Fenomenul Pitești a reprezentat un experiment de reeducare ce consta în distrugerea psihică a

individului. Această „operațiune” a început în 1949, la închisoarea de la Pitești.

Supraviețuitorii Experimentului Pitești povestesc despre cele întâmplate la Închisoarea din
Pitești. Aceștia au trebuit să treacă prin chinuri groaznice de necrezut. Ei susțin că doar cineva
care a trecut prin aceste chinuri poate înțelege cât de teribile erau.
Prizonierii închisorii treceau prin procesul de “reeducare” prin care erau torturați atât fizic cât și
mental, iar apoi forțați să se tortureze reciproc. Pe langa torturile fizice de nedescris aceștia
treceau prin interogatorii, in care erau nevoiți să spună minciuni grotești despre familie sau
religie. Pe lângă violența fizică și tortura psihologica deținuții erau forțați să muncească pentru
un timp lung, nu erau hrăniți și erau ținuți în condiții neigienice, fiind tratați că niște animale.
După procesul de reeducare unii dintre deținuți susțin că ajungeau să nu mai constate ce se
întâmplă în jur, ajungând ca niște păpuși. Asadar au ajuns să participe și ei la torturarea altor
deținuți care nu au dat rezultate la reeducare. Însăşi suferinţa cauzată de tortură era pătată de
remuşcările faptului că aceste victime făceau, la rândul lor, mult rău şi batjocoreau tot ce aveau
mai scump.
Datorită torturii neîntrerupte, cei chinuiți ofereau și numele altor așa-ziși „colaboratori”. Astfel,
cei denunțați erau arestați la rândul lor de către Securitate și trimiși la Pitești, pentru reeducare.
O parte din deținuți, deveneau din victime „călăi”
Vizionând documentarul, am observat că supraviețuitorii au rămas marcați profund din cauza
acestui experiment. Nici nu îmi pot imagina chinurile prin care au fost nevoiți să treacă.