Stat tampon

De la Wikipedia, enciclopedia liber

Salt la: Navigare, cutare
Un stat tampon este o ar aflat ntre dou superputeri rivale sau ostile, care a crei existen
garanteaz ndeprtarea primejdiei izbucnirii unui conflict ntre potenialii inamici. Statul
tampon, atunci cnd independena sa este real, duce o politic extern neutr, care o deosebete
de cea a statelor satelit. Conceptul statelor tampon este parte a teoriei echilibrului puterii care ia fcut loc n gndirea i diplomaia strategice din secolul al XVII-lea. n secolul al XIX-lea,
manipularea statelor tampon, aa precum Afganistanul i emiratele central-asiatice a fost parte a
"Marelui Joc Diplomatic" dintre Regatul Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord i Imperiul
Rus, dus pentru controlul cilor strategice de acces care permiteau controlul pasurilor montane
ctre India Britanic.
Printre statele tampon pot fi amintite, (fr ca lista s fie complet):

Hanatul Qasim plasat ntre Marele Cnezat al Moscovei i Hanatul Kazanului;

Mongolia plasat ntre Republica Popular Chinez i Rusia;

Polonia interbelic, plasat ntre Germania i Uniunea Sovietic;

Coreea de Nord din timpul i de dup Rzboiul Rece, pe care unii analiti politici o
consider un stat tampon ntre forele armate ale Republicii Populare Chineze i cele ale
Statelor Unite plasate n Coreea de Sud;

rile neutre Austria, Suedia i Finlanda au fost state tampon n timpul rzboiului Rece;

Belgia antebelic a servit ca stat tampon ntre Regatul Unit, Frana i Germania;

Tailanda n perioada existenei imperiilor coloniiale a servit ca stat tampon ntre India
Britanic (mai trziu Burma) i Indochina Francez;

Renania demilitarizat a fost o zon tampon ntre Franta i Germania n perioada

interbelic. Au existat unele ncercri de nceput ale francezilor pentru crearea unei
republici Renania

Uruguai a fost o zon demilitarizat tampon ntre Argentina i Brazilia n primii ani de
independen ai statelor din America de Sud.

Invadarea unui stat tampon de una dintre puteri de la grani ofer un bun pretext de rzboi
pentru cealalt supraputere (celelalte supraputeri).

Primele forme de zone de frontier puternic ntrite le-a reprezentat castele amplasate la o
distan de o zi de mar marca. Unii dintre urmaii acestor mrci nfiinate pe vremea
Imperiului Carolingian i a celui Otoman mai pot fi vzute pe harta politic a Europei din zilele
noastre: Belgia, Luxemburg, Lorena. Imperiul Carolingian a creat seria de ducate independente
n Pirinei, o zon numit Marca Hispanic, care au fucionat ca state tampon n faa regatelor
musulmane, i care corespunde cu destul de mare aproximaie cu Catalonia zilelor noastre.
Chiar mai nainte, existau zonele tampon ale limesurilor Imperiului Roman, "regatele
clientelare" precum Palmyra, Iudeea, Numidia sau Mauretania, sau satrapiile Imperiului Persan.
Vezi i
GEOPOLITICA I GEOSTRATEGIA ELEMENTE
STRUCTURALE ALE POLITICII ELABORATE DE STATELE
CONTEMPORANE
Vasile Sorin Curpn Cosmin-tefan Burleanu
Din punct de vedere al relaiilor internaionale conceptul de putere s-ar putea defini
ca
fiind influenat unui subiect (X) asupra altui subiect (Y) sau mai sintetic
reprezint controlul
exercitat ntr-un sistem de ctre un factor asupra altui factor.
Sub aspect politic, guvernarea reprezint un grup de baz teritorial, n care anumite
organizaii, instituii sau organe asigur managementul puterii n ansamblu i
organizeaz
relaiile de putere ntre subgrupuri.
n relaiile internaionale i n politologie (tiina politic) suveranitatea
reprezint
calitatea major a centrelor de putere care se manifest pe scena global.
Demersul nostru n analiza Statului are ca fundament doctrina juridic din dou
ramuri
fundamentale: Drept Constituional i Instituii Politice i Drept Internaional
Public.
Totui pentru a analiza mcar succint aceast fundamental instituie care
este Statul este
imperios necesar s apelm la concepte proprii tiinelor politice i relaiilor
internaionale.
De altfel, doctrina politic are o ramur intitulat. Teoria general a statului.
Evident, multe
chestiuni privitoare la stat, la mecanismele etatice, sunt studiate de ramura
susmenionat a
tiinelor politice precum i de alte ramuri ale politologiei: filosofia politic,
sociologia politic,
istoria ideilor politice .a.
La frontiera dintre politic i drept s-a conturat n ultimii ani i doctrina aanumitelor

relaii internaionale.
Noi vom ncerca deci s analizm doi factori politici de o importan
excepional n
organizarea i mai ales n funcionarea puterii etatice.
Politic vorbind, statul constituie cea mai angajant form a asocierii politice (J.J.
Rousseau).
Politologii afirm deseori c n organizarea etatic un loc central l ocup
personalitatea
geografic a statului.
Utiliznd o definiie larg acceptat, personalitatea geografic a unui stat,
este
determinat, n mod nemijlocit, de poziia sa pe globul terestru, pe continent,
n cadrul unei zone
geografice sau a unei zone climatice.
n geopolitic noiunile de stat respectiv de naiune pot acea conotaii multiple.
Astfel, prin stat se poate nelege, fie o unitate politic suveran avnd un
teritoriu cert
determinat, fie, o unitate politic aflate sub conducerea unui guvern
supraetatic (cazul statelor
federate componente ale unei federaii).
Naiunea poate desemna pe un membru al O.N.U. sau al unei alte organizaii
internaionale, care dispune de suveranitate n relaiile internaionale sau,
dup caz, poate
reprezenta o comunitate uman avnd o descenden, cultur i un teritoriu
comune.
Statul reprezint, sub acest aspect, emanaia politic a unei naiuni, dei n
politic i n
istorie sunt cunoscute situaii n care au fost create state n absena naiunii.
**
*
Condiiile fizico-geografice ale teritoriului au jucat un rol important n apariia
statelor. n
epoca antic, statele s-au format n regiunile de es sau pe marile vi (India Valea Indusului;
Egipt, valea Nilului, Mesopotamia pe vile Tigrului i Eufratului, etc.).
Dobndirea de teritorii s-a realizat prin anexare (anexarea Austriei de Germania n 1938, a
rilor Baltice de U.R.S.S., .a.), ocupare (nfiinarea de colonii dependente de
metropole), prin
transfer de suvernitate (cumprarea de ctre S.U.A. a Alaski de la Rusia, n anul
1867, a
Floridei de la spanioli, n anul 1819, a Louisianei de la francezi, n anul 1803 etc.), prin aservire
a unor poriuni din teritoriul unor state.
n geopolitic o importan capital o are mrimea teritoriului unui stat.
n contemporaneitate exist: state continent (Australia), state subcontinent (China,
India, Canada), state arhipelag (Impariul Nipon, Indonezia), state alpine (Confederaia

elveian) etc.
n literatura de specialitate au fost stabilite mai multe categorii de state:
A). *. Macrostate cu peste 6.000.000 km2;
B). *. State imense ntre 2.500.000 - 6.000.000 km2;
C). *. State foarte mari ntre 1.250.000 - 2.500.000 km2;
D). *. State mari ntre 650.000 - 1.250.000 km2;
E). *. State mijlocii ntre 250.000 - 650.000 km2;
F). *. State mici ntre 100.000 - 250.000 km2;
G). *. State foarte mici ntre 25.000 - 100.000 km2;
H). *. Ministate 5.000 - 25.000 km2;
I). *. Microstate sub 5.000 km2;
ntre cele mai mari state de pe glob amintim: Republica Federativ Rus 17,1 milioane
km2; Canada 9,90 milioane km2; China 9,5 milioane km2; S.U.A. 9,3 milioane km2 i
Brazilia cu 8,50 milioane km2.
Pe plan mondial cele mai mici state sub aspect teritorial sunt: San Marino cu 61,0 km2;
Tuvalu cu 30,0 km2; Nauru cu 21,0 km2; Monaco cu 1,60 km2 i statul Vatican cu 0,44
km2.
Geopolitica i mai ales geostrategia studiaz forma statelor care este dat,
n mod
firesc, de conturul spaial. Forma statelor reprezint rezultatul afirmrii
politice a statului de-a
lungul istoriei.
Sub acest aspect se pot identifica mai multe tipuri de state.
*. State compacte care dispun de granie cu o lungime mic. Reprezint forma
geografic
ideal a statului mai ales dac capitala i principalele centre industriale sunt
localizate n zona
central a teritoriului statului;
*. State cu teritoriul alungit fie de la N la S, fie de la E la V. Practic aceste state dispun
de o varietate climatic. Din punct de vedere politic ele se confrunt cu
tendine de secesiune i
cu o oarecare dificultate n exercitarea controlului de la nivel central: Italia, Chile, Norvegia sunt
astfel de state.
*. State cu teritoriul fragmentat sunt fie state cu multe insule (Grecia), fie state
arhipelag (Imperiul Nipon, Filipine sau Indonezia). Din punct de vedere geostrategic acest tip de
state prezint serioase dificulti n privina aprrii i a administraiei.
*. State cu teritoriul perforat sunt acelea n interiorul crora se localizeaz unul
sau mai
multe state mici (Italia, Republica Africa de Sud .a.).
*. State cu teritoriul apendicular (Afganistan culoar Pandj Wakkan, Pandj
Wakkan, Austria cu punga Tyrol Voralberg, Congo cu coridorul Matadi).
*. State cu teritoriul strangulat Zambia, Mali.
*. State cu teritoriul ncorsetat Monaco, Brunei, .a.
Forma geografic a statului alturi de ali factori (raporturile economice,
militare, politice

cu rile vecine; potenialul material, natural i uman etc.), determin poziia

geopolitic a unui
stat individualizat. Poziia geopolitic difereniat de la un stat la altul
determin chestiuni de
ordin geostrategic i de securitate.
Desigur, poziia geopolitic a unui stat este relativ stabil; ea se poate
modifica de-a lungul
perioadelor istorice.
Spre exemplu: Rusia, S.U.A. i Germania s-au consacrat att ca puteri
continentale ct i
ca puteri maritime. Imperiul Habsburhic, devenit ulterior Austro-Ungar (iunie 1867) s-a
manifestat preponderent ca o putere continental n timp ca Marea Britanie,
Spania sau Imperiul
Nipon au evoluat ca puteri maritime.
Din punct de vedere geostrategic sunt analizate n doctrina de specialitate probleme legate
de frontierele dintre state.
Frontiera reprezint spaiu de separare sau linia de democraie ntre dou
state.
Din punct de vedere politic frontierele sunt rezultatul luptei pentru afirmarea
identitii
naionale. Ele constituie expresia unui raport de for militar ori sunt supuse
unor dictate
(precum Dictatul de la Viena sau Pactul Ribbentrop Molotiv).
Frontiera reprezint limita exterioar a unui stat; ea constituie o izobar
politic,
contribuind la formularea discontinuitile geopolitic.
Frontierele nu separ ntotdeauna noiunile, unele de altele. n statele foste
colonii multe
frontiere au fost trasate aleatoriu constituind o surs permanent de conflict
interstatal.
Uneori statele avansate din punct de vedere economic, militar i politic,
denumite generic
i convenional marile puteri au constituit ntre teritoriile lor sau ntre teritoriile controlate
de
ele, state tampon.
Astfel n vederea separrii Braziliei, a Republicii Chile i a Argentinei au fost
create statele
Paraguay i Bolivia; Afganistanul a reprezentat un stat tampon ntre
Imperiul arist / U.R.S.S.
i Imperiul Britanic; Laos i Thailanda separau domeniile coloniale britanice de
cele franceze n
Indonezia; Nepal i Bhutan sunt state tampon ntre R.P. Chinez i India.
n
doctrina
geopolitic
o
importan
aparte
revine
instituiei
discontinuitilor
teritoriale.

Discontinuitatea teritorial reflect ruptura n desfurarea spaial

teritorial a unor
procese i fenomene cu caracter specific. Doctrina relaiilor internaionale
recunoate trei forme
toate cu rol geopolitic de discontinuitate teritorial, respectiv: enclava, exclava i
priclava.
Vom expune cteva idei n legtur cu fiecare form de discontinuitate
teritorial.
*. Enclava reprezint o unitate teritorial, de mici dimensiuni, ce aparine
unui stat i
care este localizat, fie n ntregime, fie parial, pe teritoriul altui stat.
Cnd enclavele sunt nconjurate complet de teritoriul altor state sunt denumite enclave
autentice. Cnd reprezint doar protuberane ale unui stat poart titulatura de
pene-enclave.
Exist i quasi enclave care funcioneaz ca enclave autentice.
*. Exclava este partea unui stat care este separat de teritoriul de baz fiind
nconjurat
de teritoriul aparinnd statelor vecine.
*. Periclava constituie o parte din teritoriul naional nedesprins de ntreg,
ns la care nu
se poate ajunge fr a se strbate teritoriul altui stat. Ex.: Statul federat Maine din
S.U.A. este
inaccesibil prin sud, accesul fiind posibil doar prin provincia canadian
Quebec.
Geopolitica distinge ntre conceptul de frontier i cel de grani.
Grania reprezint linia care stabilete limita suveranitii i a jurisdiciei
unui stat.
Aceast linie identific forma spaial a statului. Graniele sunt organul
periferic al unui stat.
Spre deosebire de granie, frontierele indic sensul de orientare ctre
exterior.
Sunt reinute mai multe tipuri de granie: antecedente, supraimpuse, subsecvente,
consecvente, relicte, naturale, etnice, istorice i geometrice.
Graniele antecedente exist atunci cnd trasarea lor s-a realizat nainte de
popularea
teritoriului respectiv.
Graniele supraimpuse apar n urma conflictelor armate; ele sunt discordante n
peisajul
cultural, etnic sau lingvistic.
Granie subsecvente sunt trasate dup apariia populaiei i a aezrilor,
ele delimiteaz
spaii culturale distincte.
Granie relicte exist n ipoteza n care o grani dei nefuncionaal, a
lsat n peisaj
diferenieri antropice (vechea grani polono-german).

Graniele naturale sunt cele care urmresc elemente geografice (muni,

fluvii, ruri,
etc.).
Graniele istorice urmresc activ vechile linii de separare politic (grania
Romniei pe
Nistru).
Graniele geometrice sunt reprezentate de linii care urmresc un
meridian sau o paralel
(un coordonat geografic) Ex.; grania canadiano-american.
Graniele consecvente exist sunt acelea care despart dou grupuri i
care coincid cu
limitele culturale i economice.
Geopolitica studiaz cazuri de spe avnd ca obiect dispute asupra
granielor.
Guatemala dorete ncorporarea statului Belize; Venezuela revendic 2/3 din
teritoriul
Guyanei, Ecuadorul pretinde teritoriul amazonian al statului Peru, Republica Argentina
revendic Insulele Malvine (britanice), Congo i Zambia doresc ncorporarea
podiului Shaba.
Chile i Argentina i disput teritoriul din partea sudic a graniei comune;
conflictul iranianoirakian
datorat mutrii graniei irakiene pe malul stng al fluviului Shatt-al-Arab, ceea
ce
determina blocarea aprovizionrii cu ap a obiectivelor iraniene strategice
(1980-1991);
conflictul mocnit sovieto-chinez generat de mutarea graniei pe malul drept al
Amerului i pe cel
stng al afluentului acestuia, Ussuri.
Fosta U.R.S.S. a trasat grania dintre fosta R.S.S. a Ucrainei i Romnia pe un
afluent al
braului Chilia Musura i nu pe braul principal. Evident, mai exist i alte
granie disputate
(peste 100) ntre care ar trebui s existe i grania instituit prin
ameninarea cu fora ntre
fosta U.R.S.S. i Regatul Romniei, la 28 Iunie 1940, precum i diferendul
teritorial creat ntre
U.R.S.S. i R.P. Romn, n anul 1948, prin cedarea, de facto, de ctre Romnia
n favoarea
U.R.S.S., a insulei erpilor din Marea Neagr.
Nu putem finaliza acest capitol fr a expune cteva consideraii referitoare
la cele dou
elemente structurale ale politicii statelor contemporane: geopolitica i geostrategia.
Geopolitica are n vedere necesitile de ordin spaial ale statului. Ea are o
strns

legtur cu geografia politic care, la rndul ei, reprezint tiina care

examineaz condiiile
de existen spaial a statului.
Din tiina geopoliticii a fost delimitat geostrategia care reprezint un concept
geopolitic
militar privitor la planificarea spaial a unor aciuni care au rolul de
asigurare a aprrii i a
suveranitii unui stat determinat.
Geostrategia determin modalitile de rezolvare a conflictelor n raport de un
numr de
factori fundamentali, respectiv: jocurile de disimulare / surpriz permise de
distan i de
teritoriu; mobilizarea din teritoriu i localizarea tuturor resurselor umane,
material tehnice i
naturale aflate la dispoziia prilor implicate.
Geopolitica, la rndul ei, construiete relaionrile dintre forele prezente pe
scena
internaional; repereaz intele prilor adversare sau ale marilor puteri i
indic modul n care
mijloacele fiecrei pri sunt aplicate prin geostrategii concepute n vederea atingerii
scopurilor
stabilite, fr a se omite posibilele reacii sau contrareacii ale adversarilor
sau ale celorlali
protagoniti ai scenei politice internaionale.
Geopolitica se preocup de chestiunile: globalizrii; a micrilor naionaliste i
a celor
fundamentaliste; a relaiei stabilite cu geostrategria i cu geoeconomia
etc__http://sorincurpan.ro/carti/geopolitica_si_geostrategia.pdf
Ratzel considera ca in aceasta confruntare, puterile continentale vor
avea castig de cauza, intrucat dispun de resurse mult mai numeroase,
precum si de un spatiu suficient ca baza geopolitica. In acelasi timp, el
prevede ca batalia pentru Pacific ar putea avea un final catrastrofal care ar
marca si incheierea evolutiei ciclice a omenirii.
3.1.2. Pozitia - identitatea politico-geografica a statului
O alta notiune cheie a operei lui Ratzel este cea de pozitie. Sensul acestui termen este
destul de complex. O dovada in acest sens este ca in franceza el este tradus, spre exemplu, cu la
position, dar si cu la situation. Important de retinut este faptul ca pozitia nu este o notiune
strict geografica. Ea are, fara indoiala, si aceasta dimensiune: situarea strict topografica,
vecinatati naturale sau nu, pozitia detinuta intr-o emisfera sau alta a pamantului, formele de relief
pe care le inglobeaza, etc.
Este interesant modul cum coreleaza autorul german notiunea de pozitie cu cea de spatiu.
Pozitia corijeaza, supradimensioneaza sau subdimensioneaza spatiul (I. Nicu Sava,

Geopolitica. Scoala geopolitica germana, pag. 47), ii confera deschidere, ii asigura

posibilitatea de a se pune in valoare. Deci pozitia este cea care decide, in ultima instanta,
valoarea spatiului. Sunt bune si avantajoase acele pozitii care, detinand importante suprafete de
pamant, au si deschidere suficienta catre mare.
Daca am urmari numai datele fizice, rezultatul nu ar putea fi decat un tablou amanuntit de
informatii, mai putin folositoare. Preocupat de deschiderea catre viata statala, de
interdependentele dintre factorul natural si cel politic si demografic, Ratzel coreleaza pozitia
naturala cu cea politica si sociala. In acest sens, pozitiile pot fi asimilate imprejurarilor,
contextului, ceea ce francezii desemneaza prin termenul de la situation. Pozitia fizica este
neschimbatoare, pe cind pozitia, in acest ultim sens, deci pozitia politico-geografica este
schimbatoare. Schimbatoare in acord cu schimbarea situatiei in zona, cu distanta fata de marile
centre culturale si de civilizatie, etc.
Din perspectiva noastra, este important sa mentionam ca Ratzel vorbeste de pozitie
intermediara, atat in ordine naturala, cat si politica. Este un tip de pozitie caracteristic indeobste
statelor mici ori statelor aparute de curand pe harta. In acest context autorul german vorbeste de
una dintre cele mai interesante pozitii politico-geografice intermediare din Europa, noul regat de
la Dunare, Romania, aflata intre interesele directe ale Rusiei si Turciei (in I. Nicu Sava,
Geopolitica. Scoala geopolitica germana, pag. 49).
O forma de pozitie intermediara poate fi socotita si ceea ce in literatura
de specialitate se numeste state-tampon (buffer states). Denumirea lor,
pentru ca, in fapt, ele au existat de mai multa vreme, este asociata cu
numele lordului Curzon of Kedleston, autorul celebrei linii Curzon care
despartea Polonia de Uniunea Sovietica dupa primul razboi mondial
(mentionam ca din 1795 cea mai mare parte a Poloniei a fost inglobata
Rusiei).
Curzon a functionat multa vreme in India drept reprezentant al
Coroanei. Cu aceasta ocazie a intreprins studii de sine statatoare asupra
granitelor si modalitatilor de stabilire a acestora. In cazurile in care, din
anumite considerente, sau datorita unor circumstante anume se pot stabili
frontiere clar delimitate, Curzon avanseaza ideea constituirii unor state
tampon. Desi, spune Curzon, statele tampon sunt formatiuni artificiale, ele
au o existenta nationala proprie, sprijinite fiind si de garantiile pe care le
ofera statele terte, interesate in mentinerea lor (in Pozneakov, Geopolitica,
pag. 48).
Conditiile politice ale formarii statelor tampon ofera teren pentru
intriga interna si intriga externa, provenind din partea fortelor care vor o
redesenare a granitelor in zona. Dar, cum subliniza si Curzon, artificialitatea
statului tampon este ceva relativ si poate varia in functie de stabilitatea
situatiei interne, de soliditatea institutiilor si de pozitia guvernului sau.

Am insistat asupra acestei notiuni, intrucat in literatura de specialitate

intalnim opinia potrivit careia ideile lui Curzon si-au aflat implinirea prin
Tratatul de la Versailles. Atunci, la salba de state - tampon existente anterior
(Norvegia, Danemarca, Suedia, Belgia, Luxemburg si Elvetia) s-a mai
adaugat o a doua salba alcatuita din Finlanda, Polonia, Romania, Iugoslavia,
Bulgaria, Albania, Grecia, care erau necesare pentru separarea Rusiei de
Europa. Este adevarat ca aceste state au luat nastere intr-un moment
prielnic din punct de vedere istoric, reprezentat de dezagregarea imperiului
austro-ungar, dar este greu de acceptat ideea caracterului lor artificial.
Constituirea lor a avut loc pe principiul nationalitatii, pe un teritoriu locuit de
popoarele respective cu mult inainte de aparitia imperiului prabusit la finele
primului razboi mondial. Putem mai degraba vorbi de organicitatea si nu de
artificialitatea constituirii lor.
Dar aceasta nu scade din presiunile teribile la care sunt supuse statele
respective. Cand spuneam ca ele reprezinta o altfel de granita aveam in
vedere ca au aparut si cu aceasta misiune politico strategica. De aceea
presiunile sunt extrem de mari si dintr-un sens si din altul. Cu atat mai
importanta este stabilitatea lor interna, performanta lor. Intr-un anume sens,
acestea reprezinta atuul lor principal prin care isi asigura supravietuirea si
consolidarea.
3.1.3. Granita ca organ periferic
Una dintre cele mai interesante viziuni promoveaza Ratzel cu privire la
granita si semnificatia sa geopolitica. Granita nu mai este fasia de pamant
care marcheaza despartirea dintre state, ci un organ periferic al statului, un
martor al cresterii si slabiciunii sale, un senzor de mare finete al prefacerilor
survenite in interiorul sau.
Cum am subliniat si in primele cursuri, zona aceasta dintre state,
altadata destul de intinsa, a disparut. La granita se intalnesc statele cu forta
lor, cu capacitatea si disponibilitatea lor de a-si extinde spatiul pe care il
detin la un moment dat. In noul context, frontiera exprima relatiile spatiale
dintre state, o zona de mare presiune dintre ele. De aceea, frontiera are o
semnificatie politico-strategica si atunci cand desparte doua state prietene
si iubitoare de pace. Ca linie despartitoare, frontiera este un adevarat
compromis la care s-a ajuns uneori prin intermediul fortei. Ea consfinteste o
stare de lucruri proprie unui anumit interval de timp care desparte situatiile
politice si cele de forta. Tratatele care garanteaza frontierele, spune Ratzel,
se bazeaza pe acea imensa iluzie ca ar fi posibil sa se puna stavila cresterii
vii a unei natiuni (Citat in Pozdneakov, Geopolitica, pag. 47).
Potrivit conceptiei lui Ratzel, statul ia nastere in jurul unui
Mittelpunkt, care concentreaza energia si forta unui popor. Din acest centru
vital al statului pornesc, in cercuri concentrice, unde de energie si vitalitate

care acopera intreg teritoriul national. Ultimul cerc este reprezentat chiar de
granita statului respectiv. Granita, subliniaza Ratzel, este un produs al
miscarii, este periferia teritoriului statal, economic si a poporului, organul
cel mai sensibil unde putem detecta starea de sanatate a statului (op.cit.,
pag. 48).
La granita putem cel mai bine masura intensitatea pulsarilor
economici, culturali, comunicationali emisi de Mittelpunkt. Granita nu este o
linie fixa, chiar daca ea este consacrata de catre intelegeri internationale. Ea
se afla in expansiune daca intensitatea pulsarilor este mare, asa cum poate
fi in retragere daca aceasta intensitate se afla in scadere.
Cum este si firesc, o granita desparte doua state, doua zone de
influenta. Prin urmare, in regiunea de langa granita se intalnesc si se
confrunta pulsari venind din directii diferite. Aici se face diferenta dintre
intensitatea lor. Nu este important ca un pulsar sa aiba o anumita
intensitate, ci ca el sa nu intalneasca un pulsar cu o intensitate mai mare si
venind din directie opusa. Prin urmare, putem spune ca, fiind un organ
periferic, granita este, implicit, un raport de forte.
Este instructiv sa semnalam ca Ratzel sesizeaza rolul vital pe care il
are in invingerea granitelor un alt factor, anume comunicarea, care invinge
spatiile. Autorul german concepe comunicare intr-un sens foarte larg, ea
luand forma schimbului de marfuri, al schimbului de produse culturale si al
schimbului de opinii propriu zise. Conditia grandorii unui popor si, apoi, a
oricarei mari puteri este dezvoltarea maxima a comunicarii (in I. Micu Sava,
Geopolitica. Scoala geopolitica germana, pag. 58), afirma previzionar
autorul, sesizand ca in perioada care vine nu mai este suficienta forta
militara; mai mult, ca forta comunicarii patrunde unde nu poate bate forta
armelor si ca puterea de a penetra teritorii si granite incepe sa devina un
apanaj al comunicarii, in sensul larg pe care l-am prezentat mai sus.
<a
href='http://d1.openx.org/ck.php?
n=a1e0ada7&amp;cb=INSERT_RANDOM_NUMBER_HERE'
target='_blank'><img
src='http://d1.openx.org/avw.php?
zoneid=200774&amp;cb=INSERT_RANDOM_NUMBER_HERE&amp;n=a1e0a
da7' border='0' alt='' /></a>
ONU nu vrea zone tampon n Siria
Scris de : M.A.

2012-08-31 18:23

1 comentariu

ONU are rezerve serioase fa de propunerea naintat de Turcia i de alte state, precum
Frana i Marea Britanie, de a se crea zone tampon sau coridoare umanitare pentru a

proteja civilii sirieni afectai de conflictul armat din ara lor, a afirmat subsecretarul
general al ONU, Jan Eliasson.

ONU nu vrea zone tampon n Siria

Aceste propuneri suscit rezerve serioase i necesit o examinare atent i detaliat, a afirmat
joi Jan Eliasson n faa Consiliului de Securitate al ONU, la reuniunea dedicat Siriei. Oficialul
ONU a mai afirmat cu aceeai ocazie c poporul sirian are nevoie de securitate umanitar, dar
criza actual nu se poate rezolva dect printr-un proces politic credibil, sprijinit de o comunitate
internaional unit.
Ministrul turc de externe Ahmet Davutoglu a afirmat miercuri c Turcia a discutat cu Naiunile
Unite despre posibilitatea gzduirii de refugiai sirieni pe teritoriul Siriei i c Ankara se ateapt
ca organizaia internaional s ia msuri concrete n acest sens, transmite Agerpres. Ne
ateptm ca ONU s adopte msuri concrete pe tema protejrii refugiailor n interiorul Siriei i,
dac este posibil, s i gzduiasc n tabere amplasate acolo, a declarat Davutoglu ntr-o
conferin de pres la Ankara. eful diplomaiei turce a precizat c ara sa a discutat despre
aceast problem cu naltul Comisar al ONU pentru Refugiai Antonio Guterres i cu
responsabila operaiunilor umanitare ale ONU Valerie Amos.
Turcia a promovat ideea unei zone tampon care s fie format pentru civili sub protecie
strin, n contextul intensificrii confruntrilor n cadrul revoltei ce dureaz de 17 luni
mpotriva preedintelui Bashar al-Assad. Pn la 5.000 de refugiai au traversat n Turcia n
ultimele dou sptmni, iar Naiunile Unite au avertizat mari c pn la 200.000 de persoane sar putea refugia n Turcia n cazul n care conflictul se va nruti. Cu toate c nu este niciun
semn c marile puteri, divizate asupra crizei siriene, ar fi gata s sprijine varianta unei zone
tampon i a unei zone de interdicie aerian, dup cum i-ar dori rebelii i organizaii de ajutor,
minitrii de externe ai rilor din Consiliul de Securitate sunt ateptai s discute ideea la o
reuniune organizat joi, la care va participa i Davutoglu.

Alte stiri din: Externe Afisari - 62

Definitii
Dictionarele si enciclopediile sunt relativ sarace n definirea acestor termeni,
n sensul care

ne intereseaza:
Putere: stat, tara.
Mare putere, mari puteri: statele cele mai bogate, cele mai influente.
Superputere: putere foarte mare. Stat a carui importanta politica, militara,
economica este
preponderenta.
n schimb, astfel de lucrari sunt mai generoase n privinta puterii ca fenomen
social: "Putere:
fenomen social fundamental care consista n capacitatea de a lua decizii si a
asigura ndeplinirea lor
prin utilizarea diferitelor mijloace de persuasiune si constrngere; puterea se
exprima ntr-o relatie
asimetrica (conducere supunere si/sau dominare subordonare) ntre
factorii la nivelul carora ea
se manifesta"1.
Unii analisti pun semnul egal ntre putere si influenta, edificatoare n acest
sens fiind
definitia lui Robert Dahl: "Puterea lui A asupra lui B este capacitatea lui A de
a obtine ca B sa faca
ceva ce n-ar fi facut fara interventia lui A".
Putere politica (forma a puterii sociale), "include puterea suverana a statului
(mentinuta nu
numai prin "forta dreptului", ci si prin "dreptul fortei")"2; se manifesta prin
utilizarea celorlalte
"puteri" (economica, militara etc.) drept baza si instrumente ale sale, n
conformitate cu telurile catre
care tinde. Exista o relatie foarte strnsa ntre aceasta si puterea economica:
fara a fi n mod direct
generata de catre puterea economica, puterea politica si datoreaza, n buna
masura, att
fundamentul ct si instrumentele sale, acesteia.
"Puterea apreciaza brazilianul Jos Nivaldo Junior3 - este unica modalitate
eficace
cunoscuta de societatea omeneasca apta sa-i asigure perpetuarea si
supravietuirea. n societatea
1 *** Mica enciclopedie de politologie, Editura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1977, pag. 373.
2 Idem, pag. 374.
3 Jos Nivaldo Junior, Machiavelli, Puterea. Istorie si Marketing, Editura
Economica, Bucuresti, 2001, pag. 24.
2
concurentiala din ultimele sase milenii, puterea reprezinta ncununarea altor
doua mari aspiratii ale
fiintei umane: bogatia si prestigiul. Bogatia, prestigiul si puterea strabat
timpurile mpreuna. Unde se

afla una dintre ele, vor aparea inevitabil si celelalte doua".

Putere internationala: concept potrivit caruia "exercitarea puterii de catre
unul sau mai multe
state (mari puteri, imperii) tinde n esenta sa ndeplineasca n viata
internationala un rol analog celui
al statului n viata interna a societatii"4.
Importanta, n context, este si relatia dintre politica si putere. Politica n mai
multele sale
sensuri: a) suprastructura a sistemului social, incluznd constiinta politica,
relatiile politice,
institutiile si organizatiile politice; b) tactica, strategia, metodele si mijloacele
folosite de organele
puterii n vederea realizarii obiectivelor fixate; c) arta de a guverna un stat;
forma de organizare si
conducere a comunitatilor umane, prin care se instituie si mentine ordinea
interna si se garanteaza
securitatea externa a comunitatilor respective. Un aspect important al
politicii, prin prisma
domeniului pe care l abordam n aceasta lucrare, este politica externa,
respectiv totalitatea
metodelor si mijloacelor pe care le foloseste un stat n vederea atingerii
anumitor obiective pe plan
international. Dar, att pe plan extern, ct si pe plan intern, obiectivele
puterii sunt dirijate si atinse
printr-o politica a puterii.
Actorii scenei internationale aplica puterea n relatiile cu ceilalti n doua
feluri: "Primul este
utilizarea puterii n mod direct pentru a impune schimbarea
comportamentului competitorului. Ceea
ce nseamna utilizarea fortei militare, n principal, pentru a impune vointa
proprie asupra
inamicului/competitorului. Cea de-a doua modalitate de aplicare a puterii
este cea indirecta sau
cooptiva (a doua fata a puterii), care utilizeaza atractia culturala si
institutionala a unui actor asupra
celorlalti, n scopul schimbarii comportamentului acestora din urma"5.
nca din vechi timpuri, sursa politicii puterii a fost data de inegalitatea dintre
state. n
literatura de specialitate este citat un exemplu deosebit de relevant n acest
sens, mentionat de
marele istoric, si, totodata, politician antic atenian, Tucidide (460396 .Hr.) n
opera sa
fundamentala "Istoria razboiului peloponesiac", care nfatiseaza lupta pentru
suprematie n lumea

greaca, dintre Sparta si Atena, ntre 431 si 411 .Hr. Acesta ne spune ca, n
anul 416 .Hr., atenienii
au pornit o expeditie de pedepsire a melienilor (locuitorii insulei Melos/Milos),
aliati ai Spartei, care
refuzau sa se supuna Atenei. Potrivit obiceiului ncetatenit, atenienii au trimis
o solie care sa-i
convinga pe melieni sa se supuna de buna voie, mesajul fiind mai mult dect
clar: "Att noi, ct si
voi, stim ca n treburile oamenilor problema dreptatii intervine numai daca,
presiunea necesitatii este
4 *** Mica enciclopedie de politologie, op. cit., pag. 375.
5 Mihai E. Ionescu, Dupa hegemonie, Editura Scripta, Bucuresti, 1993, pag.
13.
3
egala asupra ambelor parti si ca cel puternic stoarce ce poate si cel slab da
ceea ce trebuie" (melienii
n-au cedat si, ca urmare, au fost masacrati). Concluzia, deloc greu de tras:
"discutia despre drepturi
nu are sens dect ntre egali; n conditii de inegalitate domnesc legile puterii,
dreptul celui mai tare.
Si tocmai astfel de legi guverneaza si relatiile dintre state nca de la
nceputurile existentei lor,
pentru ca ntre popoare si state s-au creat, nca n perioada formarii lor,
inegalitati din punctul de
vedere al teritoriului, populatiei, resurselor naturale, dezvoltarii materiale si
spirituale"6.
Superioritatea de acest fel a unor puteri a generat n decursul timpului un alt
fel de
superioritate: cea a cetatenilor acelor state care se considera deasupra
celorlalti. Si avem exemple
din Antichitate si pna astazi. De pilda, cnd un locuitor al Romei antice
ncalca regulile dintr-o
regiune stapnita de romani, si i se atragea atentia, raspundea civis
romanus sum "sunt cetatean
roman", asadar ca el se supune numai legilor Romei, nu si celor locale. Dupa
cel de-al Doilea
Razboi Mondial, n tarile comuniste, cetatenii sovietici (de la militari la civili)
se considerau si se
manifestau superiori localnicilor; de altfel si n multe din manifestarile de la
Moscova dupa
destramarea Uniunii Sovietice, n 1991, nostalgia dupa "Mama Rusie" era si
este acompaniata de
dispretul fata de cei care au ales o alta cale. Chiar si americanii au, n unele
cazuri, manifestari de
dispret pentru alte natii ori se considera a fi deasupra legilor internationale.

Foarte bine a surprins asemenea atitudini analistul american Karl Deutsch:

"Dar cu ct o tara
este mai mare si mai puternica, cu att conducatorii, elitele si adesea chiar si
populatia ei si ridica
nivelul aspiratiilor n afacerile internationale. Cu alte cuvinte, ele se vad tot
mai mult predestinate
sau obligate sa puna treburile lumii n ordine, sau cel putin sa le tina ntr-o
anumita ordine care li se
pare lor sanatoasa".
Pe Terra exista, n prezent, numeroase state, aproape 200, mai exact 192,
ultimul care si-a
dobndit independenta fiind Timorul de Est (2002). Unele mici, altele de mari
dimensiuni. Unele ce
dainuie de sute sau chiar mii de ani ca forma statala, uneori circumscriinduse aproape aceluiasi
spatiu geografic, altele, majoritatea de fapt, fiind produsul unor evenimente
cvasirecente.
Aproape n tot decursul istoriei au existat state care s-au impus mai mult
dect altele, si nu de
putine ori n dauna altora. n trecut se vorbea de imperii, mari imperii:
roman, part, persan, chinez si
altele, n Antichitate, mongol, otoman, portughez, spaniol, britanic si altele n
Evul Mediu (unele si
mai trziu), tarist, austro-ungar si altele. n vremurile moderne, si mai ales n
secolul al XX-lea si n
prezent se vorbeste de mari puteri.
6 Corneliu Bogdan, Eugen Preda, Sferele de influenta, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1986, pag. 16 17.
4
Statutul lor de forte proeminente ale lumii si l-au mentinut nu de putine ori
chiar extins n
trecut mai ales prin cuceriri, iar n zilele noastre prin dominatie: o dominatie
militara, economica,
ideologica ori chiar prin toate acestea la un loc. Imperiile n trecut, marile
puteri n timpurile
moderne si n prezent, au intrat n conflict pentru a-si spori ariile de
influenta. Dar, n acelasi timp,
nu de putine ori, au ajuns la ntelegeri n privinta sferelor de influenta,
netinnd n nici un fel seama
de statele si popoarele circumscrise de acestea, de interesele si dorintele
acestora.
Statutul de mare putere a fost raportat, dintotdeauna, la capacitatea de a
purta razboi. Aceasta
fiind, de altfel, o reflectare n mare parte a fortei economice. n decursul
timpului, celor doua (forta

militara si cea economica), li s-au alaturat si altele (forta navala, detinerea

armei nucleare, sau
capacitatea de a o avea rapid, putere cosmica, membru permanent al
Consiliului de Securitate al
ONU).
Termenul de mari puteri a fost folosit pentru prima data, n urma cu aproape
200 de ani, de
catre contele Menster, n august 1815, n urma Pacii de la Viena (1814
1815), care a marcat
nfrngerea lui Napoleon, vorbind despre "mari puteri aliate". Referirea era la
"puterile" care au
nfrnt Franta, respectiv Marea Britanie, Austria, Prusia si Rusia, care au
constituit ceea ce avea sa
fie numit "Concertul European". Punctul central l constituia ideea ca nici una
dintre puterile
respective nu va ncerca sa obtina o pozitie preeminenta vizavi de celelalte.
Realitatea ulterioara va
demonstra din plin ca fiecare gndea si actiona exact n sens contrar spre a
dobndi suprematie
asupra celorlalte. Toate cele patru state membre ale "Concertului European"
vor deveni mari puteri,
lor adaugndu-li-se, pna n prezent, si altele.
5
Mari puteri n epoca moderna
Mare putere Perioada
Detinatoare
a armei
nucleare
Putere
cosmica
Membra permanenta
a Consiliului de
Securitate al ONU
Austria/Imperiul Austro-Ungar 1815 - 1918 - - Marea Britanie 18157 - 1958 * Da
Prusia/Germania 1815 - 1945 - * Rusia/U.R.S.S 1815 - 1953 Da Da
Franta 1815 - 1967 * Da
Italia 1870 - 1943 - * S.U.A. 1900 - 1952 Da Da
Japonia 1900 - 1945 - Da China 1945 - 1965 Da Da
* n ordine cronologica.
n afara indicatorilor nscrisi n tabelul de mai sus se pot adauga si altii
pentru anumite

intervale din perioada avuta n vedere (1815 prezent), cum sunt dinamica
populatiei, productia de
carbune, petrol, otel etc.
STRUCTURILE DE PUTERE
n conditiile sistemului international bazat pe forta, si practic din Antichitate
si pna n
prezent acesta a fost o realitate permanenta, s-au manifestat, n principal,
doua tipuri de organizare a
relatiilor interstatale8:
_ structura imperiala, n care o singura entitate politica exercita controlul,
dominnd ntreaga
zona;
_ structura multistatala, atunci cnd exista mai multe unitati politice, mai
multe state care si
mpart ntre ele controlul zonei n cauza.
Cele doua tipuri de sisteme mondiale sunt numite de sociologul american
Immanuel
Wallerstein, imperiu mondial si, respectiv, economii mondiale, ultimul termen
nefiind nsa prea
fericit, pretndu-se la confuzii, cum apreciaza autorii citati mai sus.
7 Detinea dinainte aceasta pozitie, fiind cea mai mare putere coloniala.
* mpreuna cu celelalte tari marcate cu acest semn au lansat obiecte n
Cosmos, fiind asadar puteri cosmice.
8 C. Bogdan, E. Preda, op. cit., pag. 19.
6
Celor doua tipuri de structuri le corespund doua tipuri de organizare a
relatiilor ntre state:
hegemonia: existenta unui singur centru de putere, de regula imperiu,
suficient de puternic
pentru a-si impune vointa n raporturile interstatale. Exemple tipice de
hegemonii au fost Imperiul
Roman, cel mai mare din Antichitate, care a impus Pax romana, Imperiul
Britanic, cel mai mare
dintre cele pe care le-a cunoscut omenirea, care, dupa modelul roman, a
impus Pax britanica, si, n
timpurile noastre, dupa prabusirea Uniunii Sovietice, Statele Unite ale
Americii, "jandarmul
mondial", vorbindu-se n acest caz de Pax americana.
echilibru de putere: existenta mai multor centre de putere autonome, care
se echilibreaza pe
arena internationala ca dominatie si influenta si care asigura functionarea
sistemului interstatal. n
decursul timpului au existat mai multe tentative n acest sens, ntre care:
echilibrul Spania

Portugalia, n urma Tratatului de la Tordisillas, din 1494, prin care si

mparteau sferele de
influenta; "Concertul European", respectiv hotarrea, cu prilejul Congresului
de la Viena
(septembrie 1814 iunie 1815), n urma victoriei asupra Frantei
napoleoniene, a celor patru puteri
aliate nvingatoare (Marea Britanie, Rusia, Prusia si Austria) de a se concerta
n privinta politicii
europene si de a nu ncerca nici una sa devina preeminenta fata de celelalte,
ceea ce n realitate au
pus imediat n aplicare; echilibrul dintre S.U.A. si U.R.S.S. (ca exponente a
celor doua blocuri total
opuse) n perioada de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial pna la implozia
Uniunii Sovietice
(1991), echilibru care a atins, la un moment dat, nivelul "terorii" (echilibrul
terorii), gratie
armamentului nuclear cu care fiecare dintre cele doua mari puteri a reusit sa
se doteze.
Unii autori apreciaza ca "n conditiile n care puterea si forta continua sa
joace un rol central
n politica mondiala, echilibrul de putere este preferabil hegemoniei
(sublinierea noastra). El
permite, n orice caz, o libertate mai mare de miscare, de afirmare a tarilor
mici"9.
"Dar continua cei doi analisti n acelasi timp, trebuie sa ne ferim de o
viziune idilica a
echilibrului de putere. Dificultatea principala este absenta unui criteriu
obiectiv pentru determinarea
lui, absenta unei autoritati independente care, pe baza unor criterii obiective,
sa poata decide daca
exista sau nu echilibru. Decizia asupra echilibrului de putere este lasata,
astfel, n mna fiecarui stat
care poate ajunge la o concluzie prin negocieri sau prin ncercari de forta.
Istoria arata ca, de regula,
ambele metode au fost utilizate, ncercarile de forta ocupnd locul nti, iar
negocierile nefacnd
altceva dect sa consacre rezultatele nregistrate pe cmpul de lupta"10.
9 C. Bogdan. E. Preda, op. cit., pag. 20.
10 Ibidem.
7
Hegemonia este un concept care nseamna primat sau conducere. n
sistemul international,
aceasta conducere va fi exercitata de un "hegemon", respectiv un stat care
poseda capacitatea

necesara pentru a ndeplini acest rol, celelalte state din sistem trebuind sa-si
defineasca relatia fata
de hegemon, care poate fi de acceptare ("consimtamntul asupra
hegenonului"), de opunere de
rezistenta sau de indiferenta.
Potrivit lui R. Gilpin11, premisele existentei unui sitem bazat pe hegemonie
sunt urmatoarele:
_ Un sistem international este stabil (adica n stare de echilibru) daca nici un
stat nu considera
profitabil sa ncerce schimbarea sistemului.
_ Un stat va ncerca sa schimbe sistemul international daca se asteapta ca
beneficiile sa
depaseasca costurile unei astfel de tentative.
_ Un stat va cauta sa schimbe sistemul international prin expansiune
teritoriala, politica sau
economica, atunci cnd costurile marginale ale schimbarii urmarite sunt
egale sau mai mari dect
beneficiile marginale.
_ Odata ce echilibrul dintre costuri si beneficii n schimbarea urmarita este
atins, tendinta este
ca aceste costuri sa creasca mai rapid dect capacitatea economica de a
mentine statu-quo-ul.
_ Daca dezechilibrul n sistemul economic international nu este rezolvat,
atunci sistemul va fi
schimbat si se va stabili un nou echilibru, care va reflecta redistribuirea de
putere.
Un alt analist, V. Ferraro12, apreciaza ca, pentru a fi considerat hegemon, un
stat trebuie sa
satisfaca trei conditii:
1. Capacitatea de a aplica regulile sistemului.
2. Dorinta de a aplica regulile sistemului.
3. Angajamentul fata de un sistem care este perceput ca fiind reciproc
avantajos de marile