Colegiul de Medicină Ungheni

Referat
La disciplina: Istoria Medicinei
Subiectul:Ştiinţele medicale în Epoca
Elenistică.

A realizat: Şevţov Alina

A verificat:Budac Doina

Ungheni,2019
 Epoca elenistica, din sec. IV-I i.H. (circa 336-31
i.H.) este perioada in care civilizatia clasica elena patrunde in
Orientul antic, in urma cuceririi Imperiului Persan de catre regele
Macedoniei, Alexandru cel Mare (336-323 i.H.). Orientul Apropiat
s-a grecizat iar cultura greaca s-a imbogatit cu elemente
orientale.
Dupa moartea lui Alexandru Macedon, imperiul sau a fost
impartit in state elenistice, care au fost cucerite de Roma pana in
anul 31 i.H. Civilizatia elenistica a avut realizari mai mari decat
civilizatia clasica greaca dar a inceput si fenomenul de decadenta
culturala. Principiul unitatii culturale era insotit de lupte interne
sociale si politice si de razboaie intre statele elenistice.
Aceasta criza a intetit dorinta venirii unui mantuitor. Capacitatea
de expresie exceptionala a limbii grecesti care devenise limba
universala, inteleasa in toate statele elenistice, profunzimea
gandirii, sentimentul nou al infratirii oamenilor pe baza unitati de
cultura si civilizatie au ajutat aparitia crestinismului.
Gandirea greaca exprimata in filosofie reprezinta un element
important al ambiantei culturale in care a aparut si s-a dezvoltat
gandirea crestina. In general, creatia filosofica se apropie de
creatia poetilor. Chiar sistemele filosofice fara nici o valoare de
adevar, au valoarea unui joc de abstractiuni ale mintii omenesti,
ca un joc superb de artificii pentru 'oricine iubeste minciuna si
traieste in minciuna' (Apocalipsa 22:15).
La intrebarea daca este comparabila filosofia cu crestinismul, se
poate raspunde dand ca exemplu cartea 'Eclesiastul' din Vechiul
Testament, a carei concluzie filosofica despre desertaciunea vietii
omului fara Dumnezeu este si concluzia filosofiei de azi a
existentialismului. Notiuni elementare de filosofie greaca sunt
absolut necesare, fie si pentru auto-apararea credintei: 'Luati
seama ca nimeni sa nu va fure cu filosofia si cu o amagire
desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale
lumii si nu dupa Hristos' (Coloseni 2:8). Filosofia platonica si cea
peripatetica au influentat enorm, mai ales negativ, teologia
crestina, pana la Reforma protestanta. Ereziile cu care s-a luptat
crestinismul au, de asemenea un fond filosofic grec
Platonismul a fost din sec. IV i.H. pana in sec. IV d.H. sistemul
filosofic cu cea mai mare reputatie, cel mai raspandit si cu
influenta cea mai mare asupra Bisericii timpurii (din sec. I- II
d.H.). Filosofia lui Platon (428-348 i.H.) era idealista, afirmand
existenta unui singur Dumnezeu, ideea absoluta sau spiritul
desavarsit. Aceasta asemanare cu ideea biblica dupa care
'Dumnezeu este duh' (Ioan 4:24) a facut ca platonismul sa fie
filosofia preferata de 'parintii Bisericii'. Conform platonismului,
Spiritul Desavarsit Theos (Dumnezeu) exista din eternitate si a
nascut sau a creat spiritele cele mai apropiate de el, apoi si alte
spirite, mai indepartate, intre care spiritele umane. Pe langa
Dumnezeu si lumea spiritelor, exista din eternitate si materia
Yle, un haos inzestrat cu suflet irational Psyche, pe cand in
Dumnezeu se afla ratiunea suprema Nus, Logos. Din aceasta
ratiune divina se dezvolta continuu idei eterne; cea mai inalta
dintre ele este ideea binelui, care coincide cu ideea adevarului si
a frumosului. Dar ideile sunt in acelasi timp si spirite
personale. Conform cu aceste idei eterne, Dumnezeu a ordont
materia haotica existenta din eternitate si apoi a construit din ea
lumea. Deci, Dumnezeu nu a creat din nimic nu este un creator, ci
un constructor, Demiurgos.
Construind lumea, Dumnezeu nu a facut decat sa imprime in
materie imaginea ideilor sale eterne. Lumea nu este, deci, decat
imaginea ideilor divine in materie. Lumea ideilor si a spiritelor
divine, cosmosul noetic, este doar ea eterna, unica, reala. Fiintele
din lumea materiala sunt doar aparente efemere nereale, adica
doar o imagine trecatoare a lumii ideilor divine. La facerea lumii,
Dumnezeu a facut mai intai sufletul lumii, combinand sufletul
irational Psyche, cu emanatii din ratiunea divina Nus sau Logos.
Acest suflet al lumii este raspandit in tot universul iar sufletele
umane sunt numai parti din acel suflet al lumii.
Sufletul senzorial este format din elementul iritabil, inimos -
curajul thymos, avand inca in comun ceva cu ratiunea divina Nus;
precum si din elementul poftitor - concupiscenta epithymia care
nu are nimic in comun cu ratiunea divina. Omul se naste dominat
de unul din cele trei elemente. Omul rational sau cugetator este
cel mai apropiat de divinitate
Pentru vindecarea bolnavului se folosea tehnica copierii unui text
din Coran pe o bucată de piele de capră sau pe un papirus, iar
acest talisman trebuia purtat toatã viața, sau până când boala
dispãrea.
Medicina arabă este eterogenă, fapt datorat practicării atât
intervenției mistice vrăjitorești și religioase cât și a celei laice.
Medicina arabă a unificat informațiile clinice găsite până atunci cu
chimia și botanica. În medicina arabă timpurie, aparținătoare
perioadei existenței nomazilor, medicina vrăjitorească era
principalul element. Acest element a rezistat chiar și în timpul lui
Mahomed și introducerii islamului, fapt dovedit de continuarea
profilaxiei bolilor prin folosireatalismanelor și amuletelor.
După anul 650, când toată lumea arabă era cuprinsă de
mahomedanism, medicina religioasă a stagnat, folosirea
vrăjitorilor fiind limitată din ce in ce mai mult, în locul lor fiind
folosit preotul musulman, denumit generic marabul. Pentru
vindecarea bolnavului se folosea tehnica copierii unui text din
Coran pe o bucată de piele de capră sau pe un papirus, iar acest
talisman trebuia purtat toatã viața, sau până când boala dispãrea.
În toate țările cucerite și subjugate, a avut loc o ciocnire între
procedeele mistice de tratament, adică cele vrăjitorești și islamice
și medicina popoarelor cucerite, adică a indienilor, perșilor,
egiptenilor, grecilor și ibericilor
 Mit demontat! Religia și medicina sunt complementare

Biserica Ortodoxă: Avortul – un omor premeditat de părinți: se

sfătuiesc, plătesc unui killer care se numește doctor.

Biserica Catolică: Când viața mamei este în pericol și medicii se

pomenesc în situația de a alege a cui viață să salveze, decizia
etică îi aparține mamei.

Liga Musulmanilor: Este interzis tratamentul cu alcool și nu sunt

admise medicamentele care au în compoziția lor ceva animalier.

Cultul Penticostal: Din 1920 au fost uciși, prin avort, peste 220
000 000 de copii.
Credința Bahai: Doar familia poate să decidă în ceea ce privește
numărul copiilor.

Religia Iudaică/Sinagoga evreiască: Sâmbătă este foarte

importantă, nu se fac intervenții chirurgicale! Biserica Evanghelică
Baptistă: Nu interzicem nimic când este vorba de viața omului.

Hare Krishna: Practicăm Yoga, care explică beneficiile reținerii

spermei în organismul bărbatului.

Și într-o zi, brusc, te-ai îmbolnăvit! Unii merg direct la

medic, alții spun rugăciuni și speră că, printr-o minune, boala le
va fi luată „ca cu mâna”. Medicina și religia sunt complementare,
dar și se contrazic. În timp ce unul se îngrijește de sufletul
bolnavului, celălalt, medicul, face pact cu Dumnezeu (sau cu
diavolul) pentru a salva o viață de om. Este foarte ușor să ajungi
pe mâna preotului când refuzi ajutorul medicului. Am pornit
documentarea pentru acest material din dorința de a vedea care
este legătura dintre „material” și „spiritual”, între medicină și
religie, între medic și preot.
Pentru a afla care sunt tratamentele care contravin principiilor
religioase am fost la nouă lăcașe sfinte: Biserica Ortodoxă,
Biserica Catolică, Martorii lui Iehova, Biserica Baptistă, Cultul
Penticostal, Hare Crishna, Bahai, Liga Musulmană și Sinagoga
evreiască. Nouă lideri spirituali de la nouă culte religioase ne-au
primit și ne-au povestit despre relația loc cu medicina și despre
poziția cultului religios pe care îl reprezintă față de transplantul de
organe, moartea cerebrală, transfuzia de sânge, fertilizarea in
vitro, contracepția, mamele surogat, avortul și operațiile estetice.

Biserica Ortodoxă

Medicina nu se contrapune teologiei, prin urmare, nici teologia nu

se contrapune medicinii, doar că sunt anumite situații când se
încalcă anumite principii de bioetică. În primul rând atunci când
este vorba de avort. Este un omor premeditat de părinți, care se
sfătuiesc, plătesc unui killer care se numește doctor și care
omoară copilul în burta mamei sale prin diferite metode:
absorbție, ruperea organelor sau injecții letale cumplit de
dureroase. Un medic din SUA, Bernard Nathanson a filmat acest
proces al avortului în infraroșu în care se vede cum copilașul
trage mânuța, trage piciorușul și cum sunt rupte bucăți din el. Un
scenariu cumplit cum mama vrea să scape de copilașul său și-l
ucide premeditat.
Asta-i și o violență a părinților contra copilului lor. Cel mai mare
drept al omului este dreptul la viață, iar când părinții maturi se
sfătuiesc să-l omoare pe cel micuț care a fost zămislit.
 Avicena- (n. 980, d. 1037) a fost filosof, scriitor, medic și
cercetător al naturii șiit de origine tadjic-persană. A fost interesat
de mai multe domenii, printre care astronomia, alchimia, chimia și
psihologia. S-a născut la 7 august 980, la Afshéna, lîngă Buhara
în Persia (acum în Uzbekistan) și a murit la Hamadan, în Iran, în
august 1037.
Era denumit de arabi, „al treilea Aristotel”.
A scris peste 300 de lucrări, în parte pierdute. A dezvoltat în mod
creator unele dintre elementele înaintate ale gîndirii aristotelice. El
afirmă că lumea există dintotdeauna, ca și Dumnezeu, din care ar
proveni nu ca o creație, cum susțineau teologii ci ca o emanație.
A afirmat existența unei legături indisolubile între materie și
mișcare și a unei legități naturale universale.
Avicenna a avut o contribuție substanțială în domeniul științelor
naturii (al mecanicii, mineralogiei, botanicii, zoologiei etc)
contribuind la pregătirea științei experimentale moderne. Opera
sa medicală a stat timp de cinci secole la baza studiului medicinii,
atît în Orient cît și în Occident.
Lucrările sale au început să fie traduse în latină în prima jumătate
a secolului al XII-lea.
Viaţa lui Avicena

Destinul îl aruncase pe Avicenna într-una din tumultoasele

perioade din istoria Iranului, când noile elemente turcești
schimbau dominația iraniană din Asia Centrală iar dinastiile locale
iraniene încercau să obțină o independență politică față de
califatul abbasid de la Bagdad. Însă puterea de concentrare și
înzestrarea intelectuală a lui Avicenna au fost într-atât de
puternice încât a fost capabil să își continuie munca de creație,
nelăsându-se deloc influențat de turbulențele exterioare.
A devenit medicul curții regale, și s-a bucurat de aprecierea
conducătorului până într-atât încât a fost numit vizir în două
rânduri. Ca de obicei, a suferit de asemenea și reacțiile politice și
intrigile împotriva sa, fiind nevoit ca o vreme să se ascundă; la un moment
dat chiar a fost întemnițat.
Devorează” complet toate scrierile despre gramatica arabă, geometria,
fizica, dreptul islamic, teologia şi medicina.
Devine foarte atras de unul dintre geniile date de Grecia Antică, şi anume
Aristotel. Se avântă cu un patos nemaivăzut în studierea operei marelui
gânditor grec. Citeşte cu nesaţ de patruzeci de ori Metafizica lui Aristotel,
până când memorează fiecare cuvânt, dar conştientizează cu tristeţe că nu
reuşeşte să înţeleagă sensurile şi tainele din spatele cuvintelor.

Medic, călător, iluminat

Pentru a-şi exercita meseria de medic, el se instalează după cum îl duc

aventurile politice ale diverselor dinastii musulmane în slujba cărora s-a
aflat la un moment dat. Ajunge să trăiască în marile oraşe ale Persiei,
precum Ravy (lângă Teheran), Hamadan sau Ispahan, unde intră în
serviciile emirilor buyizi şiiţi şi unde ajunge la un moment dat chiar să
devină mare vizir (cumva echivalentul unui prim-ministru de azi).

Prima sa slujbă a fost aceea de medic personal al unui emir. După ce l-a
vindecat pe acesta de o afecţiune îndelungată, emirul recunoscător îi oferă
o sumă mare de bani. Avicenna a refuzat-o politicos, cerându-i în schimb
accesul nelimitat la bibiloteca şi arhivele oficiale ale dinastiei Samanizilor.
Cum succesul aduce deseori şi necazuri, Avicenna nu este ocolit de bârfe,
invidii, duşmănii făţişe sau ascunse, precum şi de calomnii.
 Concluzie
Elenismul a avut un caracter universal. Acesta a influențat și a
modificat evoluția societăților antice din bazinul Mediteranei și cel
pontic, podișul anatolian, Asia și Mesopotamia până la Indus.
Campaniile militare inițiate de macedoneni și, apoi, războaiele
romano-macedonene au amplificat considerabil acest fenomen de
proporții grandioase. Statele elenistice au fost, cu excepția
Egiptului, monarhii instabile ca durată și întindere. Acest lucru nu
a oprit, însă, migrația grecilor spre aceste noi teritorii. Pe urmele
mercenarilor au sosit neguțători, meșteșugari, artiști plastici.
Avicena a jucat un rol important în Epoca Elenistă, a fost cel
care era interest de mai multe domenii. Afost medic şi filosof
A devenit medical curţii regale, el a fost numit vizir în două
rânduri.
 Cuprins:
1. Trăsături generale despre Epoca Elenistă

2. Caracteristicile medicinei arabe medievale

3. Bibliografia lui Avicena

4. Viaţa şi activitatea lui Avicena

5. Rolul său in Epoca Elenistă

6. Avicena în evoluţia medicinei