LUCRARE DE SEMINAR LA TEOLOGIE MORALĂ

Arhimandritul Arsenie Papacioc – Despre rugăciune

Coordonator:
Pr. Asist. Dr. Georgian PĂUNOIU
Student:
Dabija Valentin Mihai
Teologie Pastorală, anul III, grupa III

București
2022
 Introducere

Părintele Arsenie, pe numele de botez Anghel, s-a născut în anul 1914 pe data de 13
august, în satul Misleanu, județul Ialomița din părinții Vasile și Stanca. În anul 1932
finalizează studiile școlii de arte și meserii specializarea sculptură în lemn, urmând ca mai
apoi în anul 1933, în data de 10 mai, să se înscrie în Mișcarea Legionară, cuibul ,,Iancu
Jianu” din orașul Slobozia Veche, condus de părintele Ion Pantelimon. Tot în anul 1933, vine
în București unde se înscrie în tabăra legionară ,,Casa Verde”, unde stă aproximativ 40 de
zile, timp în care muncește, participă la ședințe dar mai cu seamă, cunoaște diverse
personalități din conducerea Mișcării Legionare, precum: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moța,
Vasile Marin, Alexandru Cantacuzino1.
În decursul anilor 1935-1938, ajunge în orașele Eforie, Ialomița și Brașov unde
participă la diferite activități, dar și înființează cuiburi legionare unde organizează ședințe
comune, la biserici, difuzează manifeste culminând cu reînființarea cuibului de la Misleanu.
În anul 1939, părintele Arsenie este internat în lagărul de la Miercurea Ciuc, până în
aprilie 1940. După eliberare, începe să lucreze în cabinetul unui avocat, iar în octombrie
același an este numit primar al comunei Zărnești, funcție pe care o va ocupa până în 25
ianuarie 1941. Datorită unor confuzii, create de rebeliunea legionară, primarul Anghel
Papacioc, va fi condamnat la data de 5 aprilie 1941 la 6 ani de închisoare corecțională pentru
rebeliune. În penitenciarul de la Aiud a cunoscut transformarea spirituală în rândul deținuților
misticilor, a practicat rugăciunea inimii, a cercetat din operele Sfinților Părinți dar a și
reflectat la jertfa înaintașilor pentru credință2.
În urma redescoperirii sale spirituale, Anghel Papacioc hotărăște sa abandoneze cele
lumești și să-și însușească cele spirituale astfel încât la 15 ianuarie 1947 este primit ca frate la
Mănăstirea Cozia. La data de 1 septembrie 1948 este viețuitor în Mânăstirea Tismana. Iar mai
apoi în ziua de 26 septembrie 1949 este tuns la Mânăstirea Antim din București fiind chemat
de către Patriarhul Justinian Marina pentru a ocupa postul de sculptor și desenator la Institutul
Biblic.

1
Arhim. Andrei Tudor, Mariana Conovici, Iuliana Conovici, Am înțeles rostul meu... Părintele Arsenie Papacioc
în dosarele securității, Editura Humanitas, 2014, București, pg. 36.
2
https://doxologia.ro/parintele-arsenie-papacioc-marturisitor-temnitele-comuniste, accesat în 18.11.2022, ora
10:53.

2
 În noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, părintele Arsenie este reținut iar după anchetele
din beciurile Minesterului Afacerilor Interne este condamnat la 20 de ani de muncă silnică
pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale. A fost în penitenciarele de la Jilava și
Aiud iar în timpul acesta a refuzat să participe la reeducarea care se făcea pe atunci în
penitenciare, preferând să îndure frigul, foametea și lipsa asistenței medicale.
La data de 1 august 1964, părintele Arsenie Papacioc este eliberat din penitenciarul de
la Aiud iar din acest moment și până la sfârșitul vieții sale a mers în mănăstirile: Sihăstria,
Cernica, Cheia, Căldărușani, Mânăstirea ,,Dintr-un lemn” și Techirghiol. Peste tot unde a
păstorit, părintele Arsenie, era căutat de numeroși credincioși, fapt ce atrăgea ura și invidia
Securității. La data de 19 iulie 2011, la 97 de ani, părintele Arsenie Papacioc a trecut la cele
veșnice, lăsând în urmă mulțime de ucenici3.

3
***, Viața Părintelui Arsenie Papacioc. Testament. Cuvinte de folos, Editura Areopag, 2012, București, pp. 25-
27.

3
 Rugăciunea în viziunea Părintelui Arsenie Papacioc

Rugăciunea este actul fundamental al vieții noastre religioase, aceasta constitue

mijlocul de a ne pune în legătură directă cu Dumnezeu, prin înalțarea gândului, a inimii și a
voinței noastre spre El. Rugăciunea de-a lungul veacurilor, a fost definită de către Sfinții
Părinți ca: ,,vorbirea adresată lui Dumnezeu” ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur sau
,,Convorbirea cu Dumnezeu” după cum subliniază Sfântul Grigorie de Nyssa. Mai mult decât
atât, pentru Sfântul Ioan Damaschin, rugăciunea presupune: ,,înălțarea minții către Dumnezeu
sau cererea celor ce se cuvin de la Dumnezeu”. Rugăciunea este, după cuvântul Sfintei
Scripturi, o formă de înțelepciune, care ne ajută să înțelegem voia lui Dumnezeu, așa cum ne
încredințează Mântuitorul Iisus Hristos: ,,Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi,
închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi
va răsplăti ţie.” (Matei 6, 6)4.
În viziunea, Părintelui Arsenie Papacioc, rugăciunea reprezintă totul pentru inima
omului, este ,,inima ta în inima lui Dumnezeu [..], o tăcere adâncă și o stare dincolo de
închipuirea omenească”. Prin aceste gânduri, se înțelege că prin rugăciune, omul are
capacitatea de a se înălța cu sufletul către stările cerești și să fie în comuniune cu Dumnezeu
în mod tainic. Este important să nu scadă acest nivel de rugăciune, iar atunci când omul nu se
poate ruga cu inima, acesta nu trebuie să înceteze a se ruga măcar cu mintea. Toate încercările
care apar în timpul rugăciunii sunt spre smerenia omului. De obicei, oamenii au tendința de a
se ruga doar pentru că ,,le-a venit un fel de mângâieri și apoi, cu părerea de bine, se roagă
numai să le vină mângâieri”, însă acestea pot fi ,,o simplă amăgire”. Starea de mângâiere
poate veni de la diavol, pentru a îndepărta omul de la rugăciunea adevărată5.
În toată viața sa, Părintele Arsenie Papacioc nu s-a ocupat doar de mântuirea sa, ci a
lăsat în urma scrierilor și a cuvintelor sale, numeroase învățături care le cuprind și pe cele care
țin de rugăciune. Fiind întrebat cum poate cineva să scape de mulțimea grijilor pământești
pentru a dobândi mai mult timp de rugăciune, părintele pune accent pe ideea că mare este
rugăciunea curată din inimile și gurile tuturor către Dumnezeu. Rugăciunea reprezintă o
săgeată ascuțită cu care au tras mii de ani chiar și cei mai simpli creștini, esența rugăciunii

4
Pr. Prof. Dr. Ene BRANIȘTE, Prof. Ecaterina BRANIȘTE, Dicționar Enciclopedic de cunoștințe religioase,
Editura Diecezană Caransebeș, 2001, Caransebeș, pp. 414-415.
5
Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvintele unui apostol al iubirii, Editura Sophia, 2022, București, pp. 261-262.

4
pătrunzând inima cerurilor, aceasta neținând cont de pregătirea intelectuală a creștinului și
nici de hotarele timpului.
Din învățăturile Părintelui, aflăm că omul nu este singur în rugăciune, ci este alături de
Maica Domnului, pentru că ea este o rugătoare pentru lume și cât poate Dumnezeu cu puterea
Sa, poate și Maica Domnului cu rugăciunea. În ceea ce privește grijile pământești, putem
scăpa numai dacă vrem, deoarece de propria conștiință depinde mântuirea. Ca suflete dăruite
se impune mai multă voință de a nu ne lăsa aglomerați și copleșiți de grijile acestea
pământești6. De asemenea, lucruri importante cu care mulți dintre noi ne întâlnim este timpul
limitat pentru rugăciune din cauza aglomerației urbane, al locului de muncă sau a studiilor și
astfel ne este teamă că nu dăm destul timp lui Dumnezeu. În acest caz, părintele Arsenie ne
îndeamnă să avem mintea la El în fiecare moment și nu este necesară în aceste cazuri citirea
unor rugăciuni ample, ci simplul gând și rugăciunile „Doamne Iisuse!” sau „Doamne,
Doamne, Doamne”, ne fac să fim oameni ai lui Hristos. Dumnezeu știe nevoința și gândul
fiecăruia către rugăciune, știe dinainte ce vrem să îi cerem, dar vrea să vadă lupta personală a
noastră cu duhurile cele rele7.
Rugăciunea se face în stare de prezență, nu este atât de important programul sau
pravila de rugăciune la un anumit ceas din zi, după spusele Arhimandritului Arsenie Papacioc,
cât este de importantă starea inimii, „de a educa și antrena iubirea într-o stare de vibrație a
sufletului” când numele lui Hristos este în gândul și inima celui care se roagă . Sfântul Agaton
afirmă că „Cine se roagă numai când se roagă, acela nu se roagă”8. De aici înțelegem că este
important ca pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe sfinți să îi simțim cu inima în
rugăciune, cât mai continuu, pentru a ține lumina sufletului aprinsă mai mult timp și astfel,
sufletul va fi mai greu atacat de ispite. Sunt de confirmat aceste lucruri, deoarece cu adevărat
rugăciunea făcută în mod mecanic, poate deveni o rutină, iar scopul rugăciunii, trezvia, poate
deveni absentă și „diavolul se teme de omul treaz, cât mai treaz”. 9

6
***, Ne vorbește Părintele Arsenie, Vol. 1, Ediție îngrijită de Arhim. Ioanichie Bălan, Editura Mânăstirea
Sihăstria, 2010, pp 10-11.
7
***, Ne vorbește Părintele Arsenie, Vol. 3, Ediție îngrijită de Arhim. Ioanichie Bălan, Editura Mânăstirea
Sihăstria, 2010, pp 115.
8
Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvintele unui apostol al iubirii..., pg. 271.

5
 Părintele Arsenie Papacioc și rugăciunea inimii

O altă perspectivă a învățăturii despre rugăciune a părintelui Arsenie Papacioc are la

bază ,,rugăciunea inimii”. Această practică a rugăciunii a constituit un amplu subiect de-a
lungul timpurilor, despre aceasta părintele Ene Braniște susține că este doctrina centrală a
teologiei ortodoxe răsăritene care are drept scop îndumnezeirea omului fiind strâns legată de
disciplinele spirituale de la Muntele Sinai. Practica mistică a rugăciunii inimii sau după cum
mai este numită ,,rugăciunea lui Iisus”. Acest text scurt ,,Doamne, Iisus Hristoase, Fiul Lui
Dumnezeu, miluiește-mă!” trebuie repetat fără încetare spre a absorbi gândurile misticului și a
le înstrăina de orice tentație10. Rugăciunea inimii se practică prin ajutorul respirației, deoarece
prin intermediul acesteia mintea se coboară în inimă, iar prin această unire se pot cunoaște
comorile ascunse în inimă, care este locașul Sfânt a lui Dumnezeu.
Despre rugăciunea lui Iisus, părintele Arsenie Papacioc, subliniază aspecte foarte
importante care trebuie conștientizate profund de către oricine dorește să se îndeletnicească cu
această rugăciune. Părintele precizează că rugăciunea lui Iisus ,,se numește în trei feluri:
rugăciunea minții, Rugăciunea lui Iisus și rugăciunea minții în inimă – nu-i corect
rugăciunea inimii”11. Pentru că cei care se roagă, au nevoie să trăiască rugăciunea întru totul,
rugăciunea nu se raționalizează, ci în tăcere, aceasta se trăiește cu inima.
Un alt aspect important, către care se atrage atenția, este rugăciunea inimii tainice, care
nu este trâmbițată atunci când se face, ci este făcută în liniște, în mintea și inima omului.
Rugăciunea este bineplăcută în fața lui Dumnezeu așa cum fiecare poate să o facă în felul său:
,,S-au scris pe tema asta, a Rugăciunii lui Iisus, tratate întregi. Concluzia este ca să zici în
felul tău. Există o înzestrare aparte de la Dumnezeu, pentru fiecare dintre noi, de a spori în
rugăciune”. De asemenea, părintele afirmă că ,,Inima este ființa noastră tainică, eul nostru
cel mai profund și mai adevărat, la care nu se ajunge decât prin jertfă și moarte”. Astfel, cine
reușește să meargă pe drumul care duce spre centrul „posibilităților spirituale nemărginite ale
făpturii umane” și ajunge la adevărata rugăciune, acela va ajunge în centrul absolut la care
este chemat de către Dumnezeu12.

10
Pr. Prof. Dr. Ene BRANIȘTE, Prof. Ecaterina BRANIȘTE, Dicționar Enciclopedic de cunoștințe religioase..., pg.
416.
11
Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvintele unui apostol al iubirii..., pg. 261.
12
***, Ne vorbește Părintele Arsenie, Vol. 3, Ediție îngrijită de Arhim. Ioanichie Bălan, Editura Mânăstirea
Sihăstria, 2010, pg 119.

6
 În actul rugăciunii inimii, mintea și inima trebuie să fie în armonie, să nu se respingă
una pe alta, deoarece omul este înzestrat de către Dumnezeu cu rațiune, care este un mare dar,
pentru a putea fi folosită în slujba Lui și nu trebuie exclusă în niciun fel din sfera spirituală a
creștinului. Această unire a minții cu inima reprezintă de fapt „restaurarea creaturii noastre
decăzute și fragmentate, restaurarea integrității noastre originale.” Prin practicarea
rugăciunii lui Iisus, omul poate să Îl vadă mai ușor „pe Hristos în fiecare om și pe fiecare în
Hristos” și „ face din fiecare un om pentru ceilalți”. Pe lângă rugăciunea inimii, părintele
Papacioc aduce aminte de rugăciunea minții: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, care are o mare putere a cuvântului și cuprind întregul
scop pe care l-a dat Dumnezeu omului, adică mântuirea sa, „pogorârea lui Dumnezeu în trup
omenesc”, din dragoste și „nu ca să distrugă neamul omenesc prin această întrupare”13.
Dumnezeu a trimis către creștini toate mijloacele pentru a se îndumnezei, însă doar aceștia,
prin liberul arbitru pot să facă propriile alegeri spre întâlnirea cu El. Rugăciunea este de altfel
liantul lăsat pe pământ între om și Creator și sfinții Săi, pentru ca omul să nu piardă legătura
cu Dumnezeu.
Astfel, observăm că părintele îndeamnă creștinul să fructifice relația cu Dumnezeu
prin rugăciune, în taina inimii sale și cu conștiința trează, ajungând în acest fel să ducă o viață
bineplăcută Lui. Conform părintelui, rugăciunea este ascultată de Dumnezeu chiar și atunci
când omul este la lucrul său cu trupul, dar cu simțurile se urcă la El și mai multă răsplată are
cel ce se ostenește cu munca și se roagă în același timp, decât cel care stă în camera sa și
citește pravila, fără a se obosi în muncile care trebuie făcute zi de zi.

13
Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvintele unui apostol al iubirii..., pg. 268.

7
 Concluzie

În viziunea, părintelui Arsenie Papacioc, rugăciunea a avut un loc de seamă ca pentru

toți marii duhohovnici pe care i-a avut țara noastră. Binecuvântarea primită de la Dumnezeu,
de a trăi în perioada interbelică și mai ales prin suferința acumulată în cei aproape 14 ani de
închisoare, nu au făcut altceva decât să-l facă să se cunoască pe sine. Astfel, părintele fiind
înțelepțit de Dumnezeu a lăsat în urma sa valori importante ale ortodoxiei.
Rugăciunea a însemnat pentru părintele Arsenie, puntea de legătură între om și
Creator, fără ca aceasta sa fie supusă unui program, ci mai mult decât atât aceasta trebuie să
fie un contact personal și permanent, pornit din inimă din adâncul conștiinței noastre creștine,
cu Dumnezeu. O caracteristică aparte, din numeroasele învățături ale părintelui, a fost
rugăciunea inimii care trebuie săvârșită în taină de către orice creștin care își dorește să se
îndulcească din darurile cele cerești. Lucrarea minții și a inimii în rugăciune sunt esențiale
pentru ca omul să fie ancorat în aceasta cu toată ființa sa și în acest fel, poate să ajungă la a
dobândi pacea de la Hristos, Maica Domnului și sfinți.
În lucrarea de față, s-au evidențiat aspecte importante din învățătura părintelui Arsenie
Papacioc asupra rugăciunii pe care omul trebuie să le aibă în vedere pentru mântuirea sa.
Rugăciunile nu sunt simple cuvinte pe care cineva le citește, ci acestea au adevărate efecte
asupra vieții omului; odată cu ele vin pacea, dragostea de Dumnezeu și oameni, armonia din
suflet și casa unei familii și de asemenea, sufletul e mai aproape de Împărăția Cerurilor.
Aceasta este starea despre care vorbește Mântuitorul Iisus Hristos, când spune: ,,Dacă Mă
iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face
locaș la el.” (Ioan 14, 23).

8
 Bibliografie

Ediții ale Bibliei sau Sfintei Scripturi

1. ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, tipărită cu
aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 2015.

Dicționare

2. BRANIȘTE, Pr. Prof. Dr., Ene, BRANIȘTE, Prof., Ecaterina Dicționar Enciclopedic de
cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, Caransebeș, 2001.

Cărți

3. Tudor, Arhim. Andrei, Mariana Conovici, Iuliana Conovici, Am înțeles rostul meu...
Părintele Arsenie Papacioc în dosarele securității, Editura Humanitas, București,
2014.
4. ***, Viața Părintelui Arsenie Papacioc. Testament. Cuvinte de folos, Editura Areopag,
București, 2012.
5. Papacioc, Arhim. Arsenie, Cuvintele unui apostol al iubirii, Editura Sophia, București,
2022.
6. ***, Ne vorbește Părintele Arsenie, Vol. 1, Ediție îngrijită de Arhim. Ioanichie Bălan,
Editura Mânăstirea Sihăstria, 2010.
7. ***, Ne vorbește Părintele Arsenie, Vol. 3, Ediție îngrijită de Arhim. Ioanichie Bălan,
Editura Mânăstirea Sihăstria, 2010.

Surse electronice

8. https://doxologia.ro/parintele-arsenie-papacioc-marturisitor-temnitele-comuniste.