Universitatea Babe-Bolyai

Facultatea de Teologie Ortodox Cluj-Napoca

Specializarea Teologie Pastoral
Patrologie

Acuzarea lui Origen

- Lucrare de cercetare -

ndrumtor,
Pr. Lect. Univ. Dr.

Studeni,
Crudu Serghei, Paca-

Tua Vasile, Morariu Iuliu,

Gabriel-Viorel Grdan

uiu Alexandru,

Brian Ctlin, Floare Emil, Brlea Ioan, Marc Vlad, umandea

Claudiu,

anul I

Cluj-Napoca
2011

,,Cine ar ncerca s prezinte n scris toate amnuntele vieii acestui o mar avea multe
de spus, iar dac ar sta s le istoriseasc pe toate ar trebui s scrie o carte ntreag, ne
spune marele istoric bisericesc Eusebiu de Cezareea. 1 Origen constituie ntr-adevr adesea
subiect de discutie.2 Lucrul acesta se explica usor, dat fiind faptul pe de o parte ca Origen este
o personalitate de prim ordin in istoria teologiei crestine, iar pe de alta ca asupra lui apasa
condamnarea unui sinod ecumenic. Referitor la complexitatea personalitii sale, care se
situeaz mereu la extreme, patriarhul Ghenadie al II-lea spune: ,, Unde Origen a fost bun,
nimeni nu e mai bun ca el, unde a fost ru, nimeni nu e mai ru ca el. 3 De asemenea, tot el l
clasific drept ,,izvorul infect al nvturii false.4
Principalele idei dogmatice a lui Origen sunt: subordinationismul in dogma Sfintei
Treimi, afirmatia creatiei continuui din veci, teoria preexistentei sufletelor, ideea pluralitatii
luminilor (mai putin grava) si conceptia despre apocatastaza, 5 adica despre restaurarea tuturor
in bine, care implica nevesnicia iadului,6 una dintre ideile cele mai originale i n acelai timp
,,mai controversate ale lui Origen7.
Astfel, foarte de timpuriu, Origen a fost acuzat c subordoneaz pe Fiul Tatlui i pe
Duhul Sfnt Fiului, stabilind astfel ntre persoanele divine o ierarhie. ,,Reproul, formulat de
Sfntul Epiganiu, a fost reluat de Fericitul Ieronim, Teofil al Alexandriei i Iustinian, iar n
zilele noastre sunt numeroi cercettorii i teologii care l-au gsit fondat.8 n tratatul su, el
afirm cu trie trinitatea persoanelor dumnezeieti i unitatea fiinial a acestora, dar insistnd
asupra transcendenei lui Dumnezeu, i influenat fiind de concepia platonic despre binele
absolut, el cade n final n subordinaionism.9
1

Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericeasc, traducere pr. prof. Teodor Bodogae, n colecia ,,Prini i Scriitori
Bisericeti, vol 13, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1987, p.
224.
2
,,Niciodat un om n-a fost mai discutat dect Origen. Pr. prof. Sebastian Chilea, Despre ipotezele lui Origen,
n ,,Studii Teologice( n continuare se va cita ,,S.T.), nr. 1-2(1978), p. 63.
3
Ibidem, p. 64.
4
Ibidem, p. 64.
5
Formulat nti de Platon. George Celsie, Gndirea cretin-filosofic a lui Origen n ,,De principiis i
urmrile ei pn la numtatea secolului al VI-lea, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2002, p. 172.
6
Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Poate fii considerat Origen eretic?, n ,,S.T. nr 7-8 (1959), p. 541.
7
George Celsie, op. cit., p. 172
8
Ibidem, p. 98.
9
Ibidem, p.98.

Condamnarea lui Origen in Sinodul al V-lea Ecumenic indiferent de felul cercetarior

si discutiior de atunci asupra lui Origen si conceptiei lui- este astfel um fapt de unde ar
rezulta ca el este um eretic10; insa um eretic material ce se gaseste in greseala in invatatura de
credinta, dar nu intentionat si nu in opozitie constiienta si voita fata de Biserica, deoarece in
timpul lui Origen Biserica nu venise inca cu precizari dogmatice oficiale si definitive11.
Despre suflet la Origen
Desi Origen nu a ascris um tratat special despre suflet, am putea considera intreaga sa
opera un tratat inchinat sufletului caci in subsidiar opera lui este consacrata mantuirii
sufletului12. Pentru el sufletul este o realitate fundamentala um datum constituentul
esential al fiintei umane cu dubla structura: trup si suflet. In tratatul su dogmatic Despre
principii desparte intr-un mod special aprofundat problematica sufletului. Origen recunoaste
in mod sincer contributia filosofiei grecesti in rezolvarea problemei sufletului, pe care a
tratat-o cu temei13. Origen spune ca sufletul omenesc va fi rasplatit dupa vrednicia sa
atunci cand se va despartii de aceasta lume si ori va mostenii viata vesnica.. ori va avea
parte de foc vesnic si chinuri...dar va venii si sorocul Invierii mortilor... 14. Existenta
sufletului este afirmata ca substanta cu viata deosebita, iar insusirea fundamentala este
libertatea exprimata in actiuni prin vointe, calitatile sale, nemurireea si raspunderea pentru
fapte, ca si Inviera finala.
Sufletul dupa Origen reprezinta o esenta universala a lumii vi atat materiale cat si
spirituale, de aceea e sesizabil in fiintele vi si in cele invizibile. Precum si Aristotel el spune
ca sufletul este o substanta cu posibilitati de reprezentare si cu tendinte. In acest sens
sufletul apare ca o inergie vitala , confirmata si de Sfanta Scriptura prin identificarea sangelui
cu sufletul (psihicul animal)15.
Intre sufletul vital (de natura materiala) si sufletul uman (de natura spirituala,
duhovniceasca) exista o deosebire radicala, astfel ca primul reprezinta expresie netagaduita a
inergieiei naturii, celalat chipul inergiei Divine. Origen nu identifica sufletul cu sangele

10

Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, op. cit., p.543.

Ibidem, p. 547.
12
Pr. Prof. Dr. Nicolae C. Buzescu, Despre suflet la Origen , n ,,Mitropolia Olteniei (n continuare se va
cita ,,M.O.), nr. 2, 1986, p. 37.
13
Ibidem, p. 38.
14
Ibidem, p. 39.
15
Ibidem, p. 40.
11

omului16. El se intreaba daca si ingerii si astrii, au suflet, ei fiind recunoscuti ca fiinte

insufletite; despre Hristos insa spune clar ca a avut un suflet precu a avut si un trup.
Origen prezinta trei ipoteze despre suflet:
1. Dumnezeu nu a creat doua feluri de suflete: dumnezeiesc si trupesc;
2. Sufletul este legat de trup si primeste influente de la stimulii vitali dar nu e subordonat
lor;
3. Trihotonismul platonic respins de Sfanta Scriptura- sufletul stand la mijloc intre
carne si trup cum spune si Apostolul Pavel;
4. In lucrarea despre principii el emite o ipoteza cum ca sufletul ar fi fost creat inainte de
creera lumii17, iar materia a fost creata pentru a imbraca aceste suflete care au fost
cazute.
Sufletul este :

Muritor cand moare pacatul vituind in Dumnezeu

Cand moare fata de Dumnezeu

Se crede ca moare odata cu trupul.18

Sufletul isi va recontitui corpul sau la Inviere sprea atrece cu el in nestricaciune, a

invinge moartea prin nemurire. Origen include creaarea sufletelor in crearea primordiala a
lumii, spiritelor, ingerilor. Ele se afla la mijloc intre ingeri si demoni si prin libertate pot sa se
inalte ori sa cada. Inca inainde a se fi nascut in trupuri, sufletele s-au aflat incarcate cu o vina
pe cugetul si simtirile lor, insa ele se pot purifica prin focul suferintelor.
Sfarsitul va fi refacut dupa starea de la inceput, iar sufletele vor fi restabilite
(apocatastaza) in stare pe care au avut-o initial fara cunostinta binelui si raului; astfel nu va
mai exista nimic rau si Dumnezeul nostru va fi in toate si sufletele care fusese mai inainte
pacatoase in urma intoarcerii lor si impacarii cu Dumnezeu sunt chemate acum din nou la
fericire19. Origen sustine ca si diavolii si pacatosii vor fi mantuiti enormitate logica; binele
16

Ibidem, p. 41.
Ibidem, p. 45.
18
Ibidem, p. 59.
19
Ibidem, p. 62.
17

nu mai e necesar, iar diabolismul e liber. Sfantul Ioan Damaschinul califica aceste idei drept
aiureli.
Origen vedea astfel ntr-unele din personajele biblice, animale sau fore ale naturi
imagini ale demonilor.
n ceia ce privete nvtura despre apocatastaz, baza discuiei este oferit de
anumite pasaje scripturistice care difer de la o oper la alta n funcie de genul scrieri
respective. Astfel Origen interpretnd pasajele respective n mod alegoric spunea: Cum
calea cea buna este cea mai lung, trebuie s se neleag c la nceput este viaa practic,
n urma acesteia, viaa contemplativ, unde ajunge, cred eu, aceast cale la limita sa,n ceia
ce numim apocatastaz, pentru c nu va mai rmne atunci nici un vrjma.....20
Exegeza i concepia origenian cu privire la apocatastaza universala au aprut la
nceput ntr-o manier de cercetare i discuie i nu a fost propus ca oca i o dogm. Origen
vedea n diferitele texte ale Evanghelitilor aceasta idee a apocatastazei universale
(Supunerea tuturor din textul paulin l Cor.15, 5-28, este identificat de Origen cu mntuirea
universal Care este deci aceast supunere prin care toate lucrurile trebuie s fie supuse
Lui Hristos? Dup prerea mea, este vorba chiar de acest supunere prin care noi dorim s
i fim supui, prin care i sunt supui Apostoli i toi Sfini. 21
Origen dorete s conving prin numeroasele referiri la textele pauline, corelate
mereu i cu alte texte din Scriptur, asupra universalitai restabiliri finale, cnd absolut orice
fiin va fi reintegrat mpreun cu celelalte fiine i Dumnezeu.22
O alt concepie a lui Origen este apocatastaza provizorie, care reiese dintr-o
discuie despre necorporalitatea final: Dac materia dispare odat cu purificare integral
a rului, cei deja mntuii rmn mereu nzestrai cu voin liber, ei putnd pctui din nou
i astfel materia ar fii recreat i ar aprea lumi noi.23
ntr-o alt parte vorbete despre starea limitat a curiei celui desvrit ce ajunge
a nu mai pctui.n omilia la Samuel spune: Neschimbtor este Dumnezeu, i dac I se
20

Origen, Comentariu la Evanghelia dup Ioan, cartea 1, traducere Cristian Bdili, Editura Institutul
European, Iai, 1995.p. 85.
21
Origen, Despre principii, traducere pr. prof. Teodor Bodogae, n vol. ,,Scrieri alese, partea a treia, col.
,,Prini i Scriitori Bisericeti, vol. 8, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne,
Bucureti, 1982, p.101.
22
Ibidem, p.190.
23
Ibidem, p.219.

spune Unul, este pentru c El nu se schimb.Astfel dreptul, imitator a lui Dumnezeu, fcut
dup chipul Su, este de asemenea numit el nsui unul , atunci cnd ajunge la desvrire,
pentru c i el cnd este stabil n culmea virtuilor nu se schimb, ci rmne mereu unul.24
O alt concepie este cea a focului purificator despre care Origen vorbete n
prefaa uni tratat de al su: ...sau va fii abandonat n focul etern i chinuitor, ...dar va veni
timpul nvieri morilor, cnd aceste trupuri semnate ntr-o necinste,vor nvia ntru slav. 25
Multe din conceptele susinute de origen le ntlnim azi si la unele secte, focul purificator la
catolici...etc.
Dincolo de exegeza alegoric a Sfintei Scripturi remarcm faptul c Origen a fost
influenat de filozofia antic si n argumentele sale privitoare la apocatastaz ; exemplu: ideea
platonica privitoare la identitatea sfritului cu cea a nceputului, dinamica de la chip la
asemnare raportat gndiri stoice, lipsa substanialiti rului i problema liberului albitru
preluate din gandirea gnostic,etc. Cu privire la diavol Cel din urm vrma numit
moartea va fi nimicit, nu n sensul c va pieri ci intenia sa de dumni care provenea nu de
la Dumnezeu, ci de la el nsui va disprea.
Ieronim afirma: Uni dintre cei care i fac o plcere din a inveta subiecte de
conflict, ne imput blasfemia, nou i nvturi noastre. Despre acest subiect este la
latitudinea lor dea vedea cum neleg acest verset:<<Nici beivi, nici batjocoritori nu vor
poseda mpria lui Dumnezeu>> cu toate c ei pretind c tatl rutai i al pierzaniei, al
celor care au fost dobori din mpria Lui Dumnezeu, poate s fie mntuit, ceea ce
nimeni, fie czut prad nebuniei, nu poate s afirme.26 Trebuie s adugm, urmrind cele
pomenite mai sus, faptul c Ieronim adug la varianta sa de traducere o trimitere la o lucrare
(din pcate pierdut) de-a lui Origen, Dialogul cu Candid, n care acestui valentinian, ce
susinea c diavolul ar avea o natur pervertit ce nu i-ar permite mntuirea, alexandrinul
precizeaz c diavolul nu are o natur destinat spre pierzanie, ci c pierderea lui se datoreaz
voinei, iar acesta putea s fie mntuit.
tim totui c n concepia lui Origen nu toate fiinele au czut, iar unele au czut
mai mult dect altele, dintre acestea fcnd parte i demonii, puterile ori diavolul, niciuna
dintre acestea nefiind create rele, ci devenind astfel prin alegere.27
24

Origen, Omili la Samuel l, 4,45-50 n S.C. 328, p.106.

Origen, Despre principi ll, prefa, 5, n S.C. 252 p.82.
26
Ieronim, Apologii contra lui Rufn ll,18,64-70, n ,,S.C.303, p.152
27
Cf.Origen, Despre prncipii, I, 5, 3, SC 252, p. 178-180
25

Apocastaza intra in directa contradictie cu invatura Sfintei Scripturi caci despre

pacatosi Mantuitorul spune ca: vor mege acestia la pedeapsa vesnica ( Mt. 25, 16). Eustatiu
scrie ca faimosul Origen a semanat pretutindeni samanta cacodoxiei 28.
Preexistentialismul a fost combatut de episcopul martir Petru al Alexandriei, care tot
odata cu acest preexistentialism combatea si prepacatuirea sufletelor si inchiderea lor in
corpuri ca pedepsa spre purificare, invatatura atribuita filozofiei grecesti.
Origen considera ca Dumnezeu este vesnic creator. Dumnezeu este asadar creator
deoarece El doreste acest lucru: numele de Creator este secundar fata de cele 3 nume ale
Treimi. Dumnezeu este venic Treime. El nu este vesnic Creator, cum sustinea Origen, care
tributar conceptiilor ciclice ale atinchitati il facea astfel dependent de creatura.29
Eshatologia in conceptial lui Origen
Marele geniu cretin i-a expus astfel opiniile sale teologice despre eshatologie
alunecnd uneori pe panta filosofiei platonice care era pe timpul su dominant n gndirea
lumii pgne cu scopul de a atrage i prin aceasta o parte din necretini. Aa cum era de
ateptat, odat cu maturizarea spiritual i cu sistematizarea nvturii Bisericii au aprut i
unele nepotriviri ntre teologumele lui Origen i dogma ortodox. n cele ce urmeaz voi
expune cteva din aceste diferene:
n legtur cu nvierea trupurilor, opinia lui era ndreptat spre faptul c doar forma
trupurilor se va pstra nu i trupul material, anumite organe ale corpului nemaifiind de
trebuin se vor elimina. El a mai susinut i existena unui smbure latent de via
nestriccioas n trupul acesta datorit cruia nvierea ar fi survenit ca un fapt natural, lucru
contrar dogmei Bisericii de mai trziu30.Legat de judecata universal credea c aceasta nu
este venica ci doar o etap din destinul oamenilor pctoi care vor ajunge la rndul lor s
vad Faa lui Dumnezeu, focul iadului avnd rostul de a-i curi pe cei ntinai.
O alt teorie interesant este aceia potrivit creia dup nviere sufletele trec succesiv
prin mai multe lumi pn cnd ele se curesc de pcate i se fac vrednice de vederea lui

28

T. M. Popescu, Denaturarea istoriei lui Origen, n B.O.R., nr. 11, 1926, pp. 631-633.
Vladimir Lossky, Origen, n volumul: Vederea lui Dumnezeu, n romaneste de Maria Cornelia Oros, Ed.
Deisis, Colectia Dogmatica, Sibiu, 1995, p. 68.
30
. Pr. Magistrand Marin M. Branite, Eshatologia n concepia lui Origen,revista Studii Teologice, nr. 7-8,
1958, p. 444.
29

Dumnezeu, aceasta datorit faptului c sufletului i rmne liberul albitru iar caracterul
profund moral al sufletului nu se poate pierde niciodat.31
Pornind de la textul din I Cor. Iar cnd se vor supune Lui toate, atunci i Fiul nsui
se va supune Celui Ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu s fie totul n toate, Origen i-a
expus nvtura despre Apocatastaz prin care la sfritul tuturor veacurilor toi oamenii i
chiar demonii se vor ntoarce i vor tri n Cel Ce i-a adus la existen. La rndul ei i aceast
opinie teologic a ajuns s fie n contradicie cu dogmele ulterioare ale Bisericii care la
Sinodul V Ecumenic a condamnat aceast nvtur eshatologic i pe propovduitorul ei.32
Dac acuzarea de idolatrie a jucat doar un rol problematic n acuzarea lui
Origen, cea de erezie a fost n schimb cea care i-a adus anatemizarea.
Origen cunoate o evoluie cu totul aparte ntre prima sa condamnare (a
episcopului Dimitrie n anul 232) si ultima (a mparatului Iustinian in 543, ecumenizata la
sinodul al V lea din 553) care face din ,,printele teologiei cretine, ,,printele tuturor
ereziilor33. Ca s nelegem aceasta transformare trebuie sa ne amintim ca Origen i-a scris
gndurile i filosofia ntr-o vreme n care Biserica nca nu i avea fixate dogmele oficiale ca
i cele de sub forma formulelor de credin ecumenice, a simbolului admis i garantat de
sinoade. Aa se explica faptul ca, nc n via, adic de la prima condamnare el este printele
teologiei cretine

34

iar n anul 543 condamnarea lui Iustinian l aduce in pragul numirii de

printele tuturor ereziilor. Astfel c greeala de a scrie de unul singur neavnd o baz
dogtrinar afirmat de Duhul Sfnt prin deciziile sinoadelor ecumenice, face din filosofia lui
Origen sursa de inspiraie pentru nenumrate erezii.
Eusebiu e unul din marii sai admiratori, dar si cunoscatori. El i-a consacrat o buna
parte a cartii a VI-a a Istoriei Bisericii, si impreuna cu Pamfi o lucrare speciala in 6 volume,
pomenita de el si de Origen si care e vestita Apologie a lui Origen(s-a pierdut, pastrata in
traducera lui Rufin)35.
In grija lui excesiva pentru prestigiu didascaliei si pentru inlaturarea oricarei banuieli
asupra persoanei sale, Origen comise o greseala care reflecta lipsa de maturitate, dar in
acelasi timp dovedeste credinta si castitate. Citind textul din Matei 19,12, el l-a luat in
31

Ibidem, p. 448.
Pr. Prof. Ioan Coman, Probleme dogmatice ale Sinodului V ecumenic, n ,,S. T., nr. 5-6 (1953), p. 312.
33
T. M. Popescu, Origen eretic, n ,,B.O.R., nr 10 (1996), p. 581.
34
Ibidem, p. 581.
35
Ioan G. Coman Eusebiu al Cezareei si Ieronim despre Origen, n S.T. , nr. 9-10 (1960), p. 595.
32

intelesul cel mai simplu si mai copilaresc. Socotind fie ca implinea cuvantul Mantuitorului,
fie ca predica el om tanar, nu numai barbatilor ci si femeilor si prin acestea s-ar expune
pentru a inlatura orice banuiala si calomnie rauvoitoare din partea paganilor, el executa in
chip real cuvantul Mantuiorului si are grija sa pastreze secretul fata de cei mai multi dintre
prieteni. Dar nu depindea de el ca lucrul acesta sa ramana ascuns. Mai tarziu Episcopul
Dimitrie afla insa abea mult mai tarziu si ii va imputa grele acuzatii si va face caz de el in
sinoade36.
Hirotonia lui Origen, cat si faptul ca ea a fost savarsita in alta biserica si de catre alt
episcop decat cel care era, canonic in drept sa o faca, a adus catre rusinea si alungarea
marelui didascal. Nu se poate spune ca Origen la varsta lui de circa 45 de ani si cu intinsa lui
stiinta si experienta bisericeasca nu cunostea regula elementara de care am vorbit si anume ca
el in mod normal putea fi hirotonit decat de episcopul Alexandriei. De ce nu a cerut el lui
Dimitrie, episcopul sau canonic sa-l hirotoneasca37.
Toate bisericile s-au solidarizat pe condamnarea lui Origen, afara de acelea ale
Palestinei, Arabiei, Feniciei, Aheiei38.
Se pare ca, dupa moartea lui Dimitrie, Origen s-a reintors la Alexandria, unde, dupa
2 ani a fost din nou condamnat de Episcopul Iraclas, fostul sau ucenic si colaborator al
didascalului39, de unde

a plecat la Thumis unde Episcopul Amonius il autorizeaza sa

vorbeasca in Biserica, drept pentru care Episcopul Iraclas il cateriseste.40.

Izvoarele externe desfigureaza partial personalitatea lui

Origen, pentru ca-l

proslavesc peste masura. Desii cu pretentii de istorie, aceste izvoare au, in general, ton de
panegiric, ceea ce le micsoreaza valoare. Nu ne indoim ca datele prezentate de Eusebiu sunt
reale, dar ele sunt prezentate intrun chip care exalta excesiv meritele adevarate ale lui
Origen, ca de pilda, ravna sa pentru Sfanta Scriptura in copilarie, capicitatea sa de munca,
stiinta si intelepciune, afluenta necrestinilor la cursurile sale41.
Origen a avut si scaderi, cum era firesc, dupa moartea lui, dusmanii si pismasii de tot
soiul au incercat sa-l compromita iremediabil. De aici si reactia puternica a admiratorilor42.
36

Ibidem, p. 602.
Ibidem, p. 603.
38
Ibidem, p. 604.
39
Ibidem, p. 605.
40
Ibidem, p. 605.
41
Ibidem, p. 623.
42
Ibidem, p. 623.
37

Caracterul excesiv laudativ al bografiei lui Origen la Eusebiu se explica prin inca
doua ratiuni. Prima e ca tipul de biografie economica era la moda si in lumea literara si mai
ales in perioada elenista43. A doua este ca de la Sfantul Apostol Pavel pana la Origen,
crestinismul nu produsese in general oameni comparati cu cele mai alese personalitati ale
spiritualitatii pagane44.
Origen a fost un om al excesului si al contradictie asemanator, adesea, lui Tertulian,
contemporanul sau latin, tot african si el. El a comis excese si contradictii in viata sa
personala, in cea bisericeasca si in teologie45.
Eusebiu socoteste drept performanta dorinta de a muri martir odata cu tatal sau,
castrarea, postul si privegherea prelungite peste masura, saracie care i-a adus neajunsuri,
folosirea neechilibrata , cand de prea multe elemente profane, cand de prea putine sau de
loc, in cugetarea sa, abuzuri de elegism, atitudinea sa intai echivoca apoi nesubordonata si
in sfarsit dusmanoasa fata de autoritatea bisericeasca, hirotonie anticanonica46, contradictii
mai mari si numeroase in sistemul sau, pe care le recunoaste uneori si admiratorul sau fidel
si incercat, Rufin47.
Numeroi prini ai Bisericii contest filosofia i gndirea origeniana. n cele ce
urmeaz vom enumera civa dintre ei:
Episcopul martir Petru al Alexandriei spune, ntr-o scriere cunoscut numai
fragmentar din edictul de condamnare a lui Iustinian: Ce s mai zic de fraii episcopi Iraclas
i Dimitrie, de cte ncercri au avut de suferit din partea nebunului Origen, care i el a
aruncat schisme n Biseric, provocnd n ea tulburri pna astazi. 48 Afirmaia unui episcop
martir nu poate s nu fie bagata n seama.
Un loc din Fotie, ntr-un text publicat exact i complet 49 de Dollinger50 spune c dup
moartea lui Dimitrie, deci sub Iraclas, Origen, dup ce a fost exilat, merse la Alexandria i

43

Ibidem, p. 623.
Ibidem, p. 624.
45
Ibidem, p. 624.
46
Ibidem, p. 624.
47
Ibidem, p. 625.
48
T. M. Popescu, Origen eretic, n B.O.R., nr 11, 1996, p. 632.
49
Dupa un manuscris din Stadsbibliothek de la Munchen.
50
T. M. Popescu, Origen eretic, n B.O.R., nr 11, 1996, apud Hippolytus and Callistus, Regensburg, 1853, p.
632.
44

10

acolo predica de dou ori pe sptmn, Miercurea i Vinerea, o nvtura greit proprie,
din cauza creia Iraclas l-a alungat din comunitatea bisericeasc i expulzat din Alexandria51.
Episcopul Metodie al Olimpului pe care Bardenhewer l numete cel mai nsemnat
dintre scriitorii timpului su52 combate nenumrate idei origiene ca: preexistena sufletelor,
cderea lor n pcat i aruncarea lor n corpuri ca pedeaps, pluritatea infinit a lumilor i
distrugerea final a materiei, i altele.
i ali ilutrii prini ai Bisericii au combtut pe Origen i/sau filosofia lui: Eustaiu de
Antiohia, Marcel al Ancyrei, Diodor de Tars, Teodor de Mopsuesia, Teodoret i lista ar putea
continua.
Dup cum remarc printele George Celsie, Biserica Ortodox are urmtoarele
rezerve cu privire la nvtura origenist:
1.

Identitatea numai dup form ntre trupul actual i cel nviat contrazice
ndejdea cretin a nvturii despre nvierea omului ntreg,

2.

Succesiunea mai multor etape cronologice, nedeterminate , ca tot attea

veacuri sau ,,eoni, n care ar urma s se desfoare, dup prerea lui,
procesul de cdere sau de desprinderedin unitatea primar i apoi, cel de
sfrit, de restabilire a tuturor, n forma supunerii, cnd Dumnezeu va fi
totul ntru toate

3.

n ceea ce privete conceptul de apocatastaz, la Origen, el nu este opus

Bisericii n totalitatea lui, cci ceea ce a aruncat Biserica din opera lui
Origen nu este nvtura despre aopcastaz, ci deformaia platonic a
acestei doctrine.53

Dupa parinti care il acuza, in ultimi ani patrunsi de acest val de noutate venit din
partea industriei, a stiintei si a gandirii, Biserica Apusului incarca sa reabiliteze pe Origen si
sa afirme ca el nu a fost eretic ci la condamnarea lui s-a folosit ura episcopului Dimitrie. Insa
aceasta reabilitare este nefondata deoarece odata cu nerecunoasterea ereziilor si a
condamnarii lui Origen, in mod logic, cei 164 de episcopi care l-au condamnat la Sinodul
Ecumenic de la Contantinopol din 553 ar fi eretic.
51

Ibidem, p. 632.
T. M. Popescu, Origen eretic, n B.O.R., nr 11, 1996, apud Wetzer und Weltes Kirchenlexicon, ed. 2, vol.
VIII, 1442. p .632.
53
George Celsie, op. cit., p. 179.
52

11

n concluzie putem afirma c ceea ce a fost combtut de un numr att de mare de

prini Bisericeti, nu nensemnai la vremea aceea, de comunitatea Bisericii poate majoritar
i cel mai important, de Sinodul V din 553, nu se poate s fi fost pe nedrept.

BIBLIOGRAFIE
A.

Izvoare

1.

Biblia sau Sfnta Scriptur, Tiprit sub ndrumarea i cu purtarea de grij a

Prea Fericitului Printe Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, cu aprobarea

Sfntului Sinod, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne,
Bucureti, 1989.

12

2.

Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericeasc, traducere pr. prof. Teodor

Bodogae, n colecia ,,Prini i Scriitori Bisericeti, vol 13, Editura Institutului Biblic
i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1987.
3.

Origen, Comentariu la Evanghelia dup Ioan, cartea 1, traducere Cristian

Bdili, Editura Institutul European, Iai, 1995.

4.

Origen, Despre principii, traducere pr. prof. Teodor Bodogae, n vol. ,,Scrieri

alese, partea a treia, col. ,,Prini i Scriitori Bisericeti, vol. 8, Editura Institutului
Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1982, pp. 7-303.
B.

Volume auxiliare

5.

Celsie, George, Gndirea cretin-filosofic a lui Origen n ,,De principiis i

urmrile ei pn la numtatea secolului al VI-lea, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2002.

6.

Lossky, Vladimir, Origen, n volumul: ,,Vederea lui Dumnezeu, n romaneste

de Maria Cornelia Oros, Ed. Deisis, Colectia ,,Dogmatica, Sibiu, 1995.

C.

Studii i articole

7.

Branite, Marin M., Eshatologia n concepia lui Origen, n ,,S.T., nr. 7-8

(1958), pp. 440-493.

8.

Buzescu, Nicolae C., Despre suflet la Origen , n ,,M.O., nr. 2, 1986, p. 37.

9.

Chilea, Sebastian, Despre ipotezele lui Origen, n ,,S.T., nr. 1-2(1978), pp.

63-81.
10.

Coman, Ioan, Probleme dogmatice ale Sinodului V ecumenic, n ,,S. T., nr. 5-

6 (1953), pp. 312-346.

11.

Idem, Eusebiu al Cezareei si Ieronim despre Origen, n S.T. , nr. 9-10 (1960),

pp. 595-626.
12.

Popescu, T. M., Denaturarea istoriei lui Origen, n ,,B.O.R., nr. 11, 1926, pp.

631-635.
13.

Idem, Origen eretic, n B.O.R., nr .11(1926) , pp. 378-383.

14.

Todoran, Isidor, Poate fii considerat Origen eretic?, n ,,S.T. nr 7-8 (1959),

pp. 540-547.

13