You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers

Source: Studia Universitatis Babes-Bolyai - Theologia Orthodoxa

Studia Universitatis Babes-Bolyai - Orthodox Theology

Location: Romania
Author(s): Mircea Gelu Buta, Andreea Băndoiu, Pavel Chirilă
Title: ARGUMENTE TEOLOGICE IMPOTRIVA EUTANASIEI
THEOLOGICAL ARGUMENTS AGAINST EUTHANASIA
Issue: 2/2012
Citation Mircea Gelu Buta, Andreea Băndoiu, Pavel Chirilă. "ARGUMENTE TEOLOGICE
style: IMPOTRIVA EUTANASIEI". Studia Universitatis Babes-Bolyai - Theologia Orthodoxa 2:57-
64.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=236700
CEEOL copyright 2023

STUDIA UBB THEOL. ORTH., Vol. 57 (2012), No. 2, pp. 57 - 64

(RECOMMENDED CITATION)

ARGUMENTE TEOLOGICE IMPOTRIVA EUTANASIEI

PAVEL CHIRILĂ*, MIRCEA GELU BUTA**, ANDREEA BĂNDOIU***

ABSTRACT. Theological Arguments Against Euthanasia. The study aims to examine

the theological arguments against euthanasia, ignoring the medical and psychological
arguments. Both Old Testament and New Testament verses as well as the teaching of
the Saint Parents and the living experience of the Church argues strongly against the
euthanasia act, considering it as a deliberate separation of God’s love as well an
eschatological tragedy.
Keywords: Christian bioethics, euthanasia, arguments.

REZUMAT. Studiul îşi propune să analizeze argumentele teologice împotriva eutanasiei,

făcând abstracţie de argumentele medicale şi psihologice. Atât versetele vechi-testamentare
cât şi cele nou-testamenatre, precum şi învăţătura sfinţilor părinţi şi experienţa vie a
Bisericii pledează cu putere împotriva actului eutanasic, considerându-l atât o despărţire
voită de iubirea lui Dumnezeu cât şi o tragedie eshatologică.
Cuvinte cheie: bioetică creştină, eutanasie, argumente.

În ultimul deceniu, conceptul de bioetică creştină a căpătat distincţie în domeniul

mai larg al bioeticii ca ştiinţă. Teologia este în acelaşi timp doxologie şi cunoaştere dar
are şi un fundament solid epistemologic. Ceea ce este particular acestui sistem epistemologic
constă tocmai în nevoia absolută a unei experienţe personale cu Dumnezeu pe calea
cunoaşterii.
O pregătirea teoretică în acest sens nu este suficientă. Pe de altă parte valorile
fundamentale ale bioeticii îşi schimbă radical semnificaţia în momentul când sunt
trecute prin evaluarea dogmatică şi morală a teologiei creştine (şi nu numai).
Este un lucru sigur că eutanasia a fost promovată de oamenii nereligioşi, iar
cadrul legislativ şi argumentele juridice din ţările unde a fost legalizată, nu au nici o
referinţă moral-religioasă. Cuvântul „demnitate umană” este palid, slab, fără valoare
trancendentă, reducţionist, vulgarizant în faţa măreţiei actului creaţiei, în faţa relaţiei
interpersonale Creator-persoană creată.

* Prof. Univ. Dr., Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Craiova, Craiova, România,
naturalia@naturalia.ro
** Prof. Univ. Dr., Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România,

butamircea@yahoo.com
*** Lect. Univ. Dr., Facultatea de Sociologie-Psihologie, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti, România,

andreea.bandoiu@gmail.com

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

PAVEL CHIRILĂ, MIRCEA GELU BUTA, ANDREEA BĂNDOIU

Este posibil ca eutanasia ca practică să fi fost pusă în acţiune pentru atei care
se sprijină pe „demnitate umană” şi nu pe „chipul lui Dumnezeu” din om. Dar pentru
teologi, pentru bioeticienii creştini mărturisitori, pentru comunităţile creştine, este
dureroasă fiecare evadare în moarte, a unui creştin-membru al Bisericii, care a alunecat
spre zona gri-întunecată a deciziei eutanasice, numai pentru faptul că ea este legiferată.
Iată de ce este binevenit un studiu teologic împotriva actului eutanasic, ca un
studiu de teologie socială; pentru creştini ar fi un reper în momentele critice ale
suferinţei; pentru necreştini ar fi un alt punct de vedere necesar îmbogăţirii cunoaşterii.
Conceptul creştin al Bioeticii are principii simple fundamentate pe credinţă şi
pe axiomele teologiei ca sistem epistemologic:
 universul material şi regnul biologic există prin actul creaţiei divine; ele au
fost create înaintea omului şi pentru om1; omul este dator să le trateze cu grijă, ca
şi cum Dumnezeu i le-a încredinţat;
 omul este o fiinţă creată de Dumnezeu; integritatea anatomică şi spirituală a
fiinţei umane este sacră; trupul este templul Duhului Sfânt; sufletul este veşnic şi
trebuie abordat cu înfiorarea cu care se abordează veşnicia;
 principiul eticii personotropice nu este superior imperativelor comunitare şi
nici principiul eticii comunitare nu este preeminent persoanei; axioma creştină:
persoane în comuniune cu Hristos;
 Sfânta Scriptură, învăţătura Sfinţilor Părinţi şi experienţa vie a Bisercii reprezintă
codul fundamental al bioeticii creştine.
Bioetica creştină este o disciplină a eticii şi teologiei aplicate; care evaluează
şi promovează norme morale în concordanţă cu dogma, morala şi antropologia creştină.
Bioetica creştină are un cuvânt împotriva eutanasiei şi acest cuvânt este
categoric, nu suportă interpretări; temeiul este biblic şi patristic.
Omul este vinovat de suferinţa lui, căci a căzut2, Dumnezeu nu a făcut suferinţa; a
recurge la actul eutanasic înseamnă a-ţi împropria de două ori moartea.
Efectul primei căderi (cei din Eden) este evoluţia spre moartea trupului prin
suferinţe3 şi dureri4 iar efectul celei de-a doua căderi (păcatul şi renunţarea la viaţă ca
dar) devine evoluţia sufletului spre moartea spirituală.
Credinţa ortodoxă privind sfârşitul omului se bazează pe câteva versete tari:
„...cel care va răbda până la sfârşit se va mântui5”;
„prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.6
În Grădina Ghetsimani modelul christic ne învaţă să acceptăm voia Tatălui:
Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar ca să nu-l beau,
facă-se voia Ta.7

1 Facerea 1, 1-28
2 Facerea 3, 1-19
3 Facerea 3, 17-19
4 Facerea 3, 16
5 Matei 10, 22
6 Luca 21, 19
7 Matei 26, 42

58

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

ARGUMENTE TEOLOGICE IMPOTRIVA EUTANASIEI

Pe Golgota mai aproape de momentul morţii adică aproape de momentul ieşirii

din lumea aceasta, Mântuitorul ne descoperă încredinţarea totală în Sânul Creatorului:
Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu.8
Dar, încă Psalmistul în Vechiul Testament pune în aceeaşi frază „mântuirea” şi
„ieşirile morţii”.
Dumnezeul nostru este dumnezeul mântuirii şi ale Domnului Dumnezeu
sunt ieşirile morţii.9
Deşi Dumnezeul nostru nu poate fi cuprins în cuvinte, sintagma „dumnezeul
mântuirii” indică sensul salvator al unei definiri pe măsura înţelegerii omeneşti.
1) Prin suferinţă păcatele sunt ispăşite încă de aici; asumarea crucii este
mântuitoare:
...înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul a isprăvit
păcatul..”10
Textele nou-testamentare vorbesc despre cruce ca despre o suferinţă asumată, ca
probă de foc care îl ajută pe om să evolueze spre Creator, să acceadă la viaţa veşnică, la
clipa intrării în împărăţie.
Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.11
Înţelepciunea cuvântului nu este suficientă pentru a cuprinde sensurile mântuirii.
Dacă ne bazăm numai pe ea „crucea lui Hristos rămâne zadarnică”.12
Căci cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi,
cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.13
2) Recurgerea la actul eutanasic dovedeşte un suflet gol de dragoste atât pentru
bolnavul care solicită eutanasia cât şi pentru săvârşitorii eutanasiei; atitudinea lor
este contrară înţelesului din versetul următor:
„Dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”.
Conform acestui verset, actul eutanasic exprimă vidul spiritual total, căci îl
demască şi îl privează pe cel botezat de toate cele trei virtuţi creştine: credinţa, nădejdea,
dragostea.
Dacă cel eutanasiat ar avea credinţă, nu i-ar trece prin minte să ia această decizie;
dacă ar avea nădejde ar anticipa împărăţia, dacă ar avea dragoste ar dori să nu-L mânie
nici pe Dumnezeu Creatorul şi dătătorul vieţii, nici semenii de care s-a legat prin legăturile
trupeşti sau sufleteşti.

8 Luca 23, 46
9 Psalm 62,21
10 I Petru 4, 1-2
11 Matei 10, 38
12 I Corinteni 1, 17
13 I Corinteni 1, 18

59

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

PAVEL CHIRILĂ, MIRCEA GELU BUTA, ANDREEA BĂNDOIU

3) Actul eutanasic este contra voinţei lui Dumnezeu, căci numai Dumnezeu
are controlul absolut asupra vieţii:
Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte,
iar pe cine voieşte îl mpietreşte”14.
Învăţătura celor 12 Apostoli către neamuri începe abrupt:
„Sunt două căi: una a vieţii şi alta a morţii;
şi este mare deosebirea între cele două căi.”15
Omul poate opta între ele, căci Dumnezeu l-a creat liber, atât de liber încât este
capabil să-şi conteste chiar Creatorul.
„Calea vieţii este aceasta: Mai întâi să-L iubeşti pe Dumnezeu, Creatorul tău;
al doilea să iubeşti pe aproapele Tău ca pe tine însuţi...”
„Calea morţii este aceasta: ... ucideri...idolatriii...inimă vicleană... mândrie...
urâtori de adevăr.... nu cunosc pe Creatorul lor...”16 şi altele.
4) Pentru un creştin modelul perfect este Mesia-Iisus Hristos. El a refuzat plăcerile,
gloria şi puterea lumească şi a luat asupra Sa suferinţa pe cruce:
S-a smerit pe sine, ascultător facându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.17
5) Pentru cei care promovează eutanasia, cine ucide un om, ucide un mădular
al Bisericii, un mădular al trupului al cărui cap este Hristos:
Aşa şi noi, cei mulţi, un trup sântem în Hristos şi fiecare suntem mădulare
unii altora.18
Păcatul actului eutanasic este un păcat comunitar căci atrage în mrejele lui
medici, asistente medicale, jurişti, legiuitorii care au promovat o asemenea lege, uneori
familia bolnavului, etc.
Păcatele comunitare afectează slava unui popor îi afectează chiar intrarea în
Împărăţie, căci în Noul Ierusalim, acolo unde neamurile vor duce slava şi cinstea lor nu
va intra nimic pângărit (Apocalipsa 21).
În plus, merită să redăm cuvintele lui Mantzaridis:
„Răul obştesc se sprijină pe persoana umană.
Iubirea de sine este originea răului obştesc”19.
6) Chintesenţa religiei creştine este Învierea Mântuitorului - ca adevăr istoric,
şi învierea noastră ca adevăr absolut care ni s-a oferit prin credinţa în Iisus Hristos şi
în învierea Lui. Actul eutanasic apare - în această perspectivă - chiar stupid, pentru că
bolnavul incurabil refuză şansa învierii numai pentru simplul motiv că nu crede în ea.

14 Romani 9,18
15 ***Scrierile Părinţilor Apostolici, (Editura IBMBOR, Bucureşti, 1995), 26
16 Idem p. 27-29
17 Filipeni 2, 8
18 Romani 12, 5
19 Giorgios, Mantzaridis, Morala creştină, (Editura Bizantină, Bucureşti, 2006), 48

60

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

ARGUMENTE TEOLOGICE IMPOTRIVA EUTANASIEI

Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în noi, Cel ce a înviat
pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile noastre cele muritoare,
prin Duhul Său care locuieşte în noi.20
7) Creştinii nu trebuie să uite că viaţa e un dar pentru veşnicie.
Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui,
atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui.21
Acest verset însă ne porunceşte să acceptăm moartea noastră „prin asemănarea
morţii Lui”, adică să nu cârtim, să ne asumăm această moarte biologică ca trecere spre
viaţa veşnică, adică spre darul lui Dumnezeu.
Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta,
suntem mai de plâns decât toţi oamenii.22
8) Unul din cele mai puternice argumente teologice împotriva eutanasiei se
referă la evoluţia persoanei umane spre Creatorul ei, sau cu alte cuvinte evoluţia de la
chip la asemănare.
În Geneză aflăm cum universul fizic şi material a fost creat prin verbul impersonal
„să fie” iar omul prin verbul personal „să facem”. Acest să facem om după chipul şi asemănarea
Noastră...23 este de fapt un urcuş duhovnicesc de la chip care este dat ca esenţă divină
indestructibilă şi nemicşorabilă spre asemănarea cu Creatorul, spre ţinta care este
Hristos:
Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credintei,
Care pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama
de ocara ei, şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.24
Întrerupând cursul vieţii biologice, de fapt cursul existenţei sufletului în trup,
suprimăm evoluţia persoanei umane de la chip la asemănare. Adesea mântuirea se
dobândeşte printr-o pocăinţă enormă înainte de moarte. Comatos sau nu, decerebrat sau
nu, pierzând viaţa de relaţie cu oamenii, sufletul continuă să comunice cu Creatorul său
prin pocăinţă. Actul eutanasic întrerupe această relaţie, acest drum spre împărăţie.
Practicarea eutanasiei suprimă comunităţii prilejul de a-şi exercita iubirea
faţă de semeni, prin fapte şi rugăciune.
Viaţa Bisericii este comuniunea cu toată lucrarea, efectele şi eficienţa ei. Apariţia
unei boli într-o comunitate îndatorează membrii acelei comunităţi să se jertfească pentru
mădularul bolnav. Este modul în care se exercită a doua poruncă a iubirii: să iubeşti
aproapele tău ca pe tine însuţi.25
De aceea bolnavii unei comunităţi sunt un examen greu pentru exerciţiul de
smerenie şi milostivire al comunităţii respective. Actul eutanasic înlocuieşte iubirea

20 Romani 8,11
21 Romani 6, 5
22 I Corinteni 15,19
23 Facerea 1, 26
24 Evrei 12, 2
25 Luca 10, 25-37

61

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

PAVEL CHIRILĂ, MIRCEA GELU BUTA, ANDREEA BĂNDOIU

creştină cu iubirea egoistă; iubirea altruistă adresată şanselor de mântuire a sufletului,

adică părţii veşnice din om, cu iubirea de sine adresată exclusiv trupului, adică părţii
trecătoare din om. Este o răsturnare şi devalorizare a semnificaţiei antropologice creştine.
Din Evanghelia lui Luca înţelegem că a-ţi veseli sufletul cu valori materiale
este o nebunie.26 Tot aşa, a-ţi închipui că suprimi suferinţa trupului, alungând sufletul
din el înainte de vreme, este un act ucigaş îndreptat împotriva propriei mântuiri.
9) Dumitru Stăniloaie spune că atunci când începe sfârşitul vieţii fiinţa coboară
până la cea mai de jos stare iar persoana se ridică până la cea mai înaltă culme.
Eutanasia tulbură acest sens. Arhimandritul Sofronie vorbeşte despre două
feluri de durere resimţită de oameni:27
- durere patologică resimţită de trupul omului şi uneori întinsă până la nivelul
afectiv; este şi cazul bolnavului tentat spre eutanasie;
- „durere a dragostei lui Dumnezeu care smulge din lumea aceasta pe cel ce se
roagă ducându-l într-o altă lume”;
Aici, în această zonă nu pot ajunge eutanasiştii.
Sofronie vorbeşte despre hotarul dintre „suferinţa limită” şi „bucuria limita”28
prin care trece un om în evoluţia lui spre veşnicie, urmând modelul hristic: după cuvintele
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu de ce m-ai părăsit?29 se aude ultimul cuvânt de pe
cruce: Săvârşitu-s-a.30
Acest sens evolutiv nu este pricină de spaimă pentru creştini. Taina dragostei
lui Dumnezeu se descoperă astfel: „deplinătatea desăvârşirii” este precedată de „deplinătatea
deşertării”31. Această prăpastie pe care trebuie să o acceadă omul în evoluţia lui spre
Împărăţie, semnifică probabil căderea edenică şi modalitatea prin care trecem din
timpul istoric în veşnicie.
10) Există şi un alt argument teologic care stă puternic împotriva eutanasiei;
decurge din observaţia Părintelui Sofronie: „nu sunt în zidire repetiţii absolut identice”32.
Orice act eutanasic este un atentat la o existenţă unică, la chipul lui Dumnezeu, în
mod unic reflectat într-o persoană umană. Este ca şi cum L-ai lipsi pe Dumnezeu de o
creaţie unică. Aşa cum monahismul este calea îngerească care grăbeşte sfârşitul lumii,
actul eutanasic este calea demonică care grăbeşte sfârşitul lumii prin suprimarea
trupului şi siluirea morţii biologice adică a despărţirii sufletului de trup.
Gândul trupesc al morţii sinucigaşe ia o decizie absolută şi ireversibilă asupra
evoluţiei sufletului, aceasta se abate dureros de la canoanele conceptului de medicină
creştină unde baza scripturistică, învăţăturile sfinţilor părinţi şi experienţa vie a Bisericii
mărturisesc că sufletul este determinant în relaţia cu trupul.
11) În Sfânta Scriptură există patru pasaje care vorbesc despre „cei ce nu se
vindecă”.

26 Luca 12, 16-23

27 Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, (Editura Sofia, Bucureşti 2005),
122, 130
28 Ibidem, p. 124
29 Marcu 15, 34
30 Ioan 19, 30
31 Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este (Editura Sofia, Bucureşti 2005), 71
32 Ibidem, 119

62

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

ARGUMENTE TEOLOGICE IMPOTRIVA EUTANASIEI

Actul eutanasic aduce - din păcate - bolnavul în această stare:

- pedepsit îndelung şi tare la cerbice33 (adică împietrit, în ciuda semnelor şi
semnalelor de trezire);
- zarvă care scapă clipa hotărâtoare34;
- cel ce zice că este împărăteasă şi jale nu va vedea nicicum35;
- cel ce întreabă despre boala lui, dumnezei străini şi nu îl cercetează pe
Dumnezeul lui Israel.36
Boală – în special în epoca Noului Testament – are un sens pedagogic (mai
degrabă decât punitiv). Este o bună cale de trezire a conştiinţei religioase, de apropiere
sau reapropiere de Dumnezeu, de spălare (albire) a hainei Botezului, de cercetare a
cugetului propriu, de îndreptare prin pocăinţă.
Clipa hotărâtoare de care vorbeşte textul biblic este decizia de a înfrunta moartea,
decizia de a te abandona în cel mai sfânt sens al cuvântului în mâinile lui Dumnezeu al
Cărui Hristos te aşteaptă.
Injectarea substanţei letale de către doctorul eutanasist, anulează tragic şi
iremediabil această clipă.
Cel ce zice că este împărăteasă şi jale nu va vedea nicicând se înşeală amarnic
căci confundă jalea temporară a trupului cu jalea sufletului care va plânge veşnic pentru
siluirea despărţirii lui de trup.
A patra situaţie demonstrează că despărţirea de Dumnezeul Unic al lui Israel
este echivalentă cu „cel ce nu se vindecă”; se întâmplă astfel pentru că bolnavul şi
echipa eutanasistă L-au alungat pe Cel ce vindecă...
În fine un argument teologic - împotriva celor care aprobă eutanasia, împotriva
celor care o legiferează şi împotriva celor care injectează substanţa letală:
În epistola Apostolului Pavel de către Timotei scrie că
păcatele unor oameni sunt vădite mergând înaintea lor la judecată,
ale altora însă vin în urma lor”.37
Aceasta înseamnă - conform cu dogma ortodoxă - că păcatul eutanasic se duce
înaintea făptuitorului la judecată sau vine în urma lui (după moartea lui) atâta timp
cât lucrează legiferarea eutanasiei în comunitatea respectivă până la judecata universală.
Un alt verset semnificativ în acest sens este cel de la Evrei cap. 2:
Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii,
căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă.
Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.38
A fi judecat prin legea libertăţii este un lucru sublim şi înfricoşător în acelaşi
timp. Căci Dumnezeu ne-a învăţat ce e bine şi ce e rău iar opţiunea ne aparţine.

33 Pilde 29, 1
34 Ieremia 46,17
35 Apocalipsa 18, 7
36 IV Regi 1, 16
37 I Timotei: 5, 24
38 Evrei 2, 12-13

63

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

PAVEL CHIRILĂ, MIRCEA GELU BUTA, ANDREEA BĂNDOIU

Mila de care vorbeşte Sfânta Scriptură, desigur se referă la grija noastră pentru
sufletul care evoluează în veşnicie şi nu la trupul pieritor; si de asemenea, la faptul că
starea sufletului este determinată în relaţia cu trupul.

Concluzii
1. Când luptă împotriva eutanasiei, teologia creştină se sprijină pe argumente
solide.
2. Actul eutanasic îl face vinovat în faţa lui Dumnezeu atât pe bolnav cât şi
medicul care execută manevra eutanasică.
3. Atitudinea hristică în faţa morţii este descoperită în Ghetsimani şi Golgota:
asumare, răbdare, pocăinţă, rugăciune, împăcare, credinţă, nădejde şi dragoste.

64

CEEOL copyright 2023