Dimensiunea sociala a globalizarii

Globalizarea este termenul utilizat pentru un proces multicauzal, care are

drept rezultat faptul că evenimentele care au avut loc intr-o parte a globului, au
repercusiuni din ce in ce mai ample asupra societăților si a problemelor din alte părti
ale globului.
Pentru inceput, se poate vorbi despre globalizare în termeni pur
tehnologici, cu mentiunea că noua tehnologie a comunicării și revoluția informatică
sunt insă inovații care nu răman doar la nivelul comunicării, ci au și un impact asupra
productiei si organizării industriale. Cel mai mare fenomen al procesului de
globalizare din zilele noastre se referă la procesul tehnologic care e intr-o continua
dezvoltare.
Globalizarea tehnologică a făcut primul său pas odată cu dezvoltarea
extraordinară a high tech, care reprezintă ansamblul aplicărilor cunoştinţelor ştiinţifice
realizate în ultimii patruzeci de ani. În high tech se cuprinde tehnologia informaţiei,
respectiv a comunicării, adică ICT (information & communication technology), un fel
de „căsătorie” între software, computer şi telefonul satelitar, făcând posibile
transmiterea şi elaborarea în timp real (sau aproape real) a informaţiilor şi a
comenzilor, construirea televiziunii via satelit şi, mai ales, naşterea reţelei
de Internet. ICT, în care converg electronica, informatica (computer science) şi
telecomunicaţiile, este un sector foarte nou de cerectare interdisciplinară. Dacă
îndrăzneşti să afli ce anume ne va rezerva în viitor sectorul în cauză, ar fi ceva de
domeniul fantaştiinţei, dar ceea ce s-a realizat până acum ne convinge pentru
potenţialul său mare de inovare şi de schimbare socială. Pe lângă faptul că
telecomunicaţia a devenit instantanee prin electronică şi crearea „satului global” prin
TV şi Internet, lucruri acestea preconizate de către McLUHAN încă din 1986, ICT a
modificat tehnologiile de producţie, respectiv organizarea munci, structura
organizărilor şi strategiile militare, a întărit puterea de control şi de decizie a lui top
management, a consolidat şi a întărit cercetarea ştiinţifică, devenind instrumentul
difuzării culturilor. Prin Internet, pe de o parte oamenii ies din „cochilie” şi au acces la
cultura ţărilor mai dezvoltate, iar, pe de altă parte, gente da una parte esce dal guscio
e accede alla cultura dei Paesi più progrediti e, dall’altra, susţin şi fac cunoscută propria
cultură locală, care, procedând altfel, ar putea să se stingă. ICT a adus, printre altele,
noi moduri de producţie, de schimb şi de relaţii economice, respectiv noi infrastructuri.
Totodată, a adus noi bunuri materiale şi tehnologice care constituie, ca să zicem aşa,
partea vizibilă a unei „noi economii”. Inovaţiile realizate de ICT constituie motorul
principal şi indispensabil a globalizării mondiale, cel puţin din punctul de vedere al
rapidităţii cu care se mişcă.
 Este raţional să presupunem că globalizarea produselor progresului ştiinţific-
tehnologic va fi neîntrerupt în anii care vin, adică pe termen mediu. Experienţa din
trecut arată că aşa s-a întâmplat în general şi că descoperirea unor noi cunoştinţe,
respectiv noi tehnologii, este acceptată numai atunci când omul descoperă utilitatea
lor. Difuzarea descoperirii focului, respectiv a roţii, a metalelor, ca să aducem doar
câteva exemple, s-a făcut foarte repede, în ciuda dificultăţilor de comunicare între
oamenii, în număr mic şi împrăştiaţi în toate continentele. Ar fi o aventură însă să
facem previziuni pe termen lung în privinţa progreselor viitoare în domniul cercetării
ştiinţifice, respectiv în desfăşurarea aplicărilor respective, dar, cel puţin pentru
moment, nu se constată paşi înapoi. Legat de cele spuse mai sus, trebuie să ne aducem
aminte că stoparea progresului ştiinţific, absenţa industriilor high tech, renunţarea la
noi tehnologii, ar însemna să ne îndreptăm spre înapoiere şi autoizolare. Potrivit unui
punct de vedere, exprimat deseori, globalizarea informaţiei şi a cunoştinţelor
tehnologice însă, nu înseamnă globalizarea culturii şi nici difuzare a modelelor de
moralitate şi de democraţii mai bune. Văzută din acest unghi, globalizarea este un
produs al evoluţiei culturale, o evoluţie ce avansează în modul ei, rămânând surdă şi
oarbă faţă de sentimentele şi de aspiraţiile oamenilor.