Rugăciunea în viziunea sfinților părinți

Materia: Spiritualitate

Elev: Albei Florin

Clasa: a X-a Teologie

Profesor: Preot Daniel Hlodec

Aș începe această temă prin a preciza faptul că rugăciunea este
esențială și extrem de importantă pentru un creștin. Aceasta trebuie
sau ar trebui făcută dimineața și seara.
Părintele Nicolae Dima precizează următorul aspect: și anume, acela
de a-l avea pe Dumnezeu pe lângă dimineața, seara, și în timpul zilei.
Pentru a avea o conduită de adevărat creștin este important să fim cu
mintea acolo, pentru ca rugăciunea să dea roade.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului
evidențiază un lucru la care suntem cu toții chemați să luăm aminte.
Sfântul Ioan spune în felul următor: mai înainte de a te spăla pe față,
să te pui la rugăciune.
Părintele Constantin Necula, preot profesor în cadrul Facultății de
Teologie din Cluj spune că pentru rugăciune stăm în genunchi, iar
pentru vorbit la telefon putem sta în picioare. Părintele vrea să
sublinieze o anumită regulă, mai bine zis o simplă formulă, pentru a
putea avea o rugăciune exemplară.
În ajutorul oamenilor au venit sfinții părinții care dăruiesc nenumărate
învățături și cuvinte despre rugăciune.
Aceștia sunt:
- Sfântul Ierarh Ioan Maximovici
- Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur
- Sfântul Ierarh Vasile cel Mare
- Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
- Sfântul Cuvios Siluan Athonitul
- Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul, și mulți alții.

2
 I. Sfântul Ierarh Ioan Maximovici

Cu toții îl cunoaștem pe Sfântul Ioan Maximovici, născut

în 1896 și decedat în anul 1966, considerat de către toți
creștinii ortodocși de pretutindeni unul dintre cei mai mari
sfinți al secolului XX.
Acesta a fost hirotonit arhiereu pe 28 mai 1934. Acest
mare sfânt a scris nenumărate cuvinte despre rugăciune,
chiar și o carte care se intitulează:“Despre rugăciune- Sf.
Ioan Maximovici”.
Acesta precizează despre rugăciune următorul lucru:
“Pentru ca un creștin să primească întotdeauna ajutor plin de har
de la Dumnezeu trebuie să se afle în necurmată împărtășire cu Cel
Preaînalt și întotdeauna în legătură cu lumea de Sus. Mijlocul
pentru aceasta este rugăciunea. Rugăciunea este convorbirea
omului cu Dumnezeu, o convorbire plină de evlavie a sufletului
omenesc cu Ziditorul său.”
Sfântul Ioan Maximovici scoate în evidență abundența de
care trebuie să dea dovadă un adevărat creștin pentru a-și
îndeplini un scop, în pofida tuturor acriviilor și păcatelor
lumii acesteia, de care trebuie să ne ferim pe cât se poate
de mult.
Se observă cuvântul “împărtășire”. Este evident că doar
cu ajutorul lui Dumnezeu și sfinților. Acest ajutor îl
putem dobândi dacă ne împărtășim din trupul și sângele
Mântuitorului Hristos, care s-a jertfit pe cruce, pentru
mântuirea și iertarea păcatelor oamenilor.
Este bine și de folos să luăm aminte la cuvântul Sfântului
ierarh Ioan Maximovici, și să încercăm să aplicăm în
viața noastră.

3
 II. Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, născut în anul

354, în Cetatea Antiohiei, Siria, acesta a fost hirotonit
diacon de către Sfântul Meletie, timp în care Sfântul Ioan
a slujit 5 ani, iar în anul 386, urmașul Sfântului Meletie,
Flavian, l-a hirotonit preot, iar din 386 până în anul 397,
este noul preot al catedralei episcopale din Antiohia. În 17
decembrie 397, a fost hirotonit episcop, întronizarea având
loc în 28 februarie 398.
Sfântul Ioan Gură de Aur este un adevărat ascet și
un mare ierarh, care a cuvântat despre rugăciune foarte mult. Acesta
preciza faptul că rugăciunea este un lucru bun atunci când se face cu
gând curat, adică în momentul în care îi suntem recunoscători lui
Dumnezeu pentru toate, pe care ni le-a dat în viața noastră. Acesta ne
dă și un set de instrucțiuni prin care rugăciunea noastră să fie
eficientă, și nu în zadar. Acesta este:

– să fim vrednici, să primim ceea ce cerem;

– cererea noastră să fie potrivită cu voia lui Dumnezeu;

– să ne rugăm neîncetat;

– să alergăm mereu la Dumnezeu;

– să cerem ceea ce este de folos pentru noi.

4
 III. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a născut în

Capadocia, mai exact în Pontul, din părinți
binecredincioși. Acesta s-a stăruit în învățarea
sfintelor cuvinte, alegând calea monahismului,
devenind arhiepiscop al Cezareei Capadociei.
Ca alți sfinți de altfel, și el are nenumărate tratate
despre rugăciune. Acesta după cum bine știm
alături de Sfântul Ioan Gură de Aur și cu Sfântul
Grigore Teologul sunt patronii facultăților de
Teologie, care se roagă neîncetat pentru toți elevii,
îndemnându-ne și pe noi pe toți, să facem același
lucru. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare este remarcat
și totodată apreciat pentru lucrările despre
rugăciune, și nu numai.
Există chiar o carte despre rugăciune, scrisă de
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, în care se tratează
despre fericirea pe care o dobândim în momentul
în care ești îndemnat de sfinții îngeri să te rogi de
cum răsare soarele și să preaslăvești pe Dumnezeu
în laude și cântece, și de-abia după ce soarele
strălucește, să ne apucăm de muncă. De aici se
poate extrage următoarea idee: dă-i minutul lui
Dumnezeu, după cum spune părintele Nicolae
Dima.

5
IV. Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul s-a născut

în Farasa Capadociei- Asia Mică, la 25 iulie
1924. Acesta a viețuit în Sfântul Munte Athos,
iar pe data de 12 iulie 1994, și-a dat sufletul în
mâinile lui Dumnezeu.
Și acesta vorbește despre rugăciune,
spunând că rugăciunea trebuie făcută cu mintea
curată, fără gânduri și reprezentări, chiar dacă
acestea sunt chipuri ale lui Hristos sau
reprezentări din Dumnezeiasca Scriptură, pentru
că acest lucru este primejdios, mai ales pentru
cei care au multă imaginație și mândrie.
Cuviosul Paisie, ne trage atenția asupra
următorului aspect, și anume: de a fi atenți
la rugăciune, în momentul în care o spunem,
și chiar dacă ne fuge mintea să o readucem.
Foarte important este să cerem ajutor de la
Dumnezeu și să chemăm numele Preasfintei
Treimi, de aceea niciun canon de rugăciune
nu se începe fără rugăciunile începătoare,
spune foarte frumos părintele Calistrat
Chifan, de la Mănăstirea Vlădiceni.
Este important să ne spunem rugăciunile,
dar și mai esențial este să fim atenți la cum
le spunem. Nu contează cantitatea, ci
calitatea.

6
V. Sfântul Cuvios Siluan Athonitul

Acesta s-a născut în anul 1866. Acesta de vârstă

fragedă a avut chemare spre viața monhală, mai
exact de la vârsta de 19 ani, însă tatăl său îi
spune însă să-și facă serviciul militar, iar după
aceea este liber să se ducă.
La vârsta de 26 de ani intră în ceata monahală
de la Mănăstirea rusească „Sfântul Mucenic
Pantelimon”.
Și acest sfânt ne bucură inimile de bucurie, cu
cuvintele sale despre rugăciune.
Cuviosul Ioan Athonitul, este autorul unei cărți,
care se numește “Între iadul deznădejdii și
iadul smereniei”.Titlul ne sugerează faptul că
noi oamenii trebuie să fim înflăcărați de
dragostea lui Dumnezeu, însă numai dacă ne
rugăm și suntem în permanentă convorbire cu
el.
Nu putem izbândi în lupta cu vrășmașul, dacă
nu ne stăruim să scădem din mândrie, și să
creștem în rugăciune, astfel încât, în momentul
în care ajungem la vămile văzduhului diavolii
să fugă și să se risipească, precum spune foarte
frumos părintele Calistrat.

7
 VI. Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul

Episcopul Teofan s-a născut în data de 10

ianuarie 1815, într-un sat din apropierea
Orlovului, unde tatăl său era preot. Acesta de
mic fiind în biserică și avându-l ca sfânt pe
Sfântul Tihon, canonizarea acestuia fiind în
1866.
Episcopul Teofan era foarte organizat,
mergând la toate liturghiie de dimineață, iar la
sărbători de obicei slujea.
Acesta are și el cuvântări despre rugăciune,
care trebuie să ne facă și pe noi oamenii de rând
să ne gândim la ele cu foarte mare atenție.
“Dacă există rugăciune, duhul trăieşte; dacă
nu, duhul nu are viaţă. A sta în faţa icoanei şi a
bate metanii nu este încă rugăciune, ci doar o
latură a rugăciunii; a spune rugăciuni pe
dinafară, sau a le citi din carte, sau a le asculta nu
este încă rugăciune, ci numai o unealtă pentru
rugăciune sau un mijloc de înteţire a ei.”
Din acest citat se poate extrage
repercursiunea în urma respectării
programului de rugăciune sau nu, dar
totodată și o completare pe care noi oamenii
ar trebui să o facem în rugăciune.
Să luăm cu toții aminte la cuvintele acestui
mare sfânt ierarh și să încercăm pe cât se
poate să înmulțim rugăciunea, și să
împuținăm vrajba, ura și războiul dintre noi.

8
9
10
11