Explicarea celorlalte capitole din cadrul Filocaliei

Elev: Albei Florin

Clasa: a X-a Teologie

 În cel de-al doisprezecelea capitol, ni se prezintă despre minciună.

 Observăm că acest viciu este foarte pregnant în lumea noastră și totodată foarte greu scăpăm
de acesta. Se poate evidenția felul în care sfinții au preocedat ăn decursul vieții lor.
 Aceștia, niciodată nu au fost falși și nici nu au ascuns ceva, ci din contra, și-au arătat
adevărata lor fațadă, putând sublinia indirecta atenționare din partea acestora, și anume: să
fim curați; adevărați; deschiși cu toată lumea.
 Biserica ne învață că Dumnezeu iubește curățenia și adevărata mărturisire a omului. Vom
putea observa în cadrul slujbelor un stih care este destul de revelant și care arată că
Dumnezeu ascultă pe omul care este cu adevărat dedicate să-i slujească divinității. Mai exact
este vorba despre următorul stih: „Așteptând am așteptat pe Domnul și El a căutat spre
mine și a auzit rugăcinea mea”. Acest citat ne invite la meditație profundă și la liuare
aminte la cuvintele biblice.
 Nu se poate ajunge la desăvârșire fără a fi ca cerul, adică senini și bineînțeles curați.
Dumnezeu nu cere mult de la noi, ci doar să respectăm poruncile, concluzionând cu a fi
drepți cu fratele nostrum, precum și noi ne dorim ca fratele nostrum să fie drept cu noi.
 Este foarte greu să se mai poată cere în lumea aceasta autohtonă și plină din păcare cu vici și
aplecată spre păcat să se mai poată impune corerctitudinea și dreptatea, deoarece noi oamenii
ne-am obișnuit să fim incorecți.
 De aceea trebuie să ne asemănăm cu persoana cu hristică și cu sfinții apostolii, care
ăntotdeauna au fost drepți cu toți oamenii, dându-se pe ei jertfă.

 Următorul capitol tratează despre lenea sufletească.

 Acest lucru dăunează extrem de mult vieții duhovnicești, făcându-ne să cădem în prăpastia
pierzării și al păcatelor, fără să ne dăm seama. Sfinții Părinții ne dogmatizează faptul că toate

2
 lucrurile să fie effectuate cu măsurăm, fără a exagerăm, dar fără a pica în cealaltă extremă.
Același lucru îl evidențiază și Preasfințitul Părinte Episcop Damaschin Dorneanul, episcop
vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
 Nici nu ne dăm seama ce înseamnă lenea sufletească. Un exemplu relevant îl poate
reprezenta momentul în care se amână ceva. Amâni un lucru, din cauza faptului că nu ai stare
să îl săvârșești și atunci intervine și acaparează lenea sufletească, dăunând vieții duhovnicești
și chiar în relația cu societatea, deoarece nu mai există comuniune, fiindcă sufletul nu mai are
conexiune cu dragostea, existând un baraj între acestea două.
 Părintele Nicolae Dima merge pe princpiul să nu lași pe mâine ce poți face astăzi.
 În concluzie, este extrem de important să ne rugăm în momente de cumpănă, cum ar fi
oboseala, sau lenea.

 În continuare, ni se prezintă despre pântecele atotlăudat și tiran.

 Această team este extrem de interesantă și totodată acaparează lumea de astăzi.
 Putem spune că lauda este soră cu mândria și din acestea rezultă toate celălalte.

3
 Niciodată nu vom putea abține să nu ne lăudăm cu ceva ce am făcut, fiind poate inevitabil,
deoarece dorim ca toată lumea să fie înșiințată de lucrul măreț, pe care l-am făcut,
neconștientizând faptul că diavolii râd și se bucurăm, precum foarte frumos precizează spune
o cerere din cadrul Sfintei liturghii, și anume: „prindeți și prigoniți pe ei căci nu are cine să-
I pomenească”.
 Citatul, ne face conștienți de faptul că diavolii, și oamenii gâlcevitori de-abia așteaptă să ne
fure sufletul, pentru a-l pierde în pântecele iadului.
 Trebuie să fim cu luare aminte la cuvintele din cadrul sfintei liturghii, și din cadrul tuturor
slujbelor, deoarece toate au o esență, un kiez cre trebuie pătruns cu de-amănuntul și pus în
practică pe cât se poate în viața noastră.

 Cel de-al cinsprezecelea capitol ne vorbește despre curăția și neprihănirea (castitatea)

nestricăcioasă, agonisită de cei stricăcioși prin osteneli și sudori.

4
 Putem spune de la început că, curățirea este cel mai important lucru, din viața oricărui om,
indifferent că este creștin ortodox sau nu, însă pentru un creștin orthodox este cel mai
important, de fapt acest lucru îl definește pe respectivul om.
 Nu poți de exemplu să pleci la o zi de naștere și să nu fii aranjat, așa și un creștin, nu se poate
întâlni cu Hristos, dacă nu este curat. Tocmai de aceea există Taina Sfintei Spovedanii care
reprezintă locul în care sufletul se descarcă, de toate greșelile făcute.
 Sfântul Apostol accentuează foarte mult în epistola sa curățenia, spunând că cel ce se
căsătorește este bine, fiindcă Dumnezeu a lăsat-o pe pământ, dar cel ce își păstrează curățenia
este și mai câștigat.
 Chiar și biserica îndeamnă la curățirea omului, la purificare. Acest lucru îl putem face,
rugându-ne neîncetat precum Sfântul Apostol Pavel, ținând post și cuminecându-ne cu
Sfintele Taine.

 Acest capitol tratează despre iubirea de arginți și despre neagonisire.

 Un titlu destul de încărcat din punct de vedere istoric.

5
 Ne aduce aminte de Patimile Mâbntuitorului nostrum Iisus Hristos, dar totodată de persoana
responsabilă care a marcat tot acest periclu al evenimentelor tragice și totdată dramatice ce au
continuat și au pătat într-o anumită măsură istoria acestei lumi. Este vorba despre personajul
biblic cunoscut de către toată lumea, și anume: Iuda Iscarioteanul, Fost ucenic al
Mântuitorului Iisus Hristos.
 Ne aducem aminte că acesta a dat treizeci de arginți pentru ca să-L dea pe Cel ce avea să Se
jertfeacsă pentru mântuirea noastră.
 Iuda, după ce a dat arginții, practice el a fost hipnotizat într-un fel, intrând în cursa
diavolului, și de al trăda pe Hristos.
 Să luăm aminte la atitudinea trădătoare a acestuia, și să nu devenim unul de-al lui, ci din
contra să ne asemănăm cu Petru, care a mărtuisit la Cina cea de Taină că și în temniță este
dispus să meargă cu Acesta.

 Despre nesimțire, adică despre moartea sufletului înainte de moartea trupului, se intitulează
următorul capitol din Filocalie.

6
 Un capitol la fel de marcat ca și cel de dinainte.
 Acesta ne vorbește despre moartea vieții practice într-o cosmologie efemeră oricum, dar
amestecându-se se formează din păcate o cromatică, care pătează totul.
 Nu este deloc bine, dacă moare sufletul înaintea trupului, deoarece asta ar însemna să îl
excludem pe persoana hristică complet din viața noatră, ceea ce iar înseamnă că murim, dar
degeaba, fiindcă nu avem pe cineva care să ne protejeze, care să ne dăruiască darurile sale,
revărsându-se astfel peste noi toate cele folositoare.
 Trebuie să ne menținem viața sufletească maim ult ca orice acest lucru săvârșindu-l doar prin
neîncetată rugăciune și cuminecare cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos.
 Cuminecarea reprezentând încărcătorul care încarcă sufletul,adică bateria, depinzând doar de
noi cât de des dorim să o încărcăm.

 Despre somn și rugăciune, respective cântarea în obște.

7
 Un titlul foarte important pentru viața noastră, pentru că somnul de exemplu reprezintă
încărcarea trupească, pentru a fi capabili și apți să ne rugăm, rugăciunea este perfecțiunea,
rezultantă a somnului, iar cântarea în obște semnifică cununa care împodobește toată viața
noastră.
 Cântarea în obște o putem întâlni în biserici, catedrale, mănăstiri. Ea trebuie să vină la pachet
cu multitudinea de trăire în rugăciune și foarte important smerenia cântărețului/ a psaltului
(Marius Aldea, psalt, București).
 Vom observa o trăire în timpul cântării de exmplu la geupurile psaltice din mănăstiri, sau a
celor care cântă în mănăstiri, nefăcând parte din obștea mănăstirii, cum ar fi: Grupul psaltic
Nectarie Protopsaltul din București sau Grupul Psaltic Iacov Protopsaltul.
 Contează trăirea în rugăciune mai mult decât orice.

 Despre privegherea trupească și cum trebuie făcută aceasta.

8
 Această team este destul de actuală, întâlnită în zilele noastre.
 Privegherea trupească, înseamnă să și stai la o slujbă mai îndelungată. Întinsă pe un interval
de ore mare, dar și stăpânirea de sine, abținere de la patimi, păcate, vici, etc.
 Este extrem de important să conștientixăm ce este dăunător și să eliminăm.
 Privegherea, bineînțeles are o rânduială specifică, cu un număr de slijbe ce se încheagă și
rezultă o mulțime de revărsări, dar și o emanare de bunătăți, de isihie (liniștire) și bucurii.
 Foarte important este să participăm cu sufletul la aceste slujbe, fără a pune așa preț pe cât
durează sau dacă poți rezista. Dacă te rogi în aceste momente de cumpănă, se va observa o
muabilitate în trăirea slujbei respective.

 Despre frică lașă sau nebărbătească.

9
 Despre lașitate, se poate discuta în momentul în care nu ne încredem în Dumnezeum adică
avem momente de deznădeșde, iar acest lucru ne întărește lipsa de încredere, cee ace se va
simți în viața noastră, și nu este deloc bine.
 Acest lucru trebuie îndepărtat prin rugăciune, împăcare cu frații pe care i-am supărat și
bucurându-ne împreună cu aceștia.
 Cât despre frică, nu trebuie să avem frică de oameni, ci doar de Dumnezeu, pentru a nu-l
supăra, de oameni având respect, frica nefiind așa de benefică.
 Sfinților niciodată nu le-a fost frică de nimeni, ci doar de Dumnezeu, pentru a nu-L supăra.

 Despre slavă deșartă cea cu multe chipuri.

10
 Când ne raportăm la slavă deșartă, ne referim la chip cioplitm ceea ce decalogul dat de
Dumnezeu nu admite, diminuând această practică. Sfânta Scriptură ne învață foarte clar că nu
putem sluji și lui Dumnezeu și lui mamona, chiar prima poruncă subliniind acest aspect, și
anume că doar un Dumnezeu este și să nu avem alți sluijitori în afară de el.
 Chiar și titlul acestei teme, este foarte sugestiv, cu multe chipuri. Ducându-ne cu mintea în
Vechiul Testament, și anume în pentateuh, mai precis în cartea facerii, când Moise a urcat pe
Muntele Sinai, oamenii au început să intre în idolatrie, confecționându-și un vițel de aur.
 Avem și noi, în zilele noastre din păcate foarte multe sporturi chiar care ne trimite înspre
idolatreiem cum ar fi: yoga, și altele.
 Noi trebuie să ne încredem în cuvântul mântuitor șiu adevărat care ne transmite cuvântul
vieții și reprezintă izvorul vieții.

 Despre mândria cea fără de minte.

11
 În momentul în care ne mândrim, se pierde harul revărsat peste noi de către Dumnezeu.
 Din nefericire în zilele noastre, am început să ne lăudăm cu cee ace noi nu am făcut,
schimbând astfel rolurile, retrogradându-L pe Dumnezeum cee ace nu este deloc în regulă.
 Lui Dumnezeu trebuie să-I atribuim toate și Lui să-I mulțumim pentru toate câte le avem.

 Despre gândurile negrăite ale hulei.

12
 Aici intervine acțiunea pe care o exercităm cu mintea, prin ceea ce gândim despre frații noștri
și nu numai.
 Este imperios necesar să fim pozitivi și să fim cu luare aminte că Dumnezeu ne citește și
gândurile și cunoaște în orice moment cee ace gândim, fiind omniscient și omniprezent.
 La fel sunt și îngerii păzitori, aceștia reprezentând trimișii lui Dumnezeu și totodată
mesagerii lui Dumnezeu, adică transmit tot ceea ce noi am săvârșit în acea zi.
 Important este să fim aflați rugându-ne, precum a fost aflat Saul, devenit după aceea Pavel,
de către Dumnezeu, Anania punându-și mâinile pest eel și făcându-l apostol.

13
 Despre blândețea, simplitatea și nerăutatea agonisite prin sârguința înțeleaptă, și nu naturale,
și despre viclenie.
 Am putea preciza de la bun început că blândețea, simplitatea se contopesc, formând o grupă,
unde este bine să fim insertați, iar cealaltă grupă o reprezintă nerăutatea agonisită prin
sârguința înțeaptă și nu naturale.
 Cea de-a treia grupă este fromată din oamenii gâlcevitori, bârfitori, vicleni, răi, pizmași, etc,
nu sperăm să nu fim niciodată.
 Pentru a ne feri de cea de-a treia categorie trebuie să luptăm cu armele noastre, care sunt:
rugăciunea, postul, buna cucernicie, iertaream dragostea față de aproapele nostru.
 Biserica o reprezintă cel mai bun exemplu de mărturisire a dreptei credințe și un model de
viață pentru toți.

14
 Despre preaînalta smerită cugetare, pierzătoarea patimilor, ce se naște în simțirea nevăzută.
 Este clar că se referă la ce simțim, adică în lăuntrul nostru, în inimă. Important, ce constituie
toate simțirile noastre îl reprezintă gândirea pozitivă, adică este necesară o trăire pozitivă,
pentru a putea da roade și a da randament în rugăciuni, nepurtând ură pe nimeni.
 Dacă purtăm ură pe cineva, atunci Dumnezeu sigur nu lucrează.
 Sfinții părinții ne învață să fim cu luare aminte la cuvintele evangheliei, care spune să iubim
pe aproapele nostru.
 Să fim cu luare aminte la cuvintele scrierilor sfinților părinți și să încercăm să aplicăm în
viața noastră.

15
 Despre deosebirea gândurilor, patimilor și virtuților.
 În viața noastrăm este foarte important să distingem gândurile bine de cele care sunt rele.
 Pentru a reuși acest lucru, trebuie să discernem cu foarte mare atenție și să detaliem într-o
anumită măsură gândurile în propria minte, pentru a putea elimina gândurile rele și să le
păstrăm doar pe cele bune.
 În concluzie, este bine să urmăm sfinților și să le urmăm exemplul.
 Așadar, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru a ne ajuta în toată vremea și a ne fi alături.

16