,,Am fost medic la Gherla" - memoriile unui tanar cu un destin frant in inchisorile

comuniste
Sebastian Lungu,

,,Grupul Ioan Faliboga" si organizatia initiata de acesta la Targu Mures in anii '50, cu scopul rasturnarii
regimului instaurat abuziv la 23 august 1944, au intrat foarte repede in vizorul organelor de Securitate
comunista, care, in contextul Revolutiei ungare din octombrie 1956, s-au grabit sa efectueze arestari si sa ceara
tribunalului militar pedeapsa cu moartea pentru lideri si ani grei de condamnare la recluziune pentru aderenti.

Studentul medicinist Alexandru Maier, vinovat de a fi tradus din romana in limba maghiara un manifest, fiul
unuia dintre cei trei capi ai miscarii, a infundat puscaria pentru mai mult de sapte ani, fiind gratiat abia in 1964.
In timpul executarii pedepsei, a avut ,,sansa" sa lucreze, alaturi de alti medici detinuti, la spitalul-penitenciar din
Gherla, dobandind o experienta unica profesionala si umana. Memoriile sale au fost redactate dupa 1990 - "Am
fost medic la Gherla" - de Alexandru Maier.

Alexandru Maier s-a nascut in 1934, la Targu Mures si a devenit student al Facultatii de Medicina, cu limba de
predare maghiara in 1952. In 1956 - an cand, in tara vecina de la vest, au avut loc evenimentele cunoscute sub
numele de Revolutia ungara, o miscare populara indreptata impotriva dictaturii bolsevice si a ocupatiei
sovietice, inabusita in sange de trupele Armatei Rosii - avea sa-i schimbe destinul si sa inceapa calvarul
studentului medicinist Alexandru Maier de atunci.

Trei targmureseni, printre care si tatal sau, contabil la Directia Sanitara, au pus la cale infiintarea unei
organizatii ,,contrarevolutionare", de care tanarul, ce abia implinise 22 de ani, habar n-avea: Comitetul National
de Eliberare - CNE.

,,Procesul Faliboga a avut loc la Sibiu si a avut un specific aparte, cu o componenta etnica. Au fost arestati in
acest proces peste 200 de oameni, iar 70 au fost condamnati. Alexandru Maier este unul dintre supravietuitori.
Multi au murit in inchisorile comuniste." povesteste istoricul si jurnalistul Nicolae Balint

A tradus un manifest si a facut peste 7 ani de inchisoare

Implicarea lui Alexandru Maier a fost aceea de a traduce un manifest in romana, la cererea tatalui sau, fiul fiind
bun cunoscator al limbii maghiare literare. Un ,,turnator"a pus totul pe tava Securitatii, care a inceput urmariri, a
realizat inscenari, iar in final arestari. Organizatia a fost deconspirata, iar absolut toti cei implicati - unii fara a fi
intreprins ceva, au fost condamnati.

Cei trei initiatori, printre care si tatal lui Alexandru Maier, au fost condamnati la moarte, iar restul la pedepse
grele, privative de libertate.

"Mi-a povestit ca a fost arestat impreuna cu tatal lui, care desi era speriat incerca sa-i induca o stare de calm. A
fost batut la Targu-Mures de colonelul Bataga, pe care il cunostea si il stia pana atunci ca un om la locul lui si
nu i-a inteles atunci comportamentul. A suferit traume puternice si dupa ce a iesit din inchisoare. Tot timpul se
simtea supraveghet" completeaza istoricul N. Balint

Actul de trimitere in judecata pentru Alexandru Maier a cuprins urmatoarele capete de acuzare: calitatea de
membru al organizatiei antistatale CNE; tentativa de a recruta noi membri; incercarea de multiplicare si difuzare
de manifeste; tentativa de aruncare in aer a statuii lui Stalin din piata cu acelasi nume a orasului; detinere ilegala
de armament - un pistol ascuns initial intr-o lada cu faina.

Tanarul a primit un avocat din oficiu, care mai mult a acuzat decat sa pledeaze pentru cauza clientului sau, iar
acuzatul a primit doar trei minute pentru a se apara. Pedeapsa propusa a fost crima de uneltire contra ordinii
sociale, adica 15-25 de ani de detentie.

Alexandru Maier a refuzat sa semneze actul incriminator: nu a fost membru al acelui Comitet, despre care, abia
citindu-si dosarul, a aflat ca exista; nu a recrutat niciun membru; nu a multiplicat si difuzat manifeste. A
recunoscut insa ca a stiut de existenta unui manifest si ca a detinut arme - iar ,,povestea cu statuia a fost o
provocare ordinara pusa la cale de Securitate si - in practica - de un asa-zis prieten si nu a avut nicio urmare".
Prin urmare a solicitat schimbarea incadrarii cel mult in cea de nedenuntator, si a cerut scoaterea din dosar a
patru declaratii, descoperind semnatura sa plastografiata.

In cartea publicata dupa 1990, Alexandru Maier povesteste:

,,Am fost din nou injurat, facut porc, nemernic, obraznic, nu de anchetatori, ci chiar de domnii procurori (sunt si
acum, bine merci, <<pasnici>> locuitori ai Targu Muresului); pana la urma, au fost nevoiti sa desfaca dosarul,
au scos cele patru declaratii, au reformulat actul de trimitere in judecata, asa cum cerusem. Ma gandesc ca tot
am castigat ceva, a meritat sa fiu incapatanat, sa nu cedez. Asta s-a intamplat la 19 aprilie (1957, n.n.), zi in care
am crezut ca se terminase ancheta." descrie Alexandru Maier in cartea "Am fost medic la Gherla"
Anchetele care decursesera si pana atunci, cu diferite grade de ,,intensitate", in beciurile Securitatii din Targu
Mures, au continuat. S-a incearcat si o tentativa de cooptare a lui ca informator:

,,Pentru ca, uite, noi ne-am interesat, esti un tip valoros, un student eminent, e pacat de banii pe care statul i-a
investit in tine sa te pierzi asa prin puscarii; ne-am gandit sa te eliberam (...) dar va trebui sa semnezi o hartie"
mai povesteste in carte autorul.

Tanarul a fost eliberat pentru scurt timp, apoi rearestat. Au urmat interogatorii de zi si de noapte pana la
epuizare, mai ales prin supunerea inculpatului la privarea de somn, in sediile Securitatii din Sibiu.

Apoi, inculpatul a fost readus la Targu Mures, mutat la Jilava, si, in cele din urma, prezentat in fata Tribunalului
Militar. Dar confruntarea cu autoritatile nu s-a terminat, ci a continuat in septembrie 1957 cu ,,recursul", la
Bucuresti, iar apoi o indelungata asteptare in fortul nr. 13 Jilava - in conditii de continuu stres psihic si fizic, de
infometare, boala si umilinte, si de izolare intr-o celula anume, atunci cand incalca, la capatul rabdarii,
regulamentul de puscarias. La Craciunul anului 1957 a ajuns la Gherla.

Datele istorice confirma existenta CNE

CNE (Comitetul National de Eliberare) era alcatuit din cadre didactice, fosti magistrati, personal al CFR (de
unde extinderea in localitati din Ardeal), medici, agricultori, sub denumirea de ,,gruparea Ioan Faliboga". Initial,
scopul fusese obtinerea unor revendicari salariale; ulterior, miscarea s-a radicalizat, intocmindu-se un plan de
rasturnare a regimului. Pedepsele pronuntate in cazul a 67 de inculpati au insumat peste 200 de ani de
inchisoare, plus trei condamnari la moarte. Partidul unic a trimis la Targu Mures, pentru a superviza anchetele,
pe insusi generalul maior Nicolae Ceausescu, atunci sef al Directiei Politice Superioare a Armatei3.

"Toata cinstea pentru detinutii politici din inchisorile comuniste. Ei au luptat pentru democratie, pentru
pluripartinism politic, pentru o presa libera. Am o mare stima fata de toti detinutii din acea vreme. L-am
cunoscut si eu pe Alexandru maier si ii stiu povestea" completeaza profesorul de istorie Simion Bui

Alexandru Maier cooptat in echipa medicilor din penitenciarul Gherla

In 5 mai 1958 detinutul Maier Alexandru a fost cooptat, in calitatea sa de fost student medicinist, in echipa
medicala a penitenciarului, alaturi de doctorii Gheorghe Cornea si Petre Orasanu, farmacistul Nicolae Bobancu,
un fost student la Medicina din Cluj si cei doi frizeri ai inchisorii, toti sub comanda asprului medic oficial al
puscariei, Ioan Sin. Motivul era unul singur: cresterea impresionanta a numarului detinutilor, asociata riscului
alterarii sanatatii acestora, in conditiile oferite de sistemul penitenciar.

,,La sfarsitul anului 1958, deja la Gherla erau incarcerati peste 11.000 de detinuti politici. (...) Era enorm pentru
o inchisoare cu o capacitate de 3-4.000 de detinuti. Dormeau cate cinci detinuti in doua paturi. Recordul il
detinea celula nr. 65, de 4/3 m, cu 12 paturi supraetajate, in care la un moment dat se aflau 69 de suflete. Cand
se deschidea usa acestei celule, oamenii se revarsau in afara" scrie intr-un citat din cartea memorialistului.

Cum se puneau diagnosticele in inchisorile comuniste

Tot in cartea lui Alexandru Maier se vorbeste despre patologia dominata, si anume de tuberculoza.
Diagnosticele se puneau aproape in exclusivitate pe baza anamnezei, a simptomatologiei, a examenului clinic.
Medicamentele, ca si materialele sanitare, lipseau ori erau insuficiente, iar cele cerute - absolut necesare in
situatii limita - soseau cu mare intarziere. In aceste conditii, el si alti detinuti incercau macar cu o vorba buna sa
aline suferintele celor grav bolnavi. Umbla adesea cu ,,tulumba" in spate pentru a face dezinsectii, pulverizand
cu ,,celebrul" DDT paturile, saltelele, cearceafurile, ,,chiar si efectele personale si, pentru amatori, si corpul".

In cartea sa memorialistul descrie un episod in care a fost adus un detinut care suferea de o boala grava.

,,Un bolnav intr-o stare grava este adus de la Vacaresti; va ,,beneficia" - situatie cu totul neobisnuita - de o
celula proprie si de ingrijirea devotata a doi voluntari, care i-au fost alaturi pana la deces. Suferea de cancer
rectal inoperabil. N-ar fi fost eliberat, orice i s-ar fi intamplat, pedeapsa trebuia executata! ,,Exista pe lume
mirosuri mai mult sau mai putin oribile, dar nimic nu se poate compara cu mirosul pe care-l emana un bolnav cu
un astfel de diagnostic. Depaseste orice inchipuire. (...) Chiar pe coridor plutea o miasma insuportabila. (...) Si
cei doi ingrijitori voluntari au stat tot timpul langa el (...) pana cand acesta si-a dat obstescul sfarsit cu
demnitate, ca o fiinta umana si nu ca un animal!"

Alexandru Maier a fost eliberat in urma amnistiei detinutilor politici, din 1964

Fostul detinut a incearcat sa se reinscrie pentru continuarea studiilor medicale, dar rectorul, un comunist
convins, a respins cererea fostului student al Facultatii din Targu Mures. Desi s-a adresat diverselor foruri,
raspunsul a fost negativ. Alexandru Maier s-a angajat translator la combinatul chimic, iar apoi, a dat admitere la
scoala tehnica dentara. Pana la urma, dupa doi ani si jumatate, a fost reinscris la Medicina.

In cartea sa, tanarul descrie politizarea invatamantului, ,,carierismul in floare", modificarea juramantului lui
Hipocrate, care stipula adeziunea la politica regimului, iar cand, dupa ani, i s-a aprobat dosarul pentru
specializarea in chirurgie, a fost prea tarziu, din cauza varstei.

Arestat din nou in 1987

In 1987, a fost din nou arestat si condamnat la doi ani, dar a scapat dupa sase luni, printr-un decret de amnistie
semnat de Ceausescu.

Doctorul Alexandru Maier si-a redactat memoriile la peste treizeci de ani de la incercarile pe care destinul i le-a
harazit sa le traiasca si, mai ales, dispunand de o alta perspectiva asupra acestora, prin schimbarile politice
survenite dupa 1989.

"A murit in anul 2012. In anul 2008 cand a venit la lansarea cartii "Procuratura Militara Mures" mi-a spus ca ii
multumeste Partidului Comunist Roman ca nu are diabet. Avea umor si spunea ca a mancat atat de multa sfecla
si varza, mancarea fiind foarte saraca, incat nu avea cum sa faca diabet, aceasta fiind boala celor bogati, spunea
el" mai povesteste jurnalistul si istoricul Nicolae Balint.

Poate ca timpul scurs, uitarea omeneasca, preocuparea de a-si reinnoda firul vietii personale si profesionale de
dupa eliberarea sa din 1964, dorinta de a respira aerul libertatii furate, ba chiar un optimism funciar si salvator l-
au determinat sa vada, uneori edulcorat, intamplari si fapte din, altminteri, celebra temnita comunista Gherla.

Pentru descrierea asistentei medicale in conditiile dure ale unui penitenciar destinat detinutilor politici din acea
perioada, cartea sa ,,Am fost medic la Gherla" ramane un pretios document iatroistoric. O noua editie a lucrarii
sale a aparut la editura ,,Vremea", in 2009.
Medicul Alexandru Maier a murit in anul 2012 la varsta de 78 de ani.