ORIGINEA PRENATALA A GENIULUI -

fragment
De Dr. Raymond Bernard

(B.A., Universitatea Columbia, M.A. Ph.D., Universitatea din New

York)

Știința creării de genii și supraoameni

prin influenţa hormonilor materni asupra

dezvoltarea creierului embrionului

Editat de Morris Krok (autor al cărților despre fructarism)

www.healthresearchbooks.com

CUPRINS: (acest fragment pana la pagina 16)

PREFAȚĂ . . . . de MORRIS KROK.

CUVANT INAINTE . . . . . . Pagina 1.

CAPITOLUL 1: Eugenia biozofică, Știința Creației de Supraoameni. Pagina 2.

CAPITOLUL 2: Ereditatea este determinată de hormoni sau geniu?

și Fundația Biologica a eugeniei biosofice.

CAPITOLUL 3: Hormonii și geniul. Pagina 21.

CAPITOLUL 4: Influența hormonilor materni asupra dezvoltarii creierului

embrionului. Pagina 34.

CAPITOLUL 5: Hormonii materni și Originea Geniului. Pagina 40.

CAPITOLUL 6: De ce continența sexuala în timpul gestației: conservarea

hormonilor sexuali materni duce la dezvoltarea superioară a creierului
embrionului. Pagina 55.

CAPITOLUL 7: Influența lecitinei conținuta de laptele matern asupra dezvoltarii

creierului sugarului. Pagina 70.

CAPITOLUL 8: Concluzie. Pagina 76.

Cuvant inainte:

De ceva vreme o lupta intelectuala a avut loc între geneticianul sovietic Lvysenko ,
care a spus ca caracteristicile obtinute, isi au originea in mediului înconjurător dar
si mostenite si geneticieniil americanI, apartinand scolii lui Morgan si Weissman
care cred ca factorul genetic este determinant in ereditate. Scopul paginilor
următoare este să demonstreze că pozitia lui Lysenko este cea corectă, ca
caracteristicile dobandite pot fi mostenite dar si ca mediul inconjurator si nutritia,
prin influenta pe care o au asupra glandelor endocrine a organismului matern,
pot, prin hormonii proprii, sa influenteze profund dezvoltarea fizica si mentala a
copilului nenascut, independent de mostenirea transmisa prin cromozomi. Si pe
baza acestui nou concept , care inlocuieste fatalismul ereditar prin posibilitatea
crearii voluntare a unui tip nou si superior de oameni, prin aplicarea celor mai
favorabile conditii prenatale, autorul considera ca ca este posibil sa se creze o
noua rasa de genii si supraoameni, daca se doreste.
Pentru ca rasa umană să avanseze, omul trebuie să dedice problemei îmbunătățirii
speciei sale același grad de efort științific pe care l-a aplicat în trecut pentru
cucerirea și controlul mediului său. Stiința care ca obiect Îmbunătățirea biologică a
omenirii, aflata inca la început, este cunoscută sub numele de eugenie. Scopul
acestei cărți este de a deschide noi perspective eugenice, adică posibilitatea de a
crea tipuri umane superioare și genii, cand se doreste.

În timp ce eugenia genetică în trecut dominată de vechiul concept de

predeterminare ereditară, asa cum era predata de fondatorul modern al acestei
stiinte Francis Galton, poate fi numita eugenie negativă, care se preocupa de
eliminarea celor inapți, noua eugenie, care este scopul paginilor următoare să o
descrie, pe care o numim eugenie biozofică, are ca scop crearea constienta a unei
rase de genii și supraoameni.

Luând în considerare problema creației geniului, trebuie să luăm în considerare

problema îmbunătățirii rasei umane pentru că geniul reprezintă o variantă
superioară a speciei umane care în timp poate deveni tipul normal al unei viitoare
rase de supraoameni. Pentru a face acest lucru o realitate, printr-o dezvoltare
ulterioară a științei eugeniei, astfel încât să nu mai fie doar o știință a creșterii si
inmultirii animalelor aplicata la om, această lucrare a fost scrisă.

CAPITOLUL UNU

EUGENIA BIOSOFICĂ ESTE ŞTIINŢA CREAŢIEI SUPRAOMULUI

Într-un articol intitulat „Stiinta isi imagineaza superomul de mâine - Este posibil să
se creeze o rasă de Supraoameni?"Dr. Oscar Riddle, directorul Stației pentru
Experimental Evoluția Institutului Carnegie din Cold Spring Harbor, Long Island, N
Y, afirmă că prin controlul anumitor condiții care afectează dezvoltarea
embrionară timpurie a fiintei umane, prin influenta asupra glandelor endocrine a
mamei, se va putea crea un tip de umanitate superioara fizic si mental. Ca dovadă
a posibilitatii unei astfel de realizări, Dr. Riddle se refera la experimentele Dr.
Ehlenhuth, care, hrănind salamandre cu o dietă specială care conține extract
hipofizar, a fost capabile să-i determine să producă tineri de două ori mai mari
decât părinţii. Acest experiment și experimente similare au aratat destul clar că în
controlul asupra glandelor endocrine ale mamei însărcinate stă posibilitatea de a
modela caracteristicile fiziologice și mentale ale celui nenăscut și crearea
supraoameni și genii după bunul plac. Condiții endocrine superioare din mamă în
timpul gestației ar trebui să conducă la

dezvoltarea superioara a creierului embrionului, dar si ca tulburari glandulare, așa

cum sunt produse de șocuri emoționale, sunt cunoscute: a produce idioți și
monstruozități, deși ereditatea era norrmală.

Fatalismul vechii școli de biologi și eugeniștii, care erau dominați de dogma

mendeliană a determinarii ereditare, este rapid înlocuită de o mai bună conceptie
a imbunatatirii rasei umane prin transmisia caracteristicilor dobândite, mai ales
prin influenta hormonilor maternali asupra embrionului si fatului in timpul
gestatiei. Cunninghzm, în „Hormonii și ereditatea” afirmă clar că o nouă viziune
conform căreia, în timp ce cromozomii pot indica predispozitia ereditara inițială,
tare, hormonii organismului matern preia mai târziu munca de dirijare a
dezvoltării embrionare şi modelarea viitorului organism, independent de
configuratia cromozomiala. Printr-un control asupra glandelor endocrine care
determină creșterea embrionului, ar trebui să fie posibil să creăm ființe umane noi
și superioare după bunul plac, obținând rezultate asemănătoare cu cele pe care
Luther Burbank le ob-reţinut în cazul plantelor. La fel cum Burbank a creat super
plante, prin aplicarea acestor noi metode eugenice, vom putea crea supraoameni.
Controlul endocrin asupra embrionul în curs de dezvoltare, în special peste
creșterea creierului sau, ar trebui sa ne îngăduie să creăm o rasă cât mai
superioară celei presente intrucât acesta din urmă este superior maimuţei
antropoide. Eugenia trecutului poate fi numită eugenie negativa, deoarece era
preocupată atât de mult de căutarea imbunatatirii rasei umane prin eliminarea
celor nepropii (prin sterilizare, segregare, reproducere controlată etc.) Dar
niciodată nu au inteles cauzele originale care au fost responsabile pentru
producție a exemplarelor inferioare, mai ales când apar de la părinţi de ereditate
normală. Nici nu a înțeles cum sa puna în mişcare influenţe de natură opusă,
conducând la producerea unor indivizi superiori. Atat vreme cat dogma
predestinarii celulelor germinale Weismannian si Mendeleene ale fatalismului
ereditar au dominat mintea eugeniștilor și geneticienilor, nu s-ar putea face niciun
progres real in această direcție importantă.

Dacă destinul biologic uman a fost determinat de capriciile "amestecarii

cromozomilor" la momentul de fertilizarii, așa cum ne-ar face să credem
geneticienii, atunci ar putea fi puțin care ar putea opri valul în creștere al
degenerării, al idiotului și nebunia care amenință supraviețuirea rasei intrucât
astfel de indivizi defecte apar în mod constant din părinţi de ereditate normală.
Dacă acesta este cazul, ar trebui fie alte cauze decât cele de natură ereditară, care
sunt responsabile pentru aceste variante defecte ale speciei umane.

Vom vedea în paginile următoare că aceste cauze sunt de o natură biochimică şi

endocrinologică. Cunoaşterea unor astfel de cauze ale degenerării umane și
eliminarea lor, în afară de factori ereditari, și punerea în funcțiune a influențelor
exact opusă natură, deschide posibilitatea unei noi eugenii creativ pozitivă pentru
perfecțiunea rasei umane - o știință de a crea o rasă de genii și supraoameni după
plac.

Vechea eugenie negativă depindea în mare măsură de sterilizare si segregare

pentru eliminarea celor inapti. Dar astfel de metode nu înlătură cauzele care au
condus la formarea unor astfel de indivizi cu defecte din

persoane mai normale. Ignoranța noastră de-a lungul acestui linii este bine
demonstrată de creşterea înfricoşătoare a bolilor psihice în ultima vreme, cele mai
multe dintre acestea nefiind deloc de origie ereditară, dar si din cauza conditiilor
adverse de mediu și condiţii biochimice a căror eliminare este singura cale reală
pentru a preveni aceste boli.
În elogiul său inspirat al supraomului, „Așa a vorbit Zarasthustra”, Nietzsche a
oferit însă puține lucruri practice care sa sugerează modul în care scopul său ar
putea fi realizat, cu excepția inmultirii selective. Dar oamenii nu pot fi crescuți
pentru tipuri superioare precum caii de curse. Cu toate acestea, nu-l putem
învinovăți pe Nietzsche pentru că stiinta eugeniei era putin dezvoltata in acele
vremuri. Totusi astazi aceasta stiinta a facut avansuri considerabile in relatia cu
efectele hormonilor materni asupra copiilor nenascuti, si acesta este scopul
acestei carti sa arate cum dorinta lui Nietsche pentru un supraom ar putea deveni
realitate biologica desi mai degraba a sexului feminin decat masculin si mai
degraba o suprafemeie decat un suprabarbat.

Faptul ca conditiile chimice adverse in sangele mamei pot produce copii cu o

constitutie predispusa la nebunie si criminalitate a fost demonstrata de
observatiile dr Tilney, neurologist la universitatea Columbia, si conform cu
eminentul neurolog Prof Max Schlapp, tulburarile glandulare la mama gravida pot
produce idioti, desi amandoi parintii aveau ereditate normala. Daca este asa
atunci aplicarea influentelor favorabile, exercitiilor, un efect benefic asupra
glandelor endocrine ale mamei insarcinate, ar trebui sa produca un copil superior.

După o investigație amplă, prof. Schlapp de la Spitalul Postuniversitar New York și

Școala de Medicină au ajuns la concluzia că nașterea de idioți și copii cu defecte
din părinți de ereditate normală, a fost din cauza afecțiunilor glandulare la mamă
în timpul gestației, provocând tulburari in glandele endocrine. Acest lucru poate fi
rezultatul emoțional soc, depresie sau entuziasm, din cauza îngrijorării cauzate de
economic conditii de intoxicatie si alte influente adverse care perturbă
funcționarea armonioasă a glandelor endocrine, determinand anumite glande,
cum ar fi tiroida, să fie hiperactive.
Acum este opinia unor biologi de top și a studenților in genetică, cum ar fi
Jennings, Davenport, Cunningham și alții, că teoria transmiterii ereditare prin
efectul hotarator al influenţei cromozomilor şi genelor trebuie abandonată şi
inlocuită cu o concepţie mai nouă, mai ştiinţifică conform căreia nu sunt
determinanti cromozomii din celula germinativă, ci hormonii circulă în fluxul
sanguin matern în timpul gestației, ceea ce fundamental determină ereditatea și
destinul uman. În lucrarea sa, „Hormoni şi ereditate”, Cunningham prezintă teoria
conform căreia transmiterea trăsăturilor ereditare se realizează mai ales prin
intermediul influenței hormonilor materni; și că cromozomii sunt importați numai
în timpul primei perioade de dezvoltare, înainte de aparitia glandelor endocrine
in embrion. In acest moment munca începută de cromozomi este preluată de
hormoni. Această teorie a fost acceptată şi extinsă de student american la
genetică, Davenport

Majoritatea rasei umane pare a fi produsul de procreare oarbă. Puțini au fost acei
înțelepți care au venit in lume in mod inteligent planificat cu aceeași grijă și
considerație ca a crescătorilor de de animale de rasa utilizeaza în perfecțiunarea
speciei, sau un sculptor exercită în sculptură a unei statui. Este punctul de vedere
al scriitorului, ca si al Dr. Cowan,

în „Știința unei noi vieți”, că puținii indivizi din istorie, fie ca urmare a unei intenții
conștiente, fie prin accident, s au bucurat de acest avantaj de procreere
inteligenta si constiinciosa, au fost marile genii și supraoameni din trecut precum
Gautama Buddha, Pitagora, Platon, Leonardo da Vinci,

etc., toti care s-au bucurat de concepții prenatale excepționale și superioare. Dr.
Cowan consideră că cerintaprincipala pentru formarea unui copil superior este o
gestația in timpul careia nu se face sex - o regulă respectată în întreaga lume
animală și printre multe rase primitive, printre care găsim o absență a cantității de
defecte congenitale pe care le întâlnim printre rasele civilizate care nu se supun
acestei legi. În timp ce Leonardo da Vinci era un copil nelegitim ai cărui părinți
locuiau separat din cauza diferentei sociale, în cazul lui Platon, părinţii lui au fost
instruiţi la momentul concepției sale pentru a evita relațiile sexuale în timpul
sarcinei mamei dacă doreau să producă un copil superior.

Au urmat aceste instrucțiuni cu rezultate excelente - producând unul dintre cele

mai mari genii intelectuale din istorie. Vom arăta mai târziu de ce a fost așa,
pentru ca cu cat mai mult energiei mamei şi a secreţiilor genitale sunt absorbite
in practica nefiziologică a actului sexual în timpul gestaţiei

(pe care animalele de sex feminin o împiedică luptând cu intrusul, mai degrabă
decât permit să apară, instinctul lor natural făcându-i să o evite

în detrimentul urmașilor lor), cu atât mai puțini sunt disponibile pentru formarea
embrionară. Pe de altă parte, după cum a arătat Dr. Cowan, numai când există
continență sexuala strictă în timpul gestației, așa cum natura a intentionat, sunt
aceste valoroase secreții genitale feminine bogate în lecitină (atât de necesar
pentru susținerea dezvoltării creierului embrionului și fătului) în întregime
conservate și utilizate pentru scopul lor natural, mai degrabă decât irosită pentru a
satisface poftele sexuale nefirești a masculului. Pe lângă lecitină (grăsimea
creierului), hormoni valoroși, inclusiv hormonii sexuali feminini, sunt pierduți și de
mama ca urmare. Aceasta înseamnă că continența în timpul gestației asigură
condițiile endocrine și biochimice optime pentru crearea unui creier embrionar
superior; și vom arăta mai târziu in această carte ca, pe lângă Gautama Buddha,
Pytnagoras, Platonși Leonardo da Vinci, multe alte mari genii își datorau
dezvoltarea creierului embrionar din această cauză, indiferent dacă a avut loc din
întâmplare, ca în cazul lui Schopenhauer, ai cărui părinți locuiau separați în locuri
îndepărtate în timpul gestației sau prin intenție conștientă. Legea naturală a
separării sexuale și a continenței în timpul gestației este doar una dintre metodele
biozofice de producere a unei rasă de genii și supraoameni, dar sunt multe altele,
totuși acesta este cel mai important dintre toate, prin înțelegerea și aplicarea
aceste metode eugenice ar trebui să fie posibilă în mod voluntar si să creeze
științific tipuri umane superioare și o nouă rasa superioara. Se speră că vor fi
efectuate experimente în acest domeniu, cel mai important de cercetare și cât mai
multă atenție catre perfecţionarea speciei umane aşa cum a făcut până acum
dedicata creșterii selective a animalelor, deși ar fi o greșeală să credem că
metodele satisfăcătoare pentru animale ar trebui să se dovedească în mod
necesar potrivit pentru oameni, pe baza erorii ideii că omul este un animal mai
dezvoltat care se supune acelorlasi legi naturale ale reproducerii. (Vezi cartea
mea, „Misterele reproducerii umane” care demonstrează că femela umană așa
cum este indicat prin himenul ei, era destinată unei metode distincte și superioare
de reproducerea partenogenetică în locul celei obișnuite metode animală prin
copulare.

Prin aplicarea inteligenței științifice la procesul reproductiv uman ar trebui să fie

posibil să creeze tipuri umane superioare dorite după bunul plac. Cu siguranță
îmbunătățirea rasei umane este cel mai important dintre toate realizările stiintifice
şi la fel de demne de atenţia oamenilor de ştiinţă ca şi preocuparea actuală pentru
metodele eficiente de exterminare umane.

Ceea ce în trecut a fost luat în considerare cel mai puț- şi anume perfecţionarea
rasei umane şi crearea unei rase superioară de supraoameni, în viitor ar trebui să
fie considerată cel mai important scop și realizare a științei.

Eugenistul american Riddle susține că superioritatea intelectuala este strâns legată

de superioritatea fizică, o dieta maternă superioară, rezultând o compoziție
chimică superioară a sângelui care hrănește embrionul. va duce la dezvoltarea în
cadrul acesteia a unor glande endocrine superioare și a unei creier superioar. El
crede că crearea unei rase de supraoameni este o

posibilitate științifică și că aceasta poate fi realizată prin influențe nutriționale și

de altă natură care afectează glandele endocrine ale mamei și alimentarea cu
hormoni a embrionului în timpul gestației.

Pe această linie Eugenia Viitorului sau Eugenia biozofica, se va baza. Nu va mai fi

procrearea umană fi considerat în același mod ca și cel al animalelor și nici nu va fi
considerata configurația cromozomială la momentul concepției va fi luată în
considerare ca factor atotdeterminant, așa cum este cazul plantelor, insectelor și
animalelor inferioare.
CAPITOLUL DOI

ESTE EREDITATEA DETERMINATA DE HORMONI SAU GENE?

FUNDAMENTUL FIZIOLOGIC AL EUGENIEI BIOSOFICE.

Cercetări moderne în endocrinologie, în special în domeniul neexplorat al

efectului hormonilor materni asupra dezvoltarii embrionului, ne-au revoluționat
concepțiile despre ereditate. Se credea anterior că cromozomii din nucleul
celulelor reproductive, sau mai bine zis genele care le compuneau, au fost agenţii
determinanţi în formarea unui nou organism şi au constituit mecanismul
eredităţii. Dar este acum cu siguranță cunoscut faptul că hormonii joacă un rol
important în acest proces.

Într-adevăr, Davenport, eminentul genetician american, susține că cromozomii

sunt doar precursorii hormonilor și reprezintă „mănunchiuri de enzime” care
direcţionează numai dezvoltarea până când endocrinele încep să funcționeze în
embrion. Acestea, prin hormonii lor, apoi direcționează viitoarea dezvoltare, doar
asa cum au facut cromozomii in timpul stadiului timpuriu de crestere.

Această nouă concepție a eredității răstoarnă pe vechea teorie fatalista a

germoplasmei, propusă de Weismann, conform careia există o separare imuabilă
între plasma germinativă și soma, sau plasmă corporală, prima fiind presupusă
inalterabilă prin modificări în acesta din urmă. Conform școlii lui Weismann,
variațiile cauzate de mediu nu ar putea fi transmise la generatiile viitoare,
deoarece au afectat doar plasma somatică, dar nu și cea plasma germinativă.
Această credință în absolutismul plasmei germinale, totusi, sa dovedit mai târziu a
fi incorectă, mai ales în cazul mamiferelor superioare la care condiţiile chimice din
sângele matern poate afecta dezvoltarea embrionului, care poate fi alterat in
consecinţă. Experimentele lui Mendel au fost efectuate pe mazăre dulce, unde
condițiile sunt complet diferite decât în acest caz de mamifere gestante. Tipic
tendințelor actuale de gândire pe acest subiect este următoarea afirmație a lui
Scott:

„Teoria mendeliană este un mit explodat; izolarea și moştenirea caracterelor

unitare specifice care stau la baza acestei ipoteze fiind inexistentă.

Noua școală de biologi acordă din ce în ce mai multă atenție diferiților factori care
afectează embrionul, cum ar fi leziunile la ou, condițiile nutriționale și secrețiile
glandelor fără conductă, în special în timpul perioadei fetale; si tot mai mult este
evident că specimenele ciudate umani șau animale, gigantismul și nanismul, sunt
rezultatul modificărilor fizice și stimulilor chimici și nu sunt, așa cum se
presupunea anterior, de natură ereditara.

Este extrem de discutabil cât de departe este nebunia sau idioția ereditara, într-
adevăr, fie în adevăr strict, este ereditar cu adevarat. Cercetările din ultimii zece
ani au arătat suficienta lumina asupra efectelor nutriției defectuoase, infecției
prenatale și anomalii ale glandelor endocrine pentru a sfarama în bucăți teoria
acceptată hithero până acum a explicației ereditare a nebuniei”.

Dr. Louis Berman, eminentul endocrinolog, scrie mai departe acest subiect:
„Trebuie să ne ocupăm de ovulul fecundat cu toate genele sale, nu se poate repeta
prea des, cu un amestec de substanțe chimice, capabile de o diversitate de reacții
chimice. Si toate reacțiile chimice depind de condiții. Adevărat, reacţiile chimice
de dezvoltare menţin un anumit scop sau model.

Dar alternativele de aranjare sunt imaginabile și s a demonstrat ca apar odată cu

schimbarea condițiilor; adica a mediului inconjurator. Odată cu această realizare,
evanghelia simpla a predestinației, a naivului Mendelianism, se prăbușește.

Profesorul Jennings, marele biolog, spune: „Teoria de particule reprezentative a

dispărut, a dispărut absolut. Prevalența sa a fost o ilustrare a ideii că puțină
cunoaștere este un lucru periculos. Doctrina este moartă - deși până acum, ca o
țestoasă decapitată, nu este conștientă de asta. Nu este adevărat că
caracteristicile particulare sunt în orice sens reprezentate sau condensate sau
cuprinse în anumite gene unitare. Nici culoarea ochilor

nici înălțime, nici slăbiciune, nici alte caracteristici, este un caracter unitar în orice
asemenea simț. Într-adevăr, nu există așa ceva lucru ca un „caracter unitar” și ar fi
un pas înainte dacă acea expresie ar dispărea.

Posibil ar trebui să ne fie mai bine fără o astfel de concepție ca ereditate; atunci
analiza ar fi îndreptată corect către intelegerea în organisme ca și în alte lucruri, în
ce moduri există dependența de materialele din care sunt făcute; în ce moduri se
gasesc condițiile din acele lucruri”.

Dr. Adami, un fiziolog proeminent, susține ca se acumulează dovezi că influențele

care afectează secretia glandelor interne poate, prin intermediul acestora, sa
modifice astfel plasma germinativa in asa fel incat urmașii vor prezenta certe și
predeterminante efecte; și că aceste caracteristici dobândite pot fi transmise către
generațiile următoare. Dr. Adami dă următoarele dovezi pentru concluzia lui:

„Dacă spermatozoizii de broaște sunt supuși acțiunii razelor X înainte fertilizarea,

dezvoltarea începe ca de obicei, dar în câteva zile ea este oprita, iar larvele mor
prematur. S-a arătat că lipsa vitaminelor din dietă sau anumite toxine precum
alcoolul și tutunul sunt, de asemenea, capabile să rănească spermatozoizii și in
consecinta urmasii.

De asemenea, s-a demonstrat că dacă gândacii de cartofi sunt expuși la frig și

umiditate chiar înainte de maturarea celulelor germinale, descendența va arăta un
nou model de culoare pe carcasele aripilor, iar noul caracter astfel dobândit este
permanent, fiind transmisa de ereditate. Acest punct este confirmat și de
experimentele lui McDougal în crearea de noi soiuri de PRIMROSES prin
injectarea de substanțe chimice în ovarele imature.

Constantin Paret a arătat. că otrăvirea cu plumb a parintilor provoacă travaliu

prematur și scăderea vitalității la urmași.

Bauer a arătat că RED PRIMROSES, când SUNT crescutE la o temperatură de 86

până la 95 de grade Farenheit, produce flori albe,in timp ce aceeași plantă la o
temperatură mai scăzută produce flori de culoare roșie.

Dr. John Harvey Kellogg spune: „Originea unor caracteristici noi la plante și
animale este încă mai mult sau mai puțin cunoscuta. Este cunoscut ca modificările
în sânge, în special prezența otrăvurilor in sânge, poate da naștere la modificări
ale celulelor germinale, producand efecte care pot deveni ereditare. Este rezonabil
să presupunem că orice substanță care deteriorează sângele, din care celulele
germinale precum și toate celelalte celule și țesuturi ale organismul isi obțin hrana
lor, poate produce astfel de modificări în plasma germinativă și celulele germinale
pentru a da naștere la variații.”

O discuţie detaliată a problemei relaţiei hormonilor cu ereditate este cuprinsă în

„Hormonii și ereditatea" a lui Cunningham (1921). În această carte, Cunningham
prezintă teoria potrivit căreia transmiterea trăsăturilor ereditare se execută în
principal prin influența hormonilor: cromozomii sunt importanți numai in timpul
primei perioade de formare, înainte de apariție a glandelor endocrine din
embrion. În acest moment (și înainte de în mod evident, datorită acţiunii
hormonilor materni care circulă în sângele care hrănește embrionul) lucrarea
începută de cromozomi sunt apoi preluați de hormoni. Teoria aceasta a fost
acceptata și elaborat de către geneticianul american Davenport.

Scriind despre „Cromozomi, glande endocrine și ereditate”, Davenport spune:

„Cromozomii și hormonii au fiecare rolul lor joacă în direcția dezvoltării. Cea mai
sustenabilă ipoteză a naturii cromozomilor este, într-adevăr, că aceștia sunt
pachete de enzime care activează procesele metabolice in stadiile de dezvoltare
timpurie, la fel cum hormonii glandelor endocrine controlează metabolismul în
etapele ulterioare. Ipoteza sugereaza că cromozomii direcționează etapele
timpurii de dezvoltare și creează anumite centre de activitate chimică cărora le
predau sarcina de diferențiere a anumitor părți. Prin urmare cromozomii pot lucra
indirect la stabilirea unui anumit centru de activitate chimică ulterioară al cărui
curs l-au determinat, dar nu intervin in functiobarea ulterioara a mecanismului.
Glandele endocrine ale vertebratelor reprezintă probabil o etapă ultima și foarte
specializată în seria de regulatori ai metabolismului”.

În lumina acestei concepții că lucrarea cromozomilor în timpul stadiului incipient

de dezvoltare a embrionului este preluat ulterior de glandele endocrine, este clar
că socurile emoționale ale mamei însărcinate, prin afectarea profundă a glandelor
endocrine pot influența, prin hormonii lor, embrionii, dezvoltarea psihosimpatica;
toxinele pot face la fel. Din acest motiv, Davenport spune: „Diferite tipuri de șocuri
sau otrăvuri introduse în organism, afectează dezvoltarea fetusului. Studentul la
genetica trebuie sa tina cont, prin urmare, de cromozomi, hormoni, alte impulsuri
de dezvoltare, și condițiile de mediu dacă ar înțelege toți factorii care determină
dezvoltarea.” (Davenport: „Cromozomi, Endocrines și ereditate”, Scientific
Monthly, Vol.XX, mai 1925, p.491)

În cartea sa, „Moștenirea caracteristicilor dobândite”, Kammerer prezintă teoria

conform căreia secrețiile interne sunt organe executive de determinare a plasmei
germinale. El scrie: „A fost frecvent menționat că o influență directă asupra
celulelor germinale de obicei, nu este suficienta pentru a afecta ereditatea reală a
caracteristicile cerute; mai degrabă este necesar ca straturile corpului, între
germen și părțile modificate ale corpului, joacă rolul de mediatori. Această
mediere, în esență sau chiar exclusiv, pare să fie sarcina glandelor fără conducte.
Fara cooperarea glandelor fără conducte, noile caracteristici dobândite nu puteau
deveni parte a celor indivizi direct influențați și nici nu puteau deveni parte din
plasma lui germinativă.

„Dacă considerăm cromozomii ca vehicule ale eredității, glandele fără conducte

trebuie privite ca executori ai ereditatii", primul oferind tendințele diversificate
iar acesta din urmă aplicându-le corespunzător. Glandele fără conducte
controlează deplin această diviziune a celulelor și sunt capabili să stimuleze acest
proces datorită hormonilor produși de ei, și sunt, de asemenea, în măsură să
întârzie creșterea organismului prin alte substanțe”.

Scriind pe același subiect, medicul endocrinolog, dr. Louis Berman, spune:

„Energia substanțelor care formează organe în cromozomii BEGETS glandele. Și
apoi glandele par a lua chestiunile în propriile mâini, așa cum ar fi, și determină
BEGETTING a ceea ce vine după ei. Prin influența lor chimică asupra ratei de
creștere și diferențiere și funcția diferențelor diferite țesuturi și organe, inclusiv
sistemul nervos, acestea apar din nou ca arbitri ai destinului individului chiar
înainte de a se naște.”

Paton spune: „eugenistul care consideră că dovezile pe care le avem dovezi că

modificările dobândite ale corpului pot modifica gameții, și astfel generația
viitoare, este capabilă să creadă în efectele benefice ale educaţiei, folosind
termenul în cel mai larg sens, până la generațiile viitoare.” Ar fi trebuit să adauge
că educația este cea mai eficientă în perioada prenatală. In acest moment,
depinde nu numai de ereditate, ci și de mediul exterior al mamei gestante și de
activitatea mentală, acel copil devenind un geniusau un idiot. S a spus că educaţia
pe care o primeşte un copil în perioada de dezvoltarea rapidă și plastică a
creierului, înainte de nașterea sa, este de departe cel mai important pentru
capacitatea sa mentală viitoare decât toata educatia pe care o primește după
naștere. Este mama însărcinată care ține în mâinile ei realizările intelectuale ale
viitoarei rase și cine este cel mai demn de oportunitățile educaționale.

Prof. Tower, prin condiții variabile de temperatură, umiditate și presiunea

atmosferică atunci când gândacii de cartofi femele depuneau ouă, au produs
variații la puii care provin din aceste ouă, deşi mamele înseşi erau aparent
neschimbate. Potrivit prof Tower o ușoară creștere sau scădere a acestor factori
de mediu au stimulat activitatea enzimelor generatoare de culoare, dând naștere
la insecte cu culori diferite.

Cresterea sau scaderea mai mare, prin inhibarea acestor fermenti, au produs
albinoşi . Aceste tipuri de culori schimbate, odată stabilite, au devenit ereditare și
s-au comportat ca unități independente, inerente.

Alte experimente indică faptul că condițiile neobișnuite de temperatură,

alimentele, umiditatea și altele asemenea pot afecta celulele germinale

producand modificări generale și nedefinite la descendenți.

Blakeselee a produs mutații în Junson wzed? prin expunere la rece. El crede că

temperaturile scăzute pot induce schimbări în cromozomii gamețilr. Gee a produs
embrioni defecti de pesti prin fecundarea ouălor normale cu spermatozoizi care
fuseseră expusi la alcool. Zardeen a descoperit că expunerea spermatozoizilor și
ovulelor de amfibieni la raze X a dus la schimbări definitive în urmași.

Există acum un corp considerabil de dovezi care arată că cromozomii sunt

susceptibile de a fi modificati de raze X. Mavor a descoperit asta expunerea ouălor
la raze X a produs modificări clare ale cromozomilor, care apoi au fost moștenite.
Au fost observate muște cu caracteristici exceptionale dezvoltate din ouă iradiate
cu raze X. Mavor susține că experimentele sale arată „un caz foarte clar al unui
agent extern care modifică mecanismul de moştenire în aşa fel încât un efect
permanent este produs si care se transmite prin generații succesive.”

Little și Bagg au găsit descendenții de soareci care fuseseră expusi la radiatii X au

avut deformări ale picioarelor, defecte oculare, cranii mici din cauza anomaliei
maxilarului și modificări ale lungimii părului. Acestea au fost moștenite în general
după moda lui Mendelian recesive. Într-un alt experiment, Bagg a descoperit că
fetusii de soarece pot fi afectați semnificativ de iradiere cu radiu. Câțiva dintre cei
născuți vii se pot împerechea și transmite defecte oculare, anexe anormale,
defecte ale creierului și altele asemenea.

11

Paralel cu dovezile referitoare la efectele razelor X este teoria care afirma ca

otrăvurile din sânge pot afecta celulele germinale. S-a demonstrat că diverse
materiale otrăvitoare din sânge sau limfa „poate „afecta” în mod vătămător
gameții. A fost definitiv demonstrat că otrăvuri precum alcoolul, plumbul și
medicamentele și toxinele afectează celulele germinale.

Harrison și Garrett au produs pigmenti negri ereditari prin hrănirea larvelor de

lepidoptere pe frunzele care conțin nitrat de plumb. Hodge a demonstrat că
alcoolizarea câinilor a produs descendenți degenerati. Din 23 de pui născuți din
câini alcoolici, 4 au fost normali, din 45 de pui de câini de control, 41 au fost
normali.

Feldman, în „Fiziologia prenatală și postnatală”, rezuma astfel dovezile pentru a

dovedi că mediul poateavea efect în diferitele etape ale dezvoltării ovulului:
(1) Anteconcepțional. Tower a descoperit că conditii neobișnuite de umiditate și
temperatură în ultimele etape ale cogeneza și spermatogeneza pot modifica astfel
celulele germinale ca pentru a conduce la producerea de noi rase în cazul
gândacului de Colorado. Conklin a constatat că o ușoară creștere a temperaturii în
momentul diviziunii nucleare poate duce la o anormalitate in diviziunea
cromozomilor și, prin urmare, probabil la o schimbare în constituție ereditară.
Aplicarea radiului, razelor X si a diferitelor substanțe chimice la spermatozoizi
înainte de fertilizare poate duce fie la sterilitate, fie la producerea de
monstruozități.

În ceea ce privește influența reactanților chimici asupra celulelor germinative,

munca lui Stockard este de foarte mare interes. Acesta a supus cobaii masculi și
femele la aburi de alcool pentru ceva timp înainte de a le reproduce, iar
rezultatele în astfel de cazurile au fost fie sterilitate, fie născuți morti, fie
descendenți bolnavi.

Prin urmare, ebrietatea părinților, mai ales la momentul conceperii, poate duce la
degenerare și malformație la fetusul uman. Charrin și Fley au injectat femelelor
cobai bacilul pyocyaneus, sau toxina sa, iar în reproducere, au dat nașterere la
urmasi cu monstruozitati. Din experimentele lor ei cred de asemenea că sifilisul
poate fi o cauză a nașterilor monstruoase.

(2) Conceptual. Schimbările de mediu în timpul fertilizării pot deteriora celulele

germinale.

(3) Post-concepțional. Charles Fere a demonstrat că alcoolul poate determina

dezvoltarea ovulului într-un făt monstruos. Gudernatsch, prin hrănirea
mormolocilor broaștei pe tiroida, a produs broaște la fel de mici ca muștele, în
timp ce se hrăneau cu timus, au produs mormoloci de culoare închisă care nu s-au
transformat în broaște. Larve de albine hrănite cu laptisor de matca care este un
aliment bogat în grăsimi, transformă în femele fertile sau matci, dar când sunt
hrănite cu alimentatia obisnuita de albine devin femei infertile sau muncitoare.

12

Conklin spune: „Este posibil ca modificarile mediului care acționează asupra

celulelor germinale într-o perioadă sensibilă a dezvoltării lor poat produce variații
sau mutații germinale și astfel sa dea nastere la noi rase. În „Ereditatea și mediul”,
Conklin prezintă dovezi experimentale pentru a dovedi afirmația că modificarile
aduse celulelor germinale înainte de fertilizare pot fi produse prin modificări ele
mediului inconjurator din jurul

ouălelor sau spermatozoizilor în curs de maturizare.

Pinard, eminentul ginelog francez, a investigat treizeci și trei cazuri de familii în

fiecare din care era câte un singur copil idiot, imbecil sau degenerat, cu alți copii
frumoși.

În douăzeci și două de cazuri a reușit să găsească o cauză a degenerarii copilului, o

boală, cu puțin timp înainte de conceperea, a unuia sau a ambilor părinţi de
reumatism, gripă, icter, gută sau febra tifoidă.

Există multe dovezi care dovedesc că anumite influențe intervin în momentul

concepţiei sunt capabile să producă efecte în descendenti. Astfel, s-a observat
frecvent că copiii conceputi de părinți beți sunt susceptibili de a fi subnormali.
Este crezut că acest lucru se datorează efectului chimic toxic al alcoolului asupra
celulele reproductive în momentul concepției sau, imediat înainte.
Darwin, în „Variații de animale și plante”, a scris: „Este chiar probabil ca
elementele sexuale fie ale bărbaților , fie ale femeilor, sau ambele, înainte de
unirea lor, pot fi afectate într-un astfel de mod incat să conducă la modificări ale
organelor dezvoltate la o perioada ulterioară a vieții”.

Morrow, în „Eugenie și otrăvuri rasiale”, scrie: „Cred, de altfel, că atunci când

condiționările concepționale care determina in mare masura sanatatea si destinul
de viata al urmașilor sunt privite cu respect, iar bărbații și femeile își dau seama ca
mare parte a bolilor a degenerescenței și mortalitatii copilului, se datorează
tendințele transmise, ei nu vor mai considera transmiterea vieții, procrearea unei
noi fiinte, ca un simplu incident de placere poftitoare, ci ca actul cel mai
responsabil al existenţei lor"

Hoppe crede că o singură desfrânare în stare de ebrietate poate răni atât de mult
celulele germinale ale unui om astfel încât să producă descendenți cu caractere
anormale. Hertwig concluzionează că marea prevalență a Obiceiul de droguri
poate afecta grav celulele germinale și dezvoltarea lor ulterioara. Forel a sustinut
de mulți ani ca una dintre cele mai grave cauze ale malformațiilor și degenerării
umane se găsește în efectul alcoolului asupra celulelor germinale, mai ales în
momentul concepţiei. Forel este de părere că alcoolul este o otravă pentru fetus și
utilizarea lui de către părinți este o cauza pentru nasterea de copii idioti. Dr. Mjoen
a constatat că atunci când mai mult alcool a fost folosit în anumite raioane din
Norvegia, idioția a crescut proporţional. El spune: „Creșterea enormă a numarului
idioților a venit și a plecat cu alcoolul”.

Dehmann, în „Within the Bud”, scrie: „Știința a scos din controversă faptul că
alcoolismul obișnuit al unuia sau a ambilor părinți și, de asemenea, simpla
condiție de beție, în momentul concepției, este cauza producerii de copii
degenerati. Epilepsia si slabiciunea sunt generate de aceleasi practici. În anii lungi
de practică, ca medic cantonal, Marro relatează că toți copiii pe care-i văzuse cu
convulsii avea fie tatăl sau mama alcoolic”.

Willson a observat o subdezvoltare la copiii oamenilor alcoolici. El scrie: „De când

s-a convins de raul pe care il faceam pacientilor tratandu i cu alcool și lipsa nevoii
de a l utiliza în orice stare fiziologica, nu am prescris sau administrat nicio picătură
de alcool.”

Bertholet a raportat examinarea testiculelor de șaptezeci și cinci de bărbați, dintre

care treizeci și nouă au consumat alcool, iar majoritatea dintre ei au murit la
mijlocul vieții. În treizeci și șapte din cei treizeci și nouă de alcoolici erau larg
răspândita atrofiia parenchimului testicular și o înlocuire marcată fibroza , cu totul
diferită de modificările senilității.

Lycurgus a adoptat o lege în Sparta care interzicea consumul de vin in ziua nuntii.
În Cathage, toate băuturile, cu excepția apei, erau strict interzise în zilele în care
cuplurile căsătorite făceau copii.

Dr. Sylvan, în „Nașterea naturală fără durere”, scrie: „Influența cu adevărat

dezastruoasă a alcoolului este în momentul concepției. Avem numeroase
exemple absolut sigure care arata ca atunci când tatăl este în stare de ebrietate în
momentul concepției rezultatul a fost un copil epileptic sau idiot. Acest lucru era
cunoscut de antici, iar Hipocrate vorbește despre asta în lucrările sale”.

Fleming și Demaux aduc statistici pentru a dovedi incontestabil că chiar și părinții

în mod obișnuit treji care, în momentul conceperii, sunt într-o stare temporară de
beţie, pot naşte copii care sunt epileptici sau paralitici sau nebuni, foarte adesea
microcefalici, sau cu o slăbiciune a minții marcată.
Există, de asemenea, motive să credem că starile mentale si emoționale din
momentul concepției pot, prin intermediul hormonilor, au influență asupra
celulelor reproducătoare si asupra naturii copilului care vine. Astfel Ledraade du
Saulle a afirmat că din nouăzeci și doi de copii concepuți la Paris în timp de asediu,
șaizeci și patru erau anormali și douăzeci și opt erau mici și delicati; iar din cei
şaizeci şi patru, treizeci şi cinci erau schilozi, douăzeci și unu nedezvoltați mental
sau idioți, și opt erau nesanatosi la minte.

Weismann, în lucrarea sa despre plasma germinativă, a scris: „S-a observat adesea

că beţia părinţilor in momentul conceptiei poate avea un efect dăunător asupra
naturii descendenților. Se spune despre copil că se naște într-un corp slab și stare
mentală și înclinat spre idioție sau chiar spre nebunie, etc., deși părinții pot fi cat
se poate de normali, atât fizic cat si mental.

„Nu sunt dispus să neg posibilitatea ca un influenta daunatoare poate fi exercitată

în astfel de cazuri. Acestea, totuși, nu au de-a face cu ereditatea, dar sunt
determinate de o afecțiune a germenilor prin influente externe."

„Nu mi se pare imposibil ca un amestec de alcool cu sângele părinților pot

produce efecte similare asupra ovulelor și spermatozoizilor. Conform cu
cantitatea de alcool, fie o influența excitanta, fie una deprimanta poate fi
exercitată, oricare dintre acestea ar duce la deficiențe anormale in dezvoltare.

„Este totuși de imaginat, mai mult sau mai puțin anomalii considerabile pot afecta
cursul dezvoltării și fie cauzează moartea embrionului sau produc deformări
marcate.”

Prof. Orth scrie: „Se pot produce schimbări in celulele în intervalul dintre
descărcarea lor și , prin acțiunea agenților chimici. Acesta a fost afirmat, și mai
ales de Krafft-Ebing, că

iar părinții sanatosi si neconsumatori de alcool pot produce deficiențe mintale,

idioți sau epilectici -idioți dacă au relații sexuale când sunt în stare de beţie. Prin
urmare, nebunia moștenită nu intra în discuție – căci părinții nu erau nebuni – dar
tulburare mintală nou apărută care se presupune că se datorează unei boli acute
de intoxicație alcoolică. Nu există cu siguranță nimic împotriva a presupune că
alcoolul care este distribuit in tot organismul si poate pătrunde și în celulele
germinale, chiar dacă auau fost deja evacuate în canalele sexuale și produc în
acestea modificări moleculare care afectează în special acele părți din care
evoluează creierul viitorului făt.” in Senator s (Orth* „Boli congenitale și
moștenite și predispoziții la boli” în „Sănătatea și boala în relație cu căsătoria si
statutul de căsătorit")

A fost învățătura legiuitorului Lycurgus că fetele tinere din Sparta sa dezvolte

corpuri puternice prin igiena si exercițiu, ar fi capabili să producă descendenți mai
viguroși. Plutarh scrie: „El (Lycurgus) a ordonat fecioarelor să facă exerciții fizice,
alergare, lupte și aruncarea de quioits și darts, ca trupurile lor, fiind puternice si
viguroase, fructul care ar putea fi zămislit ulterior, luând hrană dintr un corp
puternic si lusty, ar trebui să ia ce e mai bun| și că, astfel întărite prin exercițiu, ar
putea cu atât mai bine sa sustina pangs durerile nașterii și să fie născa in
siguranță.”

Mulţi educatori moderni ajung la concluzia că educația își va exercita cea mai
mare influență asupra viitorului dovedirea rasei numai atunci când este îndreptată
în primul rând spre parentalitate mai eficientă, ca sistemul lui Lycurgus de mai sus
referit. Mortalitatea maternă ridicată în toate tarile civilizate se datorează
eșecului educației moderne de a realiza acesta sarcina, lăsând viitoarele mame
complet ignorante despre cumsă-și facă îndatoririle. Oamenii primitivi sunt cu
mult înaintea noastră în acest sens, căci când sexele ajung la maturitate, sunt
plasate sub grija unor instructori speciali pentru fiecare sex, care ii lumineaza cu
privire la responsabilitățile lor ca viitori părinți și la modul în care acestia ar trebui
să realizeze acest lucru. Fetelor le sunt date invataturi despre cum sa se
pregateasca pentru maternitate. După pubertate sunt retrase din comunitate timp
de un an sau mai mult, timp în care urmeaza o dieta speciala si urmeaza
instructiunile femeilor care conduc educația lor pentru maternitate.

Există acum dovezi clare care să demonstreze că actul sexual frecvent anterior
concepţiei diminuează vitalitatea şi reduce cantitatea de spermatozoizi, în timp ce
abstinența are un efect opus. Astfel, Scott, în „Truth About Birth Control", scrie:
„Numai vârsta nu afectează numărul și cantitatea de spermatozoizi. Indulgenta
sexuala, adesea repetata si fara intervale adecvate, este suficient pentru a
diminua sau sareduca total aprovizionarea disponibilă. Astfel la examinarea
spermei emisa de un student după o orgie de răsfăț sexual, Liegeois nu a putut
găsi urme de spermatozoizi. O examinare ulterioară după o perioadă de douăzeci
şi una de zile de abstinenţă a dezvăluit prezența în cantități uriașe.”

Prof. Frank G. Lydston, profesor de boli ale organelor genito urinare și sifilologie la
Facultatea de Medicină a Universității din Illinois, în „Impotența și sterilitatea”
scrie: „Experimentele lui Goddard cu ani în urmă au arătat că copulația frecventa a
animalelor afectează calitatea și cantitatea materialului seminal". Scăderea
numărului și a vitalității spermatozoizilor ca urmare a actului sexual excesiv este o
cauză comună a sterilității este acum in general acceptat. Acest fapt a fost
subliniat clar de Prof. Lydston într-un articol intitulat „A Consideration of Some of
the

So called Obscure Causes of Sterility” (Journal of the American

16