Activitate 2.2.c.

Proiectarea unității de învățare

Pedagogia vorbește despre competenţă,ca fiind capacitatea elevului de a mobiliza un ansamblu

integrat de cunoștinţe, deprinderi, atitudini și valori pentru a realiza familii de sarcini de învăţare.

Așadar,competenţa este un potenţial care trebuie probat, demonstrat de elev în situaţii

concrete. Învăţarea centrată pe dezvoltarea competenţelor nu este o metodă de predare ci o
abordare de predare extinsă. Poate presupune o gamă largă de metode iar unele dintre acestea pot
îmbrăca forma predării tradiţionale.

Apectul definitoriu este că pune accentul în principal pe satisfacerea  nevoilor elevului,

având următoarele caracteristici:

-Instruire centrată pe elev;

-Schimb de informaţii;

-Conţinuturile devin instrumente de exersare, de formare a unor competenţe elevii având

capacităţi superioare de operare cu acestea;

-Gândire critică, luare de decizii bine informată abordare în funcţie de nevoi;

-Elevii pun întrebări și rezolvă probleme aranjamente flexibile cu ajutorul mobilierului modular ;

-Învăţare activă, de plăcere, provenită din bucuria de a învăța prin explorare, bazată pe cercetare;

-Acţiune interactivă, planificată ;

-Multimedia;

-Muncă în colaborare; 

-Diversitate de evaluări(evaluarea continuă);

În vederea realizării unității de învățare s-au parcurs mai mulți paşi:

- s-a selectat din curriculum competenţa specifică formatului şi am evaluat nivelul iniţial de
competenţă al elevilor la capitolul respectiv în vederea stabilirii punctului de pornire în demersul
de formare.
-s-a proiectat anticipativ rezultatul şcolar de evaluat în cadrul unităţii de învăţare, cu
previzionarea nivelurilor de performanţă posibil de atins.
-s-a identificat ansamblul de cunoştinţe, capacităţi şi atitudini necesare pentru achiziţionarea
competenţei date şi organizarea acestora într-o unitate de învăţare.
-s-a stabilit produsul - rezultat necesar a fi realizat de către elevi, la sfârşitul unităţii date de
învăţare, şi respectiv, a fi măsurat - apreciat de către propunător.
-s-au anunţat criteriile de evaluare a produsului, cu precizarea indicatorilor de performanţă care
trebuie să apară în produsul-rezultat.
- s-a proiectat demersul de formare-evaluare a competenţei avute în vedere (am selectat
conţinuturile adecvate, am stabilit numărul de ore necesar, am analizat resursele etc.).
-s-a realizat ,printr-un sistem de lecţii, demersul de formare-evaluare integrată, bazat pe metode
interactive de predare-învăţare-evaluare.
- s-a stabilit ca verificarea să se va facă pe tot parcursul perioadei de formare a nivelului de
competenţă, prin instrumente de evaluare formativă, fără note, şi raportarea la criteriile anunţate.
- s-a prevăzut reglarea imediată/ permanentă (retroactivă, proactivă) a activităţii de formare în
vederea ameliorării performanţelor şcolare.
- s-a stabilit evaluarea finală a nivelului de competenţă atins, prin măsurarea şi aprecierea
produsului realizat, în baza criteriilor anunţate, analiza rezultatelor şcolare obţinute şi luarea unei
decizii pedagogice care se impune.
Educaţia bazată pe competenţe îşi dovedeşte eficienţa şi eficacitatea în contexte
combinate (formal, nonformal, informal) şi dacă îndeplineşte cumulativ, mai multe condiţii:
Sunt clar definite competenţele pe care elevul trebuie să le dovedească la sfârşitul fiecărui an
şcolar, la sfârşitul unui ciclu şcolar, precum şi la sfârşitul şcolarităţii obligatorii.

Activitatea mea, în calitate de cadru didactic, trebuie să se concentreze mai puţin asupra
proiectării şi mai mult asupra organizării şi coordonării învăţării, precum şi asupra oferirii de
feedback, iar în ceea ce-l priveşte pe elev, acesta trebuie să dovedească că ştie să utilizeze, să
aplice, ceea ce învaţă.

Pedagogia prin competenţe trebuie să dea sens învăţării, facilitând contexte reale de
învăţare, prin care elevul să fie motivat că tot ceea ce învaţă îi este util. Pentru aceasta însă, nu
mai sunt suficiente liste de conţinuturi monodisciplinare, fiind necesare şi obligatorii abordări
interdisciplinare, creative şi inovative.

Astfel că, competenţele nu trebuie privite ca o sumă de cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii,
ci ca rezultatul aplicării combinate a acestora pentru rezolvarea de situaţii concrete.

În cadrul şcolii, unele dintre recomandările europene pentru abordarea acestor probleme
includ predarea matematicii şi a ştiinţelor în context şi consolidarea de parteneriate cu centrele
ştiinţifice unde profesioniştii din domeniul matematicii şi ştiinţelor ar putea oferi informaţii
referitoare la carieră şi pot acţiona ca modele pozitive. Elevii ar putea beneficia, de asemenea, de
oportunitatea de a aplica cunoştinţele dobândite în şcoală în situaţii reale de muncă sau în
activităţi de cercetare.