Fundamentele Pedagogiei Suport Seminar

eVenera-Mihaela COJOCARIU
Iulia DĂMIAN
Fundamentele pedagogiei.
Texte în contexte
(auxiliar curricular)
Editura V&I Integral

Bucureşti, 2008
Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ. dr. Liliana EZECHIL, Director D.P.P.D.,
Universitatea din Piteşti
Prof. univ. dr. Florea VOICULESCU, Director D.P.P.D.,
Universitatea 1 Decembrie, Alba-Iulia
Cuprins
Deschidere…la texte în contexte - Prof. univ. dr. Florea
Voiculescu…………………………………………………
Intenţii formative………………….…………
Algoritmul proiectării didactice……………..……
Capitolul 1. PEDAGOGIE ŞI EDUCAŢIE
1.1. Delimitări conceptuale. Educaţia – obiect de studiu al

pedagogiei..............................................................................
1.2. Structura acţiunii educaţionale………………….
1.3.Trăsăturile educaţiei…………………………………
1.4. Funcţiile educaţiei………………………
1.5. Sistemul ştiinţelor educaţiei, expresie a
interdisciplinarităţii în studierea fenomenului
formativ…………………...……………….
1.6. Itemi de evaluare şi (auto)evaluare pentru Capitolul
1……….
1.7. Loc pentru autoevaluare, comentarii, propuneri,
interogaţii, nedumeriri, adnotări, jurnal profesional
personal............................. 1.8. Bibliografie
selectivă................................................
Capitolul 2.EDUCAŢIA ÎN CONTEMPORANEITATE
2.1. Problematica lumii contemporane şi soluţii educative:

noile educaţii..........................................................
2.2. Formele educaţiei şi raporturile dintre ele.....................
2.3. Educaţia permanentă - de la
necesitate la posibilitate................
2.4. Autoeducaţia: conţinut şi semnificaţii………
2.5. Itemi de evaluare şi (auto)evaluare pentru Capitolul
2……......................................................................................
personal.............................
2.7. Bibliografie selectivă.......................................................
Capitolul 3. COMPONENTELE EDUCAŢIEI
3.1. Educaţia intelectuală: specific, finalităţi, repere

metodologice
3.2. Educaţia morală: specific, finalităţi, metode...........
3.3. Educaţia estetică: specific, finalităţi, posibilităţi de
realizare..... .
3.4. Educaţia tehnologică: specific, finalităţi, orientarea şi
consilierea profesională.................................................. 3.5.
Educaţia fizică: specific, finalităţi, modalităţi de realizare.... 3.6.
Itemi de evaluare şi (auto)evaluare pentru Capitolul 3……….
personal...
3.8. Bibliografie selectivă..........................................................
Şi o nouă deschidere…pentru texte în contexte - Prof.

univ. dr. Liliana Ezechil
Deschidere…la texte în contexte
După cum rezultă şi din subtitlul pus între paranteze, lucrarea îşi
propune şi reuşeşte să fie un ghid pentru studenţi menit să faciliteze
învăţarea activă şi constructivă a cunoştinţelor de pedagogie
subsumate unităţii de curs „Fundamentele pedagogiei”. Dintre
posibilele calităţi prin care lucrarea se recomandă, reţinem două pe
care le considerăm semnificative:
1. În primul rând, remarcăm intenţia explicită (şi reuşită) a autorilor
de a conduce studentul spre un demers metacognitiv de învăţare. În
acest scop, încă de la început, lucrarea lansează o succesiune de
întrebări care, prin răspunsurile lor, îi permit studentului să localizeze
mental contextul (contextele) în care va avea loc învăţarea: Unde ne
aflăm? Ce studiem? Când şi cât studiem? Ce ne propunem? Ce
învăţăm? Cum evaluăm ş.a. Succesiunea acestor întrebări este o
reuşită transpunere didactică a interviului metacognitiv, care
orientează activitatea studentului spre o învăţare conştientă şi
autocontrolată şi care, în acest mod, îi permite studentului să
dobândească o dublă achiziţie: una a cunoştinţelor pedagogice
propriu-zise, cealaltă a cunoştinţelor despre cunoştinţele pedagogice
sau/şi despre procesul prin care aceste cunoştinţe se construiesc şi se
învaţă.
2. În al doilea rând, lucrarea ilustrează foarte bine un tip de demers
pe care îl numim „pedagogie în pedagogie”, adică un tip de demers
care renunţă la „învăţarea tradiţională a unei pedagogii moderne”, în
avantajul unei învăţări care reflectă şi respectă ea însăşi
paradigmele prezente în cunoştinţele pedagogice pe care studenţii
le învaţă. Printr-un astfel de demers, lucrarea depăşeşte
convenţionalismul pedagogic generat de discrepanţa dintre modul în
care se predă (şi se învaţă) pedagogia şi modul în care pedagogia
spune că ar trebui să se predea (şi să se înveţe). Şi sub acest aspect,
lucrarea conduce învăţarea spre o dublă achiziţie:
• una a cunoştinţelor pedagogice;
• cealaltă a metodelor şi a demersurilor cognitive prin care
cunoştinţele se construiesc, se aplică şi se dezvoltă.
Pentru fiecare unitate de învăţare autorii propun strategii şi tehnici
adecvate (unele inedite), dintre care sunt de menţionat: scala
cronologică, metoda trierii piramidale a aserţiunilor, metoda listei
explicative, explozia stelară, metoda listei greşelilor, metoda
blazonului, harta conceptuală, diagrama Venn a conceptelor ş.a.
Considerăm că, prin concepţia în care este structurată, lucrarea
facilitează un tip de învăţare integrată, atât sub aspectul abordării
tematice (inter- şi transdisciplinare), cât şi sub aspectul integrării
într-un demers coerent a învăţării cunoştinţelor cu învăţarea
metodelor de învăţare a cunoştinţelor. Este cert că în partea a doua a
cursului de pedagogie (Teoria şi metodologia instruirii şi evaluării)
studenţii vor fi deja familiarizaţi cu conceptul de unitate de învăţare,
cu unele dintre metodele interactive de instruire, cu criteriile şi
tehnicile de evaluare şi autoevaluare.
În concluzie, recomandăm lucrarea ca fiind un instrument util de
lucru pentru studenţi şi, totodată, o reuşită transpunere practică a unor
paradigme pedagogice (post)moderne.
Prof.univ.dr. Florea Voiculescu

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia
7 octombrie 2008
Intenţii formative
Există un adevăr incontestabil pe care îl resimt profund toţi

cei dedicaţi menirii didactice: acela că fără satisfacţia muncii, fără
feed-back-ul pozitiv de la beneficiari activitatea nu are sens şi nu mai
poate fiinţa ca propriu motivată.
Cuprinşi de freamătul profesional cotidian şi prinşi,
concomitent, în chingile autoinstituite ale exigenţei formative, ne
străduim, cu mai multă sau mai puţină eficienţă, să găsim căi mai
bune de asigurare a formării didactice pentru studenţii noştri,
modalităţi mai adecvate dezvoltării şi nivelului lor general de
pregătire, instrumente de învăţare mai pragmatice şi mai utile.
Primul pas l-a reprezentat apariţia volumului „Fundamentele
pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculum-ului,Texte şi pretexte”,
Editura V&I Integral, Bucureşti, 2007. Prin conţinutul său şi
modalităţile proprii de prezentare acesta îşi propune să fie un suport
ştiinţific relativ complet, actualizat şi bine structurat pentru cei
interesaţi (formal sau nonformal) de domeniul enunţat în titlu. Fiind o
apariţie editorială de specialitate, cu un conţinut dens şi cu un grad de
dificultate peste medie, am gândit că operaţionalizarea sa poate fi
deosebit de utilă studenţilor care parcurg programul de formare
didactică iniţială atât prin intermediul D.P.P.D. cât şi al specializării
de licenţă Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar.
Astfel s-a născut ideea actualului volum de aplicaţii
„Fundamentele pedagogiei. Texte în contexte”, Editura V&I Integral,
Bucureşti, 2008.
Realizarea lucrării se bazează pe respectarea câtorva principii
(dincolo de principiile didactice clasice) pe care le-am asumat ca
orientative în activitatea noastră din ultimii ani, convinşi tot mai mult
de valoarea şi impactul lor profund modelator pentru oricine încearcă
să se formeze pe sine, şi, prin aceasta, pe alţii, astfel:
1. Principiul centrării pe student – în acord cu care am procedat la
realizarea unui instrument destinat 100% studenţilor instituţiei
noastre, pornind de la un grad mediu de cunoaştere a acestora, pe
baza unei experienţe acumulate în 15 ani în Universitatea din Bacău,
ca formator în cadrul Seminarului pedagogic, respectiv D.P.P.D..
Sarcinile sunt introduse gradat (ca dificultate şi complexitate) în
cadrul fiecărei unităţi de învăţare şi sunt concepute cu ajutorul
strategiilor active, mediate, experienţiale, colaborative şi simulative
de învăţare (considerate semnificative pentru aportul lor în asigurarea
unei învăţări centrate pe student). Studentul le poate lucra în seminar
sau acasă, individual sau în grup, când învaţă sau când recapitulează,
pe durata semestrului sau în sesiune, când e în dificultate sau în
progres. Itemii de autoevaluare sunt introduşi atât pe parcurs,
secvenţial, pentru feed-back-ul pe parcurs şi pentru asigurarea unităţii
dintre învăţare-autoevaluare, cât şi în finalul unităţii de învăţare,
pentru asigurarea unui nivel de autoevaluare global, pe ansamblu.
2. Principiul caracterului educativ al instruirii – care se poate
identifica în modalităţile de concepere a sarcinilor, structura şi
ordinea aplicaţiilor, scopurile care sunt urmărite în mod constant prin
intermediul lor în direcţia formării intelectuale a studenţilor, fără ca
prin aceasta să nu se vizeze şi unele componente ale educaţiei morale
(organizare, tenacitate, perseverenţă, onestitate, respect reciproc),
estetice (prin forma grafică a aplicaţiilor, frumuseţea textelor propuse
spre analiză) sau profesionale (formarea nu doar explicită, ci şi
implicită pentru cariera didactică, prin modelul oferit în mod tacit).
3. Principiul abordării curriculare a activităţii de formare –
conform căruia separarea dintre predare–învăţare–evaluare este
absolut necesară teoretic, pentru înţelegerea specificului proceselor
respective dar inoperabilă în realitate, unde acestea se întrepătrund şi
interacţionează permanent. Din perspectiva acestui principiu,
aplicaţiile noastre sunt proiectate în sensul învăţării concomitente
prin aplicare–rezolvare–autoevaluare, suită de acţiuni care este
reluată la nivelul fiecărei părţi a unităţilor de învăţare, la nivelul
global al fiecărei unităţi şi în final, cu o sinteză sistemică.
Consecvenţi acestor principii, vom deschide suportul cu prezentarea
unor elemente semnificative ale programei tematice la disciplina
universitară respectivă, pentru ca studenţii să aibă de la bun început,
în formă scrisă, toate informaţiile necesare privind traseul formării lor
didactice şi să le poată integra în activitatea lor pas cu pas, pe măsura
înaintării în proces sau apariţiei dificultăţilor în învăţare.
Mulţumim în acest moment al devenirii noastre profesionale tututor
mentorilor noştri ştiuţi şi neştiuţi care au contribuit la modelarea
personalităţii noastre şi tuturor studenţilor noştri care, prin
performanţele sau contraperformanţele lor, au determinat naşterea
acestui auxiliar.
Convinşi de perfectibilitatea oricărui auxiliar didactic,
aşteptăm sugestii constructive de la orice lector interesat sau
utilizator al volumului, spre folosul studenţilor noştri, şi, de ce să nu
recunoaştem, şi al nostru înşine…
Autorii,
Bacău, 24 octombrie 2008
Algoritmul proiectării didactice
Perspectiva abordării curriculare ne obligă ca în realizarea

unui demers formativ bine făcut să pornim de la comunicarea către
cursanţi a aspectelor generale ale procesului, în principal anunţarea
finalităţilor (Ce vom face?), resurselor (Cu ce vom face?),
strategiilor didactice (Cum vom face?) şi a strategiilor de evaluare
(Cum vom şti dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut?). Iată răspunsul
la aceste întrebări pentru activitatea noastră comună:
1. Unde ne aflăm?
Universitatea din Bacău, D.P.P.D., formare pentru cariera

didactică, profesori de diferite specializări pentru învăţământul
gimnazial, liceal şi profesori pentru învăţământul primar şi preşcolar
2. Ce studiem?
Disciplina: PEDAGOGIE I (prima parte, Fundamentele

pedagogiei),
respectiv FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI
Statutul disciplinei: disciplină obligatorie
Categoria disciplinei: fundamentală
3. Când şi cât studiem?
Anul I, semestrul II, respectiv anul I, semestrul I

Fond de timp: 2 ore curs, 2/1 ore seminar, 14 săptămâni, 56/42 ore pe
semestru, 70 ore studiu individual
4. Ce ne propunem?
 formarea deprinderilor de operare cu terminologia specifică şi

cu conţinuturile pedagogice;
 formarea unei reprezentări corecte, complete şi flexibile
asupra educaţiei, componentelor/formelor sale, a
interdependenţei acestora;
 formarea capacităţii de analiză conştientă, completă şi
pertinentă a diferitelor categorii de acţiuni educative;
 dezvoltarea unor competenţelor practic-acţionale necesare
realizării efective a demersului didactic;
 promovarea unui sistem de valori morale şi civice
indispensabil demersului instructiv- educativ;
 formarea atitudinii pozitive, de respect şi preţuire faţă de rolul
şi statusul social al profesorului.
5. Ce învăţăm?
1. Pedagogie şi educaţie: Delimitări conceptuale;

Educaţiaobiect de studiu al pedagogiei; Structura acţiunii
educaţionale; Trăsăturile educaţiei; Funcţiile educaţiei;
Sistemul ştiinţelor educaţiei, expresie a
interdisciplinarităţii în studierea procesului formativ;
Aplicaţii
2. Educaţia în contemporaneitate: Problematica lumii
contemporane şi soluţii educative; Noile educaţii;
Formele educaţiei; Educaţia permanentă – de la
necesitate la posibilitate; Autoeducaţia: conţinut şi
semnificaţii; Aplicaţii
3. Componentele educaţiei: Educaţia intelectuală:
specific, finalităţi, posibiliăţi de realizare; Educaţia
morală: specific, finalităţi, metode; Educaţia estetică:
specific, finalităţi, principii, posibilităţi de realizare;
Educaţia profesională: specific, finalităţi, orientarea şi
consilierea profesională; Educaţia fizică: specific,
finalităţi, modalităţi de realizare; Aplicaţii
6. Ce cursuri folosim drept sprijin minimal?
1. Cojocariu, V., M., 2007, „Fundamentele pedagogiei. Teoria şi

metodologia curriculum-ului, Texte şi pretexte”, Editura V&I
Integral, Bucureşti;
2. Cojocariu, V., M., 2001, PEDAGOGIE I (Fundamentele
pedagogiei; Teoria şi metodologia curriculum-ului), Bacău,
Universitatea din Bacău;
3. Cucoş, C., 2000, Pedagogie, Iaşi, Polirom;
4. Cucoş, C. (coord.). Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare şi grade didactice, Iaşi, Polirom, 1998;
5. Momanu, M., 2002, Introducere în teoria educaţiei, Iaşi,
Polirom;
6. Nicola, I., 1996, 2000, Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti,
EDP;
7. Ce strategii de învăţare utilizăm?
Pentru curs valorifcăm, pe fondul prezentărilor Power Point,

prelegerea, prelegerea-dezbatere, explicaţia, conversaţia euristică,
demonstraţia, problematizarea.
Pentru seminar integrăm, pe fondul aplicaţiilor Power Point,
explicaţia, conversaţia, conversaţia euristică, problematizarea, jocul
de rol, organizatorii grafici, exerciţiul, brainstormingul, analiza de
text pedagogic.
8. Cum evaluăm?
Forma de verificare: examen

Modalitatea de susţinere: scris
Criterii de evaluare pe parcurs: prezenţă activ-participativă la curs şi
seminar – 10%, lucrare de verificare – 30 %, activitate sistematică şi
susţinută desfăşurată la seminar – 30%, elemente de portofoliu – 30%
(minicţionar de termeni pedagogici specifici domeniului – cel puţin
20% referat la alegere, ca problematică şi tematică, pe oricare dintre
aspectele studiate). Pondere 50%
Criterii de evaluare finală: proba scrisă – 50%
Nota finală media aritmetică între nota obţinută la evaluarea continuă
şi nota la proba scrisă (cu condiţia ca fiecare să fie minim 5 (cinci)).
Echipa de profesori formatori vă doreşte curiozitate intelectuală, forţă

morală, frumuseţe interioară, curaj profesional, rezistenţă fizică şi ... spor la
studiu!!!
1. PEDAGOGIE ŞI EDUCAŢIE
Scopul unităţii de învăţare:

 Înţelegerea şi interpretarea de către student a principalelor
distincţii şi precizări de ordin conceptual cu privire la noţiunile
fundamentale ale pedagogiei;
 Dezvoltarea capacităţilor de analiză, comparaţie şi sinteză

superioară prin raportare la diversitatea punctelor de vedere din
care se definesc/abordează şi interacţionează educaţia şi
pedagogia, trăsăturile şi funcţiile educaţiei, caracterul pluri-, inter-
şi transdisciplinar al ştiinţelor educaţiei;
 Înţelegerea şi demonstrarea caracterului interdisciplinar atât al

ştiinţelor educaţiei, cât şi al demersului formativ, precum şi a
valorii modelatoare a acestei dimensiuni pentru procesul
instructiv-educativ.
Obiective de învăţare:
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studenţii vor putea să:
 definească noţiunile de pedagogie, educaţie, instruire, învăţământ;

 analizeze raporturile multiple şi complexe care se stabilesc între
ele;
 opereze cu uşurinţă cu diferite sensuri ale cuvântului educaţie;
 explice în ce constă structura acţiunii educaţionale din perspectiva
efectelor pe care aceasta le antrenează asupra eficienţei acţiunii
formative;
 precizeze specificul trăsăturilor şi funcţiilor educaţiei;
 argumenteze în ce constau dimensiunile pluri-, inter- şi
transdisciplinare a ştiinţelor educaţiei şi valoarea acestora pentru
explicarea şi desfăşurarea procesului formativ;
 exemplifice aspectele concrete ale problematicii abordate, din
perspectiva viitoarei activităţi didactice în specialitate.
1.1.Delimitări conceptuale. Educaţia – obiect de studiu al

pedagogiei
Scala cronologică
Utilizând materialul-suport care urmează, prezentaţi pe o scală

cronologică, momentele importante în evoluţia conceptului de
pedagogie. Argumentaţi sensul actual al conceptului.
Cuvântul pedagogie are o etimologie grecească, provenind

din componentele pais, paidos care înseamnă copil, şi agoge, cu sens
de îndrumare, etimologie care, neprecizată cu toată atenţia, întreţine
în continuare confuzia conceptuală între pedagogie şi educaţie.
Termenul pedagogie, a devenit de uz curent în a doua
jumătate a secolului XIX ca expresie a constituirii ştiinţei cu acelaşi
nume. Legătura pedagogie-educaţie poate fi (şi este) interpretată în
multiple moduri, mergând de la raportul ştiinţă (pedagogia) – obiect
de studiu (educaţia), de la relaţia teorie (pedagogie) – practică
(procesul educaţiei) până la sinonimia dintre ele (în limba engleză
termenul „education” desemnând, deopotrivă, teoria şi practica
formativă). Depăşind asemenea puncte de vedere, specialiştii au ajuns
la un relativ consens în a considera că pedagogia este ştiinţa
educaţiei, ea constituind o reflectare teoretică a acţiunilor practice ce
urmăresc formarea generaţiilor, dezvoltarea individului uman de toate
vârstele.
E. Planchard defineşte pedagogia ca „ştiinţă şi artă a
educaţiei” (6, p. 30), pentru ca C. Bârzea, într-o lucrare sugestiv
intitulată „Arta şi ştiinţa educaţiei”, să încerce a demonstra acelaşi
lucru, cu accent pe ştiinţa educaţiei, ca „ştiinţă a modelelor” (2, p.
117-127) şi pe evidenţierea statutului epistemologic al pedagogiei, ca
ştiinţă quasi experimentală, ştiinţă a acţiunii, ştiinţă constructivistă,
ştiinţă consensuală şi ştiinţă critică (ibidem, p. 149-183).
În concluzie, se poate accepta pentru termenul de pedagogie
sensul de ştiinţă a educaţiei (fără teama de a greşi) dacă acceptăm
opinia lui Liviu Antonesei şi îi precizăm acesteia dimensiunea sa
esenţială de „transmitere culturală cu indiscutabile virtuţi inter-,
trans-, şi chiar meta-disciplinare” (1, p. 209). Se consideră astfel, în
acord cu cei mai mulţi dintre specialiştii domeniului, că pedagogia
studiază „legile, esenţa, idealul, conţinutul, metodele, mijloacele şi
formele educaţiei” (3, p.10).
SCALA CRONOLOGICĂ
Etapa premodernă Etapa Etapa Definiţi conceptul!
modernă postmodernă
Itemi de (auto) evaluare:
nr. conţinutul itemului puncte

crt.
1. Realizaţi o sinteză de 5 rânduri în care să precizaţi cât mai exact şi 1
mai personal ce aţi înţeles că desemnăm prin cuvântul pedagogie.
2. Reprezentaţi grafic relaţia dintre educaţie şi pedagogie. 0,50
3. Alegeţi răspunsul corect şi complet la întrebarea „Ce este 0,50
pedagogia?” dintre următoarele variante de răspuns:
a. Pedagogia este procesul de formare a personalităţii umane;
b. Pedagogia este o ştiinţă socio-umană;
c. Pedagogia studiază esenţa, legile, formele şi metodele educaţiei;
d. Pedagogia este o disciplină tehnică ce te învaţă cum să predai.
Metoda trierii piramidale a aserţiunilor
a. Etapa lucrului individual
Alegeţi 2 aserţiuni cu care sunteţi în total acord, 2 cu care

sunteţi în total dezacord. Restul de 16 aserţiuni le evaluaţi după cum
urmează: 4 cu care sunteţi în acord parţial, 4 cu care sunteţi în
dezacord parţial şi 8 neutre.
1. Educaţia este activitatea conştientă de a-l influenţa pe om

printr-o triplă acţiune: de îngrijire, de îndrumare şi de
cultivare, în direcţia creării valorilor culturale şi a
sensibilizării individului faţă de acestea.
2. Educaţia înseamnă a oferi exemple de comportament.
3. Educaţia este ansamblul acţiunilor şi influenţelor exercitate
voluntar, de către o fiinţă umană asupra altei fiinţe umane,
orientate spre un scop care constă în formarea în fiinţa
tânărului a dispoziţiilor de toate felurile, corespunzător
finalităţilor pe care el este destinat să le atingă la maturitate.
4. Educaţia înseamnă a dezvolta simţul datoriei.
5. Educaţia este activitatea depusă de societate spre a pregăti pe
om pentru viaţa socială.
6. Educaţia înseamnă a prezenta modele fundamentale de
comportament.
7. Educaţia înseamnă a dresa.
8. Educaţia constă într-o activitate sistematică, exercitată de
adulţi, mai ales, asupra copiilor şi adolescenţilor, cu scopul de
a-i pregăti pentru viaţa pe care vor trebui şi vor putea să o
trăiască la un moment dat.
9. Educaţia este o activitate socială complexă care se realizează
printr-un lanţ nesfârşit de acţiuni exercitate în mod conştient,
sistematic şi organizat, în fiecare moment un subiect -
individual sau colectiv, acţionând asupra unui obiect
individual sau colectiv, în vederea transformării acestuia din
urmă într-o personalitate activă şi creatoare, corespunzătoare
atât condiţiilor istorico sociale prezente şi de perspectivă, cât
şi potenţialului său biopsihic individual.
10. Educaţia înseamnă a forma pe Hristos în suflete.
11. Educaţia înseamnă a acompania demersul de tatonare al
elevilor pentru a căpăta încredere în sine.
12. Educaţia este o activitate psihosocială cu funcţie generală de
formare – dezvoltare permanentă a personalităţii umane
pentru integrare socială optimă.
13. Educaţia este o iniţiere în lumea valorilor.
14. Educaţia înseamnă a prezenta modele fundamentale de
comportament.
15. Educaţia este acea reconstrucţie sau reorganizare a
experienţei, nu înseamnă pregătirea pentru viaţă, este viaţa
însăşi.
16. Educaţia înseamnă a forma tinerii să se opună.
17. Educaţia înseamnă a provoca perseverenţa.
18. Educaţia înseamnă a permite unei persoane să-şi dezvaluie
posibilităţile, resursele.
19. Educaţia înseamnă a-l lăsa pe elev să acţioneze.
20. Educaţia înseamnă a dezvălui valorile esenţiale.
b. Etapa trierii pe grupuri mici
Dezbateţi setul de aserţiuni în grupuri de 4 persoane si formulaţi o
definiţie a educaţiei. Argumentaţi!
Criterii Total Total Parţial Parţial

Grupe acord dezacord acord dezacord
c. Etapa raportării soluţiilor în colectiv
Argumentaţi alegerile! Definiţi educaţia!

nr. conţinutul itemului punctaj
crt.
mai personal ce aţi înţeles că desemnăm prin cuvântul „educaţie”.
2. Analizaţi schema educaţiei ca proces de comunicare. 1, 25
3. Apreciaţi cu A (adevărat) sau F (fals) următoarele enunţuri: a.
Cuvântul pedagogie este sinonim cu cuvântul educaţie. 0,25
b. Educaţia este o iniţiere în lumea valorilor. 0,25
c. Prin educaţie influenţăm modul de gândire al individului. 0,25
d. Educaţia înseamnă a-l lăsa pe elev să acţioneze. 0,25
e. Educaţia este procesul de formare a personalităţii umane. 0,25
f. Cuvintele educaţie şi instruire sunt sinonime. 0,25
g. Educaţia este un proces complex şi complet de comunicare. 0,25
Lista de inventariere
Alcătuiţi o listă cuprinzătoare cu metafore, comparaţii,

analogii referitoare la conceptul de educaţie!
Definiţi educaţia!
Metoda listei explicative
Pornind de la afirmaţia „L’education, un tresor est cache
dedans" (Educaţia ascunde o comoară), alcătuiţi o listă completă de:
a. argumente ; b. contraargumente ; c. ipoteze (soluţii proprii); d.

întrebări, reflecţii.
„L’education, un tresor est Ipoteze Întrebări, reflecţii

cache dedans" (Educaţia
ascunde o comoară)
Argumente
Contraargumente
Item de (auto) evaluare:

crt.
1. Exprimaţi-vă opinia faţă de următoarele enunţuri apreciindu-l pe
fiecare cu „da” sau „nu”:
a. Nu există în fiinţa noastră nimic care să poată fi descoperit. 0,25
b. Dacă ştim cum să acţionăm, putem descoperi în fiecare 0,25
dintre noi o parte pozitivă.
c. Educaţia ascunde o comoară. 0,25
d. Ce e înnăscut e înnăscut, nu poate fi descoperit, ascuns sau 0,25
transformat.
1.2. Structura acţiunii educaţionale
Explozia stelară
Completaţi, răspunzând la întrebări, schema de mai jos !
Cine ?
Unde ? Ce ?
Acţiune
În ce scop ? Cum ?
Metoda listei greşelilor
Identificaţi posibilii factori perturbatori sau distorsiuni ce pot să

apară în modul de funcţionare al acţiunii educaţionale, precum şi
implicaţiile pentru activitatea profesorului.
Factori perturbatori/ Cauze Implicaţii
distorsiuni

crt.
1. Judecaţi fiecare dintre enunţurile următoare în termeni de „corect”
(C) sau „greşit” (G)
1. C.I.I. şi C.I.E. înseamnă acelaşi lucru. 0,25
2. Finalităţile educaţiei reprezintă un element orientativ al 0,25
acţiunii educaţionale.
3. Subiectul şi obiectul educaţiei îşi schimbă reciproc 0,25
ipostazele. 0,25
4. Înţelegerea mesajului educaţiei depinde de subiectivitatea
obiectului educaţiei. câte 1
punct
Pentru fiecare situaţie argumentaţi aprecierea.
1.3. Trăsăturile educaţiei
Metoda blazonului
Identificaţi, utilizând materialul suport de mai

jos, caracteristicile educaţiei. Precizaţi forma pe care o imbracă în cadrul
învăţământului românesc.
Pentru om, educaţia este un proces de origine raţională,

fundamentat de scopuri anterior stabilite, cu caracter teleologic
definitoriu de la momentul proiectării şi pregătirii actului formativ, la
cel al realizării efective şi până la momentul valorificării rezultatelor
obţinute. Procesul formativ însoţeşte fiinţa umană pe durata întregii
vieţi, îmbrăcând forme şi caracteristici specifice pe măsură ce
particularităţile sale individuale se transformă. Educaţia este parte
esenţială a vieţii sociale, influenţată de un anumit context social şi
temporal. Prin intermediul educaţiei o parte a valorilor se transferă
asupra noilor generaţii, sunt cunoscute, acceptate, interiorizate,
obiectivate, pe cât posibil, în propriul lor comportament, educaţia
dând expresie celor mai valoroase dintre achiziţiile spiritului naţional.
Mai mult ca niciodată se impune acceptarea ideii că fără deschiderea
faţă de alte culturi, popoare, sisteme de educaţie şi învăţământ, adică
faţă de diversitate, nu se poate asigura dezvoltarea durabilă nici
pentru societăţi şi nici pentru un cetăţean al lumii.
Caracterul anticipativ al educaţiei se amplifică, în sensul
formării beneficiarilor săi, chiar pentru o societate care nu există încă.
Astfel, apar în discursul teoretic delimitări cum sunt cele între
„viitorul educaţiei” şi „educaţia viitorului”, respectiv „educaţia pentru
viitor” şi „educaţia pentru schimbare”, distincţii care aduc în
primplanul analizei problematica schimbărilor şi pregătirii indivizilor
şi comunităţilor pentru introducerea acestora, adaptarea la ele şi, în
special, pentru preîntâmpinarea şi crearea controlată a lor.
FENOMEN SPECIFIC UMAN
………………………………………
………………………………………
………………………………………
………………………
………………
CARACTER SOCIAL
-ISTORIC
………………………………………
………………………………………
………………………………………
………………………………………
CARACTER NAŢIONAL
………………………………………
………………………………………
………………………………………
………………………………………
EDUCAŢIA
CARACTER UNIVERSAL
………………………………………
………………………………………
………………………………………
……………
…………………………
CARACTER PROSPECTIV
………………………………………
………………………………………
………………………………………
………………………………………
CARACTER PERMANENT
………………………………………
………………………………………
………………………………………
………………………………………
1.4. Funcţiile educaţiei
Diagrama Flow
Utilizând textul suport de mai jos, identificaţi funcţiile

educaţiei şi demonstraţi dacă, şi cum sunt realizate acestea în cadrul
unui proces educaţional concret (din familie, şcoală sau altă instanţă
formativă).
Educaţia se realizează pe baza unor principii pedagogice de

selectare şi transfer şi în acord cu particularităţile psihologice ale
beneficiarilor de educaţie. Menirea educaţiei este de asigurare a
pachetului cognitiv optim din punct de vedere formativ.
Educaţia presupune asigurarea unei evoluţii unitare a
personalităţii umane, înţeleasă ca expresie integrală a corpului şi
spiritului său, formarea capacităţii de a sesiza apariţia unor noi norme
şi reguli de conduită, însoţită de capacitatea de reglare/adaptare
comportamentală; formarea unor convingeri corespunzătoare
valorilor însuşite; formarea obişnuinţei de a practica atitudini şi
comportamente consonante axiologic şi militante în direcţia
respectării valorilor şi normelor de viaţă socială, dar şi integrarea
activă în viaţa socială. Educaţia presupune şi instrumentarea
individului în direcţia autocunoaşterii, a identificării propriilor sale
procese cognitive şi disponibilităţi de învăţare, a constituirii unor
trasee personalizate (şi prin aceasta mult mai adecvate) de formare şi
dezvoltare.
FUNCŢIA…………………
FUNCŢIA………………… FUNCŢIA…………………
FUNCŢIILE
EDUCAŢIEI
FUNCŢIA………………… FUNCŢIA…………………
FUNCŢIA…………………

nr. Conţinutul itemului puncte
crt.
1. Aranjaţi pe două coloane faţă în faţă sintagmele de mai jos care 0,25x6
indică trăsăturile educaţiei, respectiv funcţiile acesteia. Indicaţi 0,25x6
cuvântul suplimentar, care nu se regăseşte nicăieri: 1
permanent, axiologic, specific uman, politic/civic, ontologic,
social–istoric, prospectiv, psihologic, universal, economic,
metacognitiv, cultural, naţional
1.5. Sistemul ştiinţelor educaţiei, expresie a interdisciplinarităţii în
studierea fenomenului formativ
Harta conceptuală
Completaţi harta conceptuală a sistemului ştiinţelor educaţiei
evidenţiind efectele pozitive ale inter- şi transdisciplinarităţii asupra
dezvoltării ştiinţelor educaţiei.
 ………………………………
După modul de ………………………………
raportare la obiectul  ………………………………
………………………………
de studiuspecific  ………………………………
………………………………
 ………………………………
Sistemul ……………………………..
 ………………………………
ştiinţelor ………………………………
educaţiei
 ………………………………
După metodologia ……………………………..
 ………………………………
specifică de cercetare ………………………………
 ………………………………
………………………………
 ………………………………
………………………………
Itemi de (auto) evaluare
:
nr. Conţinutul itemului punctaj
crt.
1. Selectaţi una dintre ştiinţele educaţiei ce apare în clasificarea după 2
primul criteriu. Definiţi, precizaţi conţinutul şi valenţele sale de
tip interdisciplinar.
2. Selectaţi una dintre ştiinţele educaţiei ce apare în clasificarea după 2
al doilea criteriu. Definiţi, precizaţi conţinutul şi valenţele sale de
tip transdisciplinar.
1.6. Itemi de evaluare şi (auto)evaluare pentru Capitolul 1
I. Încercuiţi varianta/variantele care constituie răspunsul corect şi

complet la următoarele aprecieri (1 punct, fiecare alegere corectă):
1. Pedagogia este:
a. procesul de formare a personalităţii umane;
b. o ştiinţă socio-umană;
c. ştiinţa ce studiază esenţa, legile, formele şi metodele educaţiei;
d. o disciplină tehnică ce te învaţă cum să predai.
2. Interdisciplinaritatea integrativă se prezintă ca:
a. o formă a ştiinţelor educaţiei;
b. o direcţie de manifestare a interdisciplinarităţii;
c. o direcţie de manifestare a transdisiciplinarităţii;
d. o modalitate de realizare a procesului educaţional.
3. Între educaţie şi pedagogie este un raport:
a. de identitate;
b. de la obiect de studiu la ştiinţă;
c. de la întreg la parte;
d. insuficient precizat.
4. Expresia „funcţie culturală” desemnează:
a. o formă a educaţiei;
b. o caracterisitică a educaţiei;
c. o funcţie a pedagogiei;
d. funcţie a educaţiei sinonimă cu cea axiologică;
e. funcţie a educaţiei sinonimă cu cea cognitivă
5. „Caracterul prospectiv” al educaţiei se referă la:
a. căutarea educaţiei;
b. asigurarea viitorului educaţiei;
c. asigurarea educaţiei din perspectiva viitorului.
II. Apreciaţi fiecare dintre enunţurile următoare cu adevărat-fals

(1 punct, fiecare alegere corectă):
a.Între subiectul şi obiectul educaţiei comunicarea este eficientă
dacă repertoriile celor doi parteneri sunt intersectate;
b.Caracterul universal al educaţiei este în opoziţie cu caracterul
său naţional;
c.Funcţia economică a educaţiei exprimă o realitate străină
specificului acestui proces.
d.Sistemul ştiinţelor educaţiei se referă la ansamblul acestora şi al
raporturilor dintre ele;
e.Mediul socio-cultural şi ambianţa educaţională se află într-o
relaţie de supraordonare;
f.Nu există o ştiinţă a educaţiei care să se numească sociologia
educaţiei;
g.Ereditatea, educaţia şi mass-media sunt cei trei factori ai
formării personalităţii;
h.Influenţele primite de la prieteni nu formează o parte a
educaţiei;
i.Educaţia şi pedagogia sunt procese la fel de vechi ca şi omul;
j.Procesul de socializare este un proces complet distinct de cel al
educaţiei;
k.Prin instruire se înţelege procesul de achiziţionare a unui sistem
de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, teorii.
III. Pentru fiecare dintre noţiunile care urmează, scrieţi în tabel

noţiunea integratoare cea mai apropiată care le înglobează (1 punct,
fiecare integrare corectă):
Nr. noţiune noţiune
Crt. integratoare
1 filosofia educaţiei
2 pedagogie
3 mediul
4 educaţia, ca proces de umanizare
5 caracter permanent
6 subiectul educaţiei
7 comportament obiectivat
8 pregătirea pentru integrarea în viaţa socială
9 transdisciplinaritate orizontală
10 educaţie
IV. Pentru fiecare dintre cuvintele/expresiile următoare, scrieţi

în tabel sinonimele (1 punct, fiecare sinonim corect):
Nr. cuvânt Sinonim
crt.
1 a educa
.
2 socializare
.
3 funcţia cognitivă a educaţiei
.
4 pedagogie
.
5 a instrui
.
6 obiectul educaţiei
.
7 enculturare
.
V. Pentru fiecare dintre noţiunile care urmează, scrieţi în tabel
cel puţin o noţiune integrată, eventual cea mai apropiată (1 punct,
Nr. noţiune noţiune integrată
crt.
1 ştiinţele educaţiei
.
2 factorii formării personalităţii
.
3 comunicare educaţională
.
4 trăsăturile educaţiei
.
5 partenerii comunicării educaţionale
.
6 transdisciplinaritate
.
7 schema acţiunii educaţionale
.
8 interdisciplinaritate
.
9 funcţiile educaţiei
.
1 educaţie
0.
VI.Explicaţi în ce constă (2 puncte, pentru fiecare explicaţie

corectă şi completă):
 funcţia psihologică a educaţiei;
 educaţia, ca proces de umanizare;
 caracterul social-istoric al educaţiei;  sensul restrâns al
termenului de educaţie;
 sistemul ştiinţelor educaţiei.
VII. Exemplificaţi (0,5 puncte, pentru fiecare exemplificare

corectă):
 o acţiune de tip educativ;
 o componentă a ştiinţelor educaţiei;
 o funcţie a educaţiei;
 o componentă a schemei acţiunii educaţionale;
 un aspect al educaţiei ca proces;
 o formă de interdisciplinaritate;
 un element al procesului de comunicare educaţională;
 o trăsătură a educaţiei.
VIII. Optaţi pentru, realizaţi grafic şi explicaţi câte una dintre

următoarele realităţi pedagogice (câte 3 puncte pentru fiecare
realizare corectă şi completă):
1. acţiunea educaţională sau comunicarea educaţională;
2. trăsăturile sau funcţiile educaţiei;
3. educaţia, ca proces de socializare sau de umanizare;
4. educaţia, ca proces sau ca ansamblu de influenţe.
IX. Alegeţi, prin încercuire, doar enunţurile incorecte din
următoarea listă (1 punct, pentru fiecare alegere corectă):
1. Funcţia psihologică a pedagogiei este una dintre multiplele
funcţii ale acesteia;
2. Pedagogia experimentală este etapa parcursă în prezent de
ştiinţele educaţiei;
3. Cuvântul „pedagogie” are o etimologie grecească;
4. Educaţia este activitatea umană realizată doar în societatea
contemporană;
5. Procesul de socializare este acela prin care fiinţa umană
intră în contact cu valorile culturii şi învaţă să le preţuiască;
6. C. Cucoş analizează funcţia metacognitivă a educaţiei; 7.
Cuvintele „instruire” şi „învăţământ” sunt sinonime;
8. Cuvântul „educaţie” are o dublă etimologie grecească;
9. Educaţia poate fi analizată ca un proces de comunicare;
10. Când repertoriile celor doi parteneri
ai comunicării educaţionale se intersectează,
comunicarea este redundantă;
X. Comentaţi sau reprezentaţi printr-un poster următoarea idee:

„Educaţia ascunde o comoară” (13 puncte, din care 10 pentru
corectitudine ştiinţifică şi 3 pentru originalitate, creativitate).
Total punctaj test: 90 Se

acordă 10 puncte din oficiu.
1.7. Loc pentru autoevaluare, comentarii, propuneri, interogaţii, nedumeriri,
adnotări, jurnal profesional personal
1.8. Bibliografie selectivă:

1. Antonesei, L. (2002). O introducere în pedagogie, Iaşi:
Polirom;
2. Bârzea, C. (1998). Arta şi ştiinţa educaţiei, Bucureşti: E.D.P.;
3. Bontaş, I. (1996). Pedagogie, Bucureşti:
ALL EDUCATIONAL;
4. Cojocariu, V. (2007). Fundamentele pedagogiei. Teoria şi
metodologia curriculum-ului, Texte şi pretexte, Bucureşti: V&I
Integral;
5. Joiţa, E. (2007). Formarea pedagogică a profesorului,
Bucureşti: E.D.P.;
6. Oprea, C.L. (2006). Strategii didactice interactive, Bucureşti:
E.D.P.;
7. Planchard, E. (1992). (trad.) Pedagogie şcolară contemporană,
Bucureşti: E.D.P.
2. EDUCAŢIA ÎN CONTEMPORANEITATE

 Înţelegerea şi interpretarea de către student a principalelor
distincţii şi precizări de ordin conceptual cu privire la noţiunile
fundamentale ale pedagogiei;

care se definesc/abordează şi interacţionează problemele lumii
contemporane, noile educaţii, educaţia formală, nonformală,
informală, educaţia permanentă, autoeducaţia;
 Înţelegerea şi demonstrarea caracterului interdisciplinar atât al

ştiinţelor educaţiei cât şi al demersului formativ, precum şi a
valorii modelatoare a acestei dimensiuni pentru procesul
instructiv-educativ.
Obiective de
învăţare:
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studenţii vor putea să:

 definească noţiunile de problematică a lumii contemporane, noile
educaţii, educaţie formală, educaţie nonformală, educaţie informală,
educaţie permanentă, autoeducaţie;
 analizeze raporturile multiple şi complexe care se stabilesc între ele;
 pună în relaţie cu uşurinţă diferitele forme şi aspecte ale educaţiei
contemporane;
 explice în ce constă cauzalitatea specifică a educaţiei permanente şi a
autoeducaţiei, precum şi a efectelor specifice aşteptate;
 argumenteze în ce constă necesitatea complexă a noilor educaţii,
educaţiei permanente şi autoeducaţiei în raport cu societatea
contemporană;
perspectiva viitoarei activităţi didactice în specialitate.
2.1. Problematica lumii contemporane şi

soluţii educative: noile educaţii
Cubul de completare
Analizaţi conceptul de problematică a lumii contemporane

prin prisma cerinţelor formulate pe fiecare dintre feţele cubului.
Menţionaţi reflecţiile personale!
Argumentează!
Compară! Aplică!
Asociază!
Analizează!
REFLECŢII PERSONALE
Ite
mi de (auto) evaluare:
nr. puncte
crt.
conţinutul itemului
1. Realizaţi o sinteză de 5-10 rânduri în care să precizaţi cât mai 2
exact şi mai personal ce aţi înţeles că desemnăm prin s intagma
„problematica lumii contemporane”.
2. Reprezentaţi grafic relaţia de interdependenţă dintre educaţie şi 1
„problematica lumii contemporane”.
3. Alegeţi răspunsul corect şi complet la întrebarea „ Ce este 1
problematica lumii contemporane?”dintre următoarele variante de
răspuns:
a. Problematica lumii contemporane este procesulctual de
aformare a personalităţii umane;
context
b. Problematica lumii contemporane exprimă un
anumitsocio-economic şi politic care va influenţaaţiei;
realizarea educ
c. Un ansamblu de probleme definite prin însuşiri de
emergenţă, complexitate, contradicţie, interdisciplinaritate,
gravitate şi anvergură planetară;
d. Problematica lumii contemporane este un subcapitol al
cursului de pedagogie care trebuie studiat pentru a înţelege
aspectele actuale ale educaţiei.
e. Un fenomen strict de natură politică şi militară ce nu are
nici pe departe vreo legătură cu domeniul educaţiei.
4. Analizaţi schema corespunzătoare problematicii lumii contemporane 1
din cursul de pedagogie al aceluiaşi autor (4, p. 33)
şi încercaţi să o dezvoltaţi adăugând cel puţin 2
componente/probleme, respectiv 2 soluţii educative/noi educaţii.
2.2. Formele educaţiei şi raporturile dintre ele
Organizator grafic comparativ conceptual
Prezentaţi elementele caracteristice, definitorii ale formelor

educaţiei.
EDUCAŢIE EDUCAŢIE EDUCATIA
FORMALĂ NONFORMALĂ INFORMALĂ
C
A
R
A
C
T
E
R
I
S
T
I
C
I

crt.
mai personal ce aţi înţeles că desemnăm prin sintagma „educaţie
informală”.
2. Analizaţi comparativ educaţia formală cu cea informală. 3
3. Apreciaţi cu A (adevărat) sau F (fals) următoarele enunţuri:
a.Cuvintele nonformal şi informal sunt sinonime pentru domeniul 0,50
educaţiei.
b.Educaţia nonformală le asigură un grad sporit de motivaţie 0,50
elevilor.
c.Prin educaţie formală influenţăm semnificativ şi exclusiv modul 0,50
de gândire al individului.
d.Educaţia formală şi cea nonformală sunt în raport de concurenţă 0,50
în acţiunea de modelare umană.
0,50
e.Educaţia formală, cea nonformală şi cea informală contribuie în
proporţii egale la procesul de formare a personalităţii umane.
0,50
f.Educaţia nonformală se poate realiza oricând şi oriunde.
0,50
g.Nici educaţia nonformală, nici cea informală nu au nevoie de
suportul celei formale.
0,50
h.Educaţia nonformală se aseamănă cu cea formală prin caracterul
său conştient, organizat, proiectat.
Diagrama Venn a conceptelor
Utilizând textul-suport de mai jos:

a. Explicaţi Diagrama Venn, evidenţiind interconexiunile dintre
formele educaţiei;
b. Argumentaţi rolul educaţiei formale pentru societate şi pentru
fiecare persoană;
c. Formulaţi propria opinie în raport cu importanţa educaţiei
nonformale pentru societate şi individ.
Educaţia formală reprezintă acea „educaţie instituţionalizată,

structurată în mod ierarhic, gradată cronologic şi condusă de la
centru; prin tradiţie, ea a constituit centrul de interes al politicii
şcolare” (Th. La Belle, apud 4, p. 152), respectiv „un ansamblu de
activităţi pedagogice care sunt proiectate instituţional ca expresie a
unei politici educaţionale care stabileşte finalităţile, fiind legiferate şi
desfăşurate în cadrul unui sistem naţional de învăţământ precis
structurat, ierarhizat gradual pe stadii de vârstă, cuprinzând unităţi şi
instituţii de învăţământ de diferite tipuri şi niveluri” (11, p. 104).
Majoritatea delimitărilor conceptuale asupra termenului de
educaţie nonformală sunt convergente cu definiţia după care aceasta
reprezintă „orice activitate organizată în mod sistematic, creată în
afara sistemului formal şi care oferă tipuri selectate de învăţare
subgrupelor specifice populaţiei (atât adulţi, cât şi copii)” (Th. La
Belle, apud 4, p. 152). Deşi aparent cuvântul „nonformal” este o
negaţie logică şi lingvistică a cuvântului „formal”, în planul educaţiei
relaţiile dintre ele sunt de complementaritate, în măsura în care ceea
ce se realizează nonformal are un caracter mai puţin formal, oficial,
coercitiv, standardizat, algoritmizat dar, prin efecte, este puternic
formativ.
Educaţia informală este asimilată cu „procesul ce durează o
viaţă, prin care fiecare persoană dobândeşte cunoştinţe, îndemânări,
aptitudini şi înţelegere din experienţele zilnice “(Th. La Belle, apud 4,
p. 151-152). Ea include un ansamblu de influenţe neintenţionate sau
puţin intenţionate, neorganizate, întâmplătoare, eterogene dar
masive, din punct de vedere cantitativ.
Educaţie informală Educaţie nonformală
Educaţie formală
REFLECŢII PERSONALE
Diagrama Venn a similitudinilor şi diferenţelor
Prin raportare la specificul reprezentării grafice de mai jos,

presentati, în cadrul diagramei, relaţiile dintre educaţia formală,
nonformală şi cea informală. Notaţi aspectele comune şi diferenţele
existente între concepte.
-similitudini între A şi B
A B
-diferenţe între A şi B -diferenţe între B şi A,C

-similitudini între A, B şi C
A -educaţia formală; B - educaţia nonformlă; C - educaţia informală
-similitudini între A şi C -similitudini între A şi C
-diferenţe între C şi A, B
Nr. conţinutul itemului punctaj

crt.
a.O emisiune a canalului TV Animal Planet este ilustrativă pentru 0,50
educaţia informală;
b.Educaţia formală are un grad de atractivitate şi motivare superior 0,50
educaţiei nonformale;
c.Modul de aranjare a unei vitrine la mall poate determina influenţe 0,50
educaţionale predominant de tip nonformal;
d.Atunci când tânărul discută cu prietenii săi în spatele blocului 0,50
despre cum să se afirme într-o relaţie de prietenie cu o fată
impactul educaţional este unul propriu educaţiei informale.
0,50
e.Educaţia formală deţine prioritate şi importanţa maximă în
procesul formativ, celelalte forme ale educaţiei nu pot avea mare
influenţă;
f.Relaţia dintre formele educaţiei este, mai degabă, de concurenţă 0,50
decât de complementaritate.
2. Aranjaţi pe două coloane faţă în faţă sintagmele de mai jos care 0,50 x 6
exprimă trăsăturile educaţiei formale, respectiv informale. Indicaţi 0,50 x 6
cuvântul suplimentar care nu se regăseşte în nici una dintre 1
caracterizări: sistematică, formativă, cu evaluare socială,
organizată, proiectată, spontană, incidentală, neorganizată, cu
specialişti, fără evaluare socială, intensivă, secvenţială, fără agenţi
specializaţi.
2.3. Educaţia permanentă - de la

necesitate la posibilitate
Diagrama argumentării
Identificaţi esenta şi caracteristicile educaţiei permanente.

Inseraţi răspunsurile în diagrama de mai jos. Adaugaţi reflecţiile
personale !
Educaţia permanentă
Ce este educaţia Enumeraţi cauzele Evidenţiaţi obiectivele

permanentă ? determinante pentru educaţiei permanente.
educaţia permanentă. Exemplificaţi cu
Ierarhizaţi-le! propria strategie de
dezvoltare personală!
Reflecţii personale

crt.
1. Judecaţi fiecare dintre enunţurile următoare referitoare la
educaţia permanentă (EP) în termeni de „corect” (C) sau „greşit”
(G). Pentru fiecare enunţ, argumentaţi aprecierea. 1x4
1. Explozia cunoaşterii e o cauză a (EP) educaţiei permanente; 0,50
2. Ideea realizării educaţiei permanente (EP) este contemporană; 0,50
3. Educaţia permanentă (EP) este o formă a noilor educaţii; 0,50
4. Unul dintre scopurile EP este obţinerea autonomiei formative. 0,50
2.4. Autoeducaţia: conţinut şi semnificaţii
Spirala întrebărilor
Utilizând textul suport de mai jos, formulaţi 3 întrebări

despre educaţia permanentă, apoi transformaţi răspunsul la acestea
în ipoteze pentru soluţionarea fiecăreia .
Autoeducaţia înseamnă că fiinţa umană se va transforma,

treptat, din obiect al educaţiei (receptor al influenţelor educative şi
făuritor de răspunsuri) într-un autentic subiect al acesteia
(manifestând interes, dorinţă, motivaţie, capacitate de autoorganizare,
autodesfăşurare şi autoevaluare a unui proces educativ desfăşurat de
sine însuşi asupra lui însuşi).
Schimbarea se realizează în general cu aceleaşi metode şi
mijloace cu care se realizează educaţia (Steliana Toma, în 12, p. 169).
Având în vedere însă că suportul calificat în realizarea formării se
retrage treptat, copilul, elevul, tânărul, adultul vor trebui să
achiziţioneze un pachet de metode şi tehnici de muncă intelectuală
care să suplinească intervenţia formatorului avizat şi să-i permită
preluarea, pe cont propriu, a efortului modelator. Considerate pe drept
cuvânt „unelte ale viitorului”, ele au fost sistematizate de P.
Mureşan (7, p. 13-14) în:
 metode şi tehnici de informare, documentare, prelucrare şi
stocare a informaţiilor;
 metode şi tehnici de învăţare;
 metode şi tehnici de cercetare (explorare, investigare),
experimentare şi dezvoltare a cunoaşterii;
 metode, tehnici şi procedee de activitate
Omul devine apt de autoeducaţie odată cu maturizarea sa
biopsihică, cu dezvoltarea conştiinţei de sine care îi permite să
organizeze şi desfăşoare proces educativ asupra sa însuşi, cu
conturarea unei motivaţii intrinseci şi a calităţilor voinţei, cu
descoperirea intereselor şi construirea aspiraţiilor personale.
Când devenim apţi

de autoeducaţie?
Prin ce metode şi
mijloace ?
Cu ce scop ?

nr. Conţinutul itemului punctaj
crt.
1. Completaţi fiecare dintre enunţurile ur mătoare, astfel încât să
devină corect şi complet din punct de vedere pedagogic:
1. Autoeducaţia urmăreşte formarea................................................. 1
2.Prin demersurile sale specifice, autoeducaţia completează 1
...............................
............................................................................
3. Personalitatea umană devine capabilă de autoeducaţie atunci 1
când...................................................................................................
4. Metodeleşi mijloacele de realizare a autoeducaţiei sunt.............. 1
...........................................................................................................
Diagrama de raportare
Utilizând organizatorul grafic de mai jos, stabiliţi şi analizati
raporturile dintre „educaţiile paralele", noile educaţii, educaţia permanentă şi
autoeducaţie.
SOLUŢII EDUCATIVE
NOILE EDUCAŢII
PROBLEMATICA LUMII
CONTEMPORANE
(PLC) EDUCAŢIA PERMANENTĂ
AUTOEDUCAŢIA
Soluţii Noile Educaţia Autoeducaţia

educative educaţii permanentă
Soluţii
educative
Noile
educaţii
Educaţia
permanentă
Autoeducaţia

crt.
1. Selectaţi una dintre noile educaţii. Căutaţi în surse bibliografice 10
autorizate şi identificaţi definiţia acesteia, precizaţi, pe scurt,
finalităţile proprii, conţinutul şi câteva posibilităţi de integrare şi
realizare în învăţământul gimnazial românesc.
2. Definiţi autoeducaţia. Încercaţi să conturaţi un program personal 10
de autoeducaţie, pornind de la propriile nevoi şi posibilităţi de
formare. Includeţi: performanţe preconizate, conţinuturi, metode,
mijloace, autoevaluare, termen, dificultăţi estimate, modalităţi de
depăşire a acestora.

1. Educaţia permanentă este:

a. o schimbare de optică în abordarea, conceperea şi realizarea
completă a educaţiei;
b. o etapă de formare ulterioară celei şcolare;
c. ansamblu de activităţi pedagogice organizate, care asigură
formarea pe tot parcursul vieţii;
d. adevărată paradigmă care orientează procesul formativ
contemporan.
2. Problematica lumii contemporane se prezintă ca:
a. un pachet de probleme naţionale cu impact puternic în
evoluţia fenomenelor din ţările respective ;
b. un sistem probleme cum ar fi: tipul de religie dominantă, tipul
de climă, tipul de mijloc de transport dominant, umiditatea
medie anuală;
c. un ansamblu de aspecte intercorelate, definite prin însuşiri de
emergenţă, complexitate, contradicţie, interdisciplinaritate,
gravitate şi anvergură planetară.
3. Între educaţie şi autoeducaţie este un raport:
a. de identitate;
b. de la gen la specie;
c. de la parte la întreg;
d. insuficient precizat.
4. Expresia „noile educaţii” desemnează:
b. o caracteristică a educaţiei;
c. realitate sinonimă cu „educaţia nouă”;
d. cel mai pertinent şi util răspuns al sistemelor educative la
imperativele generate de problematica lumii contemporane;
5. Educaţia informală se referă la:
a. activitate organizată în mod sistematic, creată în afara
sistemului (non)formal şi care oferă tipuri selectate de învăţare
subgrupelor populaţiei (atât adulţi, cât şi copii);
b. acţiuni spontane cu caracter formativ;
c. influenţe proiectate de formare a personalităţii prin mediul
stradal.

a. Între educaţie şi educaţie permanentă raporturile sunt de
concurenţă; F
b. Caracterul sistematic al educaţiei formale este în deplin acord
cu cel sistematic al educaţiei nonformale; F
c. Noile educaţii nu pot pătrunde, deocamdată, în procesul de
învăţământ din ţara noastră. A
d. Educaţia informală şi cea nonformală se suprapun complet în
demersurile lor; F
e. Educaţia permanentă a fost o necesitate la fel de stringentă în
toate timpurile; A
f. Nu există o vârstă anume la care să se poată realiza, efectiv,
autoeducaţia; A
g. A învăţa să înveţi este o achiziţie specifică doar educaţiei
permanente; F
h. Educaţia nutriţională este o formă a noilor educaţii; A
i. Educaţia, educaţia permanentă şi autoeducaţia sunt demersuri
pe care fiinţa umană le face de la cele mai fragede vârste; A
j. Problematica lumii contemporane are un set de trăsături
specifice, care influenţează nesemnificativ procesul de
realizare a educaţiei ; F
k. Caracterul incidental al desfăşurării sale aparţine educaţiei
nonformale .

Nr. crt. noţiune noţiune

integratoare
1. influenţe neinstituţionalizate
2. Educaţia permanentă
3. metode şi tehnici de învăţare
4. explozia informaţională
5. Character prioritar, presant
6. Educaţie ecologică
7. Educaţie formală, nonformală, informală
8. cerc de literatură la clubul copiilor
9. Educaţie formală
10. sinteze interdisciplinare
Nr. Cuvânt sinonim

crt.
1. educaţie informală
2. formele educaţiei
3. obiect al educaţiei (pentru autoeducaţie)
4. Concepţie holistă
5. educaţie şcolară
6. Autoeducaţie
7. educaţie nonformală

cel puţin o noţiunea integrată, eventual cea mai apropiată (1 punct,
Nr. crt. noţiune noţiune integrată
1. autoeducaţie
2. noile educaţii
3. „unelte ale viitorului”
4. însuşiri ale educaţiei permanente
5. Instanţe ale educaţiei nonformale
6. autonomie formativă
7. Educaţii paralele
8. Instanţe ale educaţiei informale
9. problematica lumii contemporane
10. Educaţie
VI. Explicaţi în ce constă (2 puncte pentru fiecare explicaţie

 specificul autoeducaţiei;
 educaţia informală şi specificul său;
 rolul educaţiei permanente în dezvoltarea individuală a
personalităţii;
 impactul şi caracteristicile problematicii lumii
contemporane asupra educaţiei;  relaţia dintre educaţie formală–
nonformală–informală.
VII. Exemplificaţi (0,5 puncte, fiecare exemplificare corectă):

 o cauză a educaţiei permanente;
 o formă a educaţiilor paralele;
 un demers inclus autoeducaţiei;
 o caracteristică a P.L.C.;
 o caracteristică a educaţiei informale;
 o modalitate de realizare a noilor educaţii în învăţământul
românesc;
 una dintre neîmplinirile educaţiei formale;
 o nouă educaţie.
VIII. Optaţi pentru, reprezentaţi grafic şi explicaţi câte una dintre

următoarele realităţi pedagogice (câte 3 puncte pentru fiecare realizare
1. educaţie nonformală sau educaţie informală;
2. problematica lumii contemporane sau noile educaţii; 3.
educaţie formală sau educaţie permanentă;
4. educaţie sau autoeducaţie.
următoarea listă (1 punct, fiecare alegere corectă):
1. Educaţia nonformală cunoaşte o evaluare socială;
2. Caracterul universal defineşte autoeducaţia;
3. Noile educaţii reprezintă o soluţie educativă în raport cu
P.L.C.;
4. Educaţia formală are un caracter organizat, instituţionalizat,
proiectat;
5. Expresiile educaţie permanentă şi autoeducaţie desemnează
aceeaşi realitate pedagogică;
6. Educaţia permanentă reprezintă o schimbare de optică în
abordarea, conceperea şi realizarea educaţiei.;
7. Educaţia şi autoeducaţia sunt procese cu caracter bipolar;
8. În educaţia informală nu este nevoie de agenţi specializaţi ai
educaţiei;
9. Nu se pot realiza „noile educaţii” prin introducerea unor noi
discipline de învăţământ;
10. Doar educaţia contemporană are o dimensiune socială.
X. Comentaţi sau reprezentaţi printr-un poster următoarea idee:
„Educaţia permanentă reprezintă una dintre cheile secolului XXI, cu
rol de motor al societăţii” (13 puncte, dintre care 10 pentru
corectitudine ştiinţifică şi 3 pentru originalitate, creativitate).
Total punctaj test: 90 Se
acordă 10 puncte din oficiu.
1. Cojocariu,V., M. (2003). Educaţie pentru schimbare şi
creativitate, Bucureşti: E.D.P.;
metodologia curriculum-ului, Texte şi pretexte, Bucureşti:
V&I Integral;
3. Cucoş, C. (1996). Pedagogie, Iaşi: Polirom;
4. Jinga, I., Istrate, E. (1998). Manual de pedagogie, Bucureşti:
Ed. All Educaţional;
5. Joiţa, E. (2007). Formarea pedagogică a profesorului,
Bucureşti: E.D.P.;
6. Momanu, M. (2002). Introducere în teoria educaţiei, Iaşi :
Polirom; 7. Mureşan, P.(1990). Învăţare eficientă şi rapidă,
Bucureşti: Ed. Ceres;
8. Oprea, C.L. (2006). Strategii didactice interactive, Bucureşti:
E.D.P.;
9. Stanciu, S. (coord.) (1983). Domenii ale pedagogiei,
Bucureşti: E.D.P.;
10. Surdu, E. (1995). Prelegeri de pedagogie generală, Bucureşti:
E.D.P.;
11. Ştefan, M. (2006). Lexicon pedagogic, Bucureşti: Editura
Aramis; 12. Toma, S. (1983). Autoeducaţia. Sens şi devenire,
Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică;
3. COMPONENTELE EDUCAŢIEI
 Înţelegerea şi argumentarea de către student a principalelor

distincţii şi precizări de ordin conceptual cu privire la
componentele educaţiei;

care se definesc/abordează şi interacţionează
educaţia intelectuală, morală, estetică, tehnologică şi fizică;

 Înţelegerea şi demonstrarea caracterului, cât şi al demersului
formativ specific asociat acestora.
Obiective de
învăţare:
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, studenţii vor putea

să:
 definească noţiunile de educaţie intelectuală, educaţie morală, educaţie

estetică, educaţie tehnologică, educaţie fizică;
 analizeze raporturile multiple şi complexe care se stabilesc între ele;
 explice argumentat corelaţiile dintre educaţia intelectuală şi celelalte
componente ale educaţiei integrale;
 evidenţieze principalele aspecte contemporane ale componentelor
educaţiei, precum şi cele mai semnificative dificultăţi în realizarea lor;
perspectiva viitoarei activităţi didactice în specialitate
3.1. Educaţia intelectuală: specific, finalităţi, repere

metodologice
Diagrama Venn a definiţiilor
Alegeţi trei definiţii ale educaţiei intelectuale, identificaţi

elementele comune şi diferenţele. Formulaţi propria definiţie.
Definiţia 1 Definiţia 2
Definiţia 3
Elemente comune Elemente diferite

…………………………… ……………………………
…………………………… ……………………………
…………………………… ……………………………
…………………………… ……………………………
…………………………… ……………………………
…………………………… ……………………………
……………………………. …………………………….
COMENTARII PERSONALE
…………………………………………………………… ……………
Bibliografie selectivă:
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
DEFINIŢIE PERSONALĂ
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
nr. conţinutul itemului puncte crt.
1. Realizaţi o sinteză de 5-10 rânduri în care să precizaţi cât mai 3 complet şi mai
personal care este importanţa educaţiei
intelectuale pentru formarea personalităţii umane.
2. Reprezentaţi grafic relaţia de interdependenţă dintre educaţie, în 1
general, şi educaţia intelectuală, în particular.
3. Alegeţi răspunsul corect şi complet la întrebarea „Ce este educaţia 1
intelectuală?”, dintre următoarele variante de răspuns:
a. Exprimă acea formă a educaţiei care asigură formarea şi
dezvoltarea tuturor capacităţilor intelectuale, funcţiilor cognitive şi
instrumentale, schemelor asimilatorii, structurilor operatorii şi a
tuturor mobilurilor activităţii didactice;
b. Reprezintă o componentă a educaţiei care vizează
acumularea de cât mai multe cunoştinţe din toate domeniile;
c. Este sinonimă cu o formă a educaţiei care urmăreşte
formarea şi dezvoltarea tuturor capacităţilor intelectuale;
d. Înseamnă acea formă a educaţiei care se referă la procesul
de formare a fiinţei umane ca fiinţă raţională;
e. Exprimă acea componentă a educaţiei care asigură formarea
şi dezvoltarea tuturor capacităţilor intelectuale, funcţiilor
cognitive şi instrumentale, schemelor asimilatorii, structurilor
operatorii şi a tuturor mobilurilor activităţii.
f. Este activitatea de cultivare a fiinţei umane pentru
cunoaşterea adevărului.
4. Încercaţi să realizaţi un exerciţiu de imaginaţie şi să evidenţiaţi cel 2,50
puţin 5 efecte care s-ar produce în procesul de formare a unui
tânăr dacă nu ar exista educaţia intelectuală.
Jurnalul cu dublă intrare
Utilizând textul de mai jos, alegeţi un fragment şi demonstraţi

înţelegerea lui prin formularea de întrebări, comentarii, analize,
perspective personale, interpretări.
Specialiştii converg în a identifica şi analiza sarcinile
educaţiei intelectuale ca fiind, în diferenţa lor specifică, următoarele:
a) informarea intelectuală – vizează cantitatea şi calitatea
informaţiilor ştiinţifice şi umaniste ce vor fi transmise/asimilate.
Acest proces trebuie realizat în conformitate cu anumite principii şi
norme didactice, ordonate într-un anumit fel, cu scopul de a facilita
înţelegerea şi însuşirea. Una dintre cauzele care agravează
problematica educaţiei intelectuale contemporane este explozia
informaţională, având ca efect dublarea volumului informaţiei o dată
la 10-15 ani şi accelerarea uzurii morale a informaţiei. Întrebările
repetate ale specialiştilor care acţionează în perimetrul său vizează:
Cât?, Ce?, Cum? să se transmită, întrebări care privesc necesarele
procese de selectare după criterii logice, epistemologice şi
pragmatice, respectiv de transmitere şi asimilare a conţinuturilor
după relevanţa lor formativă .
b) formarea intelectuală – vizează efectele asimilării acestor
informaţii asupra intelectului uman în dezvoltarea sa. Ea presupune
stabilirea unei interacţiuni informaţie-subiect în vederea stimulării
transformărilor şi restructurărilor psihice, a creşterii capacităţilor de
autoreglare şi acţiune a subiectului. Informaţia devine un mijloc în
vederea dezvoltării maxime a tuturor proceselor şi capacităţilor
intelectuale necesare unei activităţi independente şi creatoare (10, p.
183). Dintre capacităţile intelectuale se disting - sub aspectul valorii
lor - cele care se reunesc, generic, sub denumirea de capacitate de
cunoaştere: capacitatea de observare, gândirea, memoria, imaginaţia,
operativitatea acestora şi cele care constituie capacitatea creativă (7,
pp.122-123). Cele mai importante „produse” ale dezvoltării
intelectuale sunt: stimularea creativităţii şi asimilarea de către elevi a
metodelor şi tehnicilor de muncă intelectuală. Dintre acestea din
urmă, cele mai semnificative privesc: predarea–învăţarea
cunoştinţelor; exersarea intelectuală; motivaţia învăţării, dorinţa de
studiu. În ansamblul lor, ele conduc la constituirea stilului de muncă
intelectuală al elevului.
Fragment ales: Întrebări – Comentarii,

………………………………………………………… problemă interpretări
……………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………… …………………
………………………………………………………… ………………… …………………
………………………………………………………… ………………… …………………
……………………………………………… …………………
…………………
…………………………………… …………………………………… Varianta fragment: ………………

…………………
……………………………………… ………………
………………………………………
………………………………………
………………………………………
……………………………………… Reflecţii personale

……………………………………… ………………………………………
……………………………………… ………………………………………
……………………………………… ………………………………………
……………………………………… ………………………………………
………………………………………3.2. Educaţia morală:

specific, finalităţi, metode ………………………………………

crt.
1. Analizaţi într-un tabel comparativ specificul informării 3
intelectuale cu cel al formării intelectuale, respectiv probleme 3
specifice ale fiecăreia dintre ele.
3. Apreciaţi cu A (adevărat) sau F (fals) următoarele enunţuri:
a. Problema selecţiei conţinuturilor învăţării este specifică 0,50
formării intelectuale, în mod esenţial. A
b. Informarea intelectuală vizează efectele asimilării 0,50
informaţiilor asupra intelectului uman în dezvoltarea sa. A
c. Informarea intelectuală şi formarea morală sunt sarcinile 0,50
educaţiei intelectuale. A
0,50
d. Formarea priceperilor de utilizare a surselor documentare şi
de stocare a informaţiei este unul dintre aspectele formării
intelectuale. A
0,50
e. „Maturizarea intelectuală a individului” este sensul major al
educaţiei intelectuale. A 0,50
f. Stimularea creativităţii şi asimilarea de către elevi a
metodelor şi tehnicilor de muncă intelectuală sunt cele mai
importante rezultate ale formării intelectuale. F 0,50
g. Valoarea fundamentală care întemeiează educaţia
intelectuală este adevărul. F 0,50
h. Familiarizarea elevilor cu strategii creative în rezolvarea
sarcinilor este un proces integrat informării intelectuale. A
3. Exemplificaţi, pentru domeniul formării voastre, câte două aspecte 3
ale informării, respectiv formării intelectuale, la nivelul claselor V- 3
VIII.
3.2. Educaţia morală: specific, finalităţi, metode
Cartea deschisă a elementelor structurale
Folosind textul de mai jos, alcătuiţi o listă cu cuvintele-cheie, apoi definiţi

educaţia morală.
Autorii sunt de acord, chiar dacă în termeni relativ diferiţi, în a

considera că esenţa educaţiei morale constă în crearea unui cadru
adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura
personalităţii morale a copilului, elaborarea şi stabilizarea profilului
moral ale acestuia în concordanţă cu imperativele societăţii (10, p.
210). În spiritul acestei abordări, se apreciază că scopul acesteia îl
reprezintă formarea individului ca subiect moral, care gândeşte şi
acţionează în spiritul moralei sociale, formarea profilului moral al
acestuia (idem).
Formarea conştiinţei morale presupune, după I. Nicola,
modelarea a 3 dimensiuni: cognitivă; afectivă; volitivă (10, p. 214-
216). Fuziunea componentelor cognitivă, afectivă şi volitivă
generează constituirea convingerii morale, care reprezintă nucleul
conştiinţei morale, adevărate „trebuinţe spirituale de comportare
morală” (apud 3, p. 73). Valorile, normele şi regulile morale devin
convingeri atunci când se interiorizează şi se integrează nu doar
cognitiv în structura psihică a personalităţii, ci mai ales afectiv şi
volitiv. Din acest punct de vedere, convingerea morală asigură
trecerea conştiinţei morale în conduită morală.
Formarea conduitei morale şi a trăsăturilor de voinţă şi
caracter – se referă la ansamblul faptelor morale, modul în care se
produce manifestarea comportamentului moral, obiectivarea
conştiinţei morale în fapte şi acţiuni, în acord cu convingerile morale
ale individului.
Elementele sale structurale fundamentale sunt:
a) deprinderile morale reprezintă componente automatizate
ale conduitei ce se formează ca răspuns la anumite cerinţe care se
repetă în condiţii relativ identice (deprinderea de a spune adevărul, de
a fi punctual, de a fi ordonat, de a fi politicos);
b) obişnuinţele morale implică în plus faptul că acţiunile
automatizate au devenit o trebuinţă internă. Formarea acestora ridică
unele probleme de ordin pedagogic şi psihologic (10, p. 218-219):
exersare organizată, în concordanţă cu cerinţe precis şi clar
formulate; explicare clară, precisă, în termeni accesibili a valorilor şi
regulilor morale implicate; asigurarea numărului necesar de exersări
în vederea automatizării; asigurarea tuturor condiţiilor pentru
prevenirea formării unor deprinderi şi obişnuinţe negative;
respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale în procesul
formării deprinderilor şi obişnuinţelor morale (imitaţia, sfaturi,
îndemnuri, recomandări, ordine, explicaţii, stimulări);
c) trăsături pozitive de caracter – sunt expresia personalizată
a normelor şi valorilor morale, rezultatul interiorizării acestora până
la nivelul stabilizării lor în conduită.
Metodele şi procedeele proprii educaţiei morale sunt cele ale
educaţiei în general, adaptate şi particularizate la specificul
domeniului analizat. Acestea pot fi sistematizate conform celor două
categorii de finalităţi (5, p. 118-119):
1. pe coordonata instruirii morale se pot valorifica: metode
verbale: expunerea morală (povestirea, povaţa, explicaţia şi
prelegerea morală), convorbirea morală (dialogul, dezbaterea etică),
studiul de caz; metode intuitiv-active: exerciţiul moral, exemplul
moral;
2. pe coordonata conduitei morale se valorifică specific
aprobarea şi dezaprobarea (pentru o abordare in extenso, vezi I.
Nicola, p. 224-240). Metodele şi procedeele educaţiei morale nu pot
atinge finalităţile pentru care au fost utilizate dacă aplicarea lor nu se
face nuanţat, cu măsură şi înţelepciune, în raport cu vârsta elevilor şi,
mai ales, cu fiecare caz în parte. Spre deosebire de alte componente
ale educaţiei, educaţia morală poate conduce cel mai uşor la greşeli,
exagerări, ba chiar efecte adverse, prin inadecvarea strategiilor şi
conţinuturilor.
Cum constatăm
Cu ce realizăm? rezultatele ? Ce urmărim?
………………… …………………
………………… …………………
……………………………………
………………… ………………… …………………
……………………………………
…………………………………………………………………………
…………………
EDUCAŢIA ………………… …………………
MORALĂ ……………………………………
………………………………………………………
………………… …………………
………………….
Reflecţii
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
3.3. Educaţia estetică: specific, finalităţi, posibilităţi de realizare
…………………………………………………………………………………
crt.
1. Judecaţi fiecare dintre enunţurile următoare în termeni de „corect”
(C) sau „greşit” (G). Pentru fiecare enunţ, argumentaţi aprecierea. 1x6
a. Povestirea, povaţa, explicaţia şi prelegerea morală, convorbirea 0,50
morală (dialogul, dezbaterea etică), studiul de caz sunt metode
folosite predominat pe coordonata formării morale;
b. Formarea deprinderilor morale este un proces lent şi dificil; 0,50
c. Comportamentul moral se află în relaţie de opoziţie cu conştiinţa 0,50
morală;
0,50
d. Educaţia morală este aceea care va da expresie nevoii de BINE
în viaţa omului. 0,50
e. Scopul educaţiei morale este formarea individului ca subiect
moral/personalitate morală. 0,50
f. Convingerea morală este nucleul conştiinţei morale.
3.3. Educaţia estetică: specific, finalităţi, posibilităţi de realizare
Pânza de păianjen a argumentelor
Motivaţi şi argumentaţi prezenta disciplinei opţionale Educaţie estetică.

Completaţi pânza si apoi elaboraţi textul aferent.
Ce este ? Ce urmăreşte ?
- -
- -
- -
Argumente
- -
- -
Ce resurse Cum realizează?

utilizează ?
- -
- -
- -
- -
crt.
1. Completaţi fiecare dintre enunţurile următoare, astfel încât să
devină corect şi complet din punct de vedere pedagogic:
1. Formele de realizare a educaţiei estetice prin muzică 1
sunt...............................................................................................
2. Educaţia estetică este „educaţia prin şi 1
pentru
...............................”
3. Între educaţia estetică şi educaţia artistică relaţiile sunt de 1
......................................................................................................
4. Există două categorii de obiective specifice educaţiei
estetice:...........................................şi........................................... 1
3.4. Educaţia tehnologică: specific, finalităţi, orientarea şi consilierea

profesională
Organizator grafic comparativ
Identificaţi, utilizând bibliografia indicată,

obiectivele educaţiei tehnologice în viziunea a cel puţin 3 autori.
I.Nicola (1996) I. Cerghit (1988) S. Cristea (2000) ……………….
O
B
I
E
C
T
I
V
E
nr. conţinutul itemului puncte

crt.
1. Aranjaţi pe două coloane faţă în faţă sintagmele de mai jos care 0,25x4
indică argumentele ce susţin necesitatea educaţiei tehnologice, 0,25x4
respectiv explicaţia acestor argumente. Indicaţi cuvântul 1
suplimentar care nu se regăseşte nicăieri: argument intelectual;
tehnica face parte din viaţa noastră; argument epistemic;
presupune o valorizare etică a progresului tehnologic; argument
etic; cultura tehnică şi tehnologică este o parte importantă a
culturii generale; argument ontic; se corelează cu lumea
profesiunilor prin asumarea progreselor tehnicii; argument
pragmatic.
Gândiţi!/ Lucraţi în perechi!/ Comunicaţi!
Selectaţi, în perechi, o secvenţă specifică educaţiei
tehnologice în cadrul activităţii formale în activitatea cu elevii

claselor V-VIII. Evidenţiaţi obiectivele acesteia, conţinuturile şi
modalităţile de realizare.
Secvenţă specifică Modalităţi de

……………………… …Obiective realizare
Conţinuturi
………………………
……………………..
……………………...
……………………...
……………………..
……………………..
…………………….
……………………..
……………………..
…………………….
…………………….
…………………….
…………………….
…………………….
……………………..
…………………….
…………………….…

crt.
1. Educaţia tehnologică este o profesionalizare timpurie. 0,25
2. Există modalităţi de realizare a educaţiei tehnologice 0,25
începând cu nivelul învăţământului preşcolar.
3. Formarea orizontului cultural-profesional este una dintre 0,25
sarcinile educaţiei tehnologice.
4. Orientarea şi consilierea profesională este o activitate ,25
complementară celei de educaţie tehnologică.
3.5. Educaţia fizică: specific, finalităţi, modalităţi de realizare
Cubul de analiză în perechi
Utilizând bibliografia indicată referitoare la educaţie fizică:

 Identificaţi perspectivele de abordare pedagogică a educaţiei
fizice;  Argumentaţi, pe o structură concretă de realizare, dacă
obiectivele/ sarcinile educaţiei fizice sunt atinse;
 Precizaţi formele şi mijloacele de realizare.
Lucraţi în perechi!
Identificaţi!
Activare
Argumentaţi!
Precizaţi!
Asamblare
Identifică!
Consolidare
Argumentează! Itemi de (auto) evaluare:

Precizează!
crt.
1. Realizaţi o scurtă pledoarie (minim 5 argumente) privind 10
necesitatea şi importanţa generală a practicării educaţiei fizice.
2. Definiţi educaţia fizică. Încercaţi să proiectaţi un program 10
personal zilnic de educaţie fizică. Porniţi de la propriile nevoi şi
posibilităţi. Includeţi: obiective, exerciţii, metode, mijloace,
dozare, dificultăţi estimate, modalităţi de depăşire a acestora.

1. Educaţia morală este:

a. Un ansamblu de activităţi pedagogice organizate, care
asigură formarea conştinţei morale;
b. O componentă a educaţiei care are drept scop elaborarea şi
stabilizarea profilului moral al personalităţii în concordanţă cu
imperativele societăţii;
c. Un ansamblu de activităţi pedagogice organizate, care
asigură formarea conduitei morale;
d. O etapă de formare ulterioară celei şcolare.
2. Cele două ţinte strategice ale realizării educaţiei tehnologice
sunt:
a. dezvoltarea echilibrată a personalităţii şi inserţia socio-
profesională;
b. inserţia socio-profesională şi adaptarea cu succes la lumea
muncii;
c. adaptarea cu succes la lumea muncii prin dezvoltarea
competenţelor profesionale;
d. dezvoltarea competenţelor profesionale pentru dezvoltarea
echilibrată a personalităţii.
3. Între educaţia estetică şi educaţia artistică este un raport:
a. de identitate;
b. de la gen la specie;
c. de la parte la întreg;
d. insuficient precizat;
e. de complementaritate
4. Expresia „educaţie intelectuală” desemnează:

b. o caracteristică a educaţiei;
c. o componentă a educaţiei integrale;
d. dimensiunea cognitivă a activităţii de formare-dezvoltare a
personalităţii umane.
5. Sensul complet al termenului „educaţia fizică” se referă la:
a. ansamblu de activităţi pedagogice care urmăreşte dezvoltarea
armonioasă şi călirea organismului elevilor, păstrarea sănătăţii,
asigurarea dezvoltării VÎRF (viteză, îndemânare, rezistenţă, forţă);
b. acţiuni spontane de practicare a mişcării cu caracter formativ;
c. activitate care contribuie esenţial la integrarea socială a
individului.

a. Există o serie numeroasă de activităţi nonformale prin care se

pot atinge finalităţile educaţiei fizice şcolare; A
b. Organizarea procesului de învăţământ pe module este
specifică educaţiei estetice în învăţământul gimnazial; F
c. La „stabilirea propriei identităţi culturale şi pentru integrarea
în umanitate” concură, complemetar, educaţia morală şi cea
estetică; A
d. Exemplul moral este una dintre metodele de informare morală
cele mai folosite; F
e. Ideea „să te cunoşti, să te stăpâneşti, să te învingi” exprimă
încrederea în puterea educaţiei intelectuale, respectiv a
învăţăturii; A
f. Cultura obiectivă reprezintă unul dintre elementele de conţinut
ale educaţiei estetice; A
g. Convingerea morală, în calitate de nucleu al conştiinţei
intelctuale a individului, se formează cel mai greu; A
h. Paradigma biomedicală accentuează funcţia terapeutică a
educaţiei morale; F
i. Formarea intelectuală este aspectul actual al educaţiei
intelectuale care trebuie să dobândească prioritate; A
j. Valorile pe care le respectă şi le obiectivează educaţia morală
sunt utilul şi pragmatismul; F
k. Kitsch-ul este unul dintre principalii „inamici” ai educaţiei
morale. A

Nr. crt. noţiune noţiune

integratoare
1. convingere morală
2. esteticul din viaţa socială
3. paradigma socioculturală
4. dezvoltarea calităţilor şi formelor gândirii
5. deprinderea de a fi cinstit
6. „formarea unui orizont cultural şi
tehnologic cu privire la o anumită
profesiune; dezvoltarea de capacităţi,
priceperi şi deprinderi necesare exercitării
ei.”
7. metode şi tehnici de muncă intelectuală
8. educaţia antreprenorială
9. morală
10. receptarea frumosului din artă, societate,
natură

Nr. cuvânt sinonim

crt.
1. educaţie psihomotrică Instruire psiho
2. kitsch pseudoarta
3. comportament moral Conduita m
4. educaţie tehnologică Formare teh
5. cantitatea şi calitatea informaţiilor
ştiinţifice şi umaniste ce vor fi
transmise/asimilate.
6. educaţie prin şi pentru frumos Educatie estetica
7. imoral Corupt depravat

cel puţin o noţiunea integrată, eventual cea mai apropiată (1 punct,
Nr. crt. noţiune noţiune integrată
1. formare intelectuală
2. educaţie morală
3. conduită morală
4. educaţie tehnologică
5. nivel formativ al educaţiei estetice
6. educaţie fizică
7. educaţie intelectuală
8. formarea de capacităţi şi deprinderi
tehnologice practice
9. conştiinţă morală
10. educaţie estetică
VI. Explicaţi în ce constă (2 puncte pentru fiecare explicaţie

 Impactul educaţiei fizice asupra dezvoltării personalităţii
umane;
 Dificultatea formării convingerilor morale;
 Efectul pe care mass-media îl are asupra formării gustului
pentru frumos;
 Importanţa formării deprinderilor de muncă intelectuală;
 Specificul impactului educaţiei tehnologice în formarea
tânărului.
VII. Exemplificaţi (0,5 puncte, fiecare exemplificare corectă):

 O metodă de formare a conduitei morale;
 Un element component al atitudinii estetice;
 Un exemplu de realizare a educaţiei tehnologice în
învăţământul din ţara noastră;
 O trăsătură de personalitate care se dezvoltă prin educaţie
fizică;
 O dificultate specifică a procesului de informare intelectuală;
 O modalitate de realizare a consilierii şcolare şi profesionale;
 Un nivel al finalităţilor educaţiei estetice;
 Una dintre sarcinile educaţiei tehnologice.
VIII. Optaţi pentru, reprezentaţi grafic şi explicaţi câte una dintre

următoarele realităţi pedagogice (câte 3 puncte pentru fiecare
realizare corectă şi completă):
1) educaţie fizică formală sau educaţie fizică nonformală;
2) obiective cognitive sau obiective psihomotorii în realizarea
educaţiei tehnologice;
3) capacitatea de a percepe şi aprecia valorile estetice sau
capacitatea de a crea valori estetice;
4) conştiinţa morală sau conduită morală.

următoarea listă (1 punct, fiecare alegere corectă):
1. Informarea intelectuală – vizează cantitatea informaţiilor
ştiinţifice şi umaniste ce vor fi transmise/asimilate;
2. Cuvântul morală defineşte ansamblul bunelor obiceiuri, al
regulilor de bună purtare în colectivitate;
3. În centrul demersurilor educaţiei tehnologice se află
valoarea binelui;
4. Analiza teoretică identifică trei forme de „frumos”: din artă,
din natură şi din viaţa socială;
5. Dezvoltarea aptitudinilor creatoare prin educaţie estetică nu
se poate asigura prin exersare pentru că ţine doar de dotarea
nativă;
6. Una dintre cele mai importante pârghii de realizare a
educaţiei fizice o reprezintă exerciţiile/sistemele de exerciţii;
7. Prin moralitate se înţelege transpunerea moralei în
conştiinţa morală;
8. Selectarea şi transmiterea cunoştinţelor trebuie să poată fi
adaptate particularităţilor de vârstă şi individuale ale
elevilor;
9. Cuvântul amoral este sinonim cu imoral;
10. Identificarea şi cultivarea simţului estetic este unul dintre
obiectivele generale ale educaţiei estetice;
11. Educaţia estetică şi educaţia artistică sunt demersuri
identice, iar termenii prin care le desemnăm sunt sinonimi;
12. Educaţia tehnologică nu se reduce la iniţierea într-un
meşteşug tradiţional sau o într-o profesie modernă.
X. Comentaţi sau reprezentaţi printr-un poster următoarea

idee: „Sportul te învaţă să câştigi cinstit. Sportul te învaţă să pierzi
demn.
Prin urmare, sportul te învaţă de toate, te învaţă ce este viaţa” (Ernest
Hemingway) (13 puncte, dintre care 10 pentru corectitudine
ştiinţifică şi 3 pentru originalitate, creativitate).
Total punctaj test: 90
Se acordă 10 puncte din oficiu.
1. Cojocariu,V., M. (2003). Educaţie pentru schimbare şi
creativitate, Bucureşti: E.D.P.;
metodologia curriculum-ului, Texte şi pretexte, Bucureşti: V@I
Integral;
3. Cerghit, I. (1988). Curs de pedagogie, Bucureşti:Tipografia
Universităţii Bucureşti;
4. Cristea, S. (2003). Fundamentele ştiinţelor educaţiei.
Teoria generală educaţiei, Chişinău: Litera Internaţional;
5. Cristea, S. (2000). Dicţionar de pedagogie, Chişinău-
Bucureşti: Grupul Editorial Litera, Litera Internaţional;
6. Danciu, Elena, Liliana. (2004). Învăţarea prin colaborare,
Timişoara, Editura Orizonturi Universitare;
7. Jinga, I., Istrate, E. (1998). Manual de pedagogie,
Bucureşti:
Editura All Educational;
8. Marin, C. (1996). Teoria educaţiei, Bucureşti: Editura All;
9. Moise, C., Cozma, T. (1996). Reconstrucţie pedagogică,
Iaşi: Editura Ankarom;
10. Momanu, M. (2002). Introducere în teoria educaţiei, Iaşi:
Polirom;
11. Nicola, I. (1996). Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti:
E.D.P.;
12. Radu, I., Ezechil, L. (2002). Pedagogie, Fundamente
teoretice, Bucureşti: V&I Integral
Şi o nouă deschidere…pentru texte în contexte
Lucrarea cu titlul Fundamentele pedagogiei. Texte în contexte

realizată de către conf.univ.dr. Venera Cojocariu şi asist.univ.drd.
Iulia Dămian de la Universitatea din Bacău constituie, pentru
studenţii care se pregătesc să îmbrăţişeze cariera didactică, un
laborator autentic care le facilitează exerciţiul – deocamdată, mental!
- în domeniul comportamentelor definitorii pentru profesiunea
de profesor.
Jurământul de credinţă al autoarelor faţă de această profesiune
a cărei frumuseţe îşi propun să o releve, este prezentat încă din
primele rânduri unde sunt evidenţiate - cu valoare de principii! - cele
mai importante orientări paradigmatice ale momentului.
Într-un astfel de cadru conceptual, paginile următoare se
dezvăluie ca un adevărat proces iniţiatic...
- studenţii sunt invitaţi să reflecteze asupra unor concepte,
procese, fenomene ...
- sunt provocaţi să construiască/ reconstruiască, structureze/
restructureze/destructureze anumite înţelesuri...
- sunt stimulaţi să analizeze, să coreleze, să compare diverse
teorii şi practici pedagogice
- să confrunte, să verifice, să aprecieze diferite opinii şi
abordări.
Cele mai frecvente modalităţi de organizare a grupului de
învăţare (a grupei de seminar!) sunt cele „pe subgrupe”, de tip
activparticipativ.
Din acest punct de vedere, auxiliarul pe care îl analizăm oferă
o foarte bogată (chiar impresionantă!) paletă metodologică. Putem
anticipa că, printr-o astfel de organizare, implicarea studenţilor în
activităţile în care sunt antrenaţi va fi totală, lipsită de monotonie.
Propunând acest mod de lucru, autoarele îşi demonstrează - pe
de altă parte - expertiza în domeniul adaptării metodologiilor
didactice la nevoile de învăţare ale unei categorii de vârstă care
preferă învăţarea de tip reflectiv, maximal conştientă şi capabilă să
provoace transformări profunde în individ. O asemenea abordare se
află în deplin acord cu actualele tendinţe în domeniul
profesionalizării, ceea ce ne permite să evidenţiem alte importante
virtuţi ale lucrării în a satisface nu numai semnificative cerinţe de
ordin teoretic, dar şi acute nevoi de ordin practic.
Pentru ca exerciţiul pedagogic să fie complet, lucrarea oferă,
secvenţial, momente de evaluare şi autoevaluare care au menirea de a
oferi lectorului o serie de oportunităţi de confruntare a înţelesurilor
personale cu cele acceptate şi agreate de către specialişti. Acest
demers este cu atât mai necesar cu cât limbajul ştiinţelor educaţiei
lasă să fie surprinse cu greutate constantele comportamentale pe care
viitorii profesori şi-ar dori să le identifice pentru a şi le însuşi.
În concluzie, apreciem că un auxiliar de tipul celui pe care îl
putem răsfoi chiar acum este arareori întâlnit în mediul universitar şi
constituie, după toate probabilităţile, manualul de lucru (ghidul!) pe
care şi l-ar putea dori orice student.
Prof.univ.dr. Liliana Ezechil

Universitatea din Piteşti
11 noiembrie 2008

Fundamentele Pedagogiei Suport Seminar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fundamentele Pedagogiei Suport Seminar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

eVenera-Mihaela COJOCARIU

Editura V&I Integral

Algoritmul proiectării didactice……………..……

Capitolul 1. PEDAGOGIE ŞI EDUCAŢIE

1.1. Delimitări conceptuale. Educaţia – obiect de studiu al

2.1. Problematica lumii contemporane şi soluţii educative:

3.1. Educaţia intelectuală: specific, finalităţi, repere

Şi o nouă deschidere…pentru texte în contexte - Prof.

Deschidere…la texte în contexte

Prof.univ.dr. Florea Voiculescu

Există un adevăr incontestabil pe care îl resimt profund toţi

Algoritmul proiectării didactice

Perspectiva abordării curriculare ne obligă ca în realizarea

Universitatea din Bacău, D.P.P.D., formare pentru cariera

Disciplina: PEDAGOGIE I (prima parte, Fundamentele

3. Când şi cât studiem?

Anul I, semestrul II, respectiv anul I, semestrul I

 formarea deprinderilor de operare cu terminologia specifică şi

1. Pedagogie şi educaţie: Delimitări conceptuale;

6. Ce cursuri folosim drept sprijin minimal?

1. Cojocariu, V., M., 2007, „Fundamentele pedagogiei. Teoria şi

7. Ce strategii de învăţare utilizăm?

Pentru curs valorifcăm, pe fondul prezentărilor Power Point,

Forma de verificare: examen

Echipa de profesori formatori vă doreşte curiozitate intelectuală, forţă

Scopul unităţii de învăţare:

 Dezvoltarea capacităţilor de analiză, comparaţie şi sinteză

 Înţelegerea şi demonstrarea caracterului interdisciplinar atât al

După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studenţii vor putea să:

 definească noţiunile de pedagogie, educaţie, instruire, învăţământ;

1.1.Delimitări conceptuale. Educaţia – obiect de studiu al

Utilizând materialul-suport care urmează, prezentaţi pe o scală

Cuvântul pedagogie are o etimologie grecească, provenind

Itemi de (auto) evaluare:

nr. conţinutul itemului puncte

Metoda trierii piramidale a aserţiunilor

a. Etapa lucrului individual

Alegeţi 2 aserţiuni cu care sunteţi în total acord, 2 cu care

1. Educaţia este activitatea conştientă de a-l influenţa pe om

Criterii Total Total Parţial Parţial

c. Etapa raportării soluţiilor în colectiv

Argumentaţi alegerile! Definiţi educaţia!

Itemi de (auto) evaluare:

Alcătuiţi o listă cuprinzătoare cu metafore, comparaţii,

Pornind de la afirmaţia „L’education, un tresor est cache

dedans" (Educaţia ascunde o comoară), alcătuiţi o listă completă de:

a. argumente ; b. contraargumente ; c. ipoteze (soluţii proprii); d.

„L’education, un tresor est Ipoteze Întrebări, reflecţii

Item de (auto) evaluare:

nr. conţinutul itemului punctaj

Completaţi, răspunzând la întrebări, schema de mai jos !

Identificaţi posibilii factori perturbatori sau distorsiuni ce pot să

Item de (auto) evaluare:

nr. conţinutul itemului punctaj

Identificaţi, utilizând materialul suport de mai

Pentru om, educaţia este un proces de origine raţională,

Utilizând textul suport de mai jos, identificaţi funcţiile

Educaţia se realizează pe baza unor principii pedagogice de

Item de (auto) evaluare:

I. Încercuiţi varianta/variantele care constituie răspunsul corect şi

II. Apreciaţi fiecare dintre enunţurile următoare cu adevărat-fals

III. Pentru fiecare dintre noţiunile care urmează, scrieţi în tabel

IV. Pentru fiecare dintre cuvintele/expresiile următoare, scrieţi