TRANSPORTURI URBANE

CUPRINS

Proiectul contine:
-- Particularitatile transportului public urban de pasageri
-- Obiectivul sistemului de transport urban de pasageri
-- Transportul urban pe plan mondial
-- Transportul urban si poluarea
-- Calitatea in transportul urban de pasageri – aspecte specifice
 Particularitatile transportului public urban de pasageri

Transportul urban si, in special, componenta sa principala, transportul public de

pasageri, constituie una dintre cele mai importante functii ale unui oras, deoarece prin
intermediul acestuia se asigura unitatea si coerenta tuturor activitatilor sale.
Transportul urban de pasageri este caracterizat prin: numarul mare de pasageri
transportati; schimbari de vehicule; distante scurte; accesibilitate buna; disponibilitate
mare.
Transportul urban de pasageri trebuie privit in contextul dezvoltarii generale a
orasului, al importantei sale politice si social-culturale, determinante fiind, intinderea
teritoriului servit, numarul locuitorilor, volumul cererii de transport si specificul
activitatii.
Transportul urban de pasageri constiutuie un servicu vital, iar pentru marile orase, o
nevoie absoluta in vedrea functionarii cat de cat rezonabile, fiind constituit, in cele mai
multe cazuri, ca un monopol natural subordonat autoritatii locale si gestionat, de regula,
de o singura companie (regie) pentru toate modurile de transport.
Transportul urban de pasageri are la baza o seri de factori stimulatori, printre care
pot fi amintiti:
- distribuirea in spatiu a populatiei;
- colaborarea economica si politica intre diferite tari;
- cresterea timpului liber al oamenilor etc.
 Obiectivul sistemului de transport urban de pasageri

Un sistem eficient de transport urban are urmatoarele scopuri:

- asigurarea unei capacitati de transport suficiente;
- relizarea accesibilitatii;
- realizarea unui timp minim pe traseul origine-destinatie;
- siguranta realizarii prestatiei pe orice vreme;
- un confort acceptabil pentru pasager;
- efecte negative minime asupra linistii locuitorilor si mediului inconjurator.
Aceste scopuri trebuie realizate la un pret posibil de suportat de catre beneficiarii
prestatiei de transport.
Principalul obiectiv al transportului urban de pasageri este servirea acestora la cel
mai exigent nivel al cerintelor.
Prin transportul urban de pasageri se asigura reducerea timpului pierdut pentru
deplasarea in favoarea timpului destinat odihnei, destinderii, autoinstruirii, educatiei
copiilor, preocuparilor politice sau de afaceri.
Obiectivul mentionat se poate realiza numai prin dezvoltarea si modernizarea
activitatilor de transport public, mai concret, se poate realiza prin:
- dotarea cu vehicule noi a organizatiilor de transport;
- retehnologizarea proceselor de intretinere si reparatii;
- achizitionarea si/sau producerea echipamentelor de dispecerizare si control automat al
circulatiei;
- reducerea costurilor de exploatare;
- protectia mediului inconjurator.
Prin proportiile pe care le detine, prin implicatiile sale in ansamblul activitatilor
comunitatii, prin baza materiala de care are nevoie pentru a functiona, transportul public
de pasageri nu constituie o simpla prestare de servicii de catre populatie, ci, a devenit o
activitate de interes major, cu metode si tehnici specifice de organizare si conducere,
guvernata de legi si norme proprii.
Desi are o pozitie importanta in cadrul activitatii umane, transportul urban, in
general, constituie, in prezent, o problema greu de rezolvat in majoritatea oraselor
moderne. Transportul public trebuie sa fie benefic pentru majoritatea populatiei, care
include si unele categorii defavorizate, care nu isi pot permite, din punct de vedere
financiar, transportul individual sau, nu au capacitatea sa il utilizeze.
 Transportul urban pe plan mondial

Pe plan mondial, in functie de nivelul de dezvoltare al oraselor, necesitatea de

deplasre a locuitorilor a fost satisfacuta in mod diferit.
In Europa de Vest, automobilul a cucerit piata serviciilor de transport urban in
defavoarea transportului public, iar intensa utilizare a acestuia, a avut drept rezultat un
trafic dificil, generator de stres, limitarea spatiului de parcare si miscare, cresterea pluarii
etc.
Pentru ca activitatile sociale, economice si culturale sa se desfasoare eficient, iar
calitatea mediului sa nu se inrautateasaca, este necesara impunerea transportului public in
viata orasului, prin imbunatatirea calitatii serviciilor oferite de acesta.
In orasele Europei de Est, pana in anii ’90, transportul urban public detinea rolul
principal. Companiile (regiile) de transport public, care detineau in parc vehicule
necorespunzatoare, ofereau servicii de calitate slaba, inregistrand beneficii minime sau
pierderi. De aceea, companiile (regiile) de transport public au facut si fac fata cu greu
transformarilor socio-economice ale perioadei de tranzitie.
In ultimii ani, transportul urban public din Europa de Est este concurat serios de
deplasrea populatiei cu autoturisme personale. Datorita situatiei financiare precare insa,
companiile (regiile) de transport nu-si pot permite aplicarea imediata a unor masuri
radicale de revigorare. Adevarata redresare a companiilor (regiilor) est-europene de
transport se va realiza pe baza unei strategii pe termen lung si va fi sustinuta fianciar de
companiile (regiile) de transport, cu sprijinul autoritatilor locale. Politica adoptata fata de
transportul public este o optiune pe termen lung.
La elaborarea principiilor pentru un sistem integrat de transport, trebuie sa aiba in
vedere ca, rentabilitatea transportului public nu trebuie apreciata pe baza balantelor
proprii de venituri si cheltuieli, ci, in functie de efectele utile pe care acesta le produce
asupra vietii orasului.
In orasele occidentale, rolul social al transportului urban de pasageri, rezulta din
obiective bine definite, iar finantarea acestuia este o problema a intreagii comunitati si nu
numai a companiilor de transport sau autoritatilor locale.
 Transportul urban si poluarea

Ecologia este o ramura a biologiei care studiaza relatiile reciproce intre organisme
si mediul lor ambiant. In ultimii ani termenul a inceput sa aiba un inteles popular specific,
totusi el este folosit in mod curent cu referire la studiul efectelor actiunilor umane asupra
echilibrului ambiental si sistemului nostru natural. Transportul de persoane este cauza
unor efecte ecologice importante.
Poluarea mediului inconjurator consta in acele actiuni care pot produce ruperea
echilibrului ecologic sau sa dauneze sanatatii, linistii si starii de confort ale oamenilor, ori
sa porvoace pagube economiei nationale, prin modificarea calitatii factorilor naturali sau
creati prin activitatile umane. Poluarea chimica prin gazele de ardere ale motoarelor si
poluarea fonica produsa de vehicule influenteaza negativ calitatea vietii in orasele
moderne.
Transporturile reprezinta una din sursele importante care influenteaza negativ
calitatea mediului ambiant. Principalii factori nocivi, asociati procesului de transport si
activitatilor auxiliare, legate de acestea, sunt: poluarea fonica (prin zgomot), poluarea
aerului si a apelor.
Transportul prin natura sa este zgomotos. Transportul de pasageri, deplasand
grupuri mici si avand o frecventa foarte mare, este deosebit de zgomotos. Combaterea
zgomotului se poate realiza pe doua cai principale, si anume: prin perfectionarea
motoarele si izolarea fonica a compartimentelor in care sunt montate acestea; prin
imbunatatirea calitatii materialului rulant, precum si a suprafetelor de rulare, prin
introducerea in constructia acestora a materialelor fonoabsorbante. Reducerea poluarii
sonore se poate realiza si prin: scoaterea traficului in tranzit in afara perimetrului
localitatii; separearea cartierelor de locuit, de strazi si de magistrale; restrictii cu privire la
utilizarea claxonului etc.
Cel mai usor si cel mai direct mod de a actiona in problema poluarii aerului este
interventia la nivelul producerii noxelor. Echiparea tuturor vehiculelor noi cu mecanisme
de retinere a poluantilor, in momentul in care ei sunt produsi, va insemna si rezolvarea
problemelor.
 Calitatea in transportul urban de pasageri – aspecte specifice

Calitatea trebuie inteleasa ca o notiune complexa si dinamica. Abordarea

problematicii calitatii in complexitatea ei reprezinta o necesitate, deoarece orice tratare
unilaterala duce la urmari nedorite, uneori grave, din punct de vedere tehnic si economic.
Calitatea in domeniul transporturilor de pasageri are cateva trasaturi caracteristice
care decurg din natura “obiectului” transportat, omul, cu cerintele lui specifice.
Procesul de transport pentru pasageri incepe din momentul procurarii biletului de
calatorie, continua cu stationarea-asteptarea in statia de plecare, cu efecturea calatoriei
propriu-zise si se termina cu trecerea prin statia de sosire si parasirea acesteia. Aceasta
precizare este necesara, deoarece, deseori confortul calatoriei nu este asigurat tocmai in
fazele adiacente calatoriei (de exemplu, lipsa tonetelor, in zona statiilor de oprire, pentru
procurarea biletului). In ceea ce priveste termenul de “confort”, acesta nu trebuie
confundat cu notiunea de “lux”. Confortul calatoriei trebuie inteles in sensul asigurarii
conditiilor normale de deplasare a pasagerilor cu vehicule.
O prima conditie a calitatii calatoriei consta in informarea completa a pasagerilor
asupra orarului de circulatie al vehiculelor, iar procurarea biletelor (abonamentelor)
trebuie sa se faca facil si operativ.
Densitatea circulatiei si orele de plecare-sosire a vehiculelor care transporta
pasageri constiutuie un factor important al calitatii serviciului prestat. De asemenea,
reducerea duratei calatoriei, prin cresterea vitezei comerciale a vehiculelor constituie un
factor calitativ de o deosebita importanta.