CREAREA UNUI SUPRAOM

dr Raymond W Bernard

Cuprins: (doar pentru acest fragment)

PREFATA:

PARTEA I

CAPITOLUL 1 ENDOCRINOLOGIE BIOFIZICĂ (Regenerarea sexuală a omului: Elixirul vieții)

CAPITOLUL 2 SUBLIMAREA FIZIOLOGICĂ A SEX- ENERGIEI

CAPITOLUL 3 CAUZA ȘI TRATAMENTUL EMISIEI SEMINALE

CAPITOLUL 4 VINDECAREA MENSTRUAȚIEI ȘI PREVENȚIA MENOPAUZEI

CAPITOLUL 5 PERICOLELE CONTRACEPȚIEI ȘI ALE AVORTULUI

PARTEA III-a LEGILE DIETETICII

CAPITOLUL 7 VEGETARIANISM - FUNDAMENTELE REGENERARII RASEI UMANE

1. DE CE ALIMENTELE DE ORIGINE ANIMALĂ SUNT NEIGIENICE

2. NECESARUL DE PROTEINE

3. DE CE DIETA NATURALĂ A OMULUI ESTE FRUGIVORĂ

CAPITOLUL 8 RELELE DEPENDENȚEI DE PÂINE (De ce grâul este un aliment nenatural)

CAPITOLUL 9 CONDIMENTE DAUNATOARE, STIMULENTE SI NARCOTICE; EFECTELE NOCIVE ALE
ZAHARULUI, SARII, CAFELEI, CEAIULUI, TUTUNULUI SI ALCOOLULUI

1. CONDIMENTE

2. ZAHAR

3.SARE

4.TUTUN

5.ALCOOL

CAPITOLUL 10 VITAMINE SI MINERALE ORGANICE

1. DE CE ALIMENTELE GĂTITE SUNT NEIGIENICE

2. FUNCȚIILE FIZIOLOGICE ALE MINERALELOR ORGANICE

CAPITOLUL 11 DIETA IGIENICĂ

CAPITOLUL 12 CAUZA SI VINDECAEA BOLILOR

1.VINDECAREA CANCERULUI

2.ERORILE TEORIEI GERMENILOR

***********************************************************************

PREFAȚĂ

Creația Supraomului a fost idealul originar care a stat la baza tuturor marilor religii ale lumii în
puritatea lor inițială, înainte de a fi pervertite și degenerate în ecleziasm. Examinând doctrinele
originale ale brahmanismului, budismului, zoroastrismului, orfismului, jainismului, taoismului
etc., găsim în ele firul de aur al unei Religii Universale, pe care noi o numim Biosofie... Știința de
a trăi.

Printre aceste doctrine universale se numără Ahimsa (Non-Violența), Vegetarianismul,

Pacifismul, Continența, Partenogeneza (Nașterea din Fecioară), etc. Scopul paginilor următoare
este de a elucida aceste doctrine fundamentale ale regenerării umane.
Fondatorii marilor religii Brahmanismul (Chrishna), Budismul (Guatama Buddha), Zoroastrismul
(Zoroastru), Religia Maya (Quetzalcoatl), Chrishnaismul esenian sau Creștinismul originar
(Apollonius din Tyana) au fost cu toții supraoameni creați eugenic, produși prin partenogeneză
(fără niciun părinte de sex masculin) și care s-au bucurat de gestații și lactații caste și de nașteri
fără dureri.

Scopul acestor supraoameni a fost de a învăța omenirea legile vieții naturale și ale reproducerii
superioare, prin care să poată fi creați mult mai mulți supraoameni ca ei. Cu toții au predat o
învățătură identică: metode practice pentru atingerea perfecțiunii individuale și rasiale. Cu toții
aveau același obiectiv: crearea conștientă a unei rase de supraoameni. Ei au fost oamenii de
știință, igieniștii și eugeniștii vremurilor lor.

Dar această învățătură științifică a fost invariabil pervertită de clerul fondator al ecleziasticii și al
instituțiilor religioase. Fondate pe baza învățăturilor lor, pe care le-au degenerat dintr-un
organism viu, a devenit o carcasă moartă și în descompunere.

De aceea, a fost nevoie de mulți profeți succesivi și de noi religii, pentru a reafirma, în puritatea
lor originală, doctrinele identice, de natură biosofică, ale regenerării umane, predate de
predecesorii lor; dar care, între timp, au degenerat într-un sistem ecleziastic supernaturalist, de
neînțeles și nepractic, deoarece nu se întemeiază pe legea naturală.

Ceea ce fusese cândva Biosofie și Știință a devenit Teologie și Superstiție, iar lumina a fost
înlocuită de întuneric. Ca urmare, rasa a degenerat și, în loc să evolueze în supraoameni, s-a
degradat în suboameni. Între timp, preoții egoiști au ascuns adevărul, ca nu cumva propriile lor
învățături eronate să devină prea evidente prin contrast. Deși suprimate și ascunse timp de
secole, Învățăturile Originale, cărora oamenii bisericii li s-au opus și au făcut tot posibilul să
distrugă doctrinele științifice și fiziologice ale vegetarianismului și continenței, sunt
redescoperite de cercetarea științifică, care a adus omenirii suferinde și ignorante ceea ce
religiile false degenerate nu au reușit să aducă.

Astfel de cercetări bioștiințifice se situează, prin urmare, la un nivel mai înalt decât religiile
existente și constituie nucleul unei noi religii științifice a vieții igienice și eugenice... cunoscută
sub numele de biofizică. Această nouă religie nu este preocupată de venerarea supraoamenilor
din trecut, ci de crearea altora și mai mari care vor veni.

Biosofia este o religie fără zei imaginari creați de om, fără mesia și salvatori și fără ceruri și iaduri
după moarte. În locul zeilor multitudinari, produse ale imaginației ecleziastice, care nu făceau
decât să divizeze omenirea în facțiuni religioase și rasiale belicoase și să favorizeze războaiele,
persecuțiile și haosul la nivel planetar, Biosofia oferă omenirii un Creator realist, naturalist și
vizibil în, forma Soarelui, care este Dumnezeul Științei și al celor mai vechi religii din Atlantida,
Egipt etc. Cine poate nega faptul că Soarele este Binefăcătorul universal al întregii rase umane și
Dătătorul de viață, nu numai pentru plante, ci și pentru lumea umană. Iar în locul unui rai
imaginar de după moarte pentru sufletele răposate, Biosofia oferă un adevărat Paradis terestru
de care să ne bucurăm în timpul acestei vieți.

De fapt, Biosofia este prima religie din lume care oferă un astfel de Paradis Terestru și care își
pune ca principală preocupare să facă această viață fericită, sănătoasă și prelungită, în loc să se
preocupe de viața de după moarte a sufletelor adepților săi, resemnându-i în același timp la o
existență mizerabilă în timpul vieții lor.

Biosofia este o religie fără biblii, fără superstiții, fără teologii, fără dogme, fără biserici, fără
preoți, fără ceremonialuri prostești, fără supranaturalism și fără zei creați din imaginația
preoților pentru propria lor mărire de sine.

Biosofia, pe de altă parte, este o religie fondată pe cercetarea științifică, pe legile naturale, pe
viața biologică și pe rațiune în locul credinței sau credinței oarbe. Este o religie a umanismului,
care este preocupată de îmbunătățirea umanității, și nu de slujirea unui zeu imaginar și ireal.
Biosofia înlocuiește zeii cu umanitatea ca obiect al slujirii sale și înlocuiește rugăciunile cu viața
umanitară și biologică.

Biosofia este o sinteză a șapte științe biozofice ale regenerării umane. Aceste științe sunt
următoarele: Științele biofizice ale agriculturii, nutriției, bioterapeuticii, endocrinologiei,
eugeniei, antropologiei și cosmobiologiei. Prin aplicarea acestor științe, Superman și Super-Rasa,
pe care Biosofia are ca scop să le creeze, vor lua naștere. Modul în care se poate realiza acest
lucru va fi explicat în paginile care urmează.

Deoarece femeia este creatorul viitoarei rase, regenerarea rasei trebuie să depindă de
regenerarea femeii. Atunci când femeia va deveni un potir pur și potrivit pentru a primi
întruparea ființelor superioare, care necesită o metodă superioară de concepție
(partenogeneza), numai atunci CREAREA SUPEROMENULUI va putea deveni o realitate.

Capitolul I

ENDOCRINOLOGIE BIOFIZICĂ

Regenerarea sexuală a omului: Elixirul vieții

Cele mai multe dintre marile religii ale lumii au fost fondate pe o doctrină de bază: valoarea
continenței sau a castității, de obicei exemplificată în viața sexuală imaculată... sau mai degrabă
în viața non-sexuală... a fondatorilor lor, care trebuia să servească drept model pentru adepții
lor. Cuplată cu această doctrină era cea a Partenogenezei sau a Nașterii din Fecioară, și anume
că nu este necesară comiterea actului sexual pentru a face femeia fertilă, astfel încât să poată fi
practicată continența cu strictețe și totuși rasa să poată continua.

Deși la origine era o doctrină biosofică de regenerare umană, valoarea fiziologică a continenței a
degenerat mai târziu într-o virtute pur morală sau etică, fără semnificație igienică; și, în cele din
urmă, a devenit o realizare exclusivă a unui fiu supranatural al lui Dumnezeu, și, prin urmare,
nepractică pentru majoritatea oamenilor.

Ca urmare, s-a dezvoltat un dualism al ordinelor monahale care pretindeau monopolul asupra
acestei valoroase practici fiziologice de conservare a hormonilor sexuali, ca fiind în afară de
credincioșii bisericii, care erau învățați că sunt păcătoși în mod natural, iar călugării, prin
austeritatea lor, ispășeau păcatele lor și astfel meritau sprijinul lor economic. Prin această
îndoctrinare falsă, religia a devenit un mijloc de răspândire a viciului și a degenerării morale, mai
degrabă decât a castității.

Odată cu decadența vechilor religii, Biosofia este destinată să se ridice ca o Nouă Religie bazată
pe o concepție științifică a valorii fiziologice a continenței ca o conservare a hormonilor sexuali
valoroși a căror pierdere este epuizantă și dăunătoare pentru corp și creier, iar conservarea este
benefică.

Dr. J. R. Brinkley, un eminent endocrinolog, exprimă motivele fiziologice pentru conservarea

hormonilor sexuali după cum urmează :

"Nu m-am abătut de la concepția mea inițială că sursa întregii energii umane este energia
sexuală, ceea ce este un alt mod de a spune că sistemul glandular al omului este un sistem
înlănțuit de serii de bucle de legătură, care se ajută sau se deprimă reciproc. Secrețiile lor, din
care seria glandelor genitale par să aibă puterea de a stimula cel mai direct și, într-o anumită
măsură, de a domina, corpul și mintea umană prin tipul lor particular de hormoni; hormonii
fabricați de glandele sexuale și distribuiți de fluxul sanguin pentru hrănirea tuturor țesuturilor
corpului."

Un medic englez, Dr. Knaggs, scrie despre același subiect: "Continența strictă permite ca esența
acestor secreții sexuale să fie reabsorbită în organism. Acest lucru nu numai că favorizează
sănătatea, ci și dezvoltă acele facultăți creative intelectuale și intuitive care se manifestă în
munca pe care o facem.

Mai mult, atunci când am învățat să controlăm această funcție reproductivă, să întoarcem spre
interior forțele mărețe pe care le reprezintă, am rezolvat una dintre problemele importante ale
existenței care ne apropie de acel stadiu suprauman la care trebuie să ajungem în cele din
urmă." Alchimiștii medievali erau cu adevărat endocrinologi, iar Magnus Opum-ul pe care îl
căutau nu era crearea artificială de aur din plumb, ci sublimarea și rafinarea energiei sexuale.
Care, atunci când i se refuza o ieșire inferioară, se transforma în putere cerebrală superioară
prin ascensiunea forței Kundalini din pelvis spre creier. Conservarea și transmutarea acestei
forțe vitale era Elixirul tinereții veșnice și secretul nemuririi fizice pe care o căutau.

În zilele noastre, fiziologii moderni au fost angajați într-o căutare similară. Cu câteva decenii în
urmă, Brown-Sequards, marele fiziolog francez, a avansat afirmația că principala cauză a
bătrâneții era o diminuare a cantității de lichid seminal absorbit (secreția sexuală internă)
prezentă în sânge; și că vindecarea ei depindea de îmbogățirea sângelui cu această secreție.

El credea că acest lucru poate fi realizat printr-o injecție subcutanată a lichidului spermatic al
unui animal. El nu a reușit să realizeze că o viață igienică și continentală va face ca propriile
glande sexuale ale individului să fie trezite din nou. Cu toate acestea, "Elixirul Brown-Sequard"
s-a dovedit ineficient, deoarece nu a produs decât o revigorare temporară.
Următorul pas în această direcție a fost implantarea directă de glande sexuale animale în
organismul uman. Dar această "grefă glandulară" a doctorului Voronoff, deși a dus la o stimulare
mai îndelungată, nu a produs o vindecare permanentă.

Dacă un om bătrân poate fi întinerit temporar prin implantarea testiculelor unei capre sau ale
unei maimuțe, cu siguranță că nu ar fi îmbătrânit niciodată dacă și le-ar fi păstrat pe ale sale
într-o stare normală printr-o viață continetă. Senilitatea, care este un produs al sterilității, sau
impotența, este un efect secundar al indulgenței sexuale persistente.

Grefa de glande animale, ca și injecția spermatică Brown-Sequard, este o metodă de întinerire

atemporală, ineficientă și falacioasă, care face mai mult rău decât bine. Glandele genitale slabe,
ca orice altă parte slabă a corpului, pot fi readuse la starea lor normală prin conservarea
secrețiilor lor și prin purificarea sângelui printr-o alimentație naturală.

Doctrina ezoterică a Vieții Veșnice nu se referea la existența viitoare a sufletului în ceruri, ci la

nemurirea prezentă a corpului fizic pe pământ. . Nemurirea trebuie obținută chiar acum, în
lumea fizică, printr-o viață igienică și continentă.

Doctrina învierii însemna trecerea de la o stare fiziologică muritoare, în descompunere, la una

nemuritoare, necatabolică. Cei mai mulți dintre noi umblăm pe jumătate morți. Patru cincimi
din celulele creierului nostru sunt inactive ca urmare a faptului că au fost otrăvite de alimente
dăunătoare. Prin întinerirea corpului prin supunerea față de legile naturii, putem fi înviați din
morți; putem fi înviați.

Boala senilității poate fi vindecată definitiv. Moartea nu este un eveniment brusc; ea este
încheierea unui proces lent de moarte. Această moarte, sau dezintegrare celulară, poate începe
la naștere; ea este grăbită prin consumul de alimente moarte, în descompunere, și prin
pierderea lichidului seminal. Acest lichid, atunci când este reținut în organism, devine elixirul
tinereții veșnice.

[Cinci ani pe Cale astăzi. Îl salut pe Hristos din tine. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze și
pacea să fie cu voi. Eu sunt pe Cale. Eu sunt Hristosul... Eu sunt una cu Dumnezeu.]

"Când un om își pierde sămânța în generare sau în indulgență sexuală, își aruncă substanța
creatoare și, astfel, își grăbește moartea... Poate că nu știe care este motivul pentru care
conștiința incertitudinii vieții și teama de moarte îl însoțesc mereu, dar ea există, la omul
obișnuit, normal, dacă este sincer și o recunoaște. Această stare de conștiință este cauzată de
pierderea vieții... viața care ar trebui să fie păstrată în corp pentru propria sănătate și creșterea
vitalității și întărirea minții". Păcatul lui Onan, risipa de lichid vital, este pedepsit cu moartea.
Această pedeapsă nu este un act de răzbunare supranaturală, ci consecința fiziologică a pierderii
puterii care animă trupul. Ea nu se produce brusc, ci treptat. Această moarte treptată, pe care o
numim bătrânețe, este rezultatul natural al indulgenței sexuale.

Părul cărunt nu trebuie venerat; el este un simbol al unei tinereți sălbatice și risipite. Cel care
trăiește așa cum natura a vrut ca omul să trăiască, în castitate absolută, nu va îmbătrâni
niciodată. Continența pe tot parcursul vieții și o dietă bazată pe fructe vor asigura o tinerețe
perpetuă.

Faptul că bătrânețea este pur și simplu produsul slăbirii glandelor sexuale ca urmare a
abuzurilor anterioare este dovedit de următoarele declarații ale doctorului Voronoft: "Bătrânii
decăzuți sunt, în realitate, eunuci. Ei au fost castrați ... Nu am cunoscut niciodată un eunuc care
să depășească vârsta de șaizeci de ani".

"Cu mult înainte de moarte, ei au înfățișarea unor bătrâni și de aici am putea fi tentați să le
atribuim o vârstă foarte înaintată, dar aceasta ar fi o pură iluzie. Ei au toate aparențele de a fi
efectiv îmbătrâniți: pielea uscată, corpul umflat, ochii terni. Au un mers aplecat care dă impresia
că sunt centenari."

"Moartea lor pare a fi sfârșitul normal al bătrâneții, dar verificarea faptelor indică de obicei că
au murit când aveau între cincizeci și șaizeci de ani. Aspectul lor este rezultatul faptului că, lipsiți
de factorul esențial al tinereții și al vigorii, au îmbătrânit prematur și au murit cu mult înainte de
termenul atins în mod obișnuit de oamenii normali.

"Astfel, deci, lipsa secrețiilor interne ale glandelor sexuale scurtează viața. Nici nu se putea
altfel; este de neconceput ca un corp lipsit de organele a căror suprimare face ca sângele să fie
sărac, oasele fragile, mușchii mai slabi, grăsimile mai abundente, alimentația imperfectă, să nu
sufere o slăbire generală, să nu devină mai vulnerabil și mai puțin capabil să lupte împotriva
cauzelor care provoacă întotdeauna moartea cu mult înainte de termenul fiziologic normal.

"Se poate afirma, așadar, că privarea de secreția internă a glandelor interstițiale accelerează
apariția bătrâneții și scurtează viața. Pe de altă parte, menținerea acestei surse de energie vitală
este cea mai bună garanție a longevității. Bărbații care sunt înzestrați cu glande interstițiale
active și la care funcționarea acestor glande nu se stinge, au trăit până la adânci bătrâneți."

În raport cu indivizii din vechile timpuri biblice, ale căror perioade de viață se presupunea că ar
fi existat mai mult de o mie de ani, omul de astăzi este un eunuc care moare prematur.

Longevitatea acestor oameni se datora dietei lor de fructe și castității lor de o viață.
Incontinența crescândă a dus însă la o scădere treptată a duratei vieții, până când aceasta s-a
prelungit doar pentru o sută douăzeci și cinci de ani și, în cele din urmă, pentru numai șaptezeci
de ani.

Cu toate acestea, corpul uman nu trebuia niciodată să decadă sau să moară, ci să trăiască
veșnic, crescând mereu în tinerețe, putere și frumusețe. Bătrânețea și moartea, ca și bolile, sunt
consecințele neascultării continue a legilor naturii.

Metchnikoff a considerat problema bătrâneții dintr-un alt punct de vedere. El a atribuit

senilitatea fermentării și descompunerii bacteriene a deșeurilor din intestine. El credea că a
găsit elixirul tinereții într-un lapte fermentat numit "iaurt", care ar fi trebuit să conțină bacterii
care să le contracareze pe cele toxice.
 Cu toate acestea, el nu și-a dat seama că bacteriile patogene nu se pot dezvolta decât dacă au
la dispoziție materii în descompunere cu care să se hrănească, ceea ce le este oferit atunci când
sunt consumate alimente de origine animală. Și că o dietă bazată pe legume și fructe crude va
menține tractul intestinal într-o stare de puritate perfectă.

Anumite alimente provoacă putrezirea organică, în timp ce altele o împiedică. Mâncând doar
acestea din urmă (legume și fructe proaspete crude), carnea noastră poate fi conservată chimic
și putem deveni mumii vii.

Îmbătrânirea rezultă din contrabalansarea proceselor anabolice (constructive) cu cele catabolice

(distructive); iar o dietă bazată pe fructe crude face ca primele să predomine întotdeauna, astfel
încât țesuturile rămân la nesfârșit la fel de proaspete și pure ca cele ale unui copil.

Dr. Tilney, neurologul, spune : "Există argumente puternice în favoarea teoriei care consideră că
bătrânețea creierului, ca și a altor organe, este rezultatul intoxicațiilor succesive și cumulative
ale vieții. Bătrânețea creierului este mult mai des rezultatul unei boli decât al unui proces
inerent de îmbătrânire."

Thomas Parr, care a dus o viață simplă și nestimulantă la țară, subzistând cu o dietă naturală, a
trăit până la vârsta de 152 de ani. Moartea sa a fost cauzată de alimentele bogate care i-au fost
oferite atunci când regele Angliei l-a invitat la palatul său.O examinare post-mortem a corpului
său, efectuată de Harvey, a arătat că organele sale erau în perfectă stare, glandele sexuale fiind
"mari și voluminoase". Dacă și-ar fi continuat modul de viață de dinainte, nu există niciun motiv
pentru care nu ar fi putut ajunge la al două sutelea an.

Pe insula San Salvador, a fost raportat cazul unui fermier care a trăit până la 180 de ani. Și el
trăia simplu și cast, mâncând doar o singură masă pe zi, folosind carnea foarte rar și postind la
intervale regulate

CAPITOLUL 2

SUBLIMAREA FIZIOLOGICĂ A SEXULUI - ENERGIA

Bărbații și femeile nedezvoltate cred că sexul este o jucărie, ceva care nu are alt scop decât acela
de a le oferi distracție. Dar bărbații și femeile dezvoltate știu că această putere creatoare are
întrebuințări mult mai importante decât aceea de a fi pur și simplu irosită în desfătări
nechibzuite.

Glandele sexuale sunt motoarele corpului uman, generatoarele de energie organică. Această
energie, dacă este conservată, poate deveni forța motrice din spatele tuturor realizărilor în
viață.

Ideea populară conform căreia majoritatea geniilor au dus o viață imorală este falsă... așa cum o
dovedește un studiu al biografiilor lor. Este mai degrabă invers, deoarece capacitatea creatoare,
fie că este vorba de linii artistice sau intelectuale, este o expresie sublimată a aceleiași energii
vitale pe care individul mediu o disipează de obicei prin canale sexuale.

De aceea, superoamenii și marile genii ale trecutului au dus invariabil o viață strict continentă.
Cei câțiva indivizi talentați care nu au făcut-o nu pot fi clasificați printre cei mai înalți din punct
de vedere spiritual. Lucrărilor lor le lipsește o anumită calitate subtilă, prezentă într-o simfonie a
lui Beethoven sau într-un tablou al lui Leonardo da Vinci, care nu rezultă decât dintr-o sublimare
a energiei sexuale.

Apollonius din Tyana (care, la vârsta de douăzeci de ani) a spus: "Sunt hotărât să nu mă
căsătoresc niciodată și să mă abțin de la compania tuturor femeilor, oricare ar fi ele".

Următoarele persoane celebre au dus o viață strict castă: Ioan Botezătorul și Iisus, cel mai mare
dintre profeți; Hypatia, Toma a Xempis, Sfânta Ecaterina din Siena, Sf. Tereza, Ioana d'Arc și
Savonarola, cei mai mari dintre mistici și martiri; Pitagora, Platon, Aristotel, Thomas Aquinus,
Francis Bacon, Spinoza, Leibnitz, Locke, Pascal și Kant, cei mai mari filosofi, Newton, cel mai
mare dintre oamenii de știință ;Handel și Beethoven, cei mai mari compozitori; și Leonardo da
Vinci, Michelangelo și Rafael, cei mai mari pictori. Următorii mari oameni au trăit continuu în
perioada creativă a vieții lor: Zoroastru, Moise, Buddha, Sfântul Pavel, Plutarh, Sfântul Augustin;
Dante, Sfântul Francisc, Erasmus, Descartes, Voltaire, Diderot, Milton, Schopenhauer, Nietzsche
și Tolstoi.

Castitatea supraomului se datorează unor motive fiziologice, nu unor convingeri religioase sau
teologice. Aceste motive, care constituie un corp de fapte fiziologice noi, care se referă la
originea și transformările energiei vitale, precum și la relația intimă existentă între glandele
genitale și sistemele limfatic, vascular și nervos.

Corpul uman este ca un dinam, care își trage energia electrică direct din eter.Prin respirația
plămânilor și a pielii, energia eterică este absorbită în corp, colectându-se la nivelul Plexului
Solar, bateria sistemului nervos simpatic.De aici, această energie electrică (Forța Vieții) trece la
glandele sexuale unde, în combinație cu elemente provenite din sânge, se condensează în
lichidul seminal.Prin această secreție, energia vitală este transmisă către diferitele glande
endocrine, centre nervoase și organe ale corpului.De la ovare (la bărbat, testiculele), secreția
sexuală este transportată de către oviducturi (la bărbat, canalele deferente) la uter (la bărbat,
veziculele seminale).Acest din urmă organ, care are rolul de receptacul seminal, este înconjurat
și străbătut de o rețea de vase limfatice care absorb și aspiră lichidul sexual pe măsură ce acesta
se formează (la ambele sexe).Acest lichid seminal absorbit limfatic este apoi colectat la
Receptaculum Chyli (?), de unde este trimis în sus, prin canalul toracic, în vena subclaviculară
stângă, în timp ce intră în inimă. Astfel, el vitalizează sângele, dându-i capacitatea de a
transforma materialul alimentar inert în țesut viu, fiind transportat de acesta în toate părțile
corpului.

Prin artera carotidă, secreția sexuală transmutată este transportată de sânge până la creier,
pentru a hrăni și energiza celulele acestuia. În plexul coroidian al celui de-al treilea ventricul
cerebral și în corpul hipofizar, ea este transformată în lichidul cerebro-spinal și în pituitrină, care
curg prin cavitatea creierului și a coloanei vertebrale, generând electricitate nervoasă.
Din acest motiv, o pierdere persistentă de lichid seminal, provocând o reducere a cantității și
concentrației de lichid cerebro-spinal, produce o stare de devitalizare a sistemului nervos, pe
care o numim "neurastenie".Astfel de consecințe urmează practicilor de control al nașterilor.În
fiecare noapte, în timpul somnului, se fabrică o nouă rezervă zilnică de lichid cerebro-
spinal.Energia absorbită din eter de către sistemul nervos simpatic (ale cărui terminații nervoase
din piele constau în guri minuscule, care se deschid și se închid ritmic) este transmisă prin
intermediul secreției sexuale către sistemul nervos central, care este apoi reîncărcat electric.
Atunci când această energie stocată în lichidul cerebro-spinal, după activitățile de peste zi, este
din nou consumată, apare o stare de somnolență sau o dorință de somn.În mod normal, este
nevoie de trei până la cinci ore pentru ca această reîncărcare a sistemului nervos central să aibă
loc.

Apoi trebuie să ne trezim imediat, pentru că un somn excesiv ar putea face ca energia nou
generată să se risipească (prin activitatea cerebrală necontrolată a viselor.

Prin intermediul secreției sexuale se transformă elementele necesare pentru hrănirea celulelor
creierului și a nervilor; de la starea lor brută, așa cum sunt obținute din alimente, la starea
vitalizată în care pot fi încorporate în țesutul nervos. Glandele sexuale sunt centre ale
metabolismului fosforului; ele extrag fosforul brut din alimentele asimilate, transformându-l
chimic (ca secreție a lor), astfel încât să poată fi absorbit și utilizat de celulele creierului.

Dacă o parte din acest lichid vital scapă (voluntar sau involuntar), sângele este golit de fosfor, iar
creierul este privat de hrana sa. Fiecare picătură de lichid seminal care se pierde din organism
ne aduce mult mai aproape boala, dereglările nervoase, declinul mental, bătrânețea și
moartea.Până când această pierdere de energie vitală (la femei, scurgerea secrețiilor vaginale și
uterine, care este deosebit de pronunțată la începutul și la sfârșitul menstruației) nu este
inhibată, cineva este ca un vas care curge, pierzând continuu "apa vieții" și, prin urmare, moare
încet.O emisie seminală este o scăpare a țesutului cerebral incipient.

În trecut, fiziologii credeau că există două secreții sexuale separate, una internă, produsă de
celulele interstițiale, și una externă, produsă de glandele reproductive. Totuși, aceasta era o
presupunere falsă... deoarece secrețiile glandelor genitale (inclusiv glandele uterului și
veziculele seminale, pe lângă ovare și testicule) constituie o unitate indisolubilă, ale cărei
elemente sunt în permanență generate și

absorbite pe cale limfatică. Spermatozoizii și ovulele nu sunt produse la intervale rare, atunci
când sunt necesare în scopuri reproductive, ci în mod continuu. Ei sunt absorbiți de către
limfatică în fluxul sanguin, având o funcție internă de îndeplinit.

Orice scăpare a lichidului seminal implică o pierdere a "secreției interne", care nu este altceva
decât ceea ce s-a numit "secreție externă" atunci când este conservată, absorbită și utilizată
fiziologic.Nu există de fapt decât o singură secreție sexuală, care este o secreție internă, așa-
numita secreție externă nefiind altceva decât o scăpare patologică a acesteia.

Dr. Brinkley, endocrinologul, spune: "Pe scurt, consider că atât secrețiile externe, cât și cele
interne ale gonadelor (glandele sexuale în mod colectiv) sunt la fel de valoroase pentru
constituirea țesuturilor corpului și că gonadele în sine nu sunt doar o verigă în lanțul
endocrinilor."

"Gonadele în lanțul endocrinilor ocupă poziția de maestru și ... bunăstarea tuturor substanțelor
endocrine este exact dependentă de bunăstarea gonadelor. Glandele tiroidiene defecte pot fi
reparate cel mai ușor prin repararea gonadelor, și la fel cu toate glandele din lanț."

Glandele tiroidă, hipofiză și pineală, care sunt intim legate de viața mentală și spirituală a
individului, sunt activate direct de lichidul sexual absorbit și transportat la ele de sânge. Există o
interdependență intimă între glandele genitale și glanda tiroidă, așa cum există între aceasta din
urmă și creier.

O secreție tiroidiană mică duce la dezvoltarea unui cretin, a unui pitic idiot... la fel cum o
secreție sexuală diminuată produce un eunuc, un individ subdezvoltat fizic și psihic. La
pubertate, când o cantitate mai mare de secreție sexuală este trimisă în sânge, există o creștere
a secreției tiroidiene, însoțită de o dezvoltare fizică și mentală rapidă. Pe de altă parte, atunci
când secreția sexuală este diminuată, ca în timpul senilității, tiroidele se micșorează și rezultă o
degenerare a corpului și a minții.

Dr. Voronoff scrie: "Nici un organ nu-și poate păstra energia vitală și nu poate funcționa la
capacitate maximă dacă celulele sale nu sunt stimulate și vivificate de secreția internă a
glandelor genitale". "Eunucii furnizează o demonstrație foarte clară a acestui lucru. Toate
organele lor sunt la fel ca cele ale restului omenirii, cu o singură excepție. Privarea acestui singur
organ deprimă, slăbește.funcționarea tuturor celorlalte și aduce o bătrânețe prematură."

"Îndepărtarea acestor organe reacționează atât asupra creierului, cât și asupra inimii, mușchilor,
oaselor și tuturor celorlalte organe. Energia morală și cea fizică se diminuează amândouă.
Abelard, genialul poet, nu a mai scris niciun vers după ce a fost castrat."

Dr. Nicholas spune: "Este un fapt medical și fiziologic că cel mai bun sânge din organism merge
să formeze elementele de reproducere la ambele sexe."

"Într-o viață pură și ordonată, acest material este reabsorbit. Se întoarce în circulație gata să
formeze cel mai bun țesut cerebral, nervos și muscular. Această viață a omului dusă înapoi și
difuzată prin sistemul său, îl face bărbătesc, puternic, curajos și eroic."

" Suspendarea folosirii organelor generatoare este însoțită de o creștere notabilă a vigorii
corporale și mentale și a vieții spirituale. Natura găsește o altă întrebuințare pentru energia
sexuală nefolosită, folosindu-o pentru formarea unui creier mai ager, a unor nervi și mușchi mai
vitali și mai rezistenți".

"În glandele genitale ale animalelor și ale bărbaților sunt secretate elemente chimice puternice
și subtile... absorbite în sânge și de acolo transportate în toate părțile organismului pentru a
energiza, revigora și întări celulele, organele și părțile corpului... inclusiv creierul și sistemul
nervos. Unii au mers atât de departe încât au riscat opinia că bătrânețea se datorează în
principal unei diminuări a aportului acestor secreții."
Natura a dispus ca toate secrețiile glandelor sexuale, atât la bărbați, cât și la femei, să fie
reținute pentru totdeauna în organism, la fel ca și secrețiile celorlalte glande fără canale.
Glandele sexuale sunt singurele glande endocrine ale căror secreții pot scăpa; și trebuie să
căutăm aici cauza fundamentală a dereglărilor glandulare cu simptomele patologice care le
însoțesc.

Dezvoltarea normală și bunăstarea trupului, a minții și a sufletului depind în mod direct de acest
fluid sexual absorbit; și de aceea o viață absolut castă este singura sănătoasă, naturală și
creativă.

Moise a spus: "Dacă sămânța de copulație a cuiva iese din el, să-și spele tot trupul în apă și să
fie necurat până seara"; iar Isus a învățat: "Oricine este născut de Dumnezeu nu face păcat,
pentru că sămânța lui rămâne în el".

CAPITOLUL 3

CAUZA ȘI TRATAMENTUL EMISIEI SEMINALE

În ciuda universalității acestei condții - și contrar învățăturii ortodoxe care o consideră normală -
emisia seminală (la femei, leucoreea, secrețiile de mucus din organele genitale) sunt în mod
hotărât patologice. Ele au cauze precise; și experiența a dovedit că, odată înlăturate acestea, ele
dispar. Ele nu apar la animale și sunt, fără îndoială, rezultatul unei vieți nefirești. Emisiile
nocturne sunt de fapt o formă ușoară de spermatoree, echivalentul masculin al leucoreei.
Leucoreea nu este scurgerea unui lichid lubrifiant în vagin sau a unui mucus inutil, ci a unui
lichid seminal valoros, materia primă a țesutului cerebral (atât al organismului matern, cât și al
celui embrionar). Acest fluid este foarte încărcat cu energie electrică; iar pierderea lui
devitalizează sistemul nervos.

Emisiile seminale involuntare apar la ambele sexe, femela fiind supusă unor pierderi mult mai
mari, în această privință, decât masculul. Faptul că această stare este morbidă este dovedit de
faptul că urmările sale patologice sunt identice cu cele care urmează analogilor săi fiziologici:
masturbarea și actul sexual. Cine este supus pierderilor involuntare nu poate pretinde că duce o
viață castă. Într-adevăr, emisiile seminale repetate implică o pierdere de lichid vital mult mai
mare decât cea provocată de un orgasm ocazional. Prima condiție este una de incontinență mai
mare decât cea de-a doua.

Conform Legii mozaice, un bărbat sau o femeie care avea emisii seminale involuntare era
considerat "necurat" (incontinent sau nesănătos), la fel ca și cel care avea relații sexuale. Pentru
consumatorii de carne, această lege poate să nu pară rațională, dar pentru vegetarieni, așa cum
erau adepții lui Mose, este perfect evidentă. Emisiile seminale se datorează a două cauze
fundamentale: (1) o alimentație greșită (consumul de alimente de origine animală, ouă, lactate,
produse și cereale) și (2)incontinența. Este un fapt fiziologic că emisiile seminale, atât la bărbați,
cât și la femei, pot fi cauzate și agravate de indulgența sexuală și că o viață strict continetă este
factorul cel mai important în vindecarea lor. Ele nu sunt scăpările spermei produse în exces sau
ale unei energii sexuale căreia i s-a refuzat satisfacția, așa cum s-a presupus în mod oficial.

Aproape toate femeile pierd continuu lichid sexual; Apa Vieții scapă încet-încet din corpul lor.
Din acest motiv, femeia este "sexul slab", deși organismul feminin ar trebui să fie la fel de
puternic ca cel masculin (așa cum este la popoarele primitive). Această pierdere persistentă de
lichid seminal (mai ales la începutul și la sfârșitul fiecărui flux menstrual) duce la atrofierea
prematură a ovarelor (menopauza), care este cauza directă a senilității.

Prin reținerea tuturor secrețiilor genitale în organism, ovarele pot continua să funcționeze pe
tot parcursul vieții; și în locul menopauzei și al bătrâneții (care sunt rezultatele nefirești ale unei
vieți incontinente și neigienice anterioare), va exista o tinerețe perpetuă și o păstrare
nedeterminată a capacității de reproducere.

Indulgența sexuală anterioară (fie că este vorba de masturbare, fie de echivalentul ei, actul
sexual) produce o stare de slăbire și prolapsare a organelor sexuale, care induce emisii seminale.
Atunci când cineva este perfect sănătos și duce o viață continentă, tot lichidul sexual generat
este imediat absorbit în circulație; nimic din el nu se risipește. O obstrucție internă a acestei
absorbții limfatice și acumularea excesivă ulterioară de lichid seminal în recipientele sale poate
duce la eliberarea acestuia.

Dormitul cu vezica și rectul pline provoacă o compresie a veziculelor seminale (sau a uterului)
care se află între ele. Acest lucru poate duce la o emisie.

Toate alimentele care sunt constipative sau care irită centrii nervoși sexuali pot provoca emisii
seminale. Printre acestea se numără: carnea, păsările, peștele, fructele de mare, ouăle,
produsele lactate, pâinea, cerealele, prăjiturile, produsele de patiserie, sarea, piperul,
condimentele, zahărul, muștarul, alcoolul, ceaiul, cafeaua, ciocolata, bomboanele și înghețata.

Din cauza efectelor lor iritante și stimulatoare asupra organelor sexuale (provocând
masturbarea la copii), aceste alimente trebuie eliminate din alimentație. Subsistând exclusiv cu
legume și fructe crude și ducând o viață continentă, se poate elimina pentru totdeauna
pierderile seminale involuntare. Această energie conservată va fi apoi transformată în putere
mentală și spirituală.

Experimentele făcute de autoritatea americană în materie de nutriție, doctorul Francis G

Benedict, pe un grup de 24 de tineri colegi de facultate normali, au arătat că emisiile nocturne
sunt produse de conținutul de proteine din alimentație. Supunând acești subiecți la o dietă
săracă în proteine timp de 4 luni, emisiile nocturne au dispărut în majoritatea cazurilor, pentru a
reapărea din nou atunci când a fost reluată dieta anterioară bogată în proteine din carne.
Benedict a arătat că nu numai emisiile nocturne, ci și dorința sexuală și toate fenomenele
sexuale sunt supuse controlului dietetic, în special al conținutului de proteine din alimentație. La
o dietă săracă în proteine, acestea dispar. Acest lucru dovedește că sexualitatea la om este un
efect anormal al unei diete bogate în proteine și că castitatea va deveni regula atunci când dieta
va fi atent reglementată pentru a fi săracă în proteine.
Pentru a vindeca emisia seminală, este necesară o evitare totală a gândurilor, lecturilor,
sentimentelor, asociațiilor și practicilor erotice. Nu trebuie să se fumeze, deoarece nicotina are
un efect otrăvitor asupra organelor sexuale și a secrețiilor lor. Visele lascive sunt reflexe
cerebrale ale gândurilor noastre din timpul zilei; ele pot fi prevenite printr-o direcționare
constructivă a energiilor mentale în timpul orelor de veghe. Emisiile incipiente din timpul
somnului pot fi și ar trebui să fie imediat inhibate și retrase printr-un efort conștient al voinței;
trebuie să ne trezim la prima trezire - indiferent de oră sau de cât timp am dormit -, deoarece
emisiile sunt cel mai probabil să apară spre sfârșitul somnului (după zori), când visele sunt cele
mai prolifice și când vezica urinară și colonul fiind cel mai umflate, induc cea mai mare presiune
asupra veziculelor seminale sau asupra uterului.

Organele sexuale, ca și întregul corp, trebuie spălate zilnic cu apă rece, mai ales la trezire și
înainte de a se culca. Băile de soare sunt foarte benefice; și se recomandă o activitate fizică
suficientă în aer liber. Cel mai bine este să dormiți dezbrăcați sau în cămașă de noapte. Nu
trebuie să se poarte lenjerie de lână; nici centură - pentru că orice lucru strâns în jurul taliei
interferează cu absorbția limfatică a lichidului seminal. Cel mai bine este să se evite ocupațiile
de interior care obligă să se stea toată ziua în șezut și să se facă cele care necesită activitate
fizică în aer liber.

Nu trebuie să se mănânce sau să se bea nimic timp de câteva ore înainte de a se culca. Cea mai
mare masă trebuie să fie la prânz, fără a mânca nimic, cu excepția eventualelor fructe, în timpul
amiezii. Cel mai bine este să vă culcați la scurt timp după apusul soarelui și să vă treziți cât mai
curând după miezul nopții decât mai târziu. Nu ar trebui să dormiți într-un hotel sau pe o saltea
care a fost folosită în mod promiscuu. Nu trebuie să se doarmă nici pe o somiera cu arcuri sau
pe o suprafață moale și elastică. Acest lucru face ca regiunea pelviană a corpului să se scufunde
în jos, ceea ce duce la o congestie a circulației în regiunea genitală, o stare care conduce la
emisii. Trebuie să se doarmă afară, atât iarna cât și vara, pe o suprafață netedă și tare (cum ar fi
o saltea subțire așezată pe scânduri), fără a folosi perne. Cel mai bine este să se doarmă pe
partea dreaptă.

*Beals: "Puterea de regenerare"

CAPITOLUL 4

VINDECAREA MENSTRUAȚIEI ȘI PREVENȚIA MENOPAUZEI

S-a spus: „Între toți locuitorii lumii civilizate nu există o femeie perfect sănătoasă”. Acest lucru se
datorează în mare măsură faptului că femeile au fost întotdeauna foarte prost educate și induse
în eroare cu privire la lucruri de importanță vitală pentru ele. Credința tradițională că un flux
periodic de sânge din organele genitale feminine, de la pubertate până la menopauză, este un
eveniment perfect sănătos, natural și necesar, că un flux rar, sau deloc, în perioada obișnuită,
este un semn de sănătate proastă și că o persoană care nu are poate să nu conceapă, sunt
complet false și sunt contrare dovezilor fiziologice.

Nu cu mult timp în urmă, profesia medicală credea că este în avantajul unui pacient să-și scoată
„sângele rău” prin tăierea unui vas sau prin lipitori. Cu toate acestea, acum știm că aceasta este
o practică dăunătoare pentru ca sângele este un lichid omogen. ceea ce este eliminat nu este
„sânge rău”, ci fluidul care vitalizează, hrănește și întărește corpul. În acelasi fel vechea
concepție despre menstruatie ca proces de purificare a fost abandonată de lumea științifică.
Menstruația este o hemoragie periodică a organelor reproducătoare feminine, rezultată din
anumite cauze clare, a căror retragere va elimina această pierdere anormală de vitalitate.

Edward Carpenter, în cartea sa mult citită, „Love’s Coming of Age”, spune; „Nu există nicio
îndoială că menstruația, așa cum apare astăzi în numeroase cazuri, este o stare patologică și în
afara ordinii naturii. În animale pierderea periodică - este atât de mică încât abia poate fi
observata, iar printre rasele primitive ale omenirii este marcant mai mică decât printre rasele
superioare și ulterioare. Prin urmare, presupunem că excesul său actual este atribuit anumitor
condiții de viață care au prevalat timp de secole” și pe care au acționat continuu pentru a
provoca o dispoziție febrilă a sexualitatii și o tendință ereditară la manifestări recurente ale unui
caracter bolnav, Printre condițiile de viață care, după toate probabilitățile, acționează astfel:

(1) viața interioară și ocupațiile femeii care conduc la degenerarea sistemului neuro-muscular,
slăbiciune și inflamabilitate;

(2) creșterea pasiunii sexuale atât la bărbați, cât și odată cu creșterea luxului și a artificialismului
în viață;

(3) Supunerea la folosirea neîngrădită și chiar la abuzul de catre barbat, care a avut loc în mod
inevitabil, de îndată ce ea [cu schimbările survenite în vechea viață tribală] a devenit obiectul și
sclava lui și care a continuat de atunci. Aceste trei cauze împreună ,actionand impreuna pe o
perioadă atât de lungă, sunt suficiente pentru a fi indus în organism un obicei morbid și excesiv
in organismul femeii; și dacă este așa, putem spera că, odată cu eliminarea excesului însuși, o
mulțime vastă de mizerie umana [concomitentă] și pierdere a puterii vietii să dispară".

Rușinea universală și secretul cu care femeile privesc menstruația, așa cum fac cu orice boală a
organelor de reproducere, indică caracterul patologic al acesteia. Și nu trebuie decât să
observăm simptomele morbide care însoțesc menstruația pentru a ne convinge de
corectitudinea unei astfel de concepții și că Moise a fost îndreptățit să clasifice femeia aflată la
menstruație împreună cu persoana care a pierdut lichidul seminal, fie involuntar, fie prin
indulgență voluntară, ca fiind „necurati”.

Cele mai importante din aceste simptome se referă la tulburări ale inimii și ale sistemului
vascular. Pierderea de sânge face ca inima să bată mai repede pentru a pompa o cantitate mai
mică de sânge prin corp. Această imagine periodică a inimii duce la tulburări cardiace ulterioare,
deoarece inima a fost proiectată pentru o cantitate constantă, nu variabilă, de sânge în
circulație. Acest lucru are ca rezultat bătăi rapide și palpitatii ale inimii, înroșiri și paloare bruște,
pulsații puternice în arterele carotide (care duc până la creier) și o diminuare a hemglobinei.

Menstruația este însoțită de un flux de sânge către organele genitale, o presiune în partea
inferioară a abdomenului și o sensibilitate a regiunii pelvine. Membranele mucoase ale labiilor și
vaginului devin umflate; clitorisul devine vizibile {conspicuous}; iar in pasajul genital apare o
usoara secretie. Rezultă o stare de sensibilitate anormală și iritabilitate a organelor sexuale.

Deoarece fluxul menstrual este indus și sporit de hiperemie sexuală sau congestia vasculară în
uter, la fel și aceasta este cauzată de o dietă greșită. După cum am menționat anterior,
mucoasele vaginului sunt similare cu cele ale nasului; si precum mancarea proasta (amidon,
zaharuri si alimente de origine animala, care genereaza toxine acide in sange) poate duce la o
afectiune catarala, o secretie cronica de mucoasa, in aceasta din urma, la fel poate provoca
emisii de mucoasa vaginala si uterina (lichidul seminal) . Leucoreea este echivalentă cu o răceală
în nas și se datorează în primul rând dietei greșite (precum și răsfățului sexual). La bărbați, apare
o formă indirectă de menstruație, prin mucoasele nazale: aceasta este de obicei consecința
emisiilor seminale, care, la rândul lor, sunt cauzate de pâine și alte alimente care formează
mucus. Vom putea exprima relația după cum urmează:

DIETA GRESITA -- EMISII SEMINALE (leucoree sau orgasme sexuale) -- MENSTRUATIE --

MENOPAUZA -- SENILITATE -- MOARTE

Menstruația poate fi redusă și în cele din urmă eliminată prin adoptarea unei diete igienice. O
anumită fată, care poseda forță și vitalitate rar întâlnite la femei, a dezvăluit faptul că, de când a
început să trăiască cu o dietă fructiferă, fluxul ei menstrual s-a redus la doar câteva picături,
provocându-i nici cel mai mic disconfort și nici impiedicand-o de a merge sa se scalde (bathing).
O altă fată, în vârstă de șaptesprezece ani, după ce a adoptat o dietă vegetariană, nu a avut
menstruația timp de un an, timp în care a fost înzestrată cu sănătate, putere și abilități
superioare. O prietenă de-a ei, care, pentru a reduce menstruatia, a ținut aceeași dietă, nu a
menstruat timp de șase luni. Cu toate acestea, din moment ce a fost supusă vechii superstitiei
medicale , afirmația că întreruperea menstruației înainte de menopauză este întotdeauna
patologică și periculoasă, îngrijorarea a adus-o într-o stare nervoasă. Ea a mers la un medic care
a atribuit cauza necazului ei suprimarii menstruale și a fortat menstruația prin pastile. (Așa sunt
femeile induse în eroare și rănite de concepții tradiționale false.)

Atunci când menstruația este vindecată, prin aplicarea metodelor higienice (ceea ce nu
înseamnă suprimarea ei, ci înlăturarea cauzei sale), nu va exista menopauză sau atropie a
ovarelor, care rezultă din pierderea persistentă a lichidelor seminale și menstruale. Ovarele vor
continua atunci să funcționeze pe tot parcursul vieții, iar capacitatea de reproducere va fi
păstrată până la o vârstă foarte înaintată, ca în cazul Sarei, care l-a născut pe Isaac la vârsta de
nouăzeci de ani. Acest lucru este dovedit de experimentele recente în domeniul radiațiilor
glandulare. "Am fost obișnuiți să credem că menopauza a fost o consecință inevitabilă a naturii.
Acum știm că aceasta este o presupunere falsă. Un medic newyorkez a iradiat o femeie de 63 de
ani care a cunoscut menopauza la 46 de ani. La 64 de ani, doamna a dat naștere unui copil".
Este cunoscut faptul că relațiile sexuale excesive, în special atunci când sunt folosite măsuri
contraceptive, pot provoca bariere. Menopauza, care este o stare nenaturală de sterilitate,
poate fi vindecată printr-o alimentație naturală și prin conservarea totală a lichidelor seminale.
Senilitatea și moartea pot fi astfel vindecate definitiv.

Uterul și vaginul conțin glande care produc o secreție în plus față de cea a ovarelor. Vasilele
limfatice care înconjoară aceste organe absorb în permanență acest lichid vital pentru
îmbogățirea sângelui și revigorarea sistemului nervos. Trăind după un regim alimentar natural și
menținând corpul într-o stare de sănătate perfectă, nici un lichid seminal sau sânge nu va fi
vreodată evacuat din organele sexuale feminine.

Uterul se află în poziție orizontală, închis și înclinat în jos, astfel încât să poată fi reținute toate
fluidele glandulare din el. Cu toate acestea, o vezică și un rectus dilatat îl vor ridica în poziție
verticală. Cu capătul deschis în partea de jos, comprimându-l și storcându-i conținutul. Această
deplasare a uterului (produsă de constipație și de purtarea unui corset), în plus față de
inflamația mucoaselor genitale, produsă de toxinele din sânge și de relațiile sexuale, duce la
leucoree, care, la rândul ei, provoacă menstruația. Este, prin urmare, foarte important ca
organele digestive să fie menținute scrupulos de curate, prin adoptarea unei diete cu legume
crude, fructe și nuci. Alte afecțiuni higienice pentru menstruație sunt: exerciții fizice suficiente în
aer liber, respirație profundă, consumul de apă de izvor din abundență, băi de soare, băi de
șezut reci și dormitul în aer liber, pe o suprafață netedă și tare.

Secrețiile glandelor uterine, vaginale și ale glandei Bartholin, ca și cele ale ovarelor, au o funcție
internă importantă. Nu ar trebui să li se permită niciodată să scape. Această pierdere vitală (fie
prin orgasme, fie prin luchorrea sau mucusul evacuat la menstruație), devitalizează organismul
ducând la atrofierea prematură a ovarelor (menopauza și senilitatea). Principala cauză a acestei
secreții mucoase din vagin este alimentația greșită. Prevenirea ei depinde de eliminarea din
alimentație a cărnii, a puiului, a peștelui, a ouălor, a produselor lactate, a zahărului alb, a
alimentelor gătite, a cafelei, a ceaiului, a sării, a pâinii și a cerealelor. Eliminând astfel cauza
dietetică a secreției de mucus uterin, menstruația va dispărea automat.

Orice lucru legat în jurul taliei, un corset sau o curea, interferează cu respirația abdominală
naturală provocând o respirație toracică, congestionează circulația pelviană și constrânge
canalele limfatice care transportă lichidul seminal absorbit. Prin urmare, îmbrăcămintea trebuie
să rămână agățată de umeri. Organele sexuale nu ar trebui să fie supraîncălzite prin faptul că se
acoperă prea mult în timpul perioadei menstruale.

Oxigenarea completă a sângelui cu aer pur reduce scurgerile menstruale. Acizii din sânge
rezultați din consumul de carne, ouă, pâine și dulciuri îl fac să fie foarte subțire și să curgă liber,
în timp ce un sânge alcalin, bogat în minerale organice, obținut din crudități și fructe, se
coagulează imediat după expunerea la aer pentru a vindeca menstruația.

Este foarte important să respectați cu strictețe dieta cu legume, fructe și nuci crude, eliminând
toate celelalte alimente, pe lângă aceasta, este necesară o viață strict continentă în gândire,
sentiment și acțiune. La fetele tinere, menstruația poate fi indusă prematur de romane erotice și
de filme de cinema.

Exercițiul următor, prin întărirea mușchilor uterului și ai vaginului, va ajuta la conservarea

lichidului seminal, la vindecarea menstruației și la asigurarea unei nașteri fără dureri. Stați cu
spatele la un stâlp vertical sau la trunchiul unui copac, apoi aplecați-vă spre spate apucând cu
mâinile trunchiul copacului și coborâți cât mai jos cu putință, coborând din ce în ce mai jos în
fiecare zi până când capul atinge în cele din urmă pământul. Prin contracția mușchilor pelvieni,
ridicați-vă încet în poziția inițială. Urmează o respirație abdominală profundă și repetați
exercițiul până la primele semne de oboseală.

Hyram Butler, un pionier în domeniul învățării femeilor cum să învingă luara (?) și menstruația
spune că la multe femei scăparea fluidului vital este aproape imperceptibilă, astfel încât numai
experiența o poate învăța când se conservă complet. Poate exista o scăpare frecventă, poate
doar o picătură la un moment dat, fără nicio senzație prezentă, aceasta este eliminată prin
frecarea hainelor și astfel scăparea forțelor vitale continuă continuu și există adesea o epuizare
mai completă decât în cazul unei persoane care pierde prin orgasme frecvente.

În multe cazuri, această pierdere treptată este singura modalitate prin care fluidul vital scapă,
în altele, când natura sexuală este activă și fluidul vital este generat rapid, poate exista uneori,
pe lângă această pierdere treptată, un orgasm involuntar.

Prin urmare, femeile au de urmărit și depășit aceste două aspecte: pierderea treptată a
lichidului vital și o pierdere bruscă prin orgasm. Primul pas în această direcție este, bineînțeles,
evitarea stimulării sexuale de către sexul opus, fie sub formă de sărutări, îmbrățișări, mângâieri
sau abordări sexuale mai intime. O continență strictă ar trebui să fie regula. Ori de câte ori o
femeie simte o ușoară scurgere în vagin, ea ar trebui să adopte o poziție orizontală, astfel încât
să împiedice atracția gravitațională a acestuia în jos și să practice contracția mușchilor
sfincterului vaginal. Acest lucru o va ajuta să conserve lichidul vital care altfel s-ar pierde.

Pentru a tonifia și întări acești mușchi sunt benefice băile zilnice de șezut la rece plus exercițiile
de contracție musculară. Castitatea în gândire și în acțiune, adoptând poziția orizontală sau mai
bine zis poziția inversată, cu picioarele mai sus decât capul, băile de șezut la rece și exercițiile de
yoga sunt tehnicile pentru a realiza această mare operă de regenerare feminină. Pozițiile yoga în
care picioarele și pelvisul sunt mai înalte decât capul sunt deosebit de benefice și, bineînțeles, o
dietă vegetariană săracă în proteine este importantă, de fapt toate sunt importante pentru
realizarea lucrării de regenerare feminină.

CAPITOLUL V

PERICOLELE CONTRACEPȚIEI ȘI ALE AVORTULUI

Din punct de vedere ginecologic

Mișcarea de control al nașterilor a fost inițiată de sociologi neo-malthusieni, de indivizi care nu

erau medici și care ignorau procesele fiziologice și consecințele patologice implicate în ceea ce
propuneau. Aceștia gândeau în termeni de creștere și descreștere a populației în raport cu
aprovizionarea cu alimente, nu în termeni de patologie vaginală și uterină. Pentru a-și rezolva
problemele sociologice, ei au acceptat fără să critice un dispozitiv ale cărui efecte fiziologice nu
le-au investigat.

Într-o chestiune de o asemenea importanță, trebuie să se lase ghidați de sociologi și de medici

care au fost convinși de sociologi sau de specialiști și experți în domeniu, de ginecologi?
Ginecologii, mai presus de toți ceilalți, au avut ocazia să studieze efectele măsurilor de control al
nașterilor asupra organelor genitale, în special asupra celor ale femeii; și, prin urmare, au
dreptul să se pronunțe asupra lor. Prin urmare, există un acord aproape universal în rândul
ginecologilor asupra faptului că contracepția, precum și alte metode de prevenire a concepției,
este în mod hotărât dăunătoare.

Vom trece acum în revistă opiniile a douăzeci dintre cei mai importanți ginecologi din lume cu
privire la subiectul controlului nașterilor. Concluziile lor se bazează pe observarea unor cazuri în
care au fost folosite metode variate, în principal coitus interruptus și contracepție (ambele
practici conducând la efecte secundare patologice similare).

Dr. Giles, unul dintre cei mai importanți ginecologi britanici, spune: "Atunci când controlul
nașterilor este exercitat încă de la începutul vieții de cuplu și înainte de a avea loc vreo sarcină,
pare sigur că această practică favorizează apariția tumorilor fibroase ale uterului".

"Beard, în lucrarea sa despre neurastenia sexuală, susține că întreruperea bruscă a coitului

(precum și utilizarea prezervativelor și a altor aparate similare) nu numai că este mult mai
dăunătoare decât relațiile sexuale normale și nejustificat de frecvente; dar subliniază că (în
măsura în care, datorită modului nefiresc de a avea relații sexuale, posibilitatea de fertilizare
este aproape complet împiedicată), în astfel de cazuri, relațiile sexuale sunt susceptibile de a fi
practicate mult mai frecvent și, adesea, în exces. Mai ales în astfel de circumstanțe sunt
susceptibile să apară efecte nefaste asupra sistemului nervos, deoarece avem o combinație de
raporturi sexuale excesiv de prelungite și frecvente."

Dr. Kisch, un ginecolog german, în cartea sa, "Viața sexuală a femeii", spune: "Cea mai de
încredere... metodă de prevenire a sarcinii este cea a lui Malthus - continența sexuală
permanentă. Această recomandare, la care Tolstoi în Sonata Kreutzer își dă adeziunea, și-a găsit
recent un susținător într-o formă modificată în distinsul ginecolog Hegar ... Folosirea diferitelor
măsuri de prevenire a concepției este considerată de Hagar ca fiind dăunătoare, în orice caz în
cazul femeilor tinere; această practică dă naștere la stări de anemie, precum și la slăbiciune
nervoasă și iritabilitate."

Ribbing (un alt ginecolog) scrie: "Deși impulsul sexual este produsul unei puternice forțe de
dezvoltare, totuși, controlul temporar și uneori chiar permanent al acestui impuls este o forță
morală civilizatoare de o importanță enormă. Scriitorul se opune folosirii măsurilor preventive
artificiale; le consideră nedemne de încredere și periculoase pentru sănătate... Demne de
remarcat, de asemenea, sunt considerațiile de ordin fizic aduse de Ribbing împotriva folosirii
măsurilor preventive. Majoritatea femeilor bine crescute se simt rănite dacă se cred privite ca
un mijloc de plăcere, nu ca indivizi, ca persoane cu drepturi inalienabile. Și pentru bărbat există
un pericol, căci îi este ușor să dobândească o antipatie față de soția care, chiar dacă din proprie
inițiativă, se ocupă de tehnica vieții sexuale într-un mod pe care îl simte instinctiv ca fiind opus
castității și purității de spirit pe care orice bărbat le cere de la soția sa. De aceea, Ribbing
recomandă o anumită măsură de abstinență sexuală în viața conjugală".

Eulenburg consideră că răspândirea modernă și creșterea continuă a utilizării măsurilor

preventive sunt semne de decadență. Eulenburg declară, de asemenea, că coitus interruptus
este deja o cauză frecventă a neurasteniei sexuale la femeie și că influențele sale nefaste în
această privință se manifestă din ce în ce mai frecvent.

Efectele nefaste atât ale contracepției, cât și ale coitus interruptus-ului se datorează în întregime
pierderii de lichid seminal de către părțile implicate, fie în timpul, fie după act, și nu unei
presupuse lipse de satisfacție sau a unui eșec în a experimenta un orgasm din partea femeii,
ceea ce este dovedit de faptul că aceste practici sunt chiar mai dăunătoare pentru bărbat decât
pentru femeie.

Bebel (un alt ginecolog de frunte) este un adversar declarat al malthusianismului.

Von Hosslin consideră că este incontestabil faptul că metodele de prevenire a raporturilor

sexuale pot provoca tulburări nervoase și, mai ales, tulburări neurastenice, care se manifestă
mai ales în sfera organelor de reproducere.

Mantegazza consideră că bolile organice ale măduvei spinării pot rezulta efectiv din "congressus
interruptus".

Hirst consideră că, chiar și atunci când relațiile sexuale conjugale sunt atent reglementate în
ceea ce privește frecvența, această întrerupere poate duce la manifestări neurastenice".

Problemele cardiace pot rezulta din practicile contraceptive. Sub titlul "Tulburări cardiace
datorate actului sexual", Dr. Kisch scrie: "Printre trublemele de care suferă uneori femeia ca
urmare a actului sexual, anumite tulburări cardiace sunt deosebit de demne de atenție.

Fiecare act sexual la o femeie tânără și sensibilă exercită o influență excitantă asupra
mecanismului nervos care controlează mișcările cardiace, iar această influență se manifestă mai
clar într-un grad direct proporțional cu intensitatea orgasmului sexual... Rezultate similare se
produc atunci când există o însumare de stimuli datorată unui raport sexual excesiv sau,
dimpotrivă, atunci când actul sexual este întrerupt chiar înainte de punctul său fiziologic
culminant".

Potrivit doctorului Kirsch, următoarele boli ale organelor reproductive feminine rezultă din
metodele preventive ale actului sexual: metrita cronică, relaxarea, retroflexia și anteflexia
uterului, boala catarală a mucoaselor genitale, eroziunile și ulcerațiile foliculare ale porțiunii
vaginale, coforita și perimetrita.

Kraft- Ebing consideră că "coitus interruptus și modurile nefiziologice de relații sexuale în

general, sunt cauze extrem de puternice de neurastenie sexuală - la fel de puternice ca și
masturbarea" (Contracepția și alte forme de control al nașterii sunt de fapt o dublă masturbare.
Ele duc la consecințe mai grave decât masturbarea solitară din următoarele motive: (1) Nu sunt
inhibate de un sentiment de rușine, ci sunt încurajate și chiar recomandate de autorități: (2)
Există o pierdere mai mare de lichid seminal, deoarece actul este mai excesiv de prelungit; (c)
Organele sexuale ale cuiva nu sunt folosite în mod abuziv doar pentru satisfacerea dorințelor
perverse ale cuiva, ci și a altora).

Practicarea controlului nașterilor în următoarele boli ale organelor reproductive feminine:

alungirea colului uterin (conform lui Goodall): ulcerații ale colului uterin, infarctul uterului și
paroxismul isteric (după Mansinga); hiperemia cronică a uterului (după Graffe); perimetrita
(după Elischer); metrita cronică (după Ascher și Valenta); carcinomul uterin (după Neugebaurer
și Pigeolot); și menopauza prematură și atrofia uterului (după Lier).

Următorul răspuns a fost dat la un chestionar pe tema controlului nașterilor trimis unui corp
reprezentativ de medici:

"Sunt folosite metodele contraceptive de către majoritatea femeilor căsătorite educate?

Răspunsul la această întrebare a fost da, invariabil.

Sunt metodele contraceptive capabile să provoace leziuni grave ale tractului genital feminin?

Răspunsul la această întrebare a fost 75% afirmativ și 25% negativ."

CAPITOLUL VI

O METODĂ IGIENICĂ ȘI NATURALĂ DE CONTROL AL NAȘTERILOR

Așa cum prostituția a dus la boli generale, tot așa contracepția și alte metode artificiale de
control al nașterilor duc la NEURASTENIA și CANCERUL UTERULUI. Controlul nașterilor a făcut ca
prostituția să devină o practică aproape universală - în cadrul și în afara căsătoriei. Domnul
Thurston spune: "Sunt împins la următoarele concluzii:

1. Că natura nu a intenționat niciodată ca o femeie să fie legată de un bărbat pe viață, să fie

obligată să ocupe același pat sau locuință cu el, noapte de noapte, în timpul sarcinii și în afara ei,
pentru a-și câștiga masa și cazarea și pentru a-și exercita dreptul natural de a avea copii.

2. Că juxtapunerea zilnică și nocturnă a bărbatului și a femeii, care este un rezultat al legilor și

obiceiurilor actuale ale căsătoriei, duce la relații sexuale fără restricții, care pervertesc
instinctele naturale ale bărbatului și ale femeii și transformă în prostituție parțială 90% din
totalul femeilor căsătorite. Această situație rezultă din faptul că femeile căsătorite au fost lăsate
să creadă că o astfel de prostituție a lor este corectă și naturală, deoarece este legală, și că este
necesară pentru a câștiga afecțiunea soților lor.

"Relațiile sexuale continue și necontrolate... fac ca femeia să devină foarte nervoasă,

îmbătrânită prematur, bolnavă, iritabilă, agitată, nemulțumită și incapabilă să se îngrijească în
mod corespunzător de copiii pe care îi poate naște. În rândul claselor mai sărace, aceasta duce
la înmulțirea multor copii care nu sunt nici doriți și care nu pot fi îngrijiți corespunzător atunci
când apar. Neglijarea copiilor duce la îmbolnăviri și face din ei niște perverși sexuali, niște
degenerați și niște criminali. "*.

Deși susținem că contracepția, precum și toate celelalte metode artificiale de control al

nașterilor, este neștiințifică, neigienică și dăunătoare - atât pentru individ, cât și pentru rasă - nu
suntem în favoarea reproducerii necontrolate și promiscue, nici a conceperii și nașterii de copii
nedoriți. Suntem de acord cu Controlorul de Nașteri că îmbunătățirea calitativă a umanității este
mult mai importantă decât înmulțirea cantitativă a acesteia, și că câteva tipuri umane
superioare sunt mult mai preferabile unei mulțimi de tipuri inferioare. Dar nu suntem de acord
în ceea ce privește metodele.

Susținem că există o metodă de control al nașterilor mai sănătoasă, mai sigură și mai științifică.

Printre metodele preventive care nu necesită dispozitive artificiale, a fost propusă una bazată pe
faptul că uterul este de obicei steril din a șaptesprezecea până în a douăzecișidoua zi după
începerea fiecărui flux menstrual. Totuși, această metodă nu este fiabilă, deoarece s-a dovedit
că spermatozoizii pot trăi între șase și zece zile după ce au fost depozitați și că concepția poate
avea loc în orice zi a perioadei intermenstruale.

Cea mai științifică metodă de control al nașterilor constă în a face mai întâi o curățare temeinică
a tractului intestinal printr-o dietă naturală compusă din legume crude, fructe și nuci. Cea mai
mare parte a dorinței sexuale nu este naturală, ci se datorează alimentelor și băuturilor
nesănătoase și stimulatoare. Acest lucru este foarte evident în cazul alcoolului; la fel este și în
cazul cărnii. Primilor creștini (esenienii), care duceau o viață castă, le era interzis consumul de
vin și de alimente de origine animală. Tolstoi, care se opunea metodelor artificiale de control al
nașterilor, ca și Malthus, susținea că metoda naturală, și anume continența, ar fi posibilă, dacă
oamenii nu ar consuma alcool sau carne, ar mânca cu mare moderație și nu s-ar teme de munca
grea. Dr. Kisch le sfătuiește pe femeile necăsătorite care doresc să reducă dorința sexuală
excesivă, să se abțină de la alcool, carne și alte alimente stimulante.

Vegetarienii sunt, în general, mai continenti decât cei care mănâncă carne. Pitagora, Platon,
Aristotel, Iisus, Ioan Botezătorul, Appolonius de Tyana, Sfânta Ecaterina din Siena și Leonardo da
Vinci au fost vegetarieni care au dus o viață strict castă. Dieta vegetariană nu reduce dorința
erotică prin vreun efect de slăbire; mai degrabă, ea conferă o vitalitate sporită și elimină din
sânge toxinele iritante, care au stârnit pofte sexuale morbide prin acțiunea lor asupra organelor
sexuale interne.

Ginecologul Babel, care este absolut împotriva controlului artificial al nașterilor, susține că
rezultatele dorite pot fi obținute într-un mod mult mai sănătos prin reglarea regimului
alimentar. El se referă la exemplul albinelor, care, printr-o schimbare a alimentației, pot produce
o nouă regină albină după bunul plac. El spune: "Nu există nicio îndoială că modul de nutriție
are o influență asupra compoziției materialului seminal masculin și, de asemenea, asupra
susceptibilității la fertilizare a ovulului feminin; prin urmare, creșterea populației trebuie să
depindă în mare măsură de modul de nutriție. Dacă acest lucru ar putea fi stabilit cu certitudine,
am avea, în furnizarea de hrană, un mijloc de a regla populația."

Este suficient să încercăm experimentul de a trece de la o dietă bazată pe carne la una

vegetariană pentru a observa o mare transformare în caracterul impulsului sexual. Această
purificare a sângelui aduce organele de reproducere de la o stare prolapsă, supraîncălzită,
morbid de iritabilă, la o stare sănătoasă și fermă, așa cum sunt la animale. Îndepărtarea
presiunii interne asupra veziculelor seminale (sau a uterului), produsă de un colon distensat și
plin de fecale în putrefacție (așa cum rezultă dintr-o alimentație bazată pe carne), înlătură
centralizarea patologică a sentimentului erotic în regiunea genitală (o anomalie aproape
universală), împiedicând astfel erecțiile, care nu apar decât la un organism nesănătos. Impulsul
sexual, care înainte era pervertit de o boală cronică, devine acum sănătos și normal. Atunci nu
mai găsește nevoie de utilizarea metodelor artificiale de control al nașterii. Pentru instinctul
sexual sănătos, acestea sunt dezgustătoare.

Organele genitale feminine, după atingerea maturității, nu pot fi sănătoase decât dacă își
îndeplinesc funcția lor naturală, adică reproducerea. Dacă acest impuls este reprimat, așa cum
se întâmplă atunci când se folosesc metode contraceptive, organele feminine devin iritate și
inflamate în mod cronic. Nevoia persistentă de reproducere își găsește expresia pe o formă
regresivă ca dorință de relații sexuale. Impulsul de reproducere este forța motrice care stă la
baza existenței femeii. Când acesta se pervertește, ea devine un demon. Euripide a spus: "Nu
există nimic mai rău decât o femeie rea și nimic mai bun decât una bună". Atunci când
posibilitatea de reproducere este deturnată, actul sexual, pentru femeie, devine un narcotic,
prin care își poate ameliora temporar iritabilitatea morbidă de care suferă în detrimentul ei și al
bărbatului. Cel care a transformat-o în sclava sa sexuală, suferă acum consecințele, devine
victima unui vampir care îi suge sângele vieții. Există un singur remediu pentru această
afecțiune: adoptarea unui regim alimentar natural și satisfacerea impulsului de reproducere.

Această uniune a magnetismului sufletesc, care poate avea loc fără contact fizic (ca în timpul
dansului social), este sursa de bucurie, de inspirație și de revigorare care rezultă din asocierea
castă a sexelor. Totuși, aceasta trebuie diferențiată de senzațiile de plăcere morbidă care
însoțesc emisiile seminale (orgasmul) în timpul actului sexual. Primele sunt întineritoare și
dătătoare de viață; cele din urmă sunt ucigătoare și devitalizante. Una este sănătoasă; cealaltă
este patologică. Credința că introducerea penisului în vagin, urmată de fricțiunea onanistă și de
evacuarea lichidului seminal este rânduită în mod divin ca fiind singura împlinire normală a
impulsului sexual (o falsitate care ne-a fost imprimată în copilărie de exemplul prost al părinților
și de instrucțiunile primite de la tovarășii de pe stradă și de la școală) este o superstiție care a
făcut ravagii în omenire. Nici un animal sănătos, nedomesticat, nu se angajează într-o astfel de
activitate perversă (pentru că, așa cum se va arăta mai târziu, actul de reproducere, în rândul
animalelor sănătoase, este de o natură foarte diferită).

Contracepția, contrar opiniilor celor care vor să fie eugeniști, duce la o rasă inferioară. Astfel de
cunoștințe sunt mai accesibile pentru clasele educate decât pentru cele analfabete. De
asemenea, toți cei care își folosesc astfel în mod abuziv organele de reproducere devin
incapabili să dea naștere vreodată unor copii normali. Viitoarele lor progenituri, dacă vor avea
vreuna, vor fi bolnave și slabe de minte (dacă nu se revitalizează, înainte de concepție, printr-o
viață igienică și continentă). Dependenții de contraceptive își distrug propria sănătate, precum și
pe cea a viitorilor lor copii.

În timp ce la animale, sexul are o singură expresie, procrearea, la om el are o alta, psihologică și
socială. Marea eroare a rasei umane a fost aceea de a căuta îndeplinirea celui de-al doilea scop
prin mijloace concepute pentru realizarea primului. Organele sexuale au două funcții normale:
reproducerea și secreția internă. Un organism sănătos nu le va folosi în alt mod. Unul nesănătos,
însă, ale cărui organe sexuale sunt iritate de toxinele din sânge (produse de alcool, carne sau
tutun), va căuta să elimine această iritație prin fricțiune, urmată de o descărcare seminală. Un
astfel de act, indiferent dacă în acest scop se folosește mâna sau un organ de sex opus, este o
masturbare pur si simplu. Raportul sexual este, prin urmare, o formă de masturbare indirectă.
Cel care dobândește o adevărată sănătate fiziologică printr-o dietă naturală nu are astfel de
dorințe perverse.

Orice impuls natural este bun, pentru că are o funcție organică de îndeplinit. Numai pervertirea
impulsului natural este rea. Funcția inițială a simțului gustului, care era aceea de a selecta
alimentele benefice din punct de vedere fiziologic, s-a pierdut la majoritatea oamenilor. Limba a
fost transformată într-un organ al plăcerii, în detrimentul organismului. În mod similar, instinctul
de reproducere a fost pervertit. Iar pervertirea instinctului nutritiv (așa cum reiese din
domesticirea și hrănirea artificială a animalelor) a fost cea care a dus la pervertirea instinctului
sexual. Prin urmare, recăpătându-ne instinctul nutritiv natural, ne vom recăpăta astfel instinctul
sexual natural.

Din moment ce relația sexuală este o îmbinare a magnetismului, nu există niciun motiv pentru
care organele de reproducere ar trebui să aibă vreun rol în ea. Vitalitatea magnetică nu este
centrată în regiunea pelviană, ci pătrunde în întregul organism, fiind deosebit de puternică în
jurul capului. O dietă igienică va elimina iritația internă care provoacă dorința de a ne masturba
în timp ce ne aflăm în uniune sufletească cu persoana pe care o iubim. Aceasta este singura
metodă sănătoasă și naturală de control al nașterii. Vegetarienii nu doresc alta. Deoarece
implică o conservare a fluidului vital de către ambele părți, este întineritoare, vindecătoare și
fortifiantă, în loc să devitalizeze. Cu toate acestea, această relație magnetică nu ar trebui să fie
angajată prea frecvent sau în mod promiscuu. Nu ar trebui să fie întrebuințată în timpul anului
care precede concepția.

Este recomandată doar celor care altfel s-ar putea autodistruge prin practici mai dăunătoare, la
fel cum produsele lactate sunt recomandate celor care altfel s-ar putea autodistruge prin
practici mai dăunătoare, la fel cum produsele lactate sunt recomandate celor care trec de la o
dietă bazată pe carne la una vegetariană.

Organele sexuale au două funcții normale: procrearea și secreția internă. Orice altă utilizare a
lor este o perversiune care trebuie să ducă la consecințe patologice. Aceasta este părerea
marelui ginecolog, Hagar, care spune: "Gratificarea impulsului sexual... dă naștere la femeie la
formarea și creșterea tumorilor, provoacă numeroase tulburări mecanice și deschide calea
infecțiilor... Numeroasele și diversele dezastre pe care le aduce în lume pasiunea sexuală
dezlănțuită și nereglementată nu pot fi prevenite decât prin iluminare, moderație și continență".

Schimbul magnetic, în care organele de reproducere nu au niciun rol (în care nu are loc nicio
masturbare) este cea mai rațională metodă de control al nașterilor. Cei care își închipuie că o
astfel de viață sexuală este prea idealistă sau platonică pentru ei nu au decât să înceteze să mai
bea și să fumeze și să își curețe tractul digestiv printr-o dietă vegetariană, pentru a constata că
nu este așa, că, în schimb, este singura expresie sănătoasă și naturală a impulsului sexual, din
care cealaltă se datorează iritației și stimulării produse de carne, pește, ouă, cafea, ceai, alcool și
tutun. Când sângele este purificat, astfel de senzații și dorințe morbide încetează. Organele de
reproducere sunt atunci folosite doar pentru scopul lor natural, procrearea. Fericirea castă care
asistă la îmbinarea suflet - magnetism înlocuiește plăcerea perversă a emisiilor seminale.

Cei care înlocuiesc această relație sexuală castă cu vechea relație sexuală devitalizantă și
patogenă vor descoperi marea ei superioritate. Una duce la o sănătate sporită; cealaltă duce la
boli. Una duce la fericire, pace și satisfacție; cealaltă produce doar o iritabilitate morbidă, o
poftă patologică care crește odată cu satisfacerea ei. Una duce la longevitate; cealaltă la
senilitate și moarte prematură. Una reîncarcă, vindecă și întinerește corpul; cealaltă îl slăbește și
îl distruge. Una face din căsătorie o curtare perpetuă; cealaltă la degenerare.

PARTEA III-a LEGILE DIETETICII

CAPITOLUL 7 VEGETARIANISM - FUNDAMENTELE REGENERARII RASEI UMANE

DE CE ALIMENTELE DE ORIGINE ANIMALĂ SUNT NEIGIENICE

Carnea este un articol alimentar inutil, toxic, patogen și extrem de dăunător. Acest lucru se
întâmplă din cauza deșeurilor toxice care există în toate țesuturile animale, în special după
moarte. Timp de mai multe ore după ce este ucis, celulele din corpul animalului continuă să
trăiască, absorbind oxigen și materii alimentare și returnând dioxidul de carbon și substanțele
toxice în sânge. Excreția acestor deșeuri, prin canalele obișnuite, nu mai este posibilă; acestea
rămân în sângele venos care saturează carnea.

Aceste excremente toxice din carne (identice din punct de vedere chimic cu urina și având
același miros ca și aceasta) sunt cele care se dizolvă în ceaiul și bulionul de vită și care îi dau
gustul caracteristic. Atunci când acestea sunt spălate, lăsând doar fibrele proteice ale cărnii
(care reprezintă singura hrană posibilă în carne), acest aliment este lipsit de gust. Prin urmare,
aceste toxine sunt cele la care poftește mâncătorul de carne; când ele lipsesc, carnea își pierde
farmecul.

Carnea este un stimulent cardiac; toxinele otrăvitoare pe care le conține acționează direct
asupra inimii. Acest lucru este demonstrat de faptul că media bătăilor inimii unui vegetarian
este de 58 la minut, în timp ce cea a unui carnivor este de 72. 1 500 de bătăi de inimă în plus la
fiecare 24 de ore au ca rezultat o presiune foarte apreciabilă asupra forțelor vitale. Mâncatul de
carne provoacă astfel hipertensiune arterială, boli de inimă, întărirea arterelor și senilitate
prematură.

Este un fapt fiziologic faptul că intestinele omului, ca și cele ale altor animale frugivore, sunt de
patru ori mai lungi decât cele ale animalelor carnivore. Intestinele acestora din urmă, pe lângă
faptul că sunt scurte, au o căptușeală interioară netedă, pentru a asigura trecerea și asimilarea
rapidă a conținutului putrezit. Pe de altă parte, intestinele umane sunt convolute, la fel ca și cele
ale animalelor care trăiesc cu alimente vegetale. Atunci când carnea este introdusă în intestinele
lungi ale omului, destinate digestiei lente a hranei frugivore, ea fermentează și se descompune
rapid, generând toxine otrăvitoare care sunt transportate de sânge în tot corpul, ducând la un
număr mai mare de boli. În timp ce sângele animalului carnivor este practic lipsit de acid uric,
cel al omului carnivor este invariabil saturat de acesta. Acidul uric provoacă reumatism, gută și
boli renale.

Faptul că carnea nu este o hrană naturală pentru om este demonstrat de faptul că plăcerea
instinctivă cu care animalul își ucide prada este în mod normal străină naturii sale, ca și cea
derivată din consumul de carne crudă și caldă, picurând sânge. În general, carnea trebuie să fie
gătită, sărată și condimentată pentru ca apetitul cuiva să îi disimuleze originea. După ce
observăm sacrificarea unui animal, ne pierdem pofta de a-l mânca. Doar pentru că condițiile
economice îi obligă pe anumiți indivizi să își petreacă viața în astfel de munci brutalizante, alții
mănâncă atâta carne cât vor.

Pofta de carne nu se datorează proprietăților hrănitoare ale acesteia, ci celor stimulatoare.

Carnea, ca și alcoolul, se află într-o stare de fermentare bacteriană. Această descompunere, deși
poate fi inhibată prin depozitare la rece sau prin substanțe chimice, se desfășoară într-un ritm
accelerat de îndată ce intră în intestinele calde. Toxinele astfel generate, prin efectul lor
stimulator asupra inimii, creează iluzia că carnea dă putere. Carnea nu numai că are un efect
fiziologic similar cu cel al alcoolului, dar, așa cum subliniază Materlink, în "Templul îngropat",
provoacă dorința de a bea alcool. Un stimulent ușor, repetat frecvent, își pierde efectul; și se
caută unul mai puternic. Consumul de carne duce astfel la fumat, băutură, adaos de droguri și
perversiune sexuală. Ca urmare a efectului său iritant asupra organelor genitale, carnea duce la
masturbare în rândul copiilor și la excese sexuale în rândul adulților.

Ceea ce s-a spus despre carne se aplică în egală măsură la păsări, pește și ouă, toate acestea
fiind alimente nenaturale și nesănătoase. Puiul și ouăle sunt puternice stimulente sexuale, în
special atunci când sunt mâncate de copii - deoarece viața găinii este absorbită continuu în
activitatea sexuală, iar ouăle sunt un produs ovarian. Cuvântul "fowl" este corect din punct de
vedere fonetic ("murdar"), căci găina este o creatură murdară care se hrănește cu viermi,
lăcuste, muște și alte insecte. Ouăle, indiferent de modul în care sunt preparate, sunt extrem de
indigeste.

Cheagurile mari pe care le formează nu reușesc să treacă prin peretele intestinal delicat, pe care
se depun sub forma unui strat gras și adeziv care împiedică digestia.

Smântâna, din cauza concentrației sale mai mari de globule mari de grăsime, este și mai
constipantă. Untul este o grăsime supraconcentrată care nu formează țesuturi sănătoase. În
schimb, ea transpiră prin piele, dând un miros perceptibil. Brânzeturile fermentate, întrucât se
află într-o stare de putrefacție bacteriană, sunt, ca și carnea, foarte nocive.

NECESARUL DE PROTEINE

Individul mediu consumă mult mai multe proteine decât s-a constatat că sunt necesare din
punct de vedere fiziologic. Acest exces de proteine provoacă o presiune asupra inimii și
rinichilor. În timp ce cantitățile suplimentare de carbohidrați pot fi stocate sub formă de grăsimi,
deșeurile de proteine, dincolo de ceea ce rinichii sunt capabili să elimine, rămân în țesuturile
organismului.

Conform experimentelor recente, necesarul de proteine a fost plasat anterior de trei ori prea
mare. S-a estimat că individul mediu nu are nevoie în mod normal de mai mult de 42 de grame
de proteine în fiecare zi. Experimentele fiziologice din trecut, după ce au măsurat produsele
finale ale descompunerii proteinelor excretate zilnic, au presupus în mod greșit că acestea
proveneau din dezintegrarea țesuturilor musculare; și că o cantitate echivalentă de proteine
trebuia să fie prezentă în alimentație. Dar nu s-a luat în considerare faptul că această eliminare a
proteinelor și a produselor are loc indiferent dacă există sau nu activitate musculară și că
depinde de cantitatea de proteine consumată și de concentrația toxinelor sale acide din sânge.
Dacă se consumă mai puține proteine, are loc o mai mică eliminare a produselor sale finale. O
concentrație suficient de mare de elemente alcaline în sânge previne scindarea și dezintegrarea
prematură a moleculei proteice și, astfel, reduce necesarul de proteine.

Proteinele nu furnizează energie musculară; tot ceea ce conțin sunt materiale de construcție cu
care se construiesc noi țesuturi. Pe măsură ce copilul crește, are nevoie de tot mai puține
proteine; la maturitate, este nevoie de o cantitate minimă. Acest lucru este demonstrat de
diminuarea treptată a conținutului de proteine din laptele matern în timpul alăptării.

Semințele (susan, floarea-soarelui, dovleac, de pin, etc.) sunt cei mai buni înlocuitori ai
proteinelor animale. Acestea conțin, în medie, de câteva ori mai multe proteine decât carnea,
care are doar 15-20%. Proteinele din semințe, pe lângă faptul că sunt mai digerabile și mai puțin
putrescibile decât cele din carne, neformând toxine acide, așa cum o face aceasta din urmă,
sunt echilibrate de carbohidrați, grăsimi, minerale și vitamine, toate acestea fiind absente din
carnea gătită.

Umila arahidă conține 29% proteine, 61% grăsimi și 11% carbohidrați, în timp ce carnea de vită
are doar 18% proteine, 5% grăsimi și niciun carbohidrat; iar ouăle, 12% grăsimi și 5%
carbohidrați. Untul de nuci, obținut din alune crude, migdale sau nuci de cocos, este mai ieftin și
mai hrănitor decât untul de vacă. Leguminoasele (care conțin de la 20 până la 25% proteine) pot
fi, de asemenea, folosite ca înlocuitori pentru carne, păsări, pește și ouă.

DE CE DIETA NATURALĂ A OMULUI ESTE FRUGIVORĂ

Animalele pot fi clasificate, în funcție de obiceiurile lor dietetice, în patru mari grupe: erbivore
(calul), carnivore (leul), omnivore (porcul) și frugivore (maimuța). După cum reiese din
examinarea următoarelor date anatomice, omul este o creatură frugivoră; dieta sa naturală
constă în fructe și nuci. Acest lucru este așa din următoarele motive:

1. Animalele ierbivore și omnivore au copite, pentru a se deplasa pe câmpiile cu iarbă; cele

carnivore au gheare, pentru a se apuca de pradă; în timp ce cele frugivore au mâini, pentru a
culege fructele din copaci.

2.Animalele carnivore beau prin sorbirea apei cu limba; în timp ce omul și animalele erbivore
beau prin aspirație. Limba primelor este aspră; cea a celor din urmă este netedă.

3.Animalele carnivore dorm ziua; omul și cele erbivore dorm noaptea.

4. Dinții animalelor carnivore au o duritate de cinci ori mai mare decât cei ai omului și ai
animalelor frugivore. Primele au incisivii puțin dezvoltați și molarii ascuțiți, în timp ce ultimele
au incisivii bine dezvoltați și molarii contondenți. Argumentul conform căruia omul este carnivor
în mod natural sau omnivor datorită dinților săi "canini" este fals, deoarece acești dinți oculari
(eye-teeth,?) sunt mult mai lungi la maimuța frugivoră, care îi folosește pentru a sparge nuci.

5.Conform clasificării animalelor, după tipul de placentă, realizată de Huxley, omul este frugivor.
Placenta animalului carnivor este de tip zonal (zonary); cea a animalelor omnivore și erbivore
este de tip nedeciudat (non-deciduate); în timp ce cea a omului și a animalelor frugivore este de
tip discoidal.

6.În timp ce toate celelalte animale au patru picioare, maimuța superioară și omul au două
mâini și două picioare cu unghii plate în loc de gheare sau copite. Primele privesc dintr-o parte
în alta în timp ce se deplasează în patru labe; al doilea privește drept înainte în timp ce merge.
Primele au coadă și glande mamare pe abdomen; cele din urmă nu au coadă și au glande
mamare doar pe piept.

7. Canalul alimentar al animalului carnivor este de trei ori mai lung decât trunchiul său; este
neted și nesaculat, astfel încât conținutul său putrescibil să poată fi asimilat și eliminat rapid. Cel
al maimuței și al omului, în schimb, are o lungime de douăsprezece ori mai mare decât cea a
trunchiului, fiind căptușit cu pliuri valvulare saculare, astfel încât conținutul său frugivor poate fi
reținut pentru o perioadă relativ mai lungă.

8.Stomacul animalelor carnivore este un simplu sac; cel al animalelor erbivore are trei sau patru
compartimente, în timp ce cel al celor frugivore are un duoden, sau un mic al doilea stomac.

9. Apendicele animalelor carnivore este un sac simplu; cel al animalelor erbivore este mai mare;
cel al animalelor frugivore este și mai mare; iar cel al omului este cel mai mare dintre toate.

10. Anilmalele carnivore au glande sudoripare atrofiate și nu au pori pe piele. Animalele

ierbivore și frugivore au pori și glande sudoripare funcționale.

11. Glandele salivare ale animalelor carnivore sunt foarte mici și produc o secreție acidă care
are un efect redus asupra amidonului; în schimb, cele ale omului și ale animalelor frugivore sunt
bine dezvoltate și produc o secreție alcalină care are efect asupra amidonului.

12.Sucul gastric al carnivorelor are o influență descompunătoare și antiseptică asupra cărnii, în

timp ce cel al omului este mult prea slab pentru a dezintegra fibrele rezistente.

13. Ficatul animalelor carnivore este foarte mult mai mare decât cel al omului sau al animalelor
frugivore și este capabil să distrugă proporțional de zece până la cincisprezece ori mai mult acid
uric.
CAPITOLUL 8 RELELE DEPENDENȚEI DE PÂINE

De ce grâul este un aliment nenatural

Cerealele (cu excepția porumbului) nu sunt oferite de natură într-o formă pe care omul să o
mănânce; ele nu sunt alimente naturale. Amidonul, care este principalul lor constituent, trebuie
transformat în zahăr din fructe, prin acțiunea a numeroase enzime diferite, înainte de a putea fi
asimilat. Prin urmare, este o mare economie de energie vitală obținerea acestui zahăr din fructe
direct din fructe dulci, cum ar fi strugurii. Cerealele, sub toate formele, ar trebui să fie eliminate
din alimentație și înlocuite cu glucidele predigerate din fructe. Aceștia sunt obținuți în starea lor
naturală brută, echilibrată de minerale și vitamine organice (care contrabalansează tendința lor
de formare de acizi), în timp ce amidonul din cereale, care este lipsit de gust și indigest atunci
când este crud, este de obicei gătit sau copt, după care vitaminele sale sunt distruse, iar
mineralele sale sunt anorganice și neasimilabile. Pâinea integrală de grâu, prin urmare, nu
conține absolut niciun mineral organic sau vitamine. Amidonul din nuci este mai digerabil decât
cel din cereale.

Cei care hrănesc caii au grijă să nu le dea niciodată cereale decât dacă fac o muncă grea; altfel
există pericolul ca aceștia să se îmbolnăvească. Cu toate acestea, calul, care este un animal
erbivor, este mult mai capabil să digere cerealele decât o poate face omul. Un cal hrănit cu
cereale îmbătrânește mai repede decât unul hrănit cu iarbă.

Indienii argentinieni Gauchos, care se hrănesc cu o dietă practic fără cereale, trăiesc în medie
125 de ani. Herodot povestește că un ambasador persan, întrebat de etiopieni cât trăiește
poporul său, a răspuns: "șaptezeci de ani". Acesta din urmă a explicat viața lor scurtă prin faptul
că mâncau "pământ", care era cuvântul pentru pâine.

Consumul de pâine, ca și consumul de alcool, este un obicei pervers. Ambele indulgențe duc
la întărirea arterelor. Fermentarea bacteriană a pâinii transformă o parte din amidon în acool.
Astfel, consumul de pâine este o formă indirectă de indulgență alcoolică. Pâinea fermentată este
preferată de majoritatea oamenilor în locul azimelor, mai igienice, din cauza conținutului mai
ridicat de alcool. Astfel, dorința de a mânca pâine și de a face alcool este aceeași; este o dorință
de a mânca un material fermentat ale cărui toxine pot stimula inima și organele sexuale.

Efectul imediat al pâinii asupra corpului uman (care nu se observă atunci când pâinea este
folosită în mod obișnuit, dar este foarte evident atunci când este mâncată pentru prima dată
după câteva luni) este foarte asemănător cu cel produs de un alcool ușor, și anume, amețeala
cerebrală. Acest lucru se datorează faptului că pâinea, ca și alcoolul, absoarbe oxigenul din
sânge, pe care îl saturează cu acid carbonic. Acest lucru duce la o precipitare a carbonului în
capilarele cerebrale, ceea ce obstrucționează circulația creierului. Acest lucru nu se întâmplă
atunci când se consumă porumb dulce crud, care este singura formă sănătoasă de cereale.

Pâinea integrală de grâu este chiar mai acidă decât pâinea albă. Aceasta din urmă este
constipantă și formează mucus, în timp ce tărâța ascuțită, cu peri ascuțiți, a celei dintâi irită și
taie în mucusul delicat al intestinelor, producând o diaree cronică care este confundată cu o
acțiune laxativă. Contrar opiniei novicilor în dietetică, pâinea integrală de grâu nu este un
"aliment sănătos".

Produsele din făină albă, amidonul de porumb și cerealele rafinate (cum ar fi făina de porumb
bolted (?), orzul perlat, orezul alb și fulgii de ovăz din comerț) sunt foarte puțin igienice,
deoarece embrionul și celuloza lor au fost îndepărtate , rămânând doar amidonul lipicios,
constipativ și formator de mucus. Prin acizii pe care îi generează în sânge, aceste alimente
privează organismul de calciu (necesar oaselor) și de fosfor (necesar sistemului nervos). Din
acest motiv, o alimentație alcătuită în mare parte din cereale rafinate provoacă rahitism (o
boală a oaselor), care nu se datorează faptului că cele aflate deja în organism sunt dizolvate -
căci o perioadă de post nu va determina apariția acestor afecțiuni. Câinii hrăniți cu pâine albă
mor mai repede decât cei care nu sunt hrăniți deloc. Folosirea pâinii albe de către copii întârzie
devoltarea lor fizică și mentală normală. Făina albă a fost înălbită cu clor, care este un gaz
otrăvitor.

Organele digestive umane nu au fost niciodată concepute pentru asimilarea amidonului din
cereale, lucru dovedit de studiul ființei umane încă nepervertite, sugarul, care este incapabil să
digere amidonul. Copiii mici evită instinctiv cerealele fierte. Amidonul se transformă în alcool;
iar utilizarea continuă a pâinii duce la un depozit de carbon în stomac. S-a demonstrat că doar
5% din amidon este transformat în zahăr de către salivă, restul fiind trimis sub formă nedigerată
în duoden. Pancreasul este apoi suprasolicitat pentru a produce suficiente enzime pentru a
transforma acest lucru în zahăr. Acest lucru duce la diabet, o epuizare a pancreasului mai severă
decât cea pe care o are în mod normal un consumator obișnuit de pâine.

Diferitele cereale sunt variații degenerate și uscate ale unei cereale primordiale, porumbul.
Porumbul dulce crud, direct de pe tulpină, este cea mai igienică formă de cereale. Deoarece
porumbul nu are tendința de a forma depozite calcaroase sau de a provoca emisii seminale, așa
cum au grâul și secara, el ar trebui folosit ca grâu de bază.

Pentru cei care se renunță la utilizarea pâinii și a cerealelor, se poate recomanda următoarea
pâine de porumb nedospita (azimă), gustoasă și hrănitoare, fără drojdie. Aceasta se obține prin
amestecarea făinii de porumb nemăcinată și măcinată cu piatră (nu cea cu șuruburi și tăiată cu
oțel) cu apă, adăugând ulei de măsline și miere și coaptă în straturi plate și subțiri timp de
aproximativ zece până la cincisprezece minute. Această pâine nedospită, se consumă împreună
cu o salată de legume crude,, este un leac excelent pentru constipație. (Fermentarea pâinii de
către drojdie este un proces de putrefacție incipientă; în timp ce praful de copt este un produs
chimic dăunător. De aceea, pâinea trebuie consumată întotdeauna sub formă nedospită).

O persoană subjugată obiceiului de a mânca pâine își dorește acest aliment la fiecare masă; dar
atunci când nu se mănâncă pâine o perioadă suficientă de timp, pofta pentru ea dispare. Acest
lucru arată că pâinea nu este necesară în mod natural organismului uman și că dorința pentru
ea este una artificială. Carob (?) (pâinea Sfântului Ioan) este o pâine coaptă la soare pe care
natura a prevăzut-o pentru ca omul să o mănânce; ea ar trebui să fie în locul tuturor celorlalte
cereale, inclusiv a porumbului. În timp ce amidonul din cereale trebuie transformat de către
enzimele din salivă în maltoză, iar de către cele din duoden și intestinul subțire, în dextroză,
roșcovele conțin un zahăr invertit care se transformă imediat în dextroză și este asimilat în
stomac. Cu toate acestea, strugurii sunt chiar superiori roșcovei, deoarece conțin dextroză pură,
sau zahăr din struguri, în formă proaspătă. Strugurii sunt cei mai buni înlocuitori ai pâinii și
cerealelor.

CAPITOLUL 9 CONDIMENTE DAUNATOARE, STIMULENTE SI NARCOTICE;

EFECTELE NOCIVE ALE ZAHARULUI, SARII, CAFELEI, CEAIULUI, TUTUNULUI SI ALCOOLULUI

1. CONDIMENTE

CONDIMENTS

"It is needless to say that ginger, spices, nutmeg, cinnamon, and all that class of condiments,
however much they may vary in quality, are stimulating to a greater or lesser degree, and must
be put on the list of "things forbidden" in the hygienic dietary. In doing away with spices and
condiments we must also dispense with pickles; there is nothing in a pickle to redeem it from
hopeless condemnation. The spices in it are bad, and the vinegar is a seething mass of
rotteness, full of animaculae. Mustard is an irritant and a stimulant to the mucous membranes
at all times, and for that reason, harmful. The citric acid of the lemon is appropriable by the
system, and is one of the most wholesome acids known to us. It will readily take the place of
vinegar."

"The extensive use of spices, salt, vinegar and chemical preservatives in the irrational
preparation of our foods makes them unfit for the formation of healthy blood and tissues.
Spices, especially pepper and vinegar, interfere with the formation of red blood corpuscules
and, through their constant irritating effect upon the mucous membranes of the intestinal canal,
are the chief contributory causes of chronic catarrh and cancer. Salted, pickled and spiced foods
will insiduously lead to overeating and to the craving for alcoholic beverages."

CONDIMENTE

"Este de prisos să spunem că ghimbirul, condimentele, nucșoara, scorțișoara și toată această

clasă de condimente, oricât de mult ar varia în calitate, sunt stimulante într-o măsură mai mare
sau mai mică și trebuie puse pe lista "lucrurilor interzise" în dieta igienică. Eliminând
condimentele și mirodeniile, trebuie să renunțăm și la murături; nu există nimic într-o murătură
care să o salveze de la o condamnare fără speranță. Condimentele din ea sunt rele, iar oțetul
este o masă clocotitoare de putreziciune, plină de animaculae. Muștarul este un iritant și un
stimulent al mucoaselor în orice moment și, din acest motiv, dăunător. Acidul citric din lămâie
este însușit de organism și este unul dintre cei mai sănătoși acizi pe care îi cunoaștem. Acesta va
lua cu ușurință locul oțetului."

"Folosirea pe scară largă a condimentelor, a sării, a oțetului și a conservanților chimici în

prepararea irațională a alimentelor noastre le face improprii pentru formarea unui sânge și a
unor țesuturi sănătoase. Condimentele, în special piperul și oțetul, interferează cu formarea
corpusculilor roșii din sânge și, prin efectul lor iritant constant asupra mucoaselor canalului
intestinal, sunt principalele cauze care contribuie la apariția catarrului cronic și a cancerului.
Alimentele sărate, murate și condimentate vor conduce insidios la supraalimentare și la pofta de
băuturi alcoolice."

2. ZAHARUL
Zahărul rafinat (alb sau brun), glucoza, zaharina, zaharina, melasa și produsele lor (cum ar fi
bomboanele, ciocolata, înghețata, bauturile carbogazoase indulcite, conservele de fructe, jeleurile,
plăcintele, produsele de patiserie și prăjiturile) sunt extrem de dăunătoare. Zahărul alb a fost tratat cu
substanțe chimice și a fost albit folosind oase de animale. Din cauza temperaturii ridicate la care a fost
încălzit, în procesul de "rafinare", a fost redus la o stare cristalină, anorganică, în care nu poate fi asimilat
de celulele corpului uman.

"Deși efectul său asupra sistemului este foarte stimulant, puterea energizantă a zahărului este depășită
doar de reacția sa de fermentație, asemănătoare unei explozii, care are ca rezultat absorbția a ceea ce a
mai rămas din oxigenul din stomac. După ce alimentele intră în stomac, din punct de vedere fiziologic, se
întâmplă unul din două lucruri: fie digestia, fie fermentarea. Teoria comună conform căreia zahărul
întărește și îngrașă se datorează alcoolului în care nu există absolut niciun fel de materii hrănitoare și
grăsimi. Din acest motiv, noi transformăm inconștient laboratorul nostru gastric într-o distilerie alcoolică.
Zahărul, atunci când este astfel transformat în alcool, are aparența de a da momentan individului o forță
extraordinară, asemănătoare cu efectul obișnuit asupra sistemului atunci când este luat sub formă de
rachiu sau lichior, când este băut ca băutură amețitoare.

Dar, în loc să întărească și să vitalizeze sistemul, zahărul, de fapt, face contrariul, consumând organismul
și descompunându-l. Are o acțiune deosebită de a elimina sângele din țesuturi. Deoarece este posibil ca
organismul să utilizeze doar o mică parte din cantitatea de zahăr consumată efectiv, organele sunt
suprasolicitate și au sarcina împovărătoare de a elimina și de a se descotorosi de surplus. Fructele și
alimentele naturale conțin din abundență tot zahărul necesar pentru a satisface cerințele organismului.
"*.

*Haves: Educator de sănătate

Efectele fiziologice ale zahărului alb și ale alcoolului sunt aproape identice. Amândouă se oxidează rapid,
absorbind oxigenul din sânge și precipitând carbon anorganic pe mucoasa tractului digestiv și de-a lungul
peretelui interior al arterelor. Căldura generată de această combustie a fost confundată de fiziologi cu
calitatea de producător de energie a zahărului. Această căldură este identică cu cea rezultată în urma
consumului de alcool. Ea se datorează oxidării compușilor de carbon din stomac.

Astfel, se generează dioxid de carbon, iar sângele se umple de acid carbonic. Acesta se combină chimic
cu calciul din oase și dinți, formând un precipitat de carbonat de calciu care duce la întărirea calcaroasă a
arterelor. Din acest motiv, copiii care mănâncă multe bomboane rămân mici și suferă de carii dentare.
Adesea, preluarea zahărului în organism este urmată rapid de o durere de dinți.

Calciul din sânge reglează bătăile inimii. Zahărul alb, prin precipitarea acestui calciu, face ca inima să
bată excesiv de repede. Efecte similare urmează consumului de alcool. Inima este, de asemenea, forțată
să bată mai repede din cauza scăderii concentrației de oxigen din sânge.

Efectele zahărului alb, ca și cele ale alcoolului, sunt cel mai pernicioase asupra creierului. Copilul
dependent de dulciuri experimentează o ușoară intoxicație în urma indulgenței. Saturarea sângelui cu
acid carbonic interferează cu circulația cerebrală, amorțește creierul și întârzie dezvoltarea mentală.

Dacă acest lucru este valabil pentru zahărul alb, nu este oare valabil pentru toate zaharurile? Trebuie să
facem diferența între un zahăr natural și proaspăt, cum este cel din struguri, și un zahăr artificial și
conservat, cum este zahărul alb sau chiar stafidele. Zahărul din struguri, dextroza, trece imediat în sânge
după ce intră în stomac. Prezența forței vitale în el împiedică fermentarea sa. Cu toate acestea, dacă
strugurii stau câteva zile și dacă această forță vitală se risipește, va începe să fermenteze, adică să se
transforme în alcool.

Zahărul brut din trestie de zahăr, ca și strugurii, este foarte hrănitor; nu fermentează. Și așa cum stafidele
sunt struguri a căror fermentație a fost împiedicată prin deshidratare, tot așa zahărul alb este o formă
deshidratată și cristalizată a zahărului din trestie de zahăr. Atunci când se consumă un astfel de zahăr
conservat, i se adaugă brusc umiditate. Acest lucru duce la o izbucnire a fermentației sale inhibate - mai
ales în prezența acidului clorhidric din stomac. Prin urmare, fructele uscate, cum ar fi prunele,
smochinele, curmalele, caisele, piersicile și stafidele, deși sunt mult mai sănătoase decât zahărul alb, nu
sunt alimente cu adevărat igienice. În plus, așa cum se obțin de obicei, ele au fost tratate cu sulf sau
îndulcite în mod artificial.

3. SARE

Sarea de masă este o substanță chimică anorganică; nu a fost niciodată transformată de

procesul vital al plantei. Ea acționează asupra organismului mai degrabă ca un drog decât ca un
aliment, afectând grav organele digestive, inima și rinichii. Ea absoarbe rapid umezeala și usucă
deșeurile care, altfel, ar trebui să fie eliminate. În acest fel, provoacă obezitate. Dependența de
sare are ca rezultat o tensiune arterială ridicată. Sarea de țelină (țelină deshidratată pulverizată)
este o formă igienică și organică de clorură de sodiu. Aceasta se găsește acum pe piață; și ar
trebui să înlocuiască sarea comună.

"Cu siguranță, avem nevoie de sarea comună, așa cum avem nevoie de fier și de potasă, de sulf
și de calcar și de alte săruri minerale; dar nimeni nu se gândește să presară calcar, potasiu și
plombe de fier peste mâncarea sa, la fel de bine. Nu există niciun motiv în plus pentru care ar
trebui să presărăm clorură de sodiu, sau sare comună, peste mâncarea noastră, așa cum nu
există niciun motiv pentru care ar trebui să presărăm oricare dintre celelalte săruri. Ambele sunt
substanțe la fel de minerale; și, prin urmare, ambele sunt inutilizabile de către sistem. Sarea nu
poate avea mai multe motive pentru a o introduce pe una în sistem în această formă brută
decât pentru a o introduce pe cealaltă"

Efectele rele ale sării nu sunt în general cunoscute de cei pasionați de folosirea ei la masă. Sarea
obișnuită este o substanță foarte stabilă, care nu poate fi digerată, descompusă sau utilizată de
sistemul nostru. Ea este excretată neschimbată. Fiecare celulă din sistem care vine în contact cu
sarea se contract. În acest fel, are un efect general de întărire a țesuturilor. Aceasta zbârcește
corpusculii de sânge. Obstrucționează circulația generală și absorbția și perturbă osmoza
naturală, sau filtrarea, prin mucoasa sau membrana de serie(?).

4. TUTUN

Tutunul, care conține nicotina, otravă violentă, are un efect narcotic asupra centrilor cerebrali
superiori și asupra sistemului nervos în general, afectând grav inima, plămânii, mușchii și
organele digestive, întârziind dezvoltarea normală și ducând la un declin fizic și mental
prematur. Fumatul interferează cu procesul de oxidare și de reînnoire a țesuturilor și are un
efect extrem de nociv asupra organelor genitale feminine, provocând afecțiuni patologice la
nivelul acestora (atunci când fie femeia însăși, fie soțul ei fumează). Nicotina este o formă de
drog; ea paralizează nervii și amorțește creierul. Utilizarea sa persistentă duce la neurastenie și
nebunie.

Tutunul "tinde să otrăvească și să paralizeze organele generatoare ale ambelor sexe și adesea
ucide sămânța. Este o lege a economiei animale că nicio parte a sistemului nu poate fi stimulată
sau abuzată, fără ca o cheltuială sau o taxă să fie pusă pe seama celorlalte organe. Exaltarea sau
narcotizarea creierului și a nervilor prin folosirea alcoolului și a tutunului sunt obținute cu prețul
teribil al pierderii puterilor sexuale... Tutunul introduce în sistem o otravă de rang înalt. Glandele
sunt deosebit de conectate simpatic cu toate celelalte părți ale corpului și toate devin otrăvite,
în special glanda testiculară. Nicotina distruge funcția nervului inhibitor care controlează
acțiunea inimii, distrugând, de asemenea, funcția celulelor cerebrale.

Țesutul celular este saturat cu nicotină, care apare sub forma unor mici noduri staționare în
țesut, producând adesea o inimă de tabac."

Fumatul, ca și băutura, merge mână în mână cu consumul de carne. Adoptarea unei diete
vegetariene face să se piardă atât dorința de tutun ca și cea de alcool, căci starea de iritare și de
neliniște indusă de carne, pe care aceste narcotice erau luate pentru a o potoli, nu mai există.

5. ALCOOLUL

Alcoolul, în orice cantitate și sub orice formă, fie că este whisky, vin sau bere, otrăvește inima,
ficatul, rinichii și sistemul nervos, trezind tendințe sexuale morbide și provocând o degenerare
treptată a creierului. Consumul unei cantități mari de alcool produce efecte accentuate;
consumul unei cantități mici duce la efecte mai puțin vizibile. Acestea din urmă, dacă se
acumulează pentru o perioadă suficientă de timp, se vor manifesta însă sub forma unor procese
patologice și degenerative. Demența senilă (care este o formă agravată a senilității obișnuite)
este un astfel de efect secundar al alcoolismului cronic. Consumul de alcool provoacă
insuficiență cardiacă, întărirea arterelor, boli hepatice și renale, reumatism, obezitate,
hipertensiune arterială și nebunie. Efectele patologice ale alcoolului, mai ales atunci când se
apropie bătrânețea, sunt foarte asemănătoare cu cele ale cărnii, doar că sunt mai grave.
"Degenerarea generală fizică și mentală, cu avertizarea marcată a facultăților intelectuale, sunt
rezultatele finale ale obiceiului de a consuma alcoo

CHAPTER X

VITAMINE ȘI MINERALE ORGANICE

Vitaminele și mineralele organice sunt cele mai importante elemente în nutriție. În timp ce
proteinele furnizează material azotat pentru susținerea țesuturilor musculare și în timp ce
carbohidrații și grăsimile furnizează compușii carbonați pentru producerea căldurii, mineralele
organice sunt cele necesare pentru activitatea și bunăstarea principalelor organe interne. Aceste
minerale pot fi asimilate în formă organică numai atunci când sunt în combinație cu țesuturile
vegetale, nu în forma anorganică în care se găsesc în pământ. În legumele și fructele crude,
aceste minerale organice sunt prezente în combinație cu energia solară absorbită, sau
vitaminele. Aceste "vitamine" există doar în combinație cu mineralele organice; 2 ele nu au fost
niciodată izolate. De fapt, ele sunt manifestări ale structurilor moleculare complexe în care sunt
apoi organizate aceste minerale. De îndată ce acestea sunt descompuse prin acțiunea căldurii și
sunt dizolvate în molecule anorganice mai simple, "vitaminele" dispar.

1. DE CE ALIMENTELE GĂTITE SUNT NEIGIENICE

Căldura care depășește punctul de fierbere rupe afinitatea liberă a moleculei organice,
provocând fuga forței solare (vitaminele) conținute și transformă mineralele într-o formă
anorganică, mai stabilă, în care sunt neasimilabile. În cazul legumelor, aceste minerale organice
sunt cele mai importante elemente pe care le conțin și de care organismul are nevoie. Spanacul
fiert, care este recomandat atât de mult, nu conține niciun fel de minerale organice și, prin
urmare, este lipsit de valoare ca produs alimentar. Mineralele sale au fost transformate în
minerale anorganice și au aceleași efecte nocive ca un medicament care conține fier anorganic.
același lucru este valabil și pentru toate celelalte legume gătite.

Procesul de gătire dizolvă, precipită și transformă mineralele anorganice conținute în legume,

distrugând în același timp vitaminele acestora. Coacerea produce efecte similare. Prin urmare,
toate alimentele gătite sunt dăunătoare; mineralele pe care le conțin sunt neasimilabile și
otrăvitoare. În plus, alimentelor gătite le lipsește forța vitală prezentă în alimentele crude
(vitaminele), care împiedică fermentarea. Prin urmare, atunci când sunt luate în intestine, ele se
descompun rapid, rănind mucoasa mucoasă a tractului digestiv și formând toxine în sânge.

Alimentele gătite sunt moarte. Alimentele crude, pe de altă parte, sunt vii. Prin alimentarea
celulelor noi, care se formează continuu, cu hrană crudă, vie, corpul poate fi menținut într-o
stare de tinerețe perpetuă. Bătrânețea se datorează unei acumulări de impurități în organism,
transmise de la o celulă veche la una nouă. O alimentație crudă va curăța organismul de aceste
impurități. Ea va preveni și va vindeca bătrânețea.
2. FUNCȚIILE FIZIOLOGICE ALE MINERALELOR ORGANICE:

În trecut, mineralele organice erau considerate elemente nutritive de importanță minoră; în

manualele de dietetică, ele erau denumite "cenușă". Cu toate acestea, descoperim acum că ele
sunt cele mai importante elemente în nutriție. Dacă acestea lipsesc sau sunt deficitare,
indiferent cât de multă hrană mănâncă o persoană, aceasta va fi pe jumătate înfometată. Acest
lucru se întâmplă deoarece glandele endocrine, care guvernează metabolismul celular și
bunăstarea tuturor organelor, sunt dependente de aceste minerale organice. Fără ele, ele nu-și
pot produce secrețiile. Glandele tiroidiene, de exemplu, au nevoie de iod; pancreasul, de siliciu.
Cei mai mulți oameni mor literalmente de foame, deși mănâncă prea mult, din cauza unei
carențe a acestor minerale organice în alimentație. Mineralele organice sunt conținute în
legumele și fructele crude.

Otto Carque, în lucrarea sa "Alimentele naurale", scrie:

"Deși sărurile organice nu constituie decât o cantitate relativ mică în organism, aproximativ 5%,
ele dețin, totuși, cheia aproape tuturor manifestărilor materiale ale vieții; ele sunt constructorii
celulelor și țesuturilor sănătoase și normale, dându-le fermitate și formă. Ele sunt transportoare
de electricitate vitală și magnetism, reîncărcând în permanență dinamul uman.

Sunt transmițători de electricitate și magnetism vital, care reîncarcă în mod constant dinamul
uman. Sunt purtătorii oxigenului dătător de viață către toate celulele corpului, eliminând în
același timp produsele de oxidare. Sunt factori esențiali în digestie și asimilare și ingrediente
importante ale sucurilor digestive, reglând schimbul osmotic între limfă și toate organele și
glandele, precum și al sistemului nervos.

"Reacțiile chimice din celule, care constituie baza fizică a vieții, au loc între substanțe aflate în
soluție, iar reacțiile chimice normale din celule sunt posibile prin intermediul sarcinilor electrice
purtate de aceste săruri în soluție. Prin atributele lor electrochimice deosebite, sărurile organice
întrețin, prin urmare, o relație foarte importantă cu aproape toate fluidele digestive și cu
secrețiile diferitelor glande, menținând un echilibru adecvat între asimilare și eliminare,
asigurând astfel dezvoltarea și funcționarea normală a organismului."

Principalele minerale organice, care intră în componența corpului uman, precum și a legumelor
și fructelor crude, pot fi împărțite în două grupe, cele alcaline și cele care formează acizi. Din
primele fac parte potasiul, sodiul, calciul, magneziul, fierul și manganul; din cele din urmă,
fosforul, sulful, siliciul, clorul, fluorul și iodul.

Aceste douăsprezece elemente, pe lângă oxigen, hidrogen, carbon și azot, constituie "pietrele
de temelie" fiziologice ale corpului uman. Fiecare legumă și fruct crud conține, în proporții
diferite, toate aceste minerale organice. Unele au mai mult din unul, altele, mai mult din altul.

POTASIUL, un element necesar ficatului (pentru formarea glicogenului), mușchilor, corpusculilor

roșii din sânge și creierului, este prezent în concentrație mare în toate fructele și legumele.
Roșiile conțin mai mult potasiu decât orice alt membru al regnului vegetal. Kale, rubarba și
țelina sunt, de asemenea, bogate în potasiu.

SODIUL, care este necesar pentru neutralizarea acidului carbonic în plămâni, pentru formarea
salivei, pentru conducerea curenților electrochimici în sânge și în limfă și (ca constituent al bilei)
pentru emulsionarea grăsimilor, se găsește în cea mai mare cantitate în țelină, spanac, sfeclă de
zahăr, roșii, ridichi, ridichi, căpșuni, sparanghel, morcovi, praz, smochine și mere sunt
următoarele cele mai bogate în sodiu.

CALCIUL, care este necesar pentru formarea dinților și a oaselor, pentru producerea globulelor
roșii din sânge, pentru respirație și pentru bătăile inimii, este prezent în cea mai mare
concentrație în varză, mărar, salată verde, păpădie, spanac, napi, lămâi și portocale sunt la fel de
bogate în calciu.

MAGNEZIUL, care se găsește în plămâni, mușchi, creier și oase (dând duritate scheletului), se
găsește în cea mai mare cantitate în roșii, de asemenea în spanac, salată, mărar, păpădie și
varză.

FIERUL, care, ca element constitutiv al hemoglobinei din globulele roșii, este esențial pentru
respirație și oxidare, se găsește în cea mai mare concentrație în salată, praz, spanac, căpșuni,
ridichi, ridichi, ceapă, anghinare, castraveți, roșii, prune, țelină, morcovi, cireșele și strugurii
sunt, de asemenea, bogate în fier.

MAGNEZIUL este conținut în globulele roșii din sânge. Se găsește împreună cu fierul și are
funcții similare de îndeplinit.

FOSFORUL este elementul de care au nevoie în principal creierul și sistemul nervos, fiind, de
asemenea, un constituent esențial al nucleo-proteinelor din țesutul muscular al oaselor și al
lichidului seminal: Alimentele cele mai bogate în fosfor sunt ----- , urmează ridichile (mari),
cresonul de apă, acrișorul, dovleacul, castraveții, varza de Bruxelles și conopida.

SULFUL este un constituent al hemoglobinei, al proteinelor din toate țesuturile și al sărurilor de

acid sulfuric care au o influență antiseptică în canalul alimentar. Kale conține cel mai mult sulf.
Varza de Bruxelles, mărarul, cresonul de apă, varza și conopida sunt, de asemenea, bogate în
acest element.

SILICIUL se găsește în țesuturile musculare, în păr, în unghii și în pancreas (sub formă de acid
silicic). Salata verde este cea mai bogată în siliciu. Păpădia, păpădia, castraveții, ceapa și
spanacul sunt, de asemenea, bogate în acest element.

CLORUL este un ingredient esențial al acidului clorhidric din stomac și al clorurii de sodiu din
sânge. Roșiile conțin cel mai mult clor. Țelina, mărarul, salata verde, spanacul, varza, ridichile,
păstârnacul, morcovii și varza sunt, de asemenea, bogate în clor.

FLUORUL este un constituent important al smalțului dinților și al irisului ochiului.

IODUL este necesar pentru producerea tirozinei de către glanda tiroidă. Se conține în cele mai
mari cantități în plantele marine, ananas, usturoi, sfeclă, praz și ceapă roșie.
CAPITOLUL 11

DIETA IGIENICĂ

După cum se poate observa din analize, roșiile sunt bogate în trei minerale organice
importante, potasiu, magneziu și clor. De asemenea, ele au concentrații ridicate ale celorlalte
minerale, precum și ale vitaminelor A, B, C. Datorită proprietăților lor dătătoare de sănătate,
roșiile ar trebui să fie folosite în cantități mult mai mari decât în prezent. Ar trebui să li se dea
copiilor pentru a fi consumate întregi, ca un fruct - mai multe la o masă.

Alimentele pot fi împărțite în două clase:

1.Cele care generează toxine acide în sânge, care sunt excretate sub formă de mucus sau
depuse sub formă de puroi). Printre aceste alimente se numără (în ordinea capacității lor de a
genera mucus): alimentele de origine animală, peștele, ouăle, produsele lactate, cerealele,
fructele uscate (cum ar fi stafidele, smochinele, prunele și curmalele), nucile și legumele gătite.
(potrivit lui Arnold Ehter mai degraba legiminoasele)

2.Cele care nu formează mucus, sau igienice: Cele care furnizează sângelui elementele minerale
necesare pentru desfășurarea procesului vital, precum și pentru dizolvarea și eliminarea
puroiului). Aceste alimente includ doar legumele crude și fructele crude.

Vaca și alte animale erbivore trăiesc din cea de-a doua clasă de alimente și obțin din ele tot ceea
ce este necesar pentru formarea țesuturilor sănătoase. Corpul uman poate face la fel. Cum
obține vaca suficiente proteine, când iarba pe care o mănâncă conține atât de puține? Acesta
este obținut din azotul atmosferic, care este absorbit de plămâni, unde, într-un mod similar cu
cel care se întâmplă în frunzele unei plante, se combină cu dioxidul de carbon, fosforul, sulful și
alte elemente pentru a forma proteine. Trecând treptat de la proteinele animale la brânza și
leguminoase și, în cele din urmă, la nuci, se poate, în timp, să se renunțe complet la alimentele
proteice și, asemenea vacii, să se obțină toată hrana azotată necesară din atmosferă.

Vechea teorie a caloriilor se baza pe premisa că noi obținem căldură și energie din arderea
carbohidraților și a grăsimilor. Aceasta era însă o credință falsă. Experimentele de post în care,
după o anumită zi de post, nu s-a mai înregistrat nicio pierdere în greutate, fără o scădere
continuă a forței termice și a energiei corporale, dovedesc că sursa de căldură și de putere vitală
nu este oxidarea compușilor de carbon, ci electricitatea eterică care se revarsă direct în și prin
sistemul nervos.

Prin urmare, corpul uman nu are nevoie de alimente proteice sau carbonate. Singura dietă
igienică este cea dată omului la început, așa cum este descrisă în Geneză, compusă din ierburi și
fructe crude. O astfel de dietă va furniza corpului uman toate elementele necesare pentru
funcționarea sa perfectă.
 Cu toate acestea, la majoritatea oamenilor, capacitatea de a obține proteine din atmosferă,
precum și căldură și energie din eter, se află într-o stare foarte latentă; în consecință, este
necesară o tranziție treptată de la dieta nefirească la cea naturală, pentru ca schimbarea să nu
implice o pierdere prea bruscă de greutate. Din acest motiv, postul nu este nici benefic, nici
recomandabil - cu excepția celui care a trecut prin toate etapele intermediare și a ajuns în cele
din urmă la stadiul în care nu mai are nevoie de hrană pământească, ci este capabil să obțină
toate elementele de care are nevoie din surse atmosferice, eterice și solare.

Trebuie să se avanseze de la una la alta dintre dietele următoare atât de repede cât instinctul
nutritiv nou trezit este capabil să o facă, mâncând întotdeauna numai ceea ce este plăcut
simțului natural al gustului și fără a se forța niciodată dincolo de propriile capacități prin simpla
decizie intelectuală. Copilul dietetic trebuie să învețe să se târască înainte de a putea merge. El
nu trebuie pus pe picioare prea brusc.

1. DIETA FĂRĂ SÂNGE: Eliminarea cărnurilor roșii și înlocuirea lor cu carne albă, pește și ouă.

2.DIETA FĂRĂ CARNE: Folosirea peștelui, ouălor și produselor lactate în locul cărnii.

3. DIETA VEGETARIANĂ: Eliminarea tuturor alimentelor de origine animală, inclusiv a peștelui și

a ouălor, folosind, ca înlocuitor, brânza proaspătă de burduf și legumele. Pâinea albă trebuie
înlocuită cu pâine integrală, cafeaua cu cereale de smochine (fig-cereal for coffee), zahărul brun
cu zahărul alb și sarea de țelină cu sarea de masă.

4. DIETA CU ALIMENTE CRUDE: Aceasta constă doar în legume crude, fructe, cereale și nuci. La
micul dejun, trebuie consumat grapefruit, portocale sau pepene galben, sau altfel o salată de
fructe acoperită cu semințe sau nuci rase. La prânz, o salată de legume crude, compusă din
varză, morcovi, castraveți, salată verde, roșii, ardei, ceapă verde, spanac, țelină și anason, în
diferite combinații. Pentru cei care au dinții slabi, aceste legume pot fi măcinate împreună într-o
formă suculentă și pulpantă cu ajutorul unui tocător de alimente. Această salată poate fi
asezonată cu pătrunjel și usturoi tocat fin. Se amestecă apoi cu nuci măcinate sau mărunțite; se
adaugă suc de lămâie și ulei de măsline. Salata de mai sus, consumată împreună cu pâine de
porumb nedospită constituie o masă completă și este cel mai sigur leac pentru constipație, la fel
ca și o salată de fructe amestecată cu nuci rase și smochine sau curmale. Altfel, nucile pot fi
mâncate împreună cu stafide, smochine sau curmale, iar fructele, inclusiv roșiile, pot fi
consumate întregi.

5. DIETA CU LEGUME CRUDE, FRUCTE ȘI SEMINȚE ȘI NUCI: Aceasta presupune înlocuirea

cerealelor cu nuci. Este asemănătoare cu dieta precedentă, cu excepția faptului că nu se
folosesc cereale. Unii pot elimina legumele și pot trăi din fructe și nuci - în cele din urmă nu
folosesc fructe uscate și mănâncă numai fructe proaspete și nuci.

6. DIETA IGIENICĂ: Toate dietele de mai sus sunt, într-o măsură mai mică sau mai mare,
neigienice. Aceasta este singura cu adevărat higienică. Ea nu conține alimente care formează
mucozități și constă numai din legume și fructe crude. Această dietă va ajuta la învingerea
oricărei boli, deoarece bolile sunt cauzate de o alimentație producătoare de mucus și
demineralizată.
 7. DIETA FRUCTELOR (Constă în fructe crude. Legumele sunt alimente de o vibrație mai joasă
decât fructele și sunt destinate mai degrabă animalelor decât omului. Așa cum, în procesul de
dezvoltare, se dobândește o aversiune față de mâncarea animalelor, tot așa, mai târziu, se
dezvoltă același sentiment în ceea ce privește uciderea și consumul de plante).

8. DIETA CU RAZE COSMICE: Aceasta este dieta Supraomului care nu mai are nevoie de hrană
pământească, ci o poate obține numai din radiațiile cosmice, sursa întregii vieți și a întregii
alimentații. Soarele emite raze cosmice; și tocmai aceste radiații invizibile sunt cele care trezesc
semințele de sub pământ pentru a germina primăvara. La fel și razele cosmice generează
electricitatea vitală în celulele corpului uman. În timp ce celelalte diete descrise mai sus asigură
o mai mare longevitate, numai această dietă cu raze cosmice face posibilă nemurirea fizică.

O masă pe zi este pe deplin suficientă. Aceasta trebuie să fie consumată la prânz, când energia
solară și cea fiziologică sunt la apogeu. Cei care au mâncat trei mese pe zi ar trebui să elimine
mai întâi micul dejun, apoi cina.

CAPITOLUL 12 CAUZA SI VINDECAEA BOLILOR

Pentru fiziologul modern, corpul uman este un mecanism glandular. Fiecare organ se află sub
controlul anumitor glande endocrine, care îl activează și îl energizează prin secrețiile lor.
Tulburările oricărui organ sunt acum urmărite până la o origine glandulară, până la o deficiență
de hormoni activatori. Știința medicală din trecut s-a ocupat mai degrabă de efecte decât de
eliminarea rădăcinilor lor interne. Știința medicală a viitorului va lucra cu cauzele, mai degrabă
decât cu efectele bolilor. În prezent, urmărim aceste cauze până la perturbări ale glandelor
endocrine.

Glandele endocrine sunt centrele metabolismului mineral. Fiecare dintre aceste glande extrage
din sânge anumite minerale organice, obținute din alimentele asimilate, transformându-le în
secrețiile sale, care sunt apoi trimise înapoi în fluxul sanguin, pentru a fi transportate la anumite
organe, sau la sistemul fiziologic pentru revigorarea lor. Dezvoltarea normală, funcționarea
normală a acestor organe depind în întregime de aportul normal al hormonilor glandulari la care
ele răspund din punct de vedere simpatic. O deficiență sau o absență a acestor hormoni le va
face să fie slabe, devitalizate și supuse la infecții bacteriene. Patologii din trecut credeau că
bacteriile sunt cauza fundamentală a bolilor organice.

Acum știm că aceasta a fost o presupunere falsă, că bacteriile nu se pot dezvolta în țesuturile
sănătoase, așa cum nu pot trăi nici la soare, ci doar acolo unde există devitalizare și unde este
prezentă materia în putrefacție.
Până acum am urmărit tulburările fiziologice până la o origine glandulară. Atunci când orice
organ funcționează greșit, sediul problemei nu se află în acel organ, ci în glanda sa endocrina,
dar ce determină starea glandei endocrine? Ce o face să meargă prost? Glandele endocrine, ca
centre ale metabolismului mineralelor, nu-și pot produce secrețiile decât dacă obțin suficiente
minerale din sânge. Aceste minerale proveneau inițial din alimente. Dacă alimentația nu conține
suficiente din aceste minerale organice, glandele endocrine vor fi înfometate (indiferent cât de
multă mâncare se consumă), iar organele corespunzătoare vor fi devitalizate și, în consecință,
bolnave.

"Cauza principală a bolii și a morții, din punct de vedere pur fizic, este în principal foamea de
minerale datorată unei alimentații greșite. Într-adevăr, dieta actuală a lumii civilizate
neinformate este una foarte pervertită. Ea constă în principal din carne, pâine din făină albă
devitalizată, zahăr alb rafinat devitalizat și grăsimi animale. Asta înseamnă că este foarte săracă
în săruri organice esențiale, dar foarte bogată în proteide și carbohidrați. Oamenii se
autoconving că totul trebuie gătit, prăjit, copt, fiert, sărat, condimentat și îndulcit înainte de a fi
bun de mâncat. Această dietă nenaturală suprastimulează sistemul cu otrăvuri de albumină și
gaz carbonic, care stau la baza tuturor dereglărilor funcționale și a bolilor" *.

Deoarece cauza de bază a bolii este o deficiență de minerale organice în alimentație,

tratamentul acesteia constă în furnizarea acestora organismului prin alimente bogate în ele,
cum ar fi legumele și fructele crude. Astfel, glandele enocrine înfometate vor obține elementele
de care au nevoie pentru fabricarea secrețiilor lor, iar organele afectate vor fi întărite și
vitalizate. Acest lucru le va permite să reziste la descompunerea bateriilor, care este posibilă
doar în timp ce acestea se află într-o stare devitalizată. Simptomele vor dispărea apoi, iar boala
va lua sfârșit. Deja am vindecat beri-beri și rahitismul în acest mod rațional. Va veni vremea când
TOATE BOLILE vor dispărea prin mijloace atât de simple, prin înlăturarea cauzei dietetice
fundamentale.

*?

1. ERORILE TEORIEI GERMENILOR

Din acest punct de vedere, putem vedea nebunia încercării de a învinge boala prin inhibarea
activității bacteriilor prin intermediul antitoxinelor. Această suprimare temporară a simptomelor
nu înlătură cauza de bază a problemei, prezența în organism a unor deșeuri în putrefacție, a
căror descompunere și eliminare era realizată de bacterii. Această materie morbidă provenea
inițial dintr-o hrană greșită. Boala nu este altceva decât o eliminare indirectă a materiei
reziduale. Patologia este studiul diferitelor modalități de eliminare a acestor materii reziduale.
Cauza fundamentală a bolii este toxemia, saturarea sângelui cu acizi proveniți din alimentele
care formează mucozități.

Adevăratul medic nu este preocupat de îndepărtarea superficială a simptomelor, ci de

eliminarea cauzei lor, care nu poate fi realizată decât printr-o purificare a sângelui. Printr-o dietă
cu legume și fructe crude (pentru afecțiuni cronice) sau o dietă cu sucuri de legume și fructe
crude (pentru afecțiuni acute), el neutralizează toxinele acide din sânge, făcându-l alcalin. Prin
irigații inernale, el face o curățare temeinică a tractului intestinal, pentru a inhiba formarea de
noi toxine. (Laxativele chimice, cum ar fi laptele de magneziu, nu trebuie folosite niciodată,
deoarece acestea absorb apa din sânge, ceea ce duce la o concentrație mai mare de toxine în
acesta). Medicul care "luptă" împotriva unei boli, luptă împotriva eforturilor organismului de a
se vindeca singur, deoarece boala nu este o entitate malignă (nu se datorează invaziei unor
"spirite rele" antagoniste sau a echivalenților lor moderni, germenii), ci este un proces natural
de autopurificare fiziologică, o eliminare a deșeurilor în exces, dincolo de ceea ce organele
excretoare pot elimina în mod normal. Descrierea de mai sus se aplică în special în cazul bolilor
acute. Bolile cronice împărtășesc mai degrabă natura unei înfometare minerale lente.

Profesorul Rudolf Virchov. marele fiziolog german, spunea: "Nu există nici o boală care să nu fie
o boală degenerativă: "Se pune prea mult accent pe "teoria germenilor". Microorganismele se
găsesc, de obicei, acolo unde există o boală; ele se găsesc, de asemenea, și acolo unde nu se
poate constata nicio boală. Prin urmare, microbii pot fi rezultatul și nu cauza bolii. Dacă aș putea
trăi din nou, mi-aș dedica viața pentru a dovedi că microbii își caută habitatul lor natural, țesutul
bolnav, în loc să fie cauza țesutului bolnav."

Vaccinarea, ca și administrarea de antitoxine, este, prin urmare, o practică irațională,

periculoasă și pernicioasă. Ea este adesea cauza sifilisului, a tuberculozei, a erizipelului, a
scorbutului, a cancerului, a otrăvirii limfatice și a epidemiilor de variolă însăși. A provocat
nenumărate decese la sugari și copii. Pe cei pe care nu i-a ucis, i-a otrăvit pe viață.

Păstrând puritatea sângelui copilului, printr-o alimentație igienică, aer curat și soare, se poate
garanta o imunitate durabilă la variolă, precum și la orice altă boală. Vaccinarea, pe de altă
parte, umple sângele cu materii otrăvitoare (puroi obținut din rănile unui animal sifilitic), ceea
ce duce la un mare număr de boli, inclusiv la variolă. Variola este o boală de piele, datorată
condițiilor neigienice și alimentelor proaste, nu germenilor. Variola vacii pe care Jenner a
observat-o era o boală a animalului obținută de la o lăptăreasă sifilitică. Epidemiile nu se
datorează în mod fundamental unor bacterii, ci unei stări de nesănătate a unui număr mare de
oameni, ca urmare a unei alimentații, a unor condiții de viață și a unui climat neinformat.

Amigdalele sunt glande limfatice care filtrează impuritățile din sânge. Mărirea lor se datorează
faptului că sistemul este umplut cu materii toxice provenite din alimente greșite (cum ar fi
pâinea, cerealele, zahărul alb, produsele lactate, înghețata, carnea, puiul, peștele și ouăle).
Îndepărtarea amigdalelor privează organismul de un organ glandular important, ceea ce duce la
întârzierea dezvoltării normale după pubertate, (căci amigdalele sunt în legătură intimă cu
glandele sexuale și tiroidiene). Prin purificarea sângelui printr-o dietă cu fructe, această materie
morbidă din amigdale poate fi redisolvată și eliminată.

Cele mai multe operații sunt atât inutile, cât și dăunătoare. Puroiul nu este generat de bacterii,
ci este precipitat din sânge, provenit din alimente proaste. Dacă nu se mai consumă alimente
care generează puroi și dacă se alcalinizează sângele printr-o dietă cu legume și fructe crude,
substanța toxică care a fost anterior precipitată poate fi dizolvată din nou și transportată către
organele de eliminare. Orice abces și orice excrescență din organism poate fi în acest fel făcută
să dispară. Apendicita nu este altceva decât o obstrucție intestinală acută care poate fi
vindecată fără operație prin irigare internă și prin post cu sucuri de fructe.

Toate medicamentele sunt otrăvuri anorganice. În timp ce înlătură temporar simptomele

exterioare, ele provoacă stări interne mai grave. Aparentul efect curativ al unui medicament se
datorează faptului că, după administrarea lui, forța vitală încetează să mai expulzeze materia
morbidă (care expulzare apare sub forma simptomelor externe) pentru a expulza medicamentul
anorganic mai otrăvitor.

Thomas Edison spunea: "Medicul viitorului nu ne va administra doze de medicamente, ci își va

instrui pacienții în ceea ce privește cauza și prevenirea bolilor . Zeul grec al vindecării,
Asclepiede, "respingând utilizarea medicamentelor, se rezuma tot leacul la administrarea
dietei".

Cariile dinților sunt cauzate de un sânge acid, din cauza consumului de carne, făină albă, zahăr
alb și alte alimente similare, care sunt deficitare în minerale organice. Dentiștii sunt complet
inutili, cu excepția faptului că îi scapă pe oameni de excesul de bani. Cariile nu se datorează unei
acțiuni bacteriene din exterior, ci unei dizolvări interne a calciului dentar de către acizii din
sânge. O dietă naturală, bogată în minerale alcaline, va preveni și va vindeca cariile dentare fără
a necesita un tratament extern. Cavitățile nu trebuie să fie umplute cu metal; sângele acid
dizolvă acest metal și formează puroi dedesubt. Pasta de dinți, pudra de dinți și periuța de dinți
sunt neigienice. Nici un produs chimic nu ar trebui să fie introdus vreodată în gură. Cel mai bun
mod de a curăța dinții este cu o felie de lămâie, care este un antiseptic natural. Folosirea zilnică
a verzei crude va furniza sângele cu calciu pentru a forma dinți puternici și sănătoși. Zahărul
dizolvă calciul dinților; de aceea nu trebuie mâncat dacă se dorește evitarea cariilor.

Săpunul fabricat din substanțe chimice și grăsimi animale nu trebuie folosit niciodată pe piele,
deoarece dizolvă uleiul natural al acesteia și usucă anormal pielea. Băile fierbinți, prin faptul că
provoacă o relaxare excesivă a mușchilor porilor, lezează pielea și, prin urmare, ar trebui făcute
rar, dacă nu chiar niciodată. O baie rece zilnică, urmată de un masaj energic al întregului masaj
al întregului corp (inclusiv al scalpului) cu mâinile, va menține pielea în stare perfectă. Băile de
soare sunt foarte benefice, pentru că nu numai că vitalizează sângele și sistemul nervos, dar fac
ca impuritățile să fie eliminate prin piele. Toate bolile de piele, coșurile și furunculele se
datorează unei alimentații greșite și pot fi vindecate printr-o alimentație cu legume și fructe
crude.

Căderea părului se datorează lipsei de minerale din alimentație, purtării pălăriei, spălării prea
frecvente și tăierii. Părul, ca orice altă parte a corpului, are o funcție vitală de îndeplinit; el
acționează ca o antenă, absorbind energia electrică din eter pentru revigorarea sistemului
nervos. Tăierea și rasul părului privează corpul de această putere, după cum ilustrează povestea
lui Samson.

Tulburările oculare se datorează unei alimentații deficitare în minerale organice, exceselor

sexuale și suprasolicitării. Ochii pot fi vindecați fără utilizarea ochelarilor, printr-o alimentație
igienică, prin continență și prin contactul cu culoarea verde liniștitoare a naturii.
2. VINDECAREA CANCERULUI

Cancerul este o dereglare celulară cauzată de o alimentație demineralizată. Anumite celule,

înfometate de minerale organice, se hrănesc cu alte celule, pentru a le obține. Un proces similar
are loc atunci când alimentația unei femei însărcinate nu conține suficient calciu atât pentru ea
însăși, cât și pentru embrion; acesta din urmă îl va obține din propriile case și dinți, care vor fi
apoi dizolvați. Așadar, întregul organism al bolnavului de cancer se hrănește cu celule
înfometate.

Celulele parazite cresc în dimensiune, în timp ce celelalte se diminuează. Echilibrul chimic al

sângelui este astfel perturbat; și o anumită inhibiție care tinde să limiteze creșterea celulară este
înlăturată. Celulele parazitare cresc până la proporții uriașe, se reproduc prolific și umplu
sângele cu progeniturile lor.

Experimentele au dovedit că tratamentul cu raze X și operația nu pot vindeca cancerul.

Vindecarea cancerului nu este una locală, ci generală; este o chestiune de chimie a sângelui.
Cauza fundamentală a afecțiunii trebuie înlăturată. Aceasta înseamnă să hrănim celulele
înfometate cu mineralele de care au nevoie. Acest lucru poate fi realizat printr-o dietă de
legume crude și fructe deosebit de bogate în minerale organice de care au nevoie organele
bolnave. Sângele își recapătă astfel echilibrul chimic, iar celulele parazitare nu au voie să crească
peste dimensiunea lor normală și nici nu au nevoie să se hrănească cu celelalte.

Crearea unui supraom de dr Raymond Bernard

Capitolul XXII

The influence of the maternal chastity upon the brain-development of the embryo

https://www.youtube.com/watch?v=4JLm7cMBZ4E&t=1s

Embrionul este o condensare a sângelui matern; iar pentru ca un supraom embrionar să se

formeze, este necesar un supra-sânge. Sângele mamei este îmbogățit și vitalizat în principal de
secrețiile ei glandulare, în special de cele ale glandelor sexuale. Există o relație foarte intimă
între secrețiile genitale materne, sau hormonii, și creierul în creștere al fătului. Din acest motiv,
relațiile sexuale excesive înainte de concepție și în timpul gestației, drenând sângele mamei de
secrețiile genitale care, altfel, sunt absorbite limfatic și folosite pentru construirea țesutului
cerebral embrionar (deoarece aceste secreții sunt foarte bogate în fosfor, principalul element
necesar pentru formarea celulelor nervoase), duc la nașterea unui copil subnormal din punct de
vedere fizic și mental.
## Multe boli și suferințe mari pot fi atribuite în mod direct relațiilor sexuale excesive în timpul
sarcinii; iar relațiile sexuale în timpul sarcinii sunt responsabile pentru o listă aproape nesfârșită
de defecte fizice și psihice, de la orbire până la idioțenie; iar numărul de defecte fizice și psihice
datorate acestei cauze crește rapid de la an la an. Ea este, de asemenea, responsabilă de
nefericirea universală în rândul femeilor căsătorite care știu instinctiv că este dăunătoare".
(Thurston: Thurston's Philosophy of Marriage).

Castitatea maternă, înainte și după concepție, duce la rezultate opuse. Eames, în "The Principles
of Eugenics", descrie un experiment în care celulele reproductive ale unui individ au fost
examinate la microscop după o perioadă de disipare și, din nou, după una de continență. În cel
de-al doilea caz, acestea erau mai mari și mai vitale decât în primul caz. Autorul remarcă faptul
că copiii născuți din celule reproducătoare devitalizate ar fi inferiori din punct de vedere fizic și
psihic celor născuți din celelalte.

Toți marii oameni au avut mame pioase și caste (deși tații lor nu au fost întotdeauna așa), cum
au fost cele ale lui Zoroastru, Krishna, Samuel, Buddha, Platon, Confucius, Maria, Ioan
Botezătorul, Iisus, Sfântul Augustin, Sfântul Bernard, Sfântul Francisc, Toma de Aquino, Sfânta
Tereza, George Fox, Wesley, Rembrandt, Beethoven, Priestley, Locke, Kant, Pestalozzi, Abraham
Lincoln, Mary Baker Eddy și Annie Bessant. Într-o scriere antică, se afirmă că Buddha nenăscut
"a reflectat asupra celei care trebuia să-i fie mamă. Conform obiceiurilor lui Buddha, el nu se
poate naște din vreo persoană cu o conduită proastă, imorală, ci din cineva care a trecut fără
cusur prin generații nenumărate și care nu a încălcat niciodată cele Cinci Mari Porunci
(abstinența de la (1) consumul de alimente de origine animală, (2) furt, (3) indulgență sexuală,
(4) necinste, (5) consumul de alcool".

Există motive fiziologice importante pentru care continența în perioada care precede concepția
(care implică nu numai abstinența de la activitatea sexuală, ci și conservarea completă a
lichidului genital) este necesară dacă se dorește producerea unui copil superior. Oul uman, la
începutul dezvoltării sale, se aseamănă foarte mult cu un ou de găină - conține substanță
germinativă albă și un gălbenuș în centru. Compoziția chimică a acestui gălbenuș (primul
material extern care intră în creierul embrionar) este determinată de aportul de sânge la ovare
în perioada anterioară concepției. Orice pierdere de lichid genital în această perioadă sărăcește
și devitalizează sângele și privează gălbenușul ovulului aflat la maturitate de compusul de fosfor
necesar pentru hrănirea țesutului cerebral al embrionului, la începutul dezvoltării acestuia.

Înainte de conceperea lui Alexandru cel Mare, mama sa a trăit singură într-un templu. Părinții
Mariei, înainte de concepția ei, "au trăit aproximativ douăzeci de ani în castitate". Sfântul Patrick
s-a născut din părinți care au trăit în castitate atât înainte, cât și după conceperea sa. Tatăl său
era preot; și pe atunci era regula ca clericilor să li se permită să se căsătorească dacă trăiau în
castitate cu soțiile lor. Sfântul David s-a născut dintr-o călugăriță "care nici înainte, nici după
(concepția sa) nu a cunoscut un bărbat, dar, continuând în castitatea minții și a trupului, a dus o
viață foarte credincioasă".

Tatăl lui Isaac Newton a murit înainte de nașterea sa, mama sa căsătorindu-se abia trei ani mai
târziu. Nu numai condițiile de după concepțiile sale au fost relativ caste, ci și cele de dinainte".
Se afirmă cu bună știință că Sir Isaac Newton a fost conceput după doi ani de continență forțată.
Viața exemplară, castitatea imaculată și geniul impunător al eminentului filozof atestă splendida
sa moștenire. Mulți sunt îndatorați unei cauze de viață pentru calitățile lor superioare".
*Nietsche a fost primul copil al mamei sale, născut la patru ani după căsătorie. Deoarece tatăl
său era pastor, putem presupune condiții relativ caste înainte de nașterea sa.

Continența în timpul gestației, care este practicată în mod universal de animalele sănătoase, de
oamenii primitivi nepervertiți și de indieni, este o lege a naturii. După fecundarea sa, oul se
atașează de membranele mucoase uterine, care se îngroașă și se umflă, pentru ca glandele lor
să producă secreții sporite pentru hrănirea embrionului. Aceste secreții glandulare umplu
cavitatea uterului, în care se dezvoltă embrionul, deschiderea sa cervicală (os uteri) fiind
obturată de un mucus lipicios, astfel încât tot acest lichid valoros să poată fi reținut.

Prima diferențiere care apare pe embrion este canalul neural, unde se nasc coloana vertebrală,
creierul și sistemul nervos. Tânărul embrion este format aproape în totalitate din țesut cerebral.
La sfârșitul primei luni de dezvoltare, când are o lungime de 1,3 cm, capul său este mai mare
decât restul corpului. Cu cât creierul este mai tânăr, cu atât este mai plastic și mai sensibil și cu
atât mai durabile sunt impresiile făcute asupra lui. În timpul vieții sale timpurii este determinat
de caracterul nutriției sale (de anumite minerale organice, cum ar fi fosforul, care se obține din
secrețiile glandelor genitale). Embrionul este hrănit mai întâi de sacul vitelin atașat de el, apoi
de secrețiile glandulare din uter și, în cele din urmă, de sângele matern, care îi este transmis
prin placentă și prin cordonul ombilical.

Secrețiile uterine sunt apoi absorbite de sistemul limfatic și transmise embrionului prin sânge).

Calitatea acestor secreții este determinată de regimul alimentar al mamei și de gradul în care
sunt conservate în organism prin castitate. Relațiile sexuale în timpul sarcinii, prin faptul că
provoacă evacuări coincidente și ulterioare (prin orgasme și prin leucoree) ale acestor secreții,
materie primă a țesutului cerebral embrionar, interferează cu dezvoltarea normală a copilului
nenăscut și o întârzie.

Această încălcare a legii naturale (orice relații sexuale de la concepție până la naștere) duce la
următoarele consecințe grave:

1.avorturi spontane sau nou născuți morți

2.Diferitele stări de rău ale sarcinii, cum ar fi grețurile matinale și greața (Continența, combinată
cu o alimentație adecvată, face din sarcină o perioadă de sănătate sporită, fără tulburările care o
însoțesc de obicei)

3.Tulburările nervoase, cum ar fi neurastenia și isteria

4. Hemoragiile din timpul parturiției, febra puerperală și moartea mamei sau a copilului în
timpul sau după naștere

5. Prin faptul că provoacă scăparea din uter a secrețiilor glandulare care în mod normal sunt
absorbite și folosite pentru hrănirea și revigorarea creierului și a sistemului nervos al mamei și al
copilului, nu numai că provoacă la aceasta simptoame neurastenice și isterice, dar duce la
nașterea de copii nervoși și idioți.

6. Aceasta are ca rezultat o iritație mecanică și chimică a tractului genital feminin, introducând
în acesta materii străine care se depun pe suprafața embrionului, apărând sub forma "vernix
caseosa", substanța urât mirositoare și cleioasă care acoperă copilul nou-născut.

Această substanță se descompune, generând toxine otrăvitoare care interferează cu dezvoltarea

normală a embrionului, provocând slăbiciune, daltonism și boli de piele. Efectul lichidului
seminal masculin asupra embrionului este deosebit de dăunător atunci când acesta este otrăvit
prin consumul de tutun sau alcool. Prin absorbție limfatică, organismul mamei este, de
asemenea, vătămat.* (Dr. P. T. Johnson, un medic indian, a spus: "În cazul în care nu este posibil
să fie absorbit de către o femeie, este posibil să fie afectat și organismul mamei: "Poporul nostru
a știut dintotdeauna, iar vechile mame ale tribului învață că legătura sexuală după sarcină este
cauza afecțiunii cunoscute sub numele de "vernix caseosa", și interzic relațiile sexuale în această
perioadă... În rândul popoarelor primitive, o astfel de substanță ca vernix caseosa este
necunoscută... Bolile de piele sunt necunoscute printre popoarele primitive, și nici nu sunt
afectate de ochi dureroși sau slabi".

Dr. E. B. Marshall spune: "Dunkardii se abțin de la relații sexuale în timpul sarcinii și nu-mi
amintesc un singur caz în care să fi existat o cantitate apreciabilă de vernix caseosa pe un copil
născut de un Dunkard în timpul practicii mele îndelungate de douăzeci și cinci de ani printre
acești oameni.

Dr. Hubbard afirmă: "Am ținut o evidență a peste o sută de cazuri și am constatat că în fiecare
caz, în care nu a existat niciun raport sexual după ce s-a instalat sarcina, copilul s-a născut fără
acea substanță onctuoasă, vernix caseosa; dar acolo unde a existat un raport sexual, copilul a
fost acoperit cu mai mult sau mai puțin din această substanță otrăvitoare."

Dr. Hilscher spune: "Sunt date statistici fiabile în care se afirmă că o treime dintre orbii din
Euroupe devin astfel din cauza otrăvii vernix, și numai din cauza acesteia".

*De asemenea, aceasta implantează în copil impulsuri erotice morbide (cum ar fi tendința de a
se masturba). Acest lucru se datorează influenței prenatale, dar mai ales efectului lichidului
seminal masculin absorbit limfatic.

Relațiile sexuale în timpul sarcinii "provoacă frecvent o întrerupere a gestației (avort spontan) și,
ocazional, septicemie puerperală (hematopoieză). De asemenea, provoacă o excitație teribilă
din partea mamei, care se transmite și rănește copilul nenăscut, făcându-l să fie mai puțin
aproape de perfecțiune în ceea ce privește fizicul și mentalitatea decât a fost intenționat de
natură și decât ar fi fost dacă mama ar fi fost lăsată în pace de bărbat în timpul sarcinii pentru a
dezvolta copilul în mod corespunzător.* (*De asemenea, implantează impulsuri erotice morbide
în copil (cum ar fi tendința de a se masturba). Acest lucru se datorează influenței prenatale, dar
mai ales efectului lichidului seminal masculin absorbit în mod limfatic.
Dacă un taur viril pătrunde într-un țarc cu o vacă gestantă, aceasta din urmă va face tot ce-i stă
în putință pentru a-l evita. Dacă nu reușește să facă acest lucru, crescătorul de animale se
așteaptă întotdeauna să se trezească mai târziu cu un vițel bolnav. Acest vițel poate avea trei sau
cinci picioare, sau două cozi sau două capete, sau un număr anormal de organe interne sau
poate avea defecte minore care nu sunt ușor de observat; și acest principiu se aplică la creșterea
tuturor celorlalte animale, inclusiv a ființelor umane. Atunci când se produce un astfel de
accident, crescătorul de animale nu încearcă să îl atribuie altei cauze decât cea adevărată, și
anume, actul sexual în timpul sarcinii; iar procedura sa firească este de a lua măsuri mai bune
pentru viitor pentru a ține taurii departe de vacile sale gestante.

"Ființele umane, crezând că sunt imune la consecințele încălcării legilor naturale care
guvernează relația dintre sexe în rândul animalelor, folosesc legile actuale ale căsătoriei ca scuză
pentru a forța o femeie, în timpul sarcinii și în afara ei, să ocupe același pat sau locuință cu un
bărbat care este, de fapt, doar un taur în formă umană, în ceea ce privește aspectele sexuale.
Credința că un bărbat nu poate rezista perioade lungi de timp fără relații sexuale este
pretutindeni curentă. Acest lucru este adevărat doar dacă este supus în fiecare noapte la
teribilul sex-appeal al unei partenere de pat semi-dezbrăcate.Întrucât această condiție
prevalează în mod universal, ea are ca rezultat îngăduința universală a unei pasiuni sexuale
dezlănțuite.

Printre animalele inferioare, femela alege masculul cel mai plăcut pentru ea, fără a fi
împiedicată în alegerea sa de vreo dorință latentă de hrană, îmbrăcăminte sau protecție. Ea
permite apoi ca masculul astfel ales să întrețină relații sexuale cu ea până când rămâne
însărcinată, apoi, la anumite specii, fie îl alungă, fie îl părăsește. La alte specii, îi permite să
rămână în apropiere pentru a ajuta la îngrijirea puilor, dar, în stare naturală, în afara captivității,
nu-i permite masculului să mai întrețină relații sexuale cu ea până la o anumită perioadă de
timp după nașterea puilor.

"Majoritatea medicilor care profesează în prezent au fost învățați că relațiile sexuale în timpul
sarcinii sunt permise până în luna a opta; și mulți dintre acești medici au transmis această
informație pacienților lor femei de ani de zile. Mulți dintre acești medici își dau seama acum că
această practică este dăunătoare și că este posibil ca ei să fi fost indirect responsabili pentru zeci
de avorturi spontane, cu complicațiile dăunătoare care rezultă frecvent, și pentru mulți copii cu
defecte... Cu toate acestea, în mod frecvent, se va găsi un obstetrician care va afirma fără
rezerve că relațiile sexuale în timpul sarcinii sunt oribile, că sunt dăunătoare atât pentru mamă,
cât și pentru copil și că plasează ființele umane pe un plan moral inferior celui al animalelor
inferioare.

"Când toate femeile vor învăța valoarea potențială a posesiunii lor și vor învăța, de asemenea,
necesitatea vitală a conservării acesteia după căsătorie, precum și înainte de căsătorie, atunci
specia va deveni magnifică prin forța trupului și strălucirea minții; o sănătate radiantă o va face
imună la boli; viața va fi prelungită la nesfârșit; realizările revoluționare atât ale bărbaților, cât și
ale femeilor se vor succeda rapid". (*Filosofia căsătoriei lui Thurston)".

Autorul celor de mai sus a pus întrebarea unui număr de medici: "Este actul sexual în timpul
sarcinii capabil să provoace: (a) întreruperea gestației (avort spontan); (b) septicemie puerperală
(otrăvire a sângelui). Răspunsul la această întrebare a fost da, invariabil".

Mulți oameni mari, inclusiv Buddha, Iisus, Sfântul David și Leonardo da Vinci, s-au născut din
mame care nu au trăit împreună, ca soție și soț, cu tații lor. Mama lui Chrishna, în timpul
gestației, a trăit singură în pădure, subzistând în întregime din fructe și boabe sălbatice. Maria,
în timpul sarcinii, a trăit împreună cu Elisabeta, departe de soțul ei și de tatăl copilului ei. Mama
Sfântului David a fost o călugăriță rătăcitoare, al cărei copil a fost conceput de un rege dintr-o
țară îndepărtată. Mama lui Leonardo da Vinci, o țărancă, a trăit separată de tatăl său, care era
de origine nobilă și care s-a căsătorit cu o altă femeie la scurt timp după conceperea lui.

Mama lui Alexandru cel Mare, în timpul sarcinii, a trăit separat de soțul ei, Filip al Macedoniei.
Deoarece tatăl lui Isaac Newton a murit înainte de nașterea sa și deoarece au existat condiții de
castitate timp de doi ani înainte de conceperea sa, putem presupune o castitate comparabilă în
timpul gestației sale. Intelectul superior al lui Schpenhaurer, ca și cel al lui Platon, s-a datorat, în
mare măsură,gestației sale caste, timp în care mama sa a trăit într-o vilă de la țară, separat de
soțul ei, care era angajat în afaceri într-un oraș îndepărtat.

CAPITOLUL XXVI
INFLUENȚA PSIHOLOGICĂ ȘI DIETETICĂ ÎN TIMPUL ALĂPTĂRII

Așa cum mama poate influența fizic și psihic devoltarea embrionului prin sângele
ei, tot așa poate influența copilul prin laptele ei. Alăptarea este o hrănire atât
spirituală, cât și fizică; de aceea, este foarte important ca fiecare mamă să-și
alăpteze propriul copil. Dacă acesta este hrănit cu lapte de vacă, el absoarbe
calitățile animale ale vacii. Dacă este hrănit de o doică, va absorbi calitățile ei bune
și rele. O mamă care nu-și poate alăpta copilul ar trebui să-și reformeze modul de
viață prin consumul de alimente simple și naturale și prin conservarea lichidului
genital; atunci va putea să-l alăpteze până când acesta va fi suficient de mare
pentru a mânca alimente solide.
După încetarea alăptării (între doi ani și jumătate și trei ani de la naștere), copiii
trebuie înțărcați și crescuți exclusiv cu fructe. Fructele îi vor furniza toate
elementele de care are nevoie pentru formarea unui corp puternic și sănătos - la
fel cum iarba satisface nevoile vițelului. Bebelușului nu trebuie să i se dea
niciodată lapte de vacă. Laptele de vacă este impropriu pentru consumul uman din
mai multe motive. Laptele de mamă formează caș mici și moi, care sunt ușor de
despicat și digerat, în timp ce laptele de vacă formează cașuri mari și tari, care
sunt adaptate doar pentru sistemul cu patru stomacuri al vițelului. Deoarece
perioada de sugar a vițelului este de numai două luni, laptele de vacă conține
constituenți cu o maturare mai rapidă, care determină creșterea anormal de
rapidă a copilului. Bebelușii hrăniți cu lapte de vacă pot părea mari și grași, dar
țesuturile lor nu sunt sănătoase. Laptele de vacă conține un exces de cazeină și
calcar nedigerabil și o cantitate prea mică de zahăr din lapte și potasiu. Cea mai
evidentă diferență dintre laptele de vacă și laptele matern este faptul că unul este
acid, în timp ce celălalt este alcalin.
Bebelușul nu poate digera amidonul din cereale sub nicio formă. Prin urmare,
Zwiebach, pâinea, biscuiții și cerealele fierte (sau sucurile lor) sunt dăunătoare.
Astfel de alimente se transformă doar în dioxid de carbon și alcool și sunt
susceptibile de a provoca convulsii. Apa nu este bună pentru sugari, deoarece, fie
că este fiartă sau nu, ea conține întotdeauna o anumită cantitate de materii
anorganice care se pot depune sub formă de depozite calcaroase. Înainte de
înțărcare, bebelușul poate obține toată apa de care are nevoie din laptele mamei
sale; după înțărcare, din fructe.
Copilul, la fel ca animalul, ar trebui să mănânce din instinct natural. Atunci când îi
este foame, trebuie să meargă la rezerva de hrană și să ia cantitatea și calitatea de
fructe de care are nevoie. Nu ar trebui să fie niciodată hrănit de către părinte și
nici obligat să mănânce ceva împotriva voinței sale (ceea ce îi pervertește
instinctul nutritiv și este principala cauză a bolilor copiilor). Un copil crescut cu
fructe va fi supranormal din punct de vedere fizic, mental și spiritual.
Gândurile și emoțiile mamei, înainte și în timpul alăptării, prin secrețiile
glandulare pe care le induc, influențează calitatea chimică a laptelui și dezvoltarea
copilului. Aceste secreții, transmise prin lapte, vor accelera la copil creșterea
acelor organe, glande fără canal și centri cerebrali care au fost cei mai activi la
mamă, reproducând astfel în el trăsăturile psihologice pe care ea le-a exercitat
atunci. În timpul alăptării, mama ar trebui să-și consacre timpul cultivării
talentelor speciale care vor constitui viitoarea operă de viață a copilului, care au
fost stabilite înainte de concepție și care au fost dezvoltate în timpul gestației.
Educația copilului în timpul perioadei de alăptare este mai importantă decât în
orice alt moment al dezvoltării sale (cu excepția perioadei prenatale), deoarece
creierul său nu este niciodată atât de sensibil la stimulii nutriționali, de mediu și
psihologici ca atunci.
"Condițiile psihice ale mamei exercită o influență puternică asupra secrețiilor
glandelor mamare. Îngrijorarea, durerea, furia, frica și iritarea nu numai că
diminuează secreția de lapte, dar îi schimbă caracterul și compoziția chimică,
astfel încât poate deveni net dăunător pentru sugarul care alăptează.
. Pe de altă parte, o stare de spirit plăcută și liniștită, combinată cu o dietă
adecvată, va produce, de obicei, un flux abundent de lapte cu zer. Mamele trebuie
avertizate în mod special împotriva consumului de medicamente și de tot felul de
stimulente în timpul perioadei de lactație, deoarece astfel de preparate vor afecta
calitatea laptelui și se vor dovedi adesea fatale pentru copil. "* Carque: Alimente
naturale
"În același mod în care obiceiurile de gândire ale mamei influențează caracterul
copilului, la fel și hrana pe care o consumă influențează creșterea fizică și
sănătatea copilului și, într-o manieră apropiată, caracteristicile sale mentale. Mai
ales în această perioadă de alăptare, mama trebuie să exerseze calitățile (hotărâte
încă de la început) care, în acțiunea lor transmisă, vor constitui geniul... După o
intensă aplicare a puterii cerebrale în direcția cerută - fie în cea de mecanic, autor,
editor, profesor, cântăreț etc. - mama, imediat după această aplicare, trebuie să
dea copilului său la sân. Și aceasta cu precizie în fiecare departament al nașterii.

"Un copil iute și greu este în general rezultatul unor indiscreții dietetice din partea
mamei: consumul de prea multe alimente gătite și concentrate, care formează
acizi; folosirea pe scară largă a sării de masă, care duce la acumularea de apă în
țesuturi și la o stare dropică (acumulare de lichid seros in tesuturi).
Aproape toate bolile infantile sunt cauzate direct de o alimentație defectuoasă și
de lipsa de igienă în timpul sarcinii și în perioada de alăptare, și niciodată de așa-
numiții germeni infecțioși. Hrănirea excesivă cu lapte fiert și pasteurizat, utilizarea
pe scară largă a alimentelor artificiale pentru sugari, lipsa de aer curat și
influențele prenatale dăunătoare sunt principalele cauze ale mortalitatii infantile
mari. Mamele ale căror minți sunt deturnate de frivolități urmează un program
artificial de hrănire, astfel încât să vină la bebelușii lor doar la anumite ore. Dar
acest lucru este în detrimentul durabil al copilului - deoarece corpul uman nu este
o mașină care poate fi hrănită în funcție de ceas.

CAPITOLUL XXV
LACTAȚIA NATURALĂ: DE LA DOI ANI ȘI JUMĂTATE LA TREI ANI
Dacă o femeie trăiește în castitate și cu o alimentație naturală în timpul gestației și
alăptării, ea (ca toate animalele femele care trăiesc în acest mod) va putea să-și
alăpteze puii până când dinții lor se vor fi dezvoltat suficient pentru a le permite să
se hrănească cu hrana lor naturală. La ființa umană, acest lucru se întâmplă în
mod normal la vârsta de doi ani și jumătate, până la care nu trebuie să se
hrănească decât cu lapte matern. Scăderea rezervei de lapte matern la sfârșitul
celor nouă luni este o stare nenaturală care rezultă dintr-o alimentație
necorespunzătoare și din incontinența din timpul sarcinii și din perioada de
alăptare.
Conceperea unui alt copil înainte de înțărcarea naturală a ultimului copil (care ar
trebui să aibă loc când se apropie de al treilea an) este dăunătoare pentru mamă,
pentru copil și pentru embrion. Glandele mamare extrag cele mai vitale elemente
din sânge, înfometând astfel copilul nenăscut, în timp ce aportul crescut de sânge
în uter interferează cu secreția mamară. Prin urmare, nu trebuie să existe relații
sexuale timp de trei ani după naștere, timp în care mama și copilul trebuie să
trăiască separat de tată. Îngăduind o perioadă de odihnă după lactație și una de
pregătire înainte de concepție, există o perioadă minimă de cinci ani între
nașterile succesive de copii ale acelorași părinți. Prin urmare, actul sexual, între
persoanele căsătorite, nu ar trebui să aibă loc mai des decât o dată la cinci ani și
atunci numai în scopul concepției.

Observația ne va convinge cu ușurință că copiii care au avut avantajul de a fi

alăptați pe toată perioada stabilită de natură (de la doi ani și jumătate la trei ani)
sunt superiori celor a căror lactație a fost întreruptă la sfârșitul a nouă luni sau
înainte. Autorul articolului cunoaște trei surori, toate femei cu o sănătate
excepțională și mame de copii talentați, care au fost alăptate de mama lor, o
țărancă austriacă, până la vârsta de trei ani.*
O altă femeie care a urmat o dietă vegetariană și-a îngrijit copilul timp de doi ani,
după care l-a crescut cu o dietă bazată pe legume crude, fructe și nuci (fără a-i da
nicio formă de cereale). Copilul, acum în vârstă de cinci ani, este declarat de
educatori ca fiind supranormal din punct de vedere fizic și mental.

Dr. Terman, psihologul, în urma unei anchete recente asupra a o mie de copii
supradotați din statul California, a ajuns la concluzia că mentalitatea superioară
merge mână în mână cu o sănătate fizică superioară, că copilul cu o inteligență
ridicată a devenit ceea ce este ca urmare a unor condiții prenatale și postnatale
mai bune și că un număr mai mare de copii supranormali au fost îngrijiți de
mamele lor, și pentru perioade mai lungi, decât cei cu o inteligență mediocră.Vaca
este un animal prost, cu o capacitate cerebrală mică.
iar laptele ei este deficitar în elementele necesare pentru hrănirea adecvată a
creierului în creștere al copilului. Prin urmare, un copil hrănit cu lapte de vacă are
un creier înfometat; creșterea sa fizică este suprastimulată, dar creșterea sa
mentală este întârziată.Laptele de mamă, întrucât este secretat de un organism cu
o capacitate cerebrală superioară (al cărui sânge conține elemente necesare
pentru hrănirea părților creierului care nu sunt dezvoltate la vacă), hrănește
corespunzător creierul sugarului; și, prin urmare, copiii care sunt alăptați de
mamele lor dezvoltă o inteligență superioară celor care sunt hrăniți cu biberonul.

Proorocul Samuel, ca și Maria, a fost îngrijit de mama sa până la vârsta de trei ani.
"Ana a alaptat fiul ei până când l-a înțărcat. Și după ce l-a înțărcat, l-a luat cu ea în
Casa Domnului din Silo; și copilul era tânăr". Întrucât soțul ei avea o altă soție mai
tânără, Ana, ca și mama Mariei, a trăit în castitate în timpul gestației și alăptării.

Este un fapt bine cunoscut faptul că actul sexual în timpul alăptării induce
menstruația prematură, viciază calitatea și reduce laptele și duce la încheierea
bruscă a alăptării. Acest lucru rezultă din scăparea genitalului, care altfel este
absorbit limfatic și transportat de sânge până la glandele mamare, stimulând
secreția acestora. Lichidul genital este foarte bogat în fosfor, elementul necesar
pentru a construi țesutul cerebral; iar o pierdere a acestuia reduce conținutul de
fosfor al laptelui, întârziind dezvoltarea cerebrală a copilului. Laptele mamei
necastrate, ca și cel al vacii, este deficitar în elementele necesare pentru a construi
un creier superior. Acest lucru se întâmplă din cauza pierderii de către ea a
lichidului seminal (prin orgasme și prin leucoree) și din cauza scurgerilor
menstruale care rezultă. Dependența glandelor mamare de acest fluid sexual
absorbit intern este evidentă la pubertate, când, datorită unei secreții și absorbții
crescute a acestuia, se produce o creștere rapidă a sânilor, precum și a creierului și
a întregului corp. Fetele care se masturbează, care fac obiectul pierderilor de
lichid genital, au sânii plat. Menstruația este însoțită de pierderea acestui lichid
vital. Prin urmare, odată cu încetarea ei după concepție, glandele mamare încep
să se mărească.

De îndată ce menstruația reîncepe (determinată de momentul în care are loc actul

sexual), spre sfârșitul lactației (care acum are loc prematur), glandele mamare se
micșorează, își pierd puterea vitală și sunt incapabile să secrete lapte bun.

Raporturile sexuale în timpul lactației pot duce la otrăvirea sugarului de către

lichidul seminal masculin absorbit limfatic - mai ales dacă tatăl fumează sau bea.
Acest lichid masculin, transmis copilului prin lapte, are tendința de a implanta în el
impulsuri sexuale morbide.Perverșii sexuali și prostituatele sunt creați în acest fel,
tot prin relații sexuale în timpul gestației.

Este un fapt remarcabil faptul că nou-născuții tuturor celorlalte forme de viață par
să aibă o inteligență și o capacitate superioară celei pe care o are copilul uman,
care, datorită faptului că are capacitatea cerebrală a sugarului, ar trebui, totuși, să-
i depășească. Acest lucru se datorează faptului că celulele cerebrale ale sugarului
au fost paralizate de dieta nenaturală și de lipsa de castitate a mamei sale în
timpul gestației și alăptării. Nu există niciun motiv pentru care, la naștere, celulele
creierului nu ar trebui să fie la fel de active și coordonate pe deplin ca și celulele
oricărui alt organ, cum ar fi inima.
Printr-o viață igienică și infranare sexuala, o mamă își poate înzestra copilul cu un
creier ale cărui celule sunt funcționale la naștere. S-a estimat că majoritatea
copiilor se nasc cu un creier în care patru cincimi din aceste celule sunt permanent
latente (după ce au fost sărăcite, otrăvite sau paralizate). această paralizie a
celulelor cerebrale ale copilului are drept consecință prostia tipică a acestuia în
comparație cu animalele nou-născute ale căror mame trăiesc cu hrană naturală și
în castitate în timpul gestației și alăptării. Deși este universală, această stare nu
este naturală. Copiii născuți din mame care au trăit în castitate și cu o dietă
vegetariană pe tot parcursul vieții lor, cum au fost cei ai lui Krishna și ai lui Iisus, se
pare că au dat dovadă de inteligență la vârsta adultă la scurt timp după naștere.
Acest lucru s-a datorat faptului că creierul lor a fost hrănit de suficiente secreții
genitale materne (transmise înainte de naștere prin sânge, iar după naștere prin
lapte).
Creșterea creierului sugarului depinde de concentrația de secreții genitale
prezente în sângele său (provenind de la glandele sexuale ale mamei sau de la
propriile glande sexuale). Acest lucru este ilustrat de următorul caz al unui copil
care avea trei glande sexuale și, prin urmare, o cantitate mai mare de aceste
secreții în sângele său. La vârsta de nouă ani, acest copil poseda o barbă și o
mustață fină și avea tot aspectul unui tânăr de douăzeci de ani.
Scurt de statură, dar foarte robust, avea mușchii puternic dezvoltați și dădea
impresia unui bărbat viguros. Inteligența sa era, de asemenea, cu mult peste cea a
unui individ de vârsta sa. Părinții, alarmați de aspectele neobișnuite ale copilului
lor, au făcut o extirpare a glandei interstițiale hipertrofiate. La câteva luni după
operație, barba a căzut, mușchii băiatului au scăzut în dimensiuni și, ceea ce este
și mai semnificativ, dezvoltarea sa intelectuală a suferit o regresie care a adus
copilul la o stare corespunzătoare vârstei sale. Avem în acest caz o excelentă
demonstrație că glandele orhitice nu numai că țin sub dominația lor factorii legați
de sex, dar că ele acționează cu siguranță ca un stimulent general al energiei
noastre fizice și intelectuale".

Dr. Voronoff, din a cărui carte ,,The Conquest of Life", este citat mai sus, are în
vedere crearea unei rase de supraoameni prin grefarea glandelor sexuale în corpul
copiilor înzestrați. Această sugestie este absurdă, deoarece dacă copilul este
alimentat cu suficiente secreții genitale de la glandele sexuale mult mai mari ale
mamei sale, prin viața ei castă pre în timpul gestației și în timpul alăptării, aceleași
efecte pot fi produse prin mijloace sănătoase și naturale.