Termenul realism denumeste o atitudine in creatia sau teoria literara avand ca principiu de baza

reflectarea realitatii in datele ei esentiale, veridice, fiind opus idealizarii si fanteziei

Curentul literar a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca reacţie la subiectivitatea, exaltarea,
excesul de reverie a spiritului romantic, reacţie determinata de marile descoperiri ştiinţifice

 Termenul realism a fost folosit prima oara in anul 1798 de catre scriitorul german Fr. Schiller
 Realismul nu este circumscris unei anumite perioade istorice, putand fi aplicat creatiilor artistice
din toate timpurile.
 Exista o a doua acceptie a termenului, mai restransa, care se refera la curentul literar aparut in
prima jumatate a secolului al XIX-lea, dar care va continua sa se dezvolte in forme specifice pana
in prezent.

Manifest:

 Primele discuţii despre realism se cristalizează în Franţa, în jur de 1850, pornind de la picturile lui
Courbet şi datorită lui Champfleury, care publică în 1857 volumul de eseuri „Realismul”. Se
regăsesc principii ale realismului şi în operele lui Balzac sau Stendhal.

 În literatura română, creația de tip realist corespunde celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-
lea și primei jumătăți a secolului XX (parțial).

Realismul literar românesc este inaugurat în proză și dramaturgie de către scriitori pașoptiști
(Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri) și postpașoptiști (Nicolae Filimon, Bogdan
Petriceicu Hașdeu). Acest stil a fost adoptat și folosit în operele lor de scriitori români precum Ion Luca
Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, G. Călinescu și Marin Preda.

Dragan Cristiana, Oprea Diana