Liceul Teologic Ortodox „Sfântul Antim Ivireanul”; Timișoara

Profesori coordonatori: pr. prof.: Daniel Hlodec; prof. dr. Alexa Ana-Maria
Elev seminarist: Albei Florin

Dezbatere Arad- 24 Aprilie 2024

Omul biologic și omul duhovnicesc
În primul rând, este de precizat faptul că acest cuvânt „biologic”
provine de la termenul grecesc „βιός” care se traduce „viață”.Așadar, putem
observa totodată că omul duce o dublă viață lumească; cea firească; pe care Dumnezeu a
dăruit-o ca un dar omului și de care omul este dator să o trăiască conform voii lui
Dumnezeu. În același timp, nimeni nu are dreptul să ia viața nimănui, precum spune
Decalogul în porunca a șasea: Să nu ucizi. Prin această trăire în lume, ființa umană este
pradă ispitelor, viciilor, patimilor, păcătuind astfel. Putem afirma și sublinia totodată ideea
că păcatul este o boală. Tocmai de aceea putem combat această stare rușinoasă, spovedindu -
ne regulat și mai ales rugându-ne.
Aruncând cu privirea asupra nemuririi sufletului, deja intrăm în ce-a de-a doua viață,
și anume viața duhovnicească. Nemurirea sufletului se referă la faptul că sufletul după
moarte își păstrează intacte bsolut toate însușirile, nefiind astfel indivizibil și necompus,
precum este materia cea pieritoare, precum este ipostaziat trupul. În seminariile teologice
învățăm la orele de dogmatică ortodoxă, despre cele 5 argumente ale nemuririi sufletului,
și anume: argumentul ontologic; teleologic; moral; istoric; teologic. Dacă argumentul
ontologic concretizează ideea de nemurire a sufletului, cel telelologic și mai mult pune
accent, susținând ideea de sete asufletului spre a cunoaște misterul existenței. Se observa
prezența termenului grecesc „τέλος” ce reprezintă scopul spre care noi tindem. Argumentul
istoric întărește și mai mult argumentele afirmând faptul că este imperios necesar să avem
credință în nemurirea sufletului. Spunea foarte frumos un părinte faptul că moartea este o
virgulă. Sfântul Ioan Cabasila, deține un tratat cu prvire la rolul botezului în viața
duhovnicească. Citind în Sfânta Scriptură, vom sesiza faptul că Taina Sfântului Botez,
apare în momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos, se botează în râul Iordan, de către
verișorul său (Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul). Putem observa faptul că botezul
reprezintă curățirea de păcate, dar vine întrebarea: De ce Mântuitorul a trebuit să se boteze,
dacă El nu avea păcate? Răspunsul este unul extrem de simplu: Pentru a ne arăta nouă
oamenilor, faptul că doar prin botez ne putem păstra integritatea și sufletul nemuritor. A lt
moment semnificativ îl reprezintă momentul în care Însuși Mântuitorul îi învață pe
discipolii săi, astfel: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am
poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” .
Deci iată importanța de a ne boteza.
Așadar, este mare folos să conștientizăm faptul că omul deține două vieți: cea
biologică, adică cea pieritoare și viața duhovnicească ce se caracterizază prin faptul că
sufletul este nemuritor.