 2010. Comisia
Europeană a propus circa 60 de măsuri pentru dezvoltarea unui sistem de transport capabil să
modifi ce ponderea modurilor de transport, să revitalizeze transportul feroviar, să promoveze
transportul maritim şi fl uvial şi să controleze creşterea transportului aerian.
Transportul şi logistica apare la nivel de firmă prin trei inductori de cost (De Swardt:
2009): combustibilii, priceperea personalului şi colaborarea. Pentru diminuarea consumului
de combustibil, companiile trebuie să fie interesate de metodele inovative de reducere a
combustibilului, de la traininguri pentru şoferi la noi tehnologii de transport. Optimizarea
parcului auto este de asemenea o alternativă, cât şi realizarea de contracte pe perioade
îndelungate cu furnizorii de combustibil.
Transportul este una dintre cele mai importante surse de poluare a mediului. Impactul
transportului se manifestă sub forme multiple de la nivel local la nivel global, la nivel de
calitate a aerului, utilizarea energiei, producţia de deşeuri, şi chiar influenţând sănătatea
oamenilor (Bergqvist și Esping: 2003, p.27-37).
12
Există numeroase probleme generate de transportul mărfurilor în zonele urbane, cum ar fi
congestia traficului, efectele negative asupra mediului, consumul ridicat de energie. Deseori,
pentru a satisface cererile beneficiarilor, autovehiculele transportă cantităţi de marfă mai mici
decât capacitatea lor. O soluţie pentru ameliorarea acestor probleme ar fi construirea unor
platforme logistice, în vecinătatea punctelor de legătură între rutele de transport magistral şi
rutele de transport urban. Efectele construirii unei platforme logistice ar trebui evaluate
utilizând indicatori care ţin seama de costul de transport, congestia traficului, efectele asupra
mediului. (Costescu D., Roşca M.A., Platforma logistică – soluţii eficiente pentru economisirea de
resurse, Buletinul AGIR, nr.1/2007, ianuarie-martie).
În literatura de specialitate, precum și pe Internet, există foarte multe definiții ale unui
,,oras smart”. Conceptul de "smart city" a fost utilizat prima dată în anul 1922, în Houston,
SUA, atunci când au fost introduse sistemele de semaforizare automată a traficului rutier.
Ideea de ,,smart city” este relativ nouă și în plină dezvoltare, iar conceptul este amplu. Acest
concept acoperă mai multe arii și anume: tehnologie, infrastructură, guvernanță, energie,
educație și sănătate.
Însă, pentru ca un oraș sa fie definit ca un ,,smart city”este nevoie și de "smart citizen"
și ,,smart administration”. Un oraș smart este un oraș adaptat nevoilor locuitorilor săi,
iar transformarea unui oraș într-un ,,smart city” necesită o schimbare profundă, atât la
nivel administrativ cât și tehnologic.
Din multele definiții ale unui ,,oraș smart”, menționam câteva dintre acestea:
Un oraș poate fi definit ca fiind „inteligent” atunci când investițiile în capitalul uman și
social și infrastructura tradițională (transport) și modernă (TIC) favorizează dezvoltarea
economică durabilă și o calitate a vieții ridicată , cu o gestionare înțeleaptă a resurselor
naturale, prin acțiuni participative și angajament.” – Caragliu and Nijkamp 2009
O zonă urbană, care creează o dezvoltare economică durabilă și o calitate ridicată a vieții
prin excelența în mai multe domenii-cheie: economie, mobilitate, mediu, oameni, viață și
guvern. Excelența în aceste domenii cheie poate fi realizată prin intermediul capitalului uman
puternic, al capitalului social și/sau al infrastructurii TIC – Business Dictionary
Mai întâi trebuie spus că Smart City (SC) nu este un produs – nu este un serviciu.
Conceptul Smart City reprezintă un drum, o călătorie, a noastră a locuitorilor acestor
comunități pe care va trebui să îl parcurgem alături de reprezentanți ai autorităților centrale și
locale, ai mediului universitar dar și de cei ai companiilor private – cei care vin cu tehnologii,
know-how și produse ce urmează a fi implementate. Un oras inteligent si sustenabil este un
oraș inovator care foloseste tehnologia informației si a comunicațiiilor, precum și alte
13
mijloace pentru a imbunatatii calitatea vietii, eficienta operatiunilor si serviciilor urbane
precum si competitivitatea, asigurand nevoile generatiilor prezente si viitoare in ceea ce
priveste aspectele economice, sociale si de mediu. (Eduard Dumitrașcu, Președinte ARSCM)
În anul 2007 prin articolul Smart Cities: Ranking of European Medium-sized Cities,
Giffinger et. al. definea orașul inteligent ca fiind:
Având în vedere exodul din mediul rural către mediul urban, se preconizează că
până la sfârșitul anului 2050, populația urbană a lumii se va dubla.
Conform estimărilor, până în anul 2030, șase din zece oameni vor trăi în oraș, iar
până în anul 2050, șapte din zece oameni vor trai în oraș.
Astfel, aproape 70% din populația lumii, care reprezintă aproximativ șase miliarde de
oameni, vor locui în zonele urbane, fapt care va duce la o adevărată provocare pentru
orașele inteligente. Astfel, potrivit estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății
(2013), numărul locuitorilor din mediul urban va crește cu aproape 60 de milioane
de persoane în fiecare an.
Tocmai de aceea, cat mai multe orașe trebuie să devină inteligente.
Pentru a fi clasificat drept un oraș inteligent, un oraș trebuie să conțină cel puțin o
inițiativă care abordează una sau mai multe dintre următoarele șase caracteristici
specifice:
smart Governance;
smart Economy,
smart Mobility,
smart Environment,
smart People,
smart Living.
Însă, cele mai reușite ,,smart city” prezintă mai mult decât una dintre aceste caracteristici.
Astăzi, un număr din ce în ce mai mare de orașe, utilizează acest cadru de caracterizare
format din cele șase caracteristici mai sus menționate.
Prin ,,smart people”- ,,oameni inteligenți” înțelegem oameni care au acces la tehnologie,
sănătate, educație, interesati de progresul orasului inteligent.
Prin ,,smart living” – ,,stil de viață inteligent” înțelegem un stil de viată inteligent, o viață
sănătoasă și sigură într-un oraș multicultural.
Conform studiului ,,Maping Smart Cities in the UK” din anul 2014, al Parlamentului
European- Directoratul General pentru Politici Interne, ,,smart environment” și ,,smart
mobility” sunt cele mai frecvente dintre cele șase caracteristici, reprezentând 33% și respectiv,
21% din inițiative, în timp ce celelalte patru caracteristici (,,smart people”, ,,smart
governance”, ,,smart living”, ,,smart economy”) reprezintă aproximativ 10% din orașele
inteligente.
15
CONCLUZII
Pentru ca un oraș să fie smart, este necesar să interacționeze trei elemente de bază ale sale:
tehnologiile, infrastructura și aria geografică. Populaţia din aglomerările urbane are nevoie de
"oraşe smart" deoarece acest concept oferă soluţii de infrastructuri integrate.
Astăzi, dezvoltarea urbană durabilă a orașelor smart depinde în mare măsură de capacitate
managerială a orașelor de a rezolva diferite probleme de politici publice, precum și de a
propune soluții noi și inovatoare ale acestora.
16
Bibliografie
Costescu D., Roşca M.A., Platforma logistică – soluţii eficiente pentru economisirea de
resurse, Buletinul AGIR, nr.1/2007, ianuarie-martie;
Raicu Ş., Popa M., Mocuţă G, Burciu Ş., Logistica transporturilor, Ed. AOSR, 2011, 72 pg.,
ISBN 978-606-8371-29-0, 2011
Costescu, Dorinela, Soluţii eficiente pentru organizarea spaţiului logistic urban, Buletinul
AGIR „Transporturile si amenajarea teritoriului.
Anderson, S. , J. Allen , and M. Browne , “Urban Logistics - How Can It Meet Policy
Makers’ Sustainability Objectives?, Journal of Transport Geography, 2005
17