APĂ CURATĂ

ŞI SANITAŢIE PENTRU TOŢI

RAPORT PRIVIND IMPLEMENTAREA OBIECTIVULUI
DE DEZVOLTARE DURABILĂ 6
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
 Autori:
Natalia Covrig
analistă de politici publice

Ion Beschieru
expert în guvernare locală și administrație publică

Această publicație a fost elaborată în cadrul programului SDG LENS. Monitorizarea

dezvoltării durabile în Europa de Est și Caucazul de Sud. Este un program de
consolidare a capacităților actorilor civici, reprezentanților ONG-urilor și grupurilor
de inițiativă locală, cercetătorilor și experților din Armenia, Azerbaidjan, Belarus,
Georgia, Moldova și Ucraina. Programul are drept scop împuternicirea actorilor
civici pentru a monitoriza, raporta și pleda pentru Agenda 2030 și pentru a susține
pacea, clima și justiția.

Cu suportul:

Moldova, 2023
INTRODUCERE

În septembrie 2015, Republica Moldova s-a angajat să implementeze Agenda 2030 pentru
dezvoltare durabilă. Astfel, până în anul 2030, Moldova, de rând cu alte 192 de state membre
ale Organizației Națiunilor Unite, urmează să-și mobilizeze eforturile pentru a elimina toate
formele de sărăcie, pentru a combate inegalitățile și pentru a aborda problemele schimbărilor
climatice, asigurând că nimeni nu este lăsat în urmă. Odată cu adoptarea Agendei 2030 în
2016, a fost înființat Consiliul Național de Coordonare pentru Dezvoltare Durabilă, apoi a
urmat un proces complex de ajustare la specificul țării a obiectivelor, țintelor și indicatorilor
Agendei Globale 2030. Acest proces a implicat toate părțile interesate: autoritățile publice
naționale și locale, sectorul privat, societatea civilă, mediul academic și partenerii de
dezvoltare. Procesul de naționalizare a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) s-a axat
atât pe integrarea acestora în cadrul strategic național, cât și pe crearea unui sistem de
raportare și evaluare a progresului în atingerea fiecărei ținte relevante pentru Republica
Moldova.1

Angajamentul Republicii Moldova pentru implementarea Agendei Globale 2030 rezidă

și din Strategia Națională de Dezvoltare ”Moldova Europeană 2030”, aprobată de către
Parlament în noiembrie 2022.2 Strategia este un document strategic pentru țară, care
stabilește viziunea pe termen lung și direcțiile de dezvoltare a țării, setând anul 2030 ca
termen final pentru ca Republica Moldova să obțină îmbunătățiri tangibile și durabile pe
toate dimensiunile calității vieții omului, în corespundere cu Obiectivele de Dezvoltare
Durabilă (ODD) ale Agendei 2030 și aspirațiile europene stabilite în Acordul de Asociere
RM -UE. SND 2030 conține 10 obiective generale, detaliate în 33 obiective specifice. Pentru
fiecare obiectiv general a fost redată conexiunea cu țintele ODD relevante, precum și descris
modul prin care autoritățile își propun să realizeze obiectivul respectiv.

În anul 2020, Republica Moldova a prezentat primul Raport de evaluare națională

voluntară privind realizarea Agendei 2030.3 Acesta recunoaște responsabilitatea comună
pe care o au toate țările în realizarea ODD (inclusiv Republica Moldova), ca modalitate de
răspuns la provocările comune ale realității globale în continuă schimbare, subliniindu-se
ferma convingere că toți actorii au roluri semnificative de îndeplinit pentru a contribui în
comun la atingerea obiectivelor de dezvoltare convenite la nivel internațional. Totodată,
raportul prezintă contextul specific al Republicii Moldova și progresul atins de țară privind
implementarea celor 17 ODD, în raport cu țintele naționalizate.4

Reieșind din angajamentele asumate de către țară, prezenta analiză își propune drept
obiectiv analiza progresului în realizarea ODD 6 – Accesul la apă curată și sanitație adecvată
pentru toți.5 ODD 6 și țintele sale se axează pe furnizarea apei sigure și la prețuri accesibile,
serviciile de sanitație, minimizarea poluării apei din procesele industriale, creșterea
eficienței utilizării apei în toate sectoarele economice și sociale, precum și sporirea protecției
ecosistemelor legate de apă. Un aspect crucial prevăzut de ODD 6 vizează aprovizionarea
extinsă cu apă curată și accesibilă și sanitație adecvată și echitabilă pentru toți (în special,
rezidenții din regiunea rurală, femeile și persoanele în situație vulnerabilă).

1
Potrivit țintelor stabilite, se anticipează că 80% din populație va avea acces la sistemele
și serviciile sigure de aprovizionare cu apă și 65% din populație va fi asigurată cu sisteme
și servicii de sanitație până în 2023, iar până în 2030 - pentru toți. Dezideratul de a spori
accesul echitabil al populației la apă și sanitație se regăsește și în Strategia Națională
de Dezvoltare ”Moldova Europeană 2030”, OG 2. Îmbunătățirea condițiilor de trai (OS 2.3.
Asigurarea accesului universal la apeducte și sisteme de sanitație sigure). Analiza de față își
propune să estimeze progresul atins până la momentul actual și să vină cu recomandări
care ar facilita sporirea accesului populației la apă calitativă și sanitație adecvată.

ACCES ECHITABIL LA APĂ CURATĂ ȘI

SANITAȚIE ADECVATĂ

Republica Moldova încă se confruntă cu o serie de provocări în ceea ce privește asigurarea

accesului populației la sisteme și servicii de aprovizionare cu apă (ținta 6.1).6 Din perspectiva
dezvoltării infrastructurii de servicii, ultimii ani se caracterizează printr-o dinamică pozitivă.
Accesul la rețele publice de apeduct a sporit, fapt ce indică o relativă îmbunătățire a condițiilor
de trai în Republica Moldova. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în perioada
anilor 2014 - 2018, accesul populației la rețele publice de apeduct a crescut cu circa 9%,
ajungând la 69,2% în anul 2018. Această dinamică pozitivă se atestă până în prezent. Astfel,
în 2021 (la doi ani distanță de la evaluarea națională voluntară), 71,8% din populația țării era
conectată la o sursă de apă din rețea publică. În pofida progreselor înregistrate de Republica
Moldova în ultimii ani, anumite grupuri de populație continuă să fie dezavantajate în termeni
de acces la sisteme și servicii de alimentare cu apă durabile și de calitate.

În timp ce accesul la sisteme de alimentare cu apă sporește constant, există deficiențe

semnificative în ceea ce privește accesul la sanitație (ținta 6.2.).7 Accesul la sursele publice
de apă s-a îmbunătățit constant în ultimul deceniu. Această dinamică se datorează, în mare
parte, investițiilor constante în comunitățile rurale. Inegalitățile legate de accesul la serviciile
publice de sanitație (canalizare) au fost mai persistente. Deși, potrivit datelor oficiale, în 2021,
circa 76% din populația Republicii Moldova avea acces la sistem de canalizare, doar 32,8%
din populație era conectată la un sistem public de canalizare, restul fiind sisteme proprii,
care cel mai adesea nu corespund normelor sanitare. Rata joasă de acces la servicii publice
de canalizare este cauzată de costuri înalte și investiții mai puține în această sferă. Deși
în ultimii ani s-au făcut anumite investiții în sistemele de canalizare, acestea s-au dovedit
a fi ineficiente din cauza refuzului populației de a se conecta la rețelele publice. Această
reticență este determinată de factorul economic (costurile de conectare), de lacunele
legislative, dar și de neînțelegerea adecvată de către populație a necesității unei gestionări
corespunzătoare a apelor uzate. Decalajul uriaș între ponderea populației conectate la
rețea publică de alimentare cu apă și ponderea populației care are efectiv acces la servicii
publice de canalizare (39pp în 2021) constituie un factor determinant al poluării mediului
(a se vedea figura 1).

2
Figura 1. Accesul populației la apă și sanitație, %

Apeduct rețea publică

Sistem de canalizare 2021
Sistem de canalizare public
100 100

80 69,7 80
67,9 71,8
64 64,7
60,5
60 69,2 60
64 67,8
60,2 63,5

35,2 35,5
40 33,1 33 34,3 40
32,8

20 20

0 0
2014 2015 2016 2017 2018 Sursa de apă – Sistem de canalizare –
rețea publică rețea publică

Sursa: Biroul Național de Statistică5

Accesul la apă și sanitație pentru populația din mediul rural și cu venituri reduse continuă
a fi o provocare importantă. Gospodăriile din zonele rurale, unde locuiește cea mai mare
parte a populației și unde adesea locuiesc cele mai sărace gospodării, au o rată de acces
de două ori mai mică la apă și sanitație, comparativ cu cele din zonele urbane și cele din
quintila cea mai bogată. Cel mai mare decalaj se înregistrează în accesul la condiții sanitare
adecvate, unde doar 2,9% din populația rurală și doar 10% din populația cu venituri mici este
conectată la sistem public de canalizare.

Figura 2. Accesul populației la apă și sanitație, pe medii de reședință și nivel de venituri,

2021, %

Urban Rural Quintila I Quintila V

(cei mai săraci 20%) (cei mai bogați 20%)
100 95,1 100

}
90 84,4
80 78,6 80
70
59,3 58,9
60
50
40
30
56,5 60

40
}
20 20
10
10
2,9
0 0

Sursa de apă – Sistem de canalizare – Sursa de apă – Sistem de canalizare –

rețea publică rețea publică rețea publică rețea publică

Sursa: Biroul Național de Statistică6

3
Deși statul și-a stabilit ținta pentru ODD 6 să asigure acces echitabil pentru toți la apă și
sanitație, unele grupuri de populație continuă a fi lăsate în urmă. Inegalitatea de vârstă și
cea legată de etnia romă sunt cele mai accentuate, aceste grupuri având acces mai limitat
la apă și sanitație, în mare parte din cauza factorului financiar. Aceste discrepanțe sunt
urmate de inegalitățile de gen. Progresul țării în ceea ce privește reducerea inegalităților
se lasă așteptat. Comparativ cu anul 2018, în 2021 a sporit inegalitatea de gen în accesarea
serviciilor de alimentare cu apă (apeduct). Pentru gospodăriile persoanelor vârstnice a sporit
semnificativ inegalitatea în termen de acces la sanitație. În contextul pandemiei COVID-19,
când a sporit volumul muncii casnice și a sarcinilor casnice, accesul limitat la apă și sanitație
constituie o povară suplimentară pentru femei și grupurile vulnerabile.

Figura 3. Inegalitățile de acces la apă și sanitație, puncte procentuale

2021
Apeduct Canalizare 2018 2021
10 25
Inegalitatea de gen 6,2 8 20
(% gospodării bărbați - % gospodării femei) 6,2 6 15
4 10
2 5
Inegalitatea de vârstă 2,9
0 0
(% gospodării tineri - % gospodării vârstnici) 23,5

Inegalitatea de vârstă

Inegalitatea de vârstă
Inegalitatea de gen

Inegalitatea de gen
Inegalitatea Roma

Inegalitatea Roma
Inegalitatea Roma 8
(% gospodării rome - % gospodării non-rome) 15

Apeduct Canalizare

Sursa: Moldova Inegală 20217, Moldova Inegală 2019, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD)8

La nivel regional, Republica Moldova se desprinde de contextul majorității țărilor europene

în ceea ce privește accesul populației la apă și sanitație. În ultimii ani, accesul populației la
sursele de apă a crescut treptat, ajungând la o acoperire de peste 70% (din rețelele publice),
însă accesul la salubritate/ sanitație a crescut mai lent. Din acest motiv, Republica Moldova
se află pe poziții mai slabe, în comparație cu alte țări europene, în termeni de asigurare a
populației cu sisteme și servicii calitative și durabile de apă și sanitație (țările poziționate în
stânga cadranului se caracterizează prin acces mai limitat la astfel de sisteme și servicii).
Deși Republica Moldova a realizat unele progrese în reforma instituțiilor sale din sectorul
de alimentare cu apă și de mediu și a armonizat legislația și actele sale cu Directiva-cadru a
apei a Uniunii Europene, încă există lacune în gestionarea resurselor de apă și aprovizionarea
cu apă a cetățenilor. Republica Moldova este țara cu cel mai mare deficit de apă din regiune,
cu aproximativ 3 000 m3/cap de locuitor/an de resurse de apă regenerabile, din care doar
400 m3/cap de locuitor/an se formează pe teritoriul țării.

4
Resursele acvatice din Republica Moldova depind în mare măsură de volumele de apă din
râurile Prut și Nistru, acumulate în mare parte în afara țării. Acest fapt este deosebit de
important, având în vedere că principala sursă de aprovizionare cu apă pentru populație și
pentru acoperirea necesităților economiei este apa de suprafață, care constituie 85% din
volumul total de apă consumată. Restul 15% reprezintă sursele de apă subterane8. Având
în vedere faptul că sistemele de gestionare a deșeurilor sunt slab dezvoltate la moment,
măsurile de prevenire a poluării apelor și de asigurare a consumului rațional și a gestionării
corespunzătoare a resurselor acvatice sunt imperative. În 2021 a fost semnat un acord între
Guvernul României și cel al Republicii Moldova, care va permite livrarea apei potabile din
Județul Iași în raioanele Ungheni, Fălești, Glodeni și Nisporeni. În acest sens, construcția
infrastructurii necesare, inclusiv a apeductelor cu patru puncte de subversare a râului Prut
este în curs de realizare. Acest proiect strategic va crește considerabil accesul Republicii
Moldova la surse de apă potabilă.

Figura 4. Poziționarea Republicii Moldova în ceea ce privește accesul la apă și sanitație,

în context regional, 2020, %

100
Țări cu nivel înalt de acces Marea Britanie
Elveția Austria Luxemburg
la apă și sanitație Italia Germania
Danemarca Suedia
Lituania Grecia Poland
România
Ungaria Latvia Belgia
Irlanda
% populației cu acces la sisteme sigure

Portugalia Islanda
75
Croația Finlanda Slovacia
Ucraina Franța Cipru
Bulgaria
Slovenia

Norvegia
Albania
50

Muntenegru

Moldova

25
Serbia
de sanitație

Macedonia de Nord

0
65 74 83 91 100

% populației cu acces la sisteme sigure de alimentare cu apă

Sursa: Baza de date UNECE9, baza de date OMS10

5
Provocări și constrângeri

Autoritățile locale au resurse foarte limitate pentru a-și îndeplini în mod eficient funcțiile,
inclusiv în domeniul alimentării cu apă și a sanitației. În Moldova furnizarea serviciilor
de alimentare cu apă și sanitație (AAS) și asigurarea infrastructurii corespunzătoare este,
formal, o competență a autorităților administrației publice locale de nivelul întâi. Cu toate
că descentralizarea administrativă și subsidiaritatea prezintă, în general, o evoluție pozitivă,
provocarea constă în faptul că autoritățile locale au resurse limitate de personal și financiare
necesare pentru a-și îndeplini în mod eficient responsabilitățile, inclusiv în domeniul
alimentării cu apă și a sanitației. Acest lucru se datorează parțial fragmentării teritoriale și
administrative excesive – pentru o populație de mai puțin de 3 milioane de locuitori, Moldova
are 898 de primării. Dintre acestea, 811 (90%) au o populație mai mică de 5000 de locuitori,
în timp ce 318 (35%) – mai mică de 150011. Din cauza acestei situații, dar și a faptului că
descentralizarea financiară și fiscală nu ține pasul cu descentralizarea funcțională, bugetele
locale abia acoperă costurile administrative și operaționale de bază pentru administrația
locală și serviciile publice furnizate, iar în majoritatea primăriilor aproape că nu există
mijloace pentru investiții de capital. Din acest motiv, autoritățile locale depind puternic de
transferurile interguvernamentale, de fondurile naționale (cum ar fi Fondul Național pentru
Dezvoltare Locală și Regională (FNDRL), programul «Satul European», etc.) și de fondurile
partenerilor internaționali de dezvoltare pentru a dezvolta infrastructura de alimentare cu
apă și sanitație.

Situația este afectată de nivelul general de dezvoltare economică/PIB al țării și de faptul că

resursele financiare care trebuie împărțite între bugetul central și cele locale sunt limitate.
Pe de altă parte, capacitatea populației de a plăti tarifele pentru servicii reprezintă, în multe
cazuri, un factor limitativ pentru stabilirea nivelurilor tarifare care să acopere integral
costurile operaționale și de investiții de capital pentru furnizarea serviciului, mai ales atunci
când infrastructura și serviciul trebuie dezvoltat de la zero. În mediul rural, nivelurile ridicate
de depopulare și densitatea scăzută a utilizatorilor serviciilor de apă și canalizare ridică
provocări suplimentare, atât din punct de vedere al procesului tehnologic (de exemplu, nu
există suficientă apă uzată deversată pentru funcționarea normală a sistemelor de canalizare
centralizate), cât și din punct de vedere economic (cu cât este mai mic numărul de utilizatori
pe km de conductă sau cu cât volumul total de apă livrat este mai mic, cu atât costul unitar
este mai mare). Lipsa unor standarde și norme de construcție actualizate, în special pentru
rețelele și sistemele la scară mică, duce adesea la infrastructură supradimensionată și la
costuri insuportabile din cauza volumelor de apă consumată sau de apă uzată evacuate mai
mici decât cele așteptate/planificate.

Capacitățile autorităților naționale de elaborare și implementare a politicilor de apă și

sanitație sunt încă reduse. Deși autoritățile locale sunt responsabile pentru organizarea și
furnizarea serviciilor de alimentare cu apă și sanitație, autoritățile naționale au partea lor de
responsabilitate, mai ales atunci când vine vorba de elaborarea, adoptarea și implementarea
politicilor publice, reglementarea și controlul. Una dintre provocările principale legate de
cadrul instituțional național ține de reforma administrației publice centrale specializate
realizată în 2021, când Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și a Mediului a fost
împărțit în Ministerul Mediului și Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale (MIDR).

6
După divizare, politicile AAS urmau să fie transferate către MIDR. Tranziția a fost însă foarte
lentă, iar până în prezent, deși o subdiviziune pentru alimentarea cu apă și sanitație a fost în
cele din urmă format la MIDR, capacitățile personalului și ale ministerului în ansamblu de
a gestiona elaborarea și implementarea politicilor în domeniu sunt încă reduse (personalul
cu experiență din Ministerul Mediului care se ocupa anterior de AAS a rămas acolo, întrucât
ministerul încă se ocupă de aspecte legate de protecția apei și gestionarea bazinelor
hidrografice). Proiectul „Securitatea aprovizionării cu apă și sanitație în Moldova”, un proiect
finanțat de Banca Mondială, semnat în 2022 și care urmează să fie implementat de MIDR în
următorii 4 ani, are ca obiectiv creșterea accesului la servicii îmbunătățite de alimentare cu
apă și sanitație în mediul rural și orașele selectate și consolidarea capacităților instituționale
pentru furnizarea de servicii de alimentare cu apă și sanitație la nivel național și local.

Există încă anumite lacune în modul în care operatorii AAS sunt controlați de către organul
național de reglementare. În 2013, odată cu adoptarea Legii privind alimentarea cu apă
și sanitație nr. 303/2013, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE)
a primit mandatul de a licenția operatorii AAS, a aviza calculul tarifelor și alte funcții de
reglementare. Cu toate acestea, ANRE licențiază și supraveghează doar cu operatorii din
mediul urban. În contrast, operatorii mai mici din mediul rural, deși trebuie să respecte
aceleași reguli și reglementări, nu sunt licențiați și nu sunt supravegheați direct de către
organul de reglementare național. Aceasta face ca utilizatorii operatorilor mai mici, care
nu sunt verificați de ANRE, să fie mai vulnerabili la gestionarea ineficientă, tarife arbitrar
stabilite și dezavantaje similare. Unul dintre obiectivele abordărilor din Strategia Națională
AAS revizuită a Moldovei 2014-2030* este regionalizarea operatorilor AAS (în scopul de a
fuziona/reduce numărul de operatori mai mici), de preferat cu utilizarea apelor de suprafață
ca sursă, ori de câte ori este posibil. Cu toate acestea, ritmul de regionalizare este lent,
inclusiv din cauza unei culturi și practici subdezvoltate de cooperare inter-municipală.

Recomandări pentru Guvern

Clarificarea funcțiilor și consolidarea cadrului instituțional la nivel național. Compe-
tențele relevante pentru coordonarea eficientă a politicilor de aprovizionare cu apă și
sanitație și eforturile de atingere a ODD 6 și a obiectivelor sale nu sunt pe deplin clarificate,
sunt dispersate în diverse instituții sau nu sunt acoperite deloc. Este necesară o analiză
funcțională comprehensivă a sectorului. De asemenea, consolidarea capacităților
instituțiilor relevante, inclusiv a departamentului AAS nou creat la MIRD, este crucială.
Extinderea competențelor de reglementare ale Agenției Naționale pentru Reglementare
în Energetică pentru a include operatorii din mediul rural. Ar putea fi luată în considerare
și crearea unei agenții separate, axată în mod special pe serviciile comunale (utilitățile
publice), având în vedere reticența ANRE de a acoperi și operatorii din mediul rural.
În paralel, ar trebui urmărite amendamente legislative care să determine autoritățile
publice locale și operatorii din mediul rural să obțină licențe sau să delege administrarea
serviciilor AAS, operatorilor regionali mai mari licențiați.

* Hotărâre de Guvern nr. 440 din 1 iulie 2020

7
 Sporirea efortului și ritmului de elaborare și adoptare a standardelor și normelor de
construcție pentru sistemele de furnizare a apei și de canalizare, în special pentru cele
de scară mică și pentru sistemele individuale adecvate pentru tratarea apelor uzate.
Având în vedere tendințele demografice, geografice, economice și altele, standardele
și normele adecvate pentru a guverna procesul de elaborare a proiectelor tehnice ale
viitoarelor sisteme AAS ar trebui să conducă la o infrastructură rezistentă și eficientă
din punct de vedere al costurilor.

Urgentarea elaborării programului național pentru dezvoltarea alimentării cu apă și a

sistemelor de sanitație. Având în vedere viziunea de regionalizare a serviciilor AAS și
infrastructurii conexe și de a utiliza preferabil sursele de apă de suprafață atunci când
este posibil, un plan național este necesar pentru a ghida planificarea principalelor
proiecte de investiții în infrastructură, inclusiv captarea, tratarea apei și construirea
magistralelor, pentru a evita situațiile în care extinderile și regionalizarea nu sunt
posibile din cauza unei planificări proaste.

Încurajarea tarifelor care acoperă costurile integrale, dar ținând cont de cei vulnerabili.
Atât în municipalitățile care sunt supravegheate de ANRE, dar mai ales în mediul rural
care nu este atât de strâns supravegheat, unde tarifele sunt aprobate de consiliile
locale, tendința este de a aproba tarife mai mici care duc la degradarea infrastructurii
și la lipsa dezvoltării. Este necesar a fi instituite măsuri legislative adecvate (împreună
cu extinderea competențelor autorităților naționale de reglementare către operatorii
din mediul rural), pentru a evita acest lucru. Pe de altă parte, trebuie instituit un sistem
de compensații tarifare și alte măsuri de protecție socială pentru a proteja grupurile
vulnerabile. Acestea ar trebui să includă și măsuri pentru a ajuta la acoperirea costurilor
de conectare, care uneori trebuie suportate de către gospodării ca și contribuție.

Integrarea perspectivei incluziunii în toate programele, intervențiile și planurile

naționale cu privire la apă și sanitație. Cadrul legislativ și de politici existent prevede
măsuri generice privind evitarea discriminării, atunci când autoritățile dezvoltă servicii de
aprovizionare cu apă și sanitație. Datele arată că inegalitățile de acces persistă deoarece
autoritățile responsabile nu le recunosc drept prioritate și nu le tratează într-un mod
mai consistent și programatic. Prin urmare, primul principiu în îmbunătățirea cadrului
juridic și de politici existent este de a schimba accentul de la evitarea discriminării la
reducerea inegalităților de acces. Acest principiu va presupune că cadrul legal existent
să definească ce înseamnă inegalitatea de acces. Totodată, este imperativă integrarea
incluziunii sociale și în programele de investiții. Cadrul legal, notele metodologice și
manualele operaționale ar trebui să prevadă obligativitatea pentru toate programele de
investiții de a identifica, analiza și furniza măsuri pentru reducerea inegalităților în cazul
accesului la apă și sanitație în cursul elaborării acestora.

Colectarea datelor dezagregate privind accesul la apă și sanitație. Autoritățile

moldovenești nu au date și analize suficiente cu privire la cele mai semnificative inegalități
de acces (pe diferite grupuri de populație). În lipsa unei analize și a unei înțelegeri
adecvate se ajunge la intervenții și investiții care nu țin cont de aceste inegalități. Toți
responsabilii pentru domeniul apei și sanitației de la nivel central la cel local trebuie să
fie mandatați să colecteze astfel de date într-un mod mai programatic și mai coerent.

8
RECOMANDĂRI PENTRU SOCIETATEA CIVILĂ
Împuternicirea societății civile, în special a grupurilor vulnerabile și marginalizate, pentru
a participa în procesul decizional. Accesul la apă și sanitație în Republica Moldova s-a
dovedit a fi unul inechitabil, anumite grupuri fiind lăsate în urmă. Efortul de reducere a
inechităților trebuie să fie unul constant, având la bază colectarea sistematică a datelor
dezagregate. Orice abordare durabilă de reducere a inegalităților în accesul la apă și
sanitație va atrage după sine împuternicirea grupurilor vulnerabile și marginalizate ca să
participe și să modifice prioritățile locale sau regionale în ceea ce privește apa și sanitația.
Acest lucru va contribui la consolidarea politicilor incluzive și echitabile în domeniul apei
și sanitației.

Monitorizarea progreselor autorităților publice privind implementarea ODD 6. Societatea

civilă joacă un rol esențial în procesul de monitorizare a implementării politicilor publice.
Implicarea acesteia în încurajarea implementării, în monitorizarea, evaluarea și revizuirea
ODD-urilor este esențială pentru a ne asigura că acestea sunt incluzive și centrate pe om și
că Guvernul recunoaște și răspunde la necesitățile diferite ale diferitor grupuri de populație.
Deși Guvernul prezintă periodic rapoarte de implementare a ODD-urilor, societatea
civilă poate dezvolta rapoarte independente care să prezinte viziunea alternativă asupra
progreselor înregistrate de țară. Rapoartele de monitorizare ale societății civile pot servi
drept un instrument de sporire a responsabilității guvernamentale față de cetățeni, dar și
ca un mecanism important de influențare a Guvernului pentru a atinge progrese în ceea ce
privește angajamentele față de Agenda 2030.

Sporirea nivelului de conștientizare privind utilizarea rezonabilă a resurselor și protecția

mediului, prin dezvoltarea de programe de formare, materiale și cursuri educaționale,
activități și inițiative comunitare etc. Având în vedere resursele limitate de apă și provocările
legate de gestionarea eficientă a acestora, retorica generală privind resursele inepuizabile
de apă trebuie direcționată spre conștientizarea, înțelegerea adecvată și tratarea acesteia ca
pe o sursă finită. Totodată, deși sistemele publice de evacuare a deșeurilor au, actualmente,
o acoperire națională mică, este imperativă sporirea conștientizării în rândul populației a
necesității ocrotirii mediului, prin evitarea poluării apelor și suprafețelor adiacente.

Construirea parteneriatelor cu autoritățile locale pentru dezvoltarea și aplicarea la

proiecte și granturi pentru dezvoltarea infrastructurii AAS în comunitățile locale. După
cum s-a menționat mai sus, autoritățile locale au personal, cunoștințe și capacități foarte
limitate, inclusiv atunci când vine vorba de scrierea și implementarea aplicațiilor pentru
proiecte. Aceste tipuri de parteneriate între organizațiile societății civile și autoritățile locale
ar putea oferi o soluție imediată la această problemă înainte de implementarea unei reforme
de fuziune teritorială sau a unei practici de cooperare inter-municipală mai eficientă.

Monitorizarea activității autorităților locale și operatorilor AAS. Organizațiile societății

civile, direct sau prin campanii de informare și educare a utilizatorilor serviciilor AAS/
populației privind drepturile acestora, ar putea contribui la creșterea transparenței și la
o mai mare motivare a autorităților și a furnizorilor de servicii în îmbunătățirea continuă a
calității și accesului serviciilor.

9
Bibliografie
1. Naționalizarea indicatorilor Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, UNDP, 2017,
https://www.undp.org/moldova/publications/nationalization-indicators-sustainable-
development-goals

2. Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova Europeană 2030”, 2022

https://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/
LegislativId/6209/language/ro-RO/Default.aspx

3. Raport de Evaluare Națională Voluntară a Progresului Privind Implementarea Agendei 2030,

Republica Moldova, 2020, EN,
https://moldova.un.org/en/53280-republic-moldova-voluntary-national-review-vnr-2020

4. Adaptarea Agendei 2030 a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă la contextul Republicii Moldova,

UN Moldova, 2017,
https://www.undp.org/moldova/publications/adapting-2030-agenda-sustainable-
development-context-republic-moldova

5. Accesul populației la apă curată și sanitație în Republica Moldova, Biroul Național de Statistică,
https://statbank.statistica.md/PxWeb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20
Statistica%20sociala__04%20NIV__NIV040/NIV041300.px/tabletableViewLayout1/?
rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774

6. Accesul populației la apă curată și sanitație în Republica Moldova, după regiune și quintile,
Biroul Național de Statistică
https://statbank.statistica.md/PxWeb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20
Statistica%20sociala__04%20NIV__NIV040/NIV041500.px/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-
934b-42e1a2a9a774

7. Moldova Inegală – Analiza celor mai relevante inegalități din Republica Moldova 2021,
Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD),
https://progen.md/wp-content/uploads/2021/12/CPD_MOLDOVA-INEGALA-2021.pdf

8. Moldova Inegală 2019, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD)

9. Procentul populației care utilizează servicii de sanitație gestionate în condiții de siguranță,

UNECE, 2020, https://w3.unece.org/SDG/en/Indicator?id=20

10. Populația care utilizează servicii de alimentare cu apă potabilă, gestionate în condiții de siguranță,
WHO, 2020,
https://www.who.int/data/gho/data/indicators/indicator-details/GHO/population-
using-safely-managed-drinking-water-services-(-)

11. Proiectul strategiei de reformare a administrației publice pentru anii 2023-2030,

https://particip.gov.md/ro/document/stages/proiectul-strategiei-de-reforma-a-
administratiei-publice-din-republica-moldova-pentru-anii-2023-2030/9685

10
SPOTLIGHT REPORT
ON THE IMPLEMENTATION
OF SDG 6: CLEAN WATER
AND SANITATION FOR ALL
IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA
 Authors:
Natalia Covrig
public policy analyst Center Partnership for Development

Ion Beschieru
expert on local governance and public administration

This publication was produced as part of the program SDG LENS. Monitoring
Sustainable Development in Eastern Europe and the South Caucasus. SDG
LENS is a capacity-building program for civic actors, representatives of NGOs and
grassroots initiatives, researchers and experts from Armenia, Azerbaijan, Belarus,
Georgia, Moldova, and Ukraine. It empowers civic actors to monitor, report and
advocate the 2030 Agenda and to stand up for peace, climate and justice.

With support of:

Moldova, 2023
INTRODUCTION

In September 2015, the Republic of Moldova undertook the implementation of the 2030
Agenda for sustainable development. Thus, up to 2030, along with the other 192 United
Nations member states, Moldova is going to focus its efforts on the elimination of all forms
of poverty, combating inequalities and addressing climate change issues, ensuring that no
one is left behind. Together with the adoption of the 2030 Agenda in 2016, the National
Coordinating Council for Sustainable Development was established, which was followed by
the complex process of adjusting the objectives, targets, and indicators of the Global 2030
Agenda to the specifics of the country. This process involved all interested parties: the local
and national public authorities, the private sector, civil society, academia, and development
partners. The Process of the Nationalization of Sustainable Development Goals (SDGs)
focused both on their integration into the national strategic framework, and on the creation
of a system for reporting and evaluating progress in achieving each relevant target for the
Republic of Moldova.1

The commitment of the Republic of Moldova towards the implementation of the Global
2030 Agenda, also resides in the National Development Strategy ‘Moldova Europeană
2030’, approved by the Parliament in November 2022.2 This legislative act is a strategic
document concerning the whole country, establishing a long-term vision and the
developmental direction of the country, setting 2030 as a deadline for the Republic of
Moldova to achieve tangible and sustainable improvements in all aspects of the quality of
life, in accordance with the 2030 Agenda Sustainable Development Goals (SDGs), and the
European aspirations established in the Moldova-EU Association Agreement. The National
Development Strategy ‘Moldova Europeană 2030’ consists of 10 general objectives, detailed
in 33 specific objectives. The connection with the relevant SDG targets is shown for each
general objective, also describing the way the authorities intend to achieve it.

In 2020, the Republic of Moldova presented its first Voluntary National Review regarding
the implementation of the 2030 Agenda.3 It recognized the common responsibility that
all countries share in achieving the SDGs (including the Republic of Moldova), as a way
of responding to common challenges in a global reality of perpetual change, emphasizing
the firm belief that all actors have significant roles to play in jointly contributing to the
achievement of internationally agreed development goals. At the same time, the report
presents the specific context of the Republic of Moldova and the progress achieved by the
country regarding the implementation of the 17 SDGs, in relation to the nationalized targets.4

Resulting from commitments undertaken by our country, this analysis aims to examine
the progress made towards achieving SDG 6 – Access to clean water and sanitation for
all. SDG 6 and its targets focus on providing safe, affordable water and sanitation services,
minimizing water pollution from industrial processes, increasing the efficiency of water use
in all economic and social sectors and enhancing the protection of water-related ecosystems.
A crucial aspect of SDG 6 is the expanded supply of clean, accessible water and adequate
sanitation for all (particularly rural residents, women, and vulnerable people).

1
According to the established targets, it is anticipated that 80% of the population will have
access to safe water supply systems and services, 65% of the population will be provided
with sanitation systems and services by 2023, and 100% by 2030. The desire to increase
the equitable access of the population to water and sanitation is also found in The National
Development Strategy ‘Moldova Europeană 2030’, General Objective 2. Improving living
conditions (Specific Objective 2.3. Ensuring universal access to aqueducts and safe
sanitation systems). The present analysis aims to estimate the progress achieved until this
moment in time and intends to produce recommendations that would facilitate increasing
the population’s access to quality water and adequate sanitation.

EQUITABLE ACCESS TO CLEAN WATER

AND ADEQUATE SANITATION

The Republic of Moldova still faces several challenges in terms of ensuring the population’s
access to water supply systems and services (target 6.1). From the perspective of the
development of the service infrastructure, recent years have seen a positive dynamic.
Access to public aqueduct networks (central system) has increased, which indicates a
relative improvement in living conditions in the Republic of Moldova. According to the data
of the National Bureau of Statistics, between 2014 and 2018, the population’s access to
public aqueduct networks increased by about 9%, reaching 69.2% in 2018. This positive
dynamic is still evident today. Thus, in 2021 (two years after the Voluntary National Review),
71.8% of the country’s population was connected to a public network water source. Despite
the progress made by the Republic of Moldova in recent years, certain population groups
continue to be disadvantaged in terms of access to sustainable and quality water supply
systems and services.

While access to water supply systems is steadily increasing, there are significant
deficiencies in access to sanitation (target 6.2). Access to public water sources has steadily
improved over the past decade. This dynamic is largely due to constant investment in rural
communities. Inequalities related to access to central sanitation (sewage) services were
more persistent. Although, according to official data, in 2021, about 76% of the population of
the Republic of Moldova had access to a sewage system, only 32.8% of the population was
connected to a central sewage system, the rest having their own systems, which most often
do not correspond to health regulations. The low rate of access to central sewage services
is caused by high costs and less investment in this sphere. Although some investments in
sewage systems have been made in recent years, they have proven to be ineffective due to
the refusal of the population to connect to public networks. This reluctance is determined
by the economic factor (connection costs), by legislative gaps, but also by the population’s
inadequate understanding of the need for proper wastewater management. The huge gap
between the share of the population connected to the central water supply network and
the share of the population that has access to public sewage services (39% in 2021) is a
determining factor of environmental pollution.

2
Fig 1. Access to water and sanitation, %

Public aqueduct network

Sewage system 2021
Public sewage system
100 100

80 69,7 80
67,9 71,8
64 64,7
60,5
60 69,2 60
64 67,8
60,2 63,5

35,2 35,5
40 33,1 33 34,3 40
32,8

20 20

0 0
2014 2015 2016 2017 2018 Water source - Sewerage system -
central system central system

Source: National Bureau of Statistics 5

Access to water and sanitation for the rural and low-income population continues to be an
important challenge. Households in rural areas, where most of the population lives, usually
poor households, have a rate of access to water and sanitation which is at least two times
lower than the rate of access in urban areas and those in the richest quintile. The biggest
gap is in access to adequate sanitation, as only 2.9% of the rural population and only 10% of
the low-income population is connected to the central sewage system.

Fig 2. Access to water and sanitation depending on place of residence and income, 2021, %

Urban Rural Quintile I Quintile V

(the poorest 20%) (the richest 20%)
100 95,1 100

}
90 84,4
80 78,6 80
70
59,3 58,9
60
50
40
30
56,5 60

40
}
20 20
10
10
2,9
0 0

Water source - Sewerage system - Water source - Sewerage system -

central system central system central system central system

Source: National Bureau of Statistics6

3
Although the state has set its target for SDG 6 to ensure equitable access to water and
sanitation for all, some population groups continue to be left behind. Age inequality, and
Roma inequality are the most underlined, with these groups having limited access to water
and sanitation, largely due to the financial factor. These discrepancies are followed by
gender inequalities. The country’s progress in reducing inequalities remains to be observed.
Compared to 2018, gender inequality in accessing water supply services (aqueduct)
increased in 2021. For households of elderly people, inequality in terms of access to
sanitation (sewerage) has increased significantly. In the context of the COVID-19 pandemic,
when the volume of housekeeping and house tasks has increased, limited access to water
and sanitation is an additional burden for women and vulnerable groups.

Fig 3. Inequalities of access to water and sanitation, percentage

2021
Aqueduct Sewerage 2018 2021
10 25
Gender inequality 6,2 8 20
(% housholds men - % housholds women) 6,2 6 15
4 10
2 5
Age inequality 2,9
0 0
23,5
(% young households- % elderly households)

Gender inequality
Gender inequality

Roma inequality
Roma inequality

Age inequality
Age inequality
Roma inequality 8
15
(% Roma households - % non-Roma households)

Aqueduct Sewerage

Source: Report Unequal Moldova 20217, Report Unequal Moldova 2019, Center Partnership for Development (CPD)8

At regional level, the Republic of Moldova is an outlier country, standing out from the
context of most European countries in terms of the population’s access to water and
sanitation. In recent years, the population’s access to water sources has gradually increased,
reaching a coverage of over 70% (from public networks), access to sanitation has a slower
increase. This is why the Republic of Moldova is in a weaker position, compared to other
European countries, in terms of providing the population with quality and sustainable water
and sanitation systems and services (the countries positioned on the left of the quadrant
are characterized by a more limited access to such systems and services).
Although the Republic of Moldova has made some progress in reforming its water and
environmental institutions and harmonizing its legislation and acts with the European
Union’s Water Framework Directive, there are still gaps in the management of water
resources and water supply to citizens. The Republic of Moldova is the country with the
largest water deficit in the region, with approximately 3,000 m3/capita/year of renewable
water resources, of which only 400 m3/capita/year comes from the country’s territory.

4
Water resources in the Republic of Moldova depend to a large extent on the volumes of
water from the Prut and Dniester rivers, mostly accumulated outside the country. This
fact is particularly important, considering that the main source of water supply for the
population and for covering the needs of the economy is surface water, which constitutes
85% of the total volume of water consumed. The remaining 15% represents underground
water sources (VNR 2020). Given the fact that waste management systems are poorly
developed now, measures to prevent pollution and ensure rational consumption and proper
management of aquatic resources are imperative. In 2021, an agreement was signed between
the Governments of Romania and the Republic of Moldova, which will allow the supply
of drinking water from Iasi County (Romania) to Ungheni, Falesti, Glodeni and Nisporeni
regions (Republic of Moldova). In this sense, the construction of the necessary infrastructure
is underway, including aqueducts passing under the Prut River in four different points. This
strategic project will significantly increase the Republic of Moldova’s access to drinking
water sources.

Fig 4. Positioning of the Republic of Moldova in terms of access to water and sanitation,
in a regional context, 2020, %

100 United Kingdom

Countries with high level
Switzerland Austria Luxemburg
of access to water and sanitation Italy Germany
Denmark Sweden
Lithuania Greece Poland
Romania
Hungary Latvia Ireland Belgium

Portugal Iceland
75 Finland
Croatia Slovakia
Ukraine France Cyprus
Bulgaria
Slovenia
% of the population with access

Norway
Albania
to safe sanitation systems

50

Montenegro

Republic of Moldova

25
Serbia

North Macedonia

0
65 74 83 91 100

% of the population with access to safe water supply systems

Sources: UNECE database9, WHO database 10

5
CHALLENGES AND CONSTRAINTS

The local authorities have very scarce resources to effectively fulfil their functions,
including in the field of water supply and sanitation. In Moldova the provision of water
supply and sanitation (WSS) services and ensuring the appropriate infrastructure is
formally a competence of the municipalities (authorities of the first level of the local public
administration). Although administrative decentralization and subsidiarity is generally
a positive development, the challenge is that the local authorities have limited human
and financial resources necessary to effectively fulfil their responsibilities, including
in the field of water supply and sanitation. This is partly due to excessive territorial and
administrative fragmentation – for a population of less than 3 million inhabitants, Moldova
has 898 municipalities. Out of that, 811 (90%) municipalities have a population of less than
5000 inhabitants, while 318 (35%) - less than 1500*11. Due to this situation, but also to the
financial and fiscal decentralization not keeping pace with the functional decentralization,
local budgets can hardly cover the basic administrative and operational costs for the local
administration and the provided public services and there are almost no means for capital
investments in most of the municipalities. Because of that, local authorities heavily rely
on intergovernmental transfers, on national funds (such as the national fund for local and
regional development, the “European village” program, etc.) and international development
partners’ funds to develop the water supply and sanitation infrastructure.

The situation is impacted by the overall level of economic development/GDP of the country,
and by the fact the financial envelope to be shared between the central and local budgets
is limited. On the other hand, the affordability levels of the population to pay the tariff for
the service is in many cases also a limiting factor for establishing tariff levels that would
fully cover operational and capital investments costs for the service delivery, especially
when the infrastructure and the services must be developed from the scratch. In rural areas,
the high depopulation levels and low density of water and sanitation services’ users raises
additional challenges, both in terms of technological process (for instance, not enough used
water being discharged for normal functioning of the centralized sewerage systems) and
economic aspects (the lower the number of users per km of pipe, or the lower the total
volume of water delivered the higher unit cost). The lack of updated construction standards
and norms, especially for small-scale networks and systems, often leads to oversized
infrastructure and unbearable costs due to lower-than-expected/planned volumes of
consumed water or discharged used water.

The capacities of national authorities in the elaboration and implementation of water and
sanitation policies are still low. Although the local authorities are fully responsible for the
organization and delivery of water supply and sanitation services, the national authorities
have their share of the responsibility, especially when it comes to the elaboration, adoption
and implementation of public policies, regulation, and control. One specific challenge related
to the national institutional framework is linked with the reform of the central specialized
public administration, conducted in 2021, when the Ministry of Agriculture, Regional
Development and Environment was split into the Ministry of Environment and Ministry of
Infrastructure and Regional Development (MIRD).

6
After the split, the WSS policies were to be transferred to MIRD. The transition however
was very slow, and to date, although a special department for water supply and sanitation
was finally formed in MIRD, the capacities of the staff and of the ministry overall to lead the
elaboration and implementation of policies in the field are still low (the experienced staff
from the Ministry of Environment dealing previously with the WSS remained there, as the
ministry is still dealing with aspects relating to water protection and management of water
basins). Moldova Water Security and Sanitation Project, a World Bank financed Project,
signed in 2022 and to be implemented by MIRD in the next 4 years, is expected to increase
access to improved water supply and sanitation services in selected rural areas and towns,
and to strengthen institutional capacities for water supply and sanitation service delivery
at national and local levels.

There are still some gaps in the way WSS operators are controlled by the national regulatory
body. In 2013, with the adoption of the Law no. 303/2013, on water supply and sanitation,
the National Agency for Energy Regulation (NAER) was assigned powers to license WSS
operators, to endorse tariff calculation and other regulatory functions. However, NAER is
only working closely with operators from urban areas. In contrast, the smaller operators
from rural areas, although should comply to the very same rules and regulations, they are
not being licensed and are not directly controlled by the national regulatory body. This
makes the users of the smaller operators that are not checked by NAER more vulnerable to
inefficient management, arbitrarily set tariffs, and similar drawbacks. One of the approaches
and objectives from Moldova’s recently revised National WSS Strategy 2014–2030 is
the regionalization of the WSS operators (thus aiming to combine/reduce the number of
smaller operators), with the preferred use of surface waters as a source whenever possible.
However, the pace of regionalization is slow, one reason being the underdeveloped culture
and practice of inter-municipal cooperation.

RECOMMENDATIONS FOR THE GOVERNMENT

Clarify functions and strengthen the institutional framework at the national level.
The competencies relevant to the efficient coordination of the water supply and
sanitation policies and efforts to achieve SDG 6 and its targets are not fully clarified,
scattered across various institutions, or not covered at all. A comprehensive functional
analysis of the sector is necessary. Also, the consolidation of the capacities of the
relevant institutions, including the newly created WSS department from MIRD is also
crucial.

Extend the regulatory powers of the National Agency for Energy Regulation to
operators from rural areas. The creation of a separate agency to be fully focused on
communal services (public utilities) could be also considered, given the NAER reluctance
to also cover operators from rural areas.

* Draft national strategy for public administration reform

* Adopted by Government Decision 440 of July 1, 2020

7
 In parallel, legislative amendments to push LPAs and operators from rural areas to
get licensed or to delegate the management of the WSS services to bigger licensed
regional operators should be pursued.

Increase the effort and pace of construction standards and norms for WSS systems
elaboration and adoption, especially for small-scale ones and for individual appropriate
systems for wastewater treatment. Given the demographic, geographic, economic, and
other tendencies, proper standards, and norms to govern the process of elaboration of
the technical designs of the future WSS systems should be conducive to resilient and
cost-efficient infrastructure.

Speed up the elaboration of the national program for water supply and sanitation
development. Having in mind the vision to regionalize the WSS services and related
infrastructure and to preferably use surface water sources, when possible, a national
plan is necessary to guide the planning of major investment infrastructure projects,
including intake, water treatment, and magistrals, in order to avoid situations when
further extensions and regionalization are not possible due to bad planning.

Encourage full cost recovery tariffs, but protect the vulnerable. Both in urban
municipalities that are under NAER control, but especially in rural municipalities that are
not so closely supervised, the tariffs are approved by municipal councils having in mind
the political stake of the action, the tendency being to approve lower tariffs that lead to
further infrastructure degradation and lack of any development. Appropriate legislative
measures (along with extending the national regulator’s supervision to operators from
rural areas) should be put in place to avoid this. On the other side, a system of tariff
compensations and other social protection measures should be put in place to protect
vulnerable groups. This should also include measures to help cover the connection
costs that sometimes are to be supported by the households as a contribution.

Integrate the inclusiveness perspective in all national water and sanitation

programmes, interventions, and plans. The existing legislative and policy framework
provides generic measures to avoid discrimination when authorities develop water and
sanitation services. The data presented above shows that access inequalities persist
because the responsible authorities do not recognize them as a priority and do not deal
with them in a more consistent and programmatic way. Therefore, the first principle in
improving the existing legal and policy framework is to shift the focus from avoiding
discrimination to reducing inequalities of access. This principle will require the existing
legal framework to define what unequal access means. At the same time, it is imperative
to integrate social inclusion into investment programs. The legal framework should
provide for the obligation of all investment programs to identify, analyse, and provide
measures to reduce inequalities regarding access to water and sanitation during their
development.

Collect disaggregated data on access to water and sanitation. The Moldavian

authorities do not have sufficient data and analysis regarding the most significant
access inequalities (by different population groups). In the absence of adequate analysis
and understanding, we arrive at interventions and investments that do not take these
inequalities into account. All those responsible for water and sanitation from the central
to the local level must be mandated to collect such data in a more programmatic and
coherent way.
8
RECOMMENDATIONS FOR CIVIL SOCIETY
Empower civil society, especially vulnerable and marginalized groups, to participate in
decision-making. Access to water and sanitation in the Republic of Moldova has proven to
be inequitable, with certain groups being left behind. The effort to reduce inequities must be
a constant one, based on the systematic collection of disaggregated data. Any sustainable
approach to reducing inequalities in access to water and sanitation will entail empowering
vulnerable and marginalized groups to participate and change local or regional water and
sanitation priorities. This will help strengthen inclusive and equitable water and sanitation
policies.

Monitor the progress of public authorities regarding the implementation of SDG 6. Civil
society plays an essential role in the process of monitoring the implementation of public
policies. Its involvement in encouraging the implementation, monitoring, evaluation, and
review of the SDGs is essential to ensure that they are inclusive and people-centred and
that the Government recognizes and responds to the different needs of different population
groups. Although the Government periodically presents reports on the implementation
of the SDGs, civil society can develop independent reports that present an alternative
perspective to the country’s progress. Civil society monitoring reports can serve as a tool
to increase government accountability to citizens, but also as an important mechanism
for influencing the Government to achieve progress in terms of commitments to the 2030
Agenda. Civil society is an indispensable element of the framework for measuring and
monitoring the implementation of the SDGs, as it often provides a critical link between
Government and stakeholders. Civil society can complement or objectively address official
reports, intervene with recommendations for national policies and implementation plans.

Raise awareness on the reasonable use of resources and environmental protection

through the development of training programs, educational materials and courses,
community activities and initiatives, etc. Taking into consideration the limited water
resources and the challenges related to their effective management, the general rhetoric
regarding the inexhaustible water resource must be changed towards the awareness,
proper understanding, and treatment of it as a finite resource. At the same time, although
public waste disposal systems currently have a small national coverage, it is imperative
to increase awareness among the population of the need to protect the environment, by
avoiding the pollution of waters and adjacent surfaces.

Build partnerships with local authorities in developing and applying for projects and
grants to develop WSS infrastructure in local communities. As mentioned above, local
authorities have very limited staffing, know-how and capacities, including when it comes
to project application writing and implementation. These types of partnerships of the
civil society organizations with local authorities could offer an immediate solution to this
problem before a territorial reform or a more efficient intermunicipal cooperation practice
is implemented.

Keep local authorities and WSS operators accountable. Civil society organizations, directly
or through information and education campaigns for the WSS service users, could inform
people of their rights, could contribute to an increased transparency and more motivated
authorities and service providers, for a continuous improvement of the service quality and
access.

9
Sources:
1. Nationalization of indicators for Sustainable Development Goals, UNDP, 2017,
https://www.undp.org/moldova/publications/nationalization-indicators-sustainable-
development-goals

2. National Development Strategy «Moldova Europeană 2030», 2022

https://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/
LegislativId/6209/language/ro-RO/Default.aspx

3. Voluntary National Review – Progress Report, Republic of Moldova, 2020,

https://moldova.un.org/en/53280-republic-moldova-voluntary-national-review-vnr-2020

4. Adapting the 2030 Agenda on Sustainable Development to the context of the Republic
of Moldova, UN Moldova, 2017,
https://www.undp.org/moldova/publications/adapting-2030-agenda-sustainable-
development-context-republic-moldova

5. Access of population to clean water and sanitation in Moldova, National Bureau of Statistics,
https://statbank.statistica.md/PxWeb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20
Statistica%20sociala__04%20NIV__NIV040/NIV041300.px/tabletableViewLayout1/?
rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774

6. Access of population to clean water and sanitation in Moldova, by area and quintiles,
National Bureau of Statistics,
https://statbank.statistica.md/PxWeb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20
Statistica%20sociala__04%20NIV__NIV040/NIV041500.px/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-
934b-42e1a2a9a774

7. Unequal Moldova – Analysis of the most important inequalities in Moldova 2021,

Center Partnership for Development (CPD),
https://progen.md/wp-content/uploads/2021/12/CPD_MOLDOVA-INEGALA-2021.pdf

8. Unequal Moldova 2019, Center Partnership for Development (CPD)

9. Proportion of population using safely managed sanitation services, UNECE, 2020,

https://w3.unece.org/SDG/en/Indicator?id=20

10. Population using safely managed drinking-water services, WHO, 2020,

https://www.who.int/data/gho/data/indicators/indicator-details/GHO/population-
using-safely-managed-drinking-water-services-(-)

11. Draft national strategy for public administration reform, Republic of Moldova, 2023,
https://particip.gov.md/ro/document/stages/proiectul-strategiei-de-reforma-a-
administratiei-publice-din-republica-moldova-pentru-anii-2023-2030/9685

10