Sunteți pe pagina 1din 7

Inchisorile comuniste din Romania

Referat

Inchisorile comuniste din Romania


Timp de cel puin dou decenii, de la sfritul anilor 40 pn spre anii 60, n interiorul
lagrului sovietic a funcionat un sistem concentraionar cruia practica torturii fizice i psihice i
era intrinsec. ntreg arsenalul de cruzimi de care s-au folosit regimurile comuniste avea drept
scop provocarea i utilizarea fricii ca instrument de dominare, precum i obinerea unor
informaii considerate utile de ctre aparatul poliiei secrete.
n Romnia, anchetatorii Securitii au preluat pattern-ul metodelor de tortur. n arhivele
fostului Comitet Central al Partidului Comunist Romn a fost identificat un document strict
secret, din 1 noiembrie 1967, care puncteaz metodele necorespunztoare folosite nainte de
1964 de ctre Securitate: folosirea btii, subalimentaiei i torturii; presiuni morale pentru
constrngerea anchetailor s declare ceea ce li se impunea; redactarea unor declaraii n lipsa
anchetailor i consemnarea unor rspunsuri ireale, pe care erau constrani fizic s le semneze;
tortura moral includea i ameninarea cu arestarea sau torturarea familiei; anchetarea i btaia la
pielea goal; expunerea la frig excesiv, desculi i doar n cmi; inerea n regim de carcer pe
termen
lung.
Mrturiile fotilor deinui politici mbogesc inventarul formelor de tortur: njurturile cele
mai abjecte; loviturile aplicate cu palma, pumnul sau piciorul asupra prilor sensibile ale
corpului; asmuirea unui cine-lup asupra anchetatului, legat de un stlp; btaia peste plgi
deschise; interogatoriul fr ntrerupere, zile i nopi intregi.1
Au existat peste 230 locuri de detentie, majoritatea grupate la Bucuresti si in jurul
Bucurestiului, dar si in campia Baraganului (Siberia romaneasca) si in bazinul inferior al
Dunarii (in Baltile Brailei, in Delta si pe traseul Canalului Dunare-Marea Neagra). La acestea
trebuie adaugate peste o suta de sedii ale Securitatii, unde se desfasurau anchetele la nivel
local,
raional,
regional.
In randul penitenciarelor, cele de maxima securitate (Botosani, Galati, Sighet, Ramnicu Sarat)
erau situate pe frontiera sau aproape de frontiera cu Uniunea Sovietica, pentru ca pana aici
existau linii ferate cu ecartament de tip sovietic, care puteau evacua pe detinuti in caz de urgenta.
Dar si in interiorul tarii, pentru dusmanii poporului, banditi, tradatori cum erau
congratulati de comunisti detinutii politici, erau prevazute cele mai incapatoare si bine pazite
penitenciare: Jilava, Aiud, Gherla. Azilurile politice cu caracter politic erau situate in Nordul
Munteniei, la Voila si Sapoca, in Oltenia, la Poiana Mare, la Jebel, langa Timisoara, dar si in
orasul Dr. Petru Groza (Stei) si orasul Gheorghiu-Dej (Onesti). (Interesant cum aceste ultime
doua aziluri erau amplasate in localitati cu nume de lideri comunisti.) In aziluri erau internati cei
care nu puteau fi exterminati prin mijloace fizice. Era ultimul procedeu de pedepsire si de
anihilare, de fapt, a personalitatii unor detinuti politici deosebiti, recalcitranti. La celebrul Spital
9 din Bucuresti se crede, chiar, ca functionau experimente stiintifice pe acesti subiecti.
Intr-un studiu introductiv la o culegere de sentinte din arhiva AFDPR Iasi era avansata
cifra de 549.000 condamnati politic. Ea rezulta dintr-un esantion relativ redus de sentinte. O cifra
mai apropiata de adevar poate fi dedusa prin raportarea numarului mediu de persoane cuprinse
1 Gabriel Dulea, Psihologia terorii si teroarea psihologic n situaii de criz,
Bucuresti, 2006.

intr-un dosar penal politic (cinci) la numarul de astfel de dosare identificate cifric in momentul
actual: 118.000. Cifra de cca 600.000 pare, astfel, cea mai plauzibila pentru actualul stadiu al
cercetarilor. Iar cifra internarilor administrative (estimata la o treime din numarul condamnarilor
juridice) se ridica la 200.000.
Viata din inchisorile comuniste din Romania este una de trista amintire, omul ajungand
adesea pe cele mai joase trepte existentiale cu putinta. Pe langa pedepsirea infractorilor, misiune
aproape uitata de catre tortionarii inchisorilor comuniste, in aceste locuri aveau loc fapte de
nedescris, indreptate adesea impotriva tuturor celor care aveau curajul sa spuna lucrurilor pe
nume, fiind gata sa moara pentru credinta crestina stramoseasca si neamul romanesc.2
Viata din inchisorile comuniste a fost numita adesea "experiment", deoarece scopul
acesteia nu era atat pedepsirea si indreptarea obiceiurilor rele, cat schimbarea mintii potrivit
dorintei tortionarilor. Inchisoarea a ajuns astfel un instrument de dominatie politica, aici
ajungand toti aceia care se impotriveau, fizic sau verbal, celor aflati la conducere (comunistilor):
clasa politica interbelica, oameni de cultura din elita intelectuala, clerici si credinciosi de rand.
Printre cele mai notorii inchisori politice din tara noastra se numara cele de la Sighet,
Pitesti, Ramnicu Sarat, Gherla, Aiud sau Jilava.
n inchisoarea Sighet au fost adusi romnii deportai sau prizonieri de rzboi n Uniunea
Sovietic, la repatriere, dupa 1945. n 1948, dup ce regimul comunist s-a consolidat, Sighetul a
devenit o nchisoare pentru oponenii regimului. La nceput aici au fost ncarcerai elevi, studen i
i rani din Maramure.
n noaptea de 5/6 mai 1950, peste o sut de foti demnitari din ntreaga ar au fost adui
la penitenciarul din Sighet. Printre acetia se gseau minitri, politicieni, academicieni,
economiti, ofieri, istorici i jurnaliti. Unii dintre ei au fost condamnai la pedepse grele iar al ii
au fost nchii fr nici un fel de proces (pedeaps "adminstrativ"). Majoritatea dintre ei aveau
peste 60 de ani. Multe figuri importante ale Romniei interbeliceau murit aici n arest, inclusiv
liderul Partidului Naional rnesc, Iuliu Maniu. Printre personalitatile inchise la sighet se mai
numara Constantin Argetoianu, prim-ministru al Romaniei in 1939, Constantin I.C. Bratianu,
inginer, om politic liberal si ministru roman, Gheorghe Bratianu, istoric si om politic, Corneliu
Coposu, secretar al lui Iuliu Maniu sau patru generali ai Armatei Romane: Grigore Georgescu,
Nicolae Pais, Ioan Mihail Racovita si Gheorghe Vasiliu.
n nchisoarea de la Sighet, care avea un regim special nu numai pentru cei vii, dar i
pentru cei mori, n intervalul 1950-1955 nu s-au ntocmit acte de deces, iar familiile celor mor i
nu au fost ntiinate. Actele de moarte ale celor decedai la Sighet au fost ntocmite, cu trei
excepii, abia n anul 1957.
Sunt mrturii ale fotilor deinui c hrana din nchisoarea Sighet era foarte srccioas
n cea mai mare parte format din terci (fin de porumb cu ap), sau arpaca. n perioada 1950
1954, cnd director era Vasile Ciolpan, sunt mrturii c acesta i-ar fi adus porcii de acas i i-ar
fi hrnit cu mncarea deinuilor. Deinuii sufereau de frig ntruct nu exista un sistem de
nclzire funcional, n condiiile n care iarna temperaturile scad pn la - 20C. n cabinetul
medical de pe lng nchisoare au lucrat medici "fali". Ei erau n majoritate dezertori din

2 http://www.crestinortodox.ro/religie/viata-inchisorile-comuniste-romania125142.html, 7.12.2013.

URSS i veneau cu diplome false. Exist dovezi c - indiferent de boala de care suferea deinutul
- nu prescriau mai mult de o aspirin.3
nchisoarea Piteti este renumita pentru aa-zisele ncercri de reeducare, efectuate sub
autorizaia autoritilor comuniste n perioada anilor 1949-1952 (cunoscute si ca Experimentul
Piteti sau Fenomenul Piteti). Acest experiment nu poate fi redus la o scuz pentru
administrarea unor bti i torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a reeduca total
deinuii politici, majoritatea studeni, membri n grupri interzise de comuniti ca Partidul
Naional rnesc i Partidul Naional Liberal, precum i cei inspirai de Garda de Fier sau
membri sioniti ai comunitii evreieti din Romnia.4
Aici, deinuii, pe lng btile severe administrate regulat, au fost silii s se tortureze
reciproc, cu scopul de a descuraja loialitile dinaintea ncarcerrii. Gardienii i-au forat s
participe la sesiuni programate sau ad-hoc de instruire politic, cu subiecte precum materialismul
dialectic i istoria Partidului Comunist Sovietic de Iosif Stalin, de obicei acompaniate de abuzuri
fizice la ntmplare i ndemnuri la demascare pentru diferite abateri reale sau inventate. Toate
victimele experimentului au fost iniial trecute printr-un interogatoriu, n timpul cruia tortura
fizic a fost aplicat ca mijloc de a revela detalii intime din via a personal a fiecruia (acest
proces fiind denumit "demascarea extern"). Deinuii erau obligai s dezvluie toate detaliile
presupuse ascunse n interogatoriile precedente; cu sperana c vor putea evita torturile, muli
deinui au "recunoscut" pcate imaginare. A doua etap, "demascarea intern", avea ca obiectiv
dezvluirea numelor celor care se purtau mai puin brutal sau oarecum indulgent fa de ei n
detenie.5 Pe lng violena fizic, deinuii supui "reeducrii" erau obligai s fac diferite
munci umilitoare pe timp ndelungat (de exemplu, s curee podeaua cu o crp inut ntre
dini). Prost hrnii i inui n condiii degradante i nesanitare, deinuii nu aveau permisiunea s
aib contact cu lumea din afara penitenciarului, i erau forai s-i acopere ochii n rarele situa ii
cnd ieeau din celule. Tratamentul la care noii venii erau supui de ctre veteranii "reeducrii"
includea lovituri pentru a-i mpiedica s adoarm, erau obligai s mnnce la repezeal direct
din farfurii lsate pe podea cu minile inute la spate, i chiar silii s mnnce fecale sau bga i
cu capul n glei cu urin. nchisoarea asigura i o selecie preliminar pentru lagrele de
munc de la Canalul Dunre-Marea Neagr, Ocnele Mari, Aiud, Gherla, Trgu Ocna, Rmnicu
Srat, Trgor i altele, unde echipe de foti deinui urmau s continue experimentul. n
penitenciarul Piteti, au murit n urma torturilor la care au fost supu i, ntre 100 i 200 de inu i,
fr a se cunoate deocamdat numrul total al acestora. n orice caz, cauza morii era falsificat
n certificatul de deces, pentru a nu rmne dovezi posteritii.6
3 Cristina Diac, Sighet - nchisoarea minitrilor in ''Jurnalul National'', 21 august
2006.
4 Ruxandra Cesereanu, Contra-splarea creierului ori contrareeducarea ca posibil
concept in revista ''22'', nr.684, aprilie 2003.
5 Costin Merisca, Tragedia Pitesti, Iasi, 1999.
6 Virgil Ierunca, Fenomenul Pitesti, Bucuresti, 1990.

Printre personalitatile inchise la sighet se numara: Ioan Ianolide, Constantin Oprisan si


Constantin (Tache) Rodas, membrii al Fratiilor de Cruce, Nicolae Purcarea sau preotul Gheorghe
Calciu-Dumitreasa.
Un caz cunoscut este cel al lui Valeriu Gafencu, supranumit Sfantul Inchisorilor de
Nicolae Steinhardt. Dictatura antonescian nu a vazut cu ochi buni activismul legionar al
tnrului Gafencu, care milita activ pentru meninerea n viaa a micrii legionare. Astfel, i-a
svrit sentina la nchisorile de la Aiud (1941-1949), Piteti (noiembrie-decembrie 1949)
i Trgu Ocna (1949-1952), unde a fost un adept al ortodoxiei, regimul dur al deteniei, torturile
i bolile contactate aici ntrindu-i credina. A compus aici poezii, care se cntau n celule, iar
acum se cnt n biseric. n 1949 este dus la sanatoriul-nchisoare de la Trgu Ocna, ntr-o stare
foarte grav: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lips de hran. La data de 2 februarie
1952 le-a cerut colegilor de suferin s-i procure o lumnare, o cruciuli i o cma alb pe
care s i le pregteasc pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi nainte de moarte, i-a spus lui Ioan
Ianolide: "Mine voi muri. Vreau s-mi iau rmas bun de la cei mai apropia i prieteni. F tu a a
fel nct s vin pe rnd la mine, n linite. ". A doua zi, pe 18 februarie, n jurul orelor 14:0015:00, Valeriu Gafencu rostete ultimele sale cuvinte: ''Doamne, d-mi robia care elibereaz
sufletul i ia-mi libertatea care-mi robete sufletul, dup care a decedat.''7
nchisoarea Rmnicu Srat, una din temniele cele mai de temut ale Romaniei, a mcinat
sntatea i vieile fruntailor politici ai perioadei interbelice, culminnd cu regimul de
exterminare din peroada comunist. In 1938 au fost ncarcerai aici capi ai legionarilor printre
care s-a numrat i Corneliu Zelea Codreanu. In noaptea de 29-30 noiembrie 1938 acetia au fot
luai sub pretextul mutrii la Jilava, dar n apropiere de padurea Tncbeti au fost ucii la
ordinul regelui Carol al II-lea. S-a motivat c au ncercat s evadeze.8
n interiorul penitenciarului au fost mpucai la 21-22 septembrie 1939 membrii ctorva
comandouri legionare, care au fost ulterior ngropai n cimitirul oraului.
Dup 1945, aici au fost nchii membri ai guvernului Ion Antonescu, generali ai armatei,
fruntai P.N.: Dobre Dumitru, Constantin Pantazi, Gheorghe Jienescu, Nicolae Stoenescu,
Horia Macellariu, Ion Petrovici, Victor Pogoneanu, Titel Petrescu, Ion Mihalache, Corneliu
Coposu, Ion Diaconescu i muli alii care au suferit din cauza prigoanei comuniste.
Penitenciarul din Aiud a fost n perioada comunist unul dintre elementele cele mai dure
ale sistemului represiv din Romnia. i-a pstrat caracterul de spaiu de pedepsire, reeducare i
izolare, de-a lungul ntregii epoci comuniste. Din acest punct de vedere, persoanele care au
condus Penitenciarul Aiud n perioada respectiv pot fi ncadrate n categoria de torionari.
Din septembrie 1948, n urma aplicrii ordinului nr. 17249 al Direciei Generale a
Penitenciarelor, condamnrile politice urmau a fi executate la Aiud, Gherla, Piteti i Trgor.
Penitenciarul din Aiud urma s i gzduiasc pe cei mai periculoi infractori, criminali de rzboi,
dar i pe intelectuali (ordinul preciza urmtoarele categorii: avocai, arhiteci, comerciani,
farmaciti, medici, ingineri, nvtori, profesori, preoi, scriitori, subofieri, ziariti), precum i
pe toi cei care fuseser bancheri, chiaburi, moieri, industriai i diveri patroni. nchisoarea i-a
7 Sfntul nchisorilor - Mrturii despre Valeriu Gafencu, adunate i adnotate de
monahul Moise Iorgovan de la Mnstirea Oaa, Agnos, 2007.
8 Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Bucuresti, 2002.

pstrat acelai caracter pn n 1964 cu meniunea c n anii aizeci fotii legionari au devenit
categoria predominant. Dup 1964 i pn n 1989, la Aiud au fost adui toi aceia care au fost
condamnai pentru infraciuni asimilate politic, contra securitii statului.9
In perioada celor aproape 45 de ani de teroare comunista (1945-1989), Romania a devenit
o tara a crimei organizate, a camerelor de tortura, a temnitelor si lagarelor de exterminare. In tot
acest timp, un popor intreg a trait in spaima, in umilinta, minciuna si delatiune. Pentru a ascunde
si a sterge urmele Genocidului rosu, securitatea, militia si justitia comunista au inceput inca din
anul 1969, o vasta operatiune de selectare si distrugere a arhivelor proprii, precum si de
falsificare a unor date si documente importante. Din numarul de detinuti politici, circa 15-20%
au fost ucisi prin impuscare sau exterminati in inchisori ori lagare de munca fortata. Trupurile lor
au fost aruncate in gropile comune sau in mormintele fara cruce, care sunt raspandite de la
Timisoara pana la Vladivostok.
Asadar, fiind incapabil de creatie, comunismul a distrus fara sa poata pune nimic in
schimb si, in urma acestei constatari a carei concretete e incontestabila, se impune ca, abordand
comunismul ca regim politic sau ideologic, sa-l privim si din perspectiva teologica. Antispiritul
comunist de care pomeneste parintele Andr Scrima este in fond acel suflu demonic care il
strabate in toate cotloanele sale. Proteic si insidios, comunismul isi pastreaza constanta demonica
in toate imprejurarile. Ca neam si persoane care am trecut prin experienta comunista, ni se
impune ca datorie morala analiza si intelegerea acestei experiente la dimensiunea de experienta
mistica ce ne-a pus in ecuatie relatia cu Dumnezeu si ne-a demonstrat ca, intr-un mod criptic, dar
constant, vesnicia irumpe in timpul istoric.
Asadar, comunismul, ca incercare la care a fost supus crestinismul, a demonstrat ca omul
nu se poate salva altfel decat prin credinta. Cu alte cuvinte, fara rugaciune, fara mila si dragoste
fata de celalalt, fara efortul permanent de a intra in legatura cu Dumnezeu, omul supus
experientei comuniste si, indeosebi, celei din inchisoarea comunista, risca sa se dezintegreze ca
persoana umana. A vorbi despre dimnsiunea spirituala a universului carceral al Romaniei
comuniste este o necesitate morala. Marturisitorii, martirii si mucenicii temnitelor comuniste
trebuie sa funtioneze pentru noi, cei de astazi ca modele, ca repere morale, in caz contrar
cunosterea experientei lor ar ramane doar la nivel rational si atat. Este necesar sa ne-o asumam
efectiv intelegand ca ancorarea in Dumnezeu a fost singura solutie viabila atunci si ea este si
astazi o salvare autentica a unitatii noastre fiintiale ca persoane si ca neam. Solutie unica,
vesnica, imbatabila, ancorarea noastra in Dumnezeu, respectarea grilei morale crestine a fost si
este barca de salvare din marasmul comunist, dar si din nebunia disonanta si grabita a lumii
noastre, postmoderne, contemporane.

9 Virgiliu ru, Ioan Ciupea, Mortii penitenciarului Aiud 1945-1965, Cluj, 2003.

Bibliografie
1. Anastasie, Petre, Grigore, Infruntarea Reeducarilor de la Gherla, Bucuresti, 1997.
2. Calciu, Gheorghe, Dumitreasa, Viaa printelui Gheorghe Calciu dup mrturiile sale i ale
altora, Bucuresti, 2007.
3. Carja, Ion, Canalul mortii, Bucuresti, 1993.
4. Cesereanu, Ruxandra, Contra-splarea creierului ori contrareeducarea ca posibil concept
in revista ''22'', nr.684, aprilie 2003.
5. Constantiniu, Florin, O istorie sincera a poporului roman, Bucuresti, 2002.
6. Diac, Cristina, Sighet - nchisoarea minitrilor in ''Jurnalul National'', 21 august 2006.
7. Dulea, Gabriel, Psihologia terorii si teroarea psihologic n situaii de criz, Bucuresti, 2006.
8. Gafencu, Valeriu, Calea spre fericire. Scrisori trimise din inchisoare, Fagaras, 2006.
9. Goma, Paul, Gherla, Bucuresti, 1990.
10. Idem, Patimile dupa Pitesti, Bucuresti, 1990.
11. Idem, Ostinato, Bucuresti, 1991.
12. http://www.crestinortodox.ro/religie/viata-inchisorile-comuniste-romania-125142.html,
7.12.2013.
13. Ierunca, Virgil, Fenomenul Pitesti, Bucuresti, 1990.
14. Matrescu, Florin, Holocaustul rosu, editia a doua revazuta si adaugita, Bucuresti, 1998.
15. Pantazi, Ion, Am trecut prin iad, volumul I, Sibiu, 1992; volumul II, Mnchen, 1989.
16. Purcarea, Nicolae, Urla haita, Pitesti, 2012.
17. Sfntul nchisorilor - Mrturii despre Valeriu Gafencu, adunate i adnotate de monahul
Moise Iorgovan de la Mnstirea Oaa, Agnos, 2007.
18. Sima, Horia, Era libertii. Statul Naional-Legionar. Vol. I i II, Bucuresti, 1995.
19. Idem, Prizonieri ai puterilor Axei, Constanta, 2005.
20. Idem, Sfritul unei domnii sngeroase, Bucuresti, 1995.
21. ru, Virgiliu si Ciupea, Ioan, Mortii penitenciarului Aiud 1945-1965, Cluj, 2003.
22. uea, Petre, Procesul organizatiei "T", Bucuresti, 2000.