Sunteți pe pagina 1din 20

1.

Fenomenul terorist în aviaţie;


Terorismul nu a apărut recent. El este foarte vechi – a precedat strategia terorii exercitată de
legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia – şi, de-a lungul
timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la ciberterorism, în
funcţie de treapta de civilizaţie pe care a ajuns omenirea, deci de mijloacele la dispoziţie, şi aproape
peste tot în lume. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere,
ucidere. Apoi, cel mai adesea, terorismul s-a manifestat în strânsă legătură cu religia, pentru că
dintotdeauna au existat grupuri de oameni care considerau că numai credinţa lor este reală, iar toţi
ceilalţi sunt necredincioşi, meritând să moară. Încă din secolul 1, grupuri de confesiuni diferite s-au
hărţuit, s-au ameninţat şi s-au decimat reciproc, fiecare fiind convins că deţine adevărul suprem. Și
chiar dacă nu există o definiție unanim acceptată a terorismului, este esențial să studiem abordările
diferite ale conceptului, atât din perspectivă istorică, cât și prin prisma formelor pe care fenomenul le-
a îmbrăcat în manifestările sale.

Terorismul în Antichitate şi Evul Mediu: Cea mai veche organizaţie care a semănat cu
organizaţiile teroriste moderne a fost cea a Zeloţilor din Iudeea. Cunoscuţi romanilor ca sicarii, Zeloţii
au dus în primul secolul o campanie de asasinare a forţelor de ocupaţie, precum şi a evreilor despre
care aveau informaţii că ar colabora cu romanii. Motivul lor a fost acela că, dacă vor trăi sub stăpânire
romană, nu vor putea respecta dictatele iudaismului. Ultima redută a Zeloţilor a căzut în anul 74, când
romanii au asediat fortăreaţa Masada, iar cei aflaţi în interior s-au asasinat în masă.
În secolul XI, Ordinul Asasinilor au fost următorul grup terorist ce prezenta caracteristicile
organizaţiilor de profil din zilele noastre. Facţiunea separatistă a Islamului şiit condus de Hassam I
Sabbah a adoptat tactica de asasinarea a liderilor inamicului, deoarece nu dispuneau de resursele
necesare pentru o luptă deschisă. Aceştia trimiteau un asasin singuratic pentru a ucide un lider cheie
din partea inamică. Activitatea Ordinului Asasinilor s-a terminat în anul 1273, după ce timp de două
secole gruparea a semănat teroare în Orientul Mijlociu. Terorismul în Epoca Modernă: De la dispariţia
Ordinului Asasinilor şi până la sfârşitul anilor 1700, teroarea a mai fost utilizată la scară largă doar în
război. Cum regatele şi principatele existente în acea perioadă au devenit naţiuni, au dispus şi de
mijloace suficiente pentru a-şi impune autoritatea şi de a stopa tot felul de activităţi, cum ar fi
terorismul.  
În timpul Revoluţiei Franceze (1789 – 1799) au fost folosite pentru prima dată cuvintele
„terorist” şi „terorism”.
Folosirea cuvântului „terorism” a început în anul 1795, când se făcea referire la regimul de
teroare iniţiat de guvernul revoluţionar. Adversarii Revoluţiei au folosit tactici teroriste, cum ar fi
asasinarea şi intimidarea agenţilor revoluţionari. Mafioţii parizieni au jucat şi ei un rol critic înainte, în
timpul şi după revoluţie, aceştia ucigând oficiali importanţi şi aristocraţi încă cu mult înainte ca
ghilotina să fie folosită pentru prima dată. În timpul secolului XIX, politicile radicale şi îmbunătăţirea
tehnologiei armelor a stimulat formarea unor mici grupuri de aşa-zişi terorişti, care au atacat în mod
eficient statele de pe întreg globul. Anarhiştii au înregistrat unele lovituri importante, reuşind să
asasineze şefi de stat din Rusia, Franţa, Spania, Italia şi Statele Unite ale Americii. Lipsa lor de
organizare şi refuzul de a coopera cu alte mişcări sociale au contribuit al limitarea activităţii teroriste a
anarhiştilor.
Grupul terorist Narodnaya Volya din Rusia este considerat drept model pentru acea perioadă. Aceştia
erau totuşi diferiţi faţă de terorişii moderni, în sensul că au fost cazuri în care au renunţat la atacurile
lor deoarece ar fi pus în pericol alte persoane decât cele pe care voiau să le asasineze. Pe de altă parte,
gruparea Narodnaya Volya avea multe trăsături asemănătoare cu cele ale reţelelor teroriste din
prezent, respectiv era organizată clandestin, iar acţiunile lor erau total surprinzătoare.
Internaţionalizarea Terorismului: Anul 1968 poate fi considerat anul în care a apărut
terorismul modern. Atunci, Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP) a deturnat un avion al
El Al Israel Airlines ce zbura pe ruta Tel Aviv – Roma. Chiar dacă deturnări de avioane de pasageri
au mai avut loc şi înainte, acesta a fost prima dată când un zbor era deturnat pentru că aparţinea unui
anumit transportator. De asemenea, a fost prima dată când pasagerii au fost folosiţi ca şi ostatici
pentru cererile făcute publice guvernului israelian. Acest incident a atras atenţia jurnaliştilor de pe
întreg globul. Fondatorul FPEP, George Habash a ţinut să precizeze că „cel puţin lumea vorbeşte
despre noi acum”.

1.1Terorism – definirea conceptului


Definiţiile date terorismului sunt numeroase şi foarte diversificate, fiecare fiind marcată de un
oarecare subiectivism.

De la formularea simplă a lui Crozier 1 - „amenințarea cu folosirea violenței sau chiar folosirea
acesteia în scopuri politice”, la „acte de violență planificate, folosite în scopuri politice, explicite
îndreptate împotriva unei puteri organizaționale sau structuri statale și, care implică un număr relativ
mic de conspiratori” a lui Hamilton2 sau „folosirea sistematică a violenței în scopuri politice,
îndreptată împotriva celor neimplicate direct în conflictul politic, iar tăria să depinde de patru factori:
arme, mobilitate, comunicații și bani” aparținând lui Tromp 3.„Acțiunile teroriste sunt ostentative
(demonstrative) spectaculoase și teatrale, iar victimele sunt simple instrumente în jocul terorist,
spunea și Hacker4. Un alt analist al fenomenului ținea să fie mult mai generos cu descrierea

1
Brian Crozier - The Rebels: A Study of Postwar Insurrections (1960).
2
Lawrence C. Hamilton, Terrorism: A Historical and Statistical Study (1978)
3
H.V. Tromp, Terrorism and Political Violence (1979)
4
F.J. Hacker, Contagion and Attraction of Terror and Terrorism (1981)
fenomenului: „terorismul înseamnă folosirea extinsă și sistematică a violenței ofensive, a crimei și
distrugerii, vizând oficialitățile guvernamentale și populația în general, că și proprietatea publică și
privată în scopul de a determina indivizii, grupurile, comunitățile, entitățile economice și
administrative să-și schimbe comportamentul și strategiile actuale astfel încât să corespundă cererilor
teroriste” (Sherman, 1981). În anii 90, un alt autor spunea că „terorismul este folosirea violenței sau
amenințării cu violență în scopuri politice de către persoane sau bunuri indiferent dacă acționează
pentru sau împotriva autorității guvernamentale stabilite dacă asemenea acțiuni urmăresc influențarea
unui grup țintă aflat dincolo de victima sau victimele imediate.” 5
Toate aceste definiţii îşi au importanţa lor, întrucât analizează, din varii puncte de vedere, un
fenomen – fenomenul terorismului – şi îl plasează într-o ontologie socială şi ea foarte diversificată şi
foarte complexă. . Totuși, există numeroase sintagme comune, precum „violență și forță” (în 83,5%
dintre formulări6), motivații politice (65%), frică și accent pe teroare (51%), amenințare (47%), efecte
psihologice și reacții anticipate (41,5%), discrepanță între obiective și victime (37,5%), acțiuni
intenționate, planificate, organizate și sistematice (32%), sau metodă de luptă, strategie și tactică
(30,5%).
Chiar dacă termenul beneficiază de numeroase interpretări, nevoia de a se ajunge la un numitor
comun are un argument solid, susținut permanent de către o autoritate globală: în repetate rânduri,
Organizația Națiunilor Unite (ONU) a subliniat că stabilirea unei convenții internaționale pentru
definirea terorismului ar putea face lupta împotriva acestui fenomen mult mai eficientă. „Fără o
definire clară a acestui fenomen”, arată prof. Nicolae Tomescu, „se poate ajunge la abuzuri practicate
de unele puteri economice, politice sau militare, având ca țel ascuns scopuri strategice sau geopolitice,
folosind manipularea informațională în câștigarea unui acord masiv pentru declanșarea unor
intervenții militare punitive, acțiuni care în era armelor biologice, chimice și a celor nucleare pot
deveni foarte periculoase pentru întreagă planetă.” 7
Terorismul s-a aflat frecvent pe ordinea de zi a Adunării Generale a ONU. Într-un document
destinat Parlamentului Australiei, scriitorul Angus Martyn8 spunea: „comunitatea internațională nu a
reușit niciodată să dezvolte o definiție globală acceptată a terorismului. În anii 1970 și 1980, Națiunile
Unite au încercat să definească termenul fondat în principal datorită din cauza divergențelor de opinii
între diverși membri cu privire la utilizarea violenței în contextul conflictelor de eliberare națională
și autodeterminare.” Astfel, pozițiile adoptate de fiecare țară, organizațiile regionale sau internaționale
relevante au generat o multitudine de abordări ale conceptului. Acest lucru este pus deseori pe seama

5
Karl J. Leger, in Handbook of Loss Prevention and Crime Prevention (1990).
6
Alex Schmid et. al., Political Terrorism: A New Guide to Actors, Authors, Concepts, Data Bases, Theories,
And Literature, 1984. Autorul analizează un total de peste 100 de definiții ale terorismului, pentru a stabili
frecvența și densitatea anumitor termeni
7
Conf. Dr.Ing. Nicolae-Serban Tomescu, Securitate, calitate si audit, Note de curs 2014.
8
Angus Martyn, Dreptul de autoapărare în conformitate cu dreptul internațional - răspunsul la atacurile teroriste
din 11 septembrie, 29 aprilie 2009, Australian Law and Bills Digest Group, Parlamentului Australiei, 12
februarie 2002.
opiniilor divergente cu privire la ceea ce constituie terorism, „opus exercitării dreptului poporului la
autodeterminare, astfel cum este consacrat în Carta ONU”. Totuși, cele mai relevante definiții ale
terorismului rămân cele formulate de către organizațiile internaționale, la care statele membre se
raportează în abordarea practică a fenomenului.
Este important să menționăm faptul că există anumite manifestări de violență sau amenințare de
violență care nu se încadrează în definiția terorismului, descrise mai jos: 9
- „Războiul, inclusiv un război declarat, sau actele de violență în pace săvârșite de un stat sau
națiune împotriva unui alt stat național, indiferent de legalitatea sau ilegalitatea acestora, și
efectuate de forțe uniforme sau de combatanți legali ai unor astfel de state naționale.
- Fapte rezonabile de autoapărare, cum ar fi folosirea forței pentru uciderea, reținerea sau
pedepsirea infractorilor care reprezintă o amenințare pentru viața oamenilor sau a bunurilor.
- Ținte legitime în război, cum ar fi inamici combatanți și infrastructură strategică care
formează o parte integrantă a inamicului efortul de război, cum ar fi industria
de apărare și porturi.
- Daune colaterale, inclusiv afectarea de daune accidentale asupra țintelor care nu sunt
combatante în timpul unui atac sau încercarea de a ataca ținte legitime în război.”
Revenind la ceea ce este terorismul, vom analiza modul în care terorismul a fost definit la
nivel global. Fără o definiție acceptată universal, a fost stabilit încă din 1963 un cadru pentru
cooperarea globală împotriva terorismului treptat în numeroase tratate internaționale, în care termenul
cheie a fost inevitabil definit. 
La 9 decembrie 1994, ONU a adoptat pentru prima dată o rezoluţie de condamnare a actelor
teroriste, definindu-le ca „Actele criminale intenționate sau calculate, cu scopul de a provoca o stare
de teroare publicului larg, unui grup de persoane sau anumitor persoane în scopuri politice, sunt
nejustificate în orice circumstanțe, oricare ar fi considerentele politice, filosofice, ideologice, rasiale,
etnice, religioase sau altă natură care pot fi invocate pentru a le justifica”. ”. O intervenție asupra
acestei formulări vine odată cu Rezoluția 1566 (din anul 2004), care prevede că toate actele „care
constituie infracțiuni în interiorul său domeniul de aplicare și definiția din convențiile și protocoalele
internaționale referitoare la terorism, sunt prezentate nicio circumstanță justificabilă prin considerații
politice, filozofice, ideologice, rasiale, etnice, religioase sau altă natură similară ”. Tot în anul 2004, în
cadrul unei reuniuni a ONU, Secretarul general Kofi Annan a cerut tuturor statelor să adopte, în textul
unei Convenții Generale privind Terorismul Internațional, următoarea descriere a terorismului: „orice
acțiune10 (...) care intenționează să determine moartea sau vătămarea corporală gravă a civililor sau
necombatanților, atunci când scopul unui astfel de act, prin natura sau contextul său, este de a intimida

9
Terorism: concepte, cauze și soluționare a conflictelor, ianuarie 2003; http://www.azdema.gov/museu; Various
Definitions of Terrorism, Terrorism%20Definitions%20072809.pdf/2016
10
„În afară de acțiunile deja specificate în convențiile existente privind aspecte ale terorismului, Convenția de la
Geneva și Rezoluția „1566” (2004) a Consiliului de Securitate.”
o populație sau de a obliga un guvern sau o organizație internațională să facă sau să se abțină de la
orice act”.
La 17 martie 2005, un grup al ONU descrie terorismul ca orice act „intenționat să provoace
moartea sau vătămarea corporală gravă a civililor sau a ne-combatanților cu scopul de a intimida o
populație sau de a convinge un guvern sau o organizație internațională să facă sau să se abțină de la
orice act," formulare valabilă și zilele noastre. Abordarea ONU în privința terorismului este așadar de
natură pragmatică, iar Strategia adoptată de organizație în 2006 11 a reprezentat un punct de reper în
ceea ce privește cooperarea internațională în combaterea terorismului. Rezoluții mai recente al ONU
vizează și asigurarea drepturilor omului și a statului de drept în contextul combaterii terorismului.
Terorismul este deseori asociat cu lumea Islamică, în special în ultimii 20 de ani, în care mare
parte dintre atentatele teroriste au fost atribuite grupărilor teroriste din această regiune. În 2014 ONU
a fost solicitată de către Organizația de Cooperare Islamică (OIC) cu privire la necesitatea diferențierii
între actele de terorism și ceea ce aceștia numeau „luptă legitimă a popoarelor aflate sub ocupație
străină și dominația colonială sau străină în exercitarea dreptului lor la autodeterminare în
conformitate cu principiile dreptului internațional”. Ultima parte a acestei formulări este însă deosebit
de problematică, având în vedere ambiguitatea în ceea ce privește „luptă legitimă și folosirea tacticii
de teroare de către organizațiile insurgente.” Ceea ce am putut remarca în cazul definiției terorismului
de către OIC este că aceasta se diferențiază substanțial de variantele disponibile în Europa sau Statele
Unite12.
Organizația Tratatului Nord - Atlantic (NATO), definește terorismul ca „Folosirea ilegală sau
amenințarea cu forța sau violența împotriva indivizilor sau a proprietății în încercarea de a constrânge
sau intimida guvernele sau societățile pentru a realiza obiective politice, religioase sau ideologice" 13.
Acutizarea acțiunilor teroriste din ultimii ani a impus organismelor internaționale găsirea de noi căi de
cooperare în combaterea fenomenului – un exemplu concret îl reprezintă efortul comun NATO-UE
pentru „elaborarea unor politici şi strategii coerente; dezvoltarea şi implementarea unor programe de
modernizare a capabilităţilor existente în vederea adaptării la cerinţele abordării noilor tipuri de
terorism; și organizarea şi desfăşurarea unor operaţiuni de combatere a terorismului, vizând inclusiv
crearea condiţiilor pentru limitarea factorilor generatori şi de susţinere a unor astfel de activităţi.” 14
Dezvoltări de nivel strategic sub egida NATO au avut loc frecvent după actele teroriste din 11
septembrie 2001, în dezbaterile privind transformările mediului internațional de securitate prilejuite

11
Strategia globală a ONU de combatere a terorismului din 2006 a fost revizuită în 2008 și în 2010.
12
În Statele Unite ale Americii, terorismul este definit în titlul 22, Capitolul 38 din Codul SUA § 2656f drept
„violență premeditată, motivată politic, comisă împotriva țintelor necombatante de către grupuri subnaționale
sau agenți clandestini”. Rapoarte anuale de țară privind terorismul"  / Institutul de Informații Juridice,
https://www.law.cornell.edu/uscode/text/22/2656f.
13
AOP-06 NATO Glossary of Terms and Definitions, ediția 2014.
14
Strategii ale Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice în prevenirea şi combaterea fenomenului terorist,
www.sri.ro.
de Summit-ul de la Praga15, Bucureşti (2008) şi Strasbourg-Kehl (2009), Lisabona (2010) sau
Raportul grupului de experţi privind Noul Concept Strategic al Alianţei (2010), cât şi de cel al
Adunării Parlamentare a NATO (2010).
Abordarea UE este înscrisă în Poziția comună a Consiliului 2001/931 / PESC16 privind
aplicarea de măsuri specifice de combatere a terorismului și în Articolul (1) al Deciziei Cadru pentru
Combaterea terorismului (2002), care precizează că infracțiunile de terorism sunt acele acte
(enumerate într-o listă de infracțiuni grave împotriva persoanelor și bunurilor) care, „având în vedere
natura sau contextul acestora, pot dăuna grav unei țări sau unei organizații internaționale atunci când
sunt comise în scopul: intimidării serioase a populației; sau constrângere excesivă a Guvernului sau a
unei organizații internaționale să efectueze sau să se abțină de la efectuarea oricărui act; sau
destabilizarea sau distrugerea gravă a principiilor politice, constituționale, economice sau sociale
fundamentale ale structurilor unei țări sau ale unei organizații internaționale.” 17 Scopul acestui act18 a
fost acela de a asigura omogenitatea abordării actelor teroriste la nivelul Uniunii Europene. Până la
data acestui demers, doar șase state membre UE includeau în legislația națională prevederi care
incriminează terorismul, în condițiile în care terorismul constituia deja o amenințare globală,
confirmată în special de atentatele de la 11 septembrie. Astfel, anul 2005 a adus adoptarea unei
Strategii UE privind combaterea terorismului, structurată pe patru piloni – Prevenire, Protecţie,
Monitorizare şi Răspuns.
Alte două grupuri de lucru specializate ale Consiliului UE, - „ Terorism, aspecte interne” (TWP)
şi „Terorism, aspecte internaţionale” (COTER): desfășoară frecvent dezbateri legate de fenomenul
terorist, cu scopul identificării unor politici şi măsuri destinate prevenirii şi combaterii eficiente, la
nivel comunitar a ameninţării teroriste. Totodată, în cadrul acestor grupuri sunt evaluate şi actualizate
periodic instrumentele legislative asociate luptei împotriva terorismului.

1.2 Formele terorismului

15
Summit-ul de la Praga (2002) al NATO a iniţiat un proces de transformare, atât conceptual, cât şi instituţional,
necesar pentru o abordare coerentă a terorismului. Din punct de vedere conceptual, cele mai importante
dezvoltări în cadrul Summit-ului de la Praga au vizat promovarea Conceptului Militar de Apărare împotriva
Terorismului şi lansarea Planului de Acţiune împotriva Terorismului (Partnership Action Plan – Terrorism /
PAP-T), în cadrul Parteneriatului pentru Pace.
16
https://lege5.ro/Gratuit/gi3timrugm/pozitia-comuna-nr-pesc-931-2001-privind-aplicarea-unor-masuri-
specifice-pentru-combaterea-terorismului-2001-931-pesc
17
Decizia-cadru nr. 475/2002 privind combaterea terorismului - https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/CELEX:32002F0475
18
În vederea incriminării altor fapte considerate acte de terorism, de exemplu provocarea publică în vederea
comiterii de acte teroriste, recrutarea de persoane şi pregătirea acestora în vederea desfăşurării de activităţi
teroriste, Decizia-cadru 2002/475/JAI a fost amendată prin Decizia-cadru 2008/919/JAI privind combaterea
terorismului. De asemenea, pentru asigurarea securităţii la nivel european în fața riscurilor teroriste provenite
din afara spaţiului comunitar, UE a iniţiat câteva demersuri de schimb de experiență şi bune practici în domeniu
către state non-UE – cum ar fi de exemplu statele din Balcanii de Vest.
Clasificarea actelor teroriste este extrem de importantă, încadrarea actelor servind drept bază
pentru alegerea strategiei optime de combatere a acestora. Ca forme de manifestare a terorismului
putem enumera: pirateria aeriană, navală sau terestră, luarea de ostatici, răpirea unor personalități
politice, militare, economice, sociale, culturale, etc.
Literatura de specialitate clasifică actele de terorism în: „terorism patopolitic, terorism
psihotic, terorism „autorizat”, terorism criminal sau piraterie, terorism endemic, terorism practicat de
„vigilenți”, terorism organizațional, terorism pragmatic, terorism funcțional, terorism manipulativ sau
terorism simbolic”.
Alte clasificări mai exacte iau în calcul diferite criterii precum modalitățile de executare,
intenție, arie geografică, tipuri de manifestări, mijloace folosite în îndeplinirea acestora și cauzele
generatoare.Astfel, după modalitățile de executare a actelor teroriste, acestea pot fi directe sau
indirecte. Terorismul direct are un „scop diversionist imediat” 19, care deseori constituie însuși
obiectivul actului respectiv. În cazul terorismului indirect avem de-a face cu „toate actele distructive
care vin în sprijinul înfăptuirii actului principal, actul terorist nefiind pregătit la întâmplare.”
În funcție de elementul subiectivse identifică:
- Terorismul de drept comun – „caracterizat printr-o violență de amploare (șantaj, amenințare, răpire,
crimă) folosita în vederea realizării scopului propus, considerat a fi o formă de terorism folosit in
scopuri personale.”20 Este vorba de acele infracţiuni care intră sub incidenţa legii penale, agravată de
metode de execuţie prin teroare. 
- Terorismul social, o formă de terorism ce are drept obiectiv schimbarea ordinii de drept într-un stat
sau impunerea unei ideologii sau doctrine sociale, economice, și care nu depășește limitele acelei țări; 
- Terorismul politic – „exercitat de „actori vremelnici”, practicat la începuturile sale la nivel intern,
apoi la nivel internațional și intercontinental” 21;
- Terorismul de stat - forma cea mai gravă, „exercitat de agenții specializate, care dețin monopolul
coerciției”22.
Terorismul este clasificat și după aria de manifestare. Astfel, în funcție de aria geografică
implicată, terorismul poate fi național/intern, dacă toate elementele actului se desfășoară în limitele
teritoriale ale unui stat, spre deosebire de actele de terorism internațional, în care forțele angajate sau
implicate - precum și efectele atacului, se desfășoară pe teritoriul altui sau altor state. Ce-a dea treia
categorie este reprezentată de terorismul transnațional 23 sau transfrontalier, în cadrul căruia elementele

19
Definirea și clasificarea acțiunilor teroriste, Cpt. instructor Daniel Cismaru, https://www.armyacademy.
ro/reviste
20
Idem.
21
N. Tomescu, Terorismul sinucigaș și aviația civilă, note de curs, 2018-2019.
22
Idem.
23
Articolul 3 din Legea 535 din 25 noiembrie 2004 privind prevenirea și combaterea terorismului arată că
„actele de terorism sunt de natură transnațională, dacă: a) sunt săvârșite pe teritoriul a cel puțin două state;
b) sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar o parte a planificării, pregătirii, conducerii sau a controlului acestora
are loc pe teritoriul altui stat; c) sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar implică o entitate teroristă care
desfășoară activități pe teritoriul altui stat; d) sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar au efecte substanțiale pe
implicate sunt strict autonome față de orice stat. Un alt criteriu de clasificare a terorismului ia în
calcul tipologia formelor de manifestare 24. Astfel, avem de-a face cu terorismul organizațional,
„specific grupărilor mici care nu dispun de sprijin popular; terorismul practicat în contextul
insurgențelor, menit să erodeze credibilitatea guvernului, legitimitatea politica prin terorizarea
civililor; și terorismul sponsorizat, care implică sprijinirea unor grupări teroriste de către state
suverane.”25
După mijloacele utilizate în săvârșirea actelor teroriste, se identifică alte tipuri de terorism.
Actele pot fi comise prin utilizarea unor metode şi mijloace frecvent folosite, precum atacuri cu
bombă, maşini capcană, terorişti sinucigaşi, atentate asupra unor persoane publice, etc. De asemenea,
o categorie aparte o reprezintă terorismul electronic, ce presupune atacul împotriva sistemelor
informatice, folosite în majoritatea domeniilor economice și sociale, inclusiv pentru controlul
traficului aerian, coordonarea securităţii naţionale, coordonarea sistemului bancar, având ca scop
atacarea informațiilor cu valoare strategică. Terorismul chimic, biologic şi nuclear, o categorie
distinctă, presupune utilizarea unor arme de distrugere în masă, folosindu-se mijloace chimice,
nucleare sau biologice.
Cauzele care stau la baza actelor de terorism reprezintă un alt criteriu de încadrare a
terorismului. Astfel, putem vorbi despre terorismul rasist (care vizează persoane sau grupări
considerate „diferite” din punct de vedere biologic, ereditar sau social, terorismul extremist-naționalist
(bazat pe ideologii duse la extrem, cu scopul dobândirii autonomiei în interiorul unui stat), terorismul
neofascist / neonazist, care urmează politica reacționar-agresivă nazistă, și terorismul fundamentalist /
religios ai căror artizani invocă convingeri religioase (Jihad - războiul „sfânt”). De aici putem obține
și o clasificare a organizațiilor teroriste 26, care pot fi:
- grupuri etnice, religioase, naționaliste; 
- grupuri autointitulate revoluționare;
- grupuri anarhiste, cu ideologii confuze, eterogene; 
- grupuri patologice sau individuale;
- grupări neofasciste, de extremă dreaptă
- grupările de mercenari ideologici.
Pe baza analizei tipologiilor actelor teroriste, specialiștii militari au stabilit și un set de etape
după care atacatorii par să se organizeze, cel puțin în războiul informațional,
notează literatura de specialitate27:

teritoriul altui stat.


24
Departamentul de Stat al S.U.A. aprecia, după anii '90, că fenomenul poate fi regăsit și sub aceste forme de
manifestare.
25
Definirea și clasificarea acțiunilor teroriste, Cpt. instructor Daniel Cismaru, https://www.armyacadem
y.ro/reviste
26
Conf. Dr. Ing. Nicolae-Serban Tomescu, Terorismul sinucigaș și aviația civilă, note de curs, 2018-2019.
27
Conf. Dr. Ing. Nicolae-Serban Tomescu, Securitate, calitate si audit - Note de curs, 2014.
 „selectarea combatanților din categorii motivate social, ideologic sau religios, dedicate total unei
cauze;   
 pregătirea specială în centre, tabere sau școli organizate pe teritoriul unor state permisive și
binevoitoare; 
 organizarea unor largi rețele informative pentru găsirea și studierea obiectivelor atacurilor, cu
eficientă maximă în planul propagandistic și accesibile atentatelor;   
 infiltrarea executanților în țările și obiectivele de atacat;
 executarea prin surprindere a atacurilor”. 
Prin amploarea şi diversitatea manifestărilor sale, terorismul a dobândit în ultimele decenii un
caracter global, constituind o ameninţare deosebit de gravă pentru securitatea şi pacea mondială, în
special în materie de aviație civilă: „Dimensiunile actuale ale violenţei terorismului contemporan sunt
de natură să zdruncine stabilitatea relaţiilor normale de convieţuire paşnică, să afecteze legăturile
politice, culturale, economice şi de altă natură dintre ţări şi popoare în conformitate cu normele
morale şi principiile dreptului internaţional.” 28 Dintre toate formele de terorism, manifestările ce
vizează perturbarea securității aviației civile prezintă un interes deosebit, justificat în primul rând de
multitudinea actelor teroriste îndreptate împotriva unor aeronave, cel mai grav exemplu fiind atentatul
terorist de la 11 septembrie 2001, cel mai sângeros eveniment de acest gen și momentul care a
schimbat total perspectiva asupra securității.

1.3 Clasificarea terorismului

● Terorismul Naționalist – luptă pentru separarea unei regiuni din țara mamă
Exemple de grupari: Armata Republicană Irlandeză
Organizația pentru eliberarea Palestinei

● Terorismul Religios – folosește violența invocând “Războiul Sfânt” Jihad specific


fundamentaliștilor islamici
Exemple de grupari:- Rețeaua Al-Queda
- Organizația Palestiniană musulmană Hamas

● Terorismul de dreapta luptă pentru schimbarea guvernelor democratice cu cele


fasciste

● Terorismul de stănga urmarește îndepărtarea capitalismului și înlocuirea unui regim


socialis

28
Atanasiu Mirela.
● Terorismul anarhist urmărește rasturnarea guvernelor, înlaturarea puterii.

● Terorismul domestic reprezintă grupuri interne care acționeaza împotriva propriului


stat sau govern.

● Terorismul financiar

● Terorismul cibernetic care a cunoscut o creștere masivă în ultimul timp

1.4 Terorism în aviație – istoric, momente cheie

Înainte de 11 septembrie 2001, puține organizații includeau potențialul pentru acte de terorism
în programele lor de securitate. Nevoia de aprofundare a terorismului s-a resimțit major odată cu
atacurile violente de la World Trade Center și Pentagon, atât la nivel teoretic, prin revizuirea
procedurilor de prevenire, cât și la nivel practic, prin aplicarea tuturor măsurilor menite să înlăture
orice suspiciune de terorism, în special în transportul aerian. Potențialul de a înregistra pierderi
economice importante, dar mai ales pierderile de vieți umane cauzate de terorismul aviatic, a stat la
baza miliardelor de dolari cheltuite de atunci și până astăzi la nivel global pentru securitatea aviației
civile.
Chiar dacă nu au atins amploarea atacului crâncen din 11 septembrie, evenimentele teroriste
din aeroporturi au continuat să se producă și după acea dată fatidică. Baza de date Global Terrorism
Database, care inventariază toate atacurile teroriste cunoscute, reunește peste 190.000 de incidente
survenite la nivel global din 1970 până în prezent. „Air-terorismul este cel mai periculos și mai activ
tip de terorism al anilor 1970 - 2008. De la cazul mediatizat al Leilei Khaled 29, o palestiniană din anii
’70, și până la 11 septembrie 2001, au avut loc tot felul de atentate sinucigașe, de la amenințarea cu
luarea de ostatici la bordul unui avion și până la deturnări de avioane în orașe metropole din SUA,
Israel, Anglia și alte țări. S-a descoperit că teroriștii au găsit o țintă vulnerabilă și ușor de atins pentru
a intimida și distruge oamenii. Grupările teroriste islamice dețin școli de aviație în diferite țări ale

29
Membră a Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, acum în vârstă de 76 de ani, Leila Khaled este
cunoscută ca prima femeie terorist din cauza celor două deturnări la care a luat parte: primul, pe 29 august
1969, când a făcut parte dintr-o grupare care a deturnat TWA Flight 840 pe drumul său de la Roma la Tel Aviv,
direcționând aeronava Boeing 707 spre Damasc. Femeia susține că a ordonat pilotului să zboare peste Haifa, ca
să poată vedea locul ei de naștere. Niciunul dintre pasager sau membri ai echipajului nu a fost rănit, însă după ce
pasagerii au debarcat, ceilalți membri ai grupării au aruncat în aer partea din spate a aeronavei. După această
deturnare, o fotografie a Leilei, înfățișată ținând o pușcă AK-47 și purtând o kaffieyeh, a fost reprodusă în
numeroase publicații, determinând-o să treacă prin șase operații estetice pentru a nu mai fi recunoscută. Astfel,
ea a putut lua parte și la un al doilea atentat, un am mai târziu, pe 6 septembrie 1970; Khaled și Patrick Argüello,
un american de origine nicaraguaniană, au încercat să deturneze zborul El Al 219 de la Amsterdam la New
York. Atacul a fost împiedicat, Argüello a fost ucis (după ce a împușcat un mebru al echipajului), iar Leila
Khaled capturată. Deși purta două grenade la centură, ea a declarat că a primit instrucțiuni foarte stricte de a nu
pune în pericol viața pasagerilor. Pilotul a deviat avionul spre Aeroportul Heathrow din Londra, unde Khaled a
fost predată poiliției. La 1 octombrie, guvernul britanic a eliberat-o în schimbul ostaticilor care au fost luați într-
o altă deturnare, arată Wikipedia.org.
lumii. Air-teroriștii sunt instruiți cum să piloteze orice tip de avion și să-l deturneze cu prețul vieții.
Practică deturnărilor aeriene e din ce în ce mai frecvența. Air-teroriștii în materie de deturnare cunosc
tipurile de avioane că Boeing-urile 707, 747, 727, DC 8, DC 9, DC 10 etc. folosindu-le că o
modalitate de distrugere sau capturare a civililor ori a oficialităților de stat. În timpul zborului, odată
ce teroriștii au preluat conducerea avionului, ei au toate șansele să facă ce vor cu acesta, îndeplinindu-
30
și sarcina criminală.” Însă numărul tentativelor teroriste a scăzut drastic după 9/11 – iar acest lucru
se datorează negreșit înăspririi procedurilor de securitate în aeroporturi, însă amenințarea a rămas
constantă. Zeci de alte atacuri au avut loc în ultimii 20 de ani, cu precădere în zonele de conflict
precum Afghanistan, Somalia, Libia, Pakistan, Irak, dar și SUA, Turcia, Spania sau Franța. Și
aeroporturile au continuat să fie atacate după 2001. Pentru a ilustra diversitatea formelor de
manifestare a actelor teroriste în aviația civilă, vom analiza pe scurt în cele ce urmează cele mai
răsunătoare cazuri de după anul 2000.

Atacuri teroriste în sectorul aerian (după țară*)


2000 - 2017
58
60 45 43
40 31 28
13 12 11 10 9 9 6 6 5 5 5 5 5 4 4 4 4
Atacuri teroriste

20 3 3 3 3 3 3 3
0
a a n k n ii a l o e ă a a t a n a a a a a a n a i
an li bi a ra e ic bi pa g in it ci in ip ni a in ia si ri d n ța zi a ni al ie
i st ma Li kist I em er um Ne Con ilip aud Tur Ch Eg pa Sud cra Ind Ru Si ilan enti ran one Ir Ke M itan
an S o Pa Y Am ol F S S U a g F nd Br
f gh le C bia Th Ar I a
a e
A
it e Ar
a ar
M
Un
le
te
S ta
*Cu 1-2 atacuri figurează și țări ca: Angola, Belgia, Israel, Italia, Laos, Nigeria, Africa de Sud, Sri Lanka, Algeria, Australia,
Bangladesh, Burundi, Ciad, Cuba, Ecuador, Etiopia, Fiji, Georgia, Grecia, Japonia, Liban, Madagascar, Olanda, Norvegia,
Peru

Pentru a ilustra multitudinea de posibilități de atac, dar mai ales pentru a demonstra faptul că
acestea sunt predilect de natură fundamentalistă și urmează tiparele folosite anterior în atentatele din
aviația civilă, am ales să descriu pe scurt câteva dintre atacurile – reușite sau dejucate, din 2000 până
astăzi:

18 ianuarie 2001, Olanda: Două explozii puternice au perturbat activitatea aeroportului


Schiphol, Amsterdam, Olanda. Cauza nu este cunoscută, exploziile au provenit dintr-o baie în sala de
sosiri, unde au existat câteva persoane rănite. Mare parte a aeroportului a fost evacuată. S-a speculat
că explozia ar fi putut fi provocată de un grup de tineri din Indonezia.

30
„Psihologia terorismului”, Psiholog Cristian Delcea, Avocat drd. Aurelian Bădulescu, ed. Risoprint, 2008
2 august 2001, Irlanda: O persoană neidentificată, care pretindea că vorbește în numele
Real IRA, a telefonat avertizând că există material explozibil în Aeroportul Internațional Belfast din
Irlanda de Nord. Bomba a fost găsită și dezamorsată, nu au existat victime.
27 august 2001, Spania: O bombă a fost detonată într-un parc auto de pe Aeroportul
Internațional Madrid-Barajas de către gruparea separatistă Euskadi ta Askatasuna (ETA). A fost
primit un avertisment și parcarea a fost evacuată la timp, astfel că nimeni nu a fost rănit. Au existat
pagube importante, peste 100 de mașini deteriorate sau distruse. Explozia a făcut și o gaură de 35 mp
în podea, afectând două nivele ale parcării aeroportului și câțiva dintre stâlpii de rezistență.
11 septembrie 2001, SUA: Patru atacuri teroriste consecutive au avut loc în Statele Unite
și au rămas în memoria colectivă ca atacurile teroriste din 11 septembrie, cele mai sângeroase din
istorie.
- În primul atac, care a avut loc la ora locală 08:46, zborul American Airlines 11 a lovit în plin Turnul
de Nord al complexului World Trade Center din New York City, New York. Cinci atacatori
aparținând Al-Qaida au preluat controlul asupra avionului Boeing 767 pe un zbor provenind de la
Aeroportul Internațional Logan din Boston, Massachusetts, cu destinația Los Angeles. În avion erau
76 de pasageri, 11 membri ai echipajului și cinci deținuți, toți murind după impact. Turnul de Nord s-a
prăbușit la ora locală 10:28.
- În al doilea dintre aceste atacuri, care a avut loc la 9:03 ora locală, zborul United Airlines Flight 175 a
lovit în plin Turnul de Sud al complexului World Trade Center din New York City, New York. Cinci
teroriști aparținând Al-Qaida au deturnat avionul Boeing 767 pe un zbor provenind de la Aeroportul
Internațional Logan din Boston, Massachusetts și destinat aeroportului internațional Los Angeles. În
avion erau 56 de pasageri, nouă membri ai echipajului și cinci deținuți, toți decedând în urma
impactului. Turnul de Sud s-a prăbușit la ora locală ora 9:59, ucigând pe toți cei care au fost prinși în
interiorul clădirilor sau localizați în apropiere.
- În al treilea dintre aceste atacuri, care au avut loc la ora locală 9:37, zborul American Airlines 77 s-a
prăbușit peste clădirea Pentagonului în Arlington, Virginia. Cinci teroriști ai Al-Qaida au deturnat
avionul Boeing 757 într-un zbor de la Aeroportul Internațional Washington Dulles spre Aeroportul
Internațional Los Angeles și au direcționat aeronava către partea de vest a Pentagonului. Cel puțin 190
de persoane au murit ca rezultat al atacului la Pentagon. În avion erau 53 de pasageri, șase membri ai
echipajului și cinci deținuți, toți murind în urma unui impact. În plus, 125 de persoane au decedat în
Pentagon din cauza impactului sau a incendiului rezultat și cel puțin un om a murit ca urmare a unei
boli contractate din cauza expunerii la factori contaminanți la locul atacului.
- În al patrulea dintre aceste atacuri, care au avut loc la ora 10:03 ora locală, zborul United Airlines 93,
un avion de pasageri Boeing 757, s-a prăbușit pe drumul din Newark, New Jersey către San Francisco,
California. Avionul s-a prăbușit într-o zonă rurală din Pennsylvania, lângă orașul Shanksville, după o
luptă pentru controlul avionului între pasageri și patru deținuți. 44 de persoane, între care 33 de
pasageri, șapte membri ai echipajului și patru deținuți au fost uciși în accident. Liderii Al-Qaida,
printre care Osama bin Laden și Khalid Shaikh Mohammed, și-au asumat responsabilitatea pentru
atacuri prin intermediul mai multor interviuri video. Mohammed a indicat într-un interviu din 2002 cu
Al Jazeera News Network din Doha că ținta vizată a zborului 93 a fost clădirea Capitolului Statelor
Unite din Washington, DC.

4 iulie 2002, SUA: Egipteanul Hesham Mohamed Hadayet a deschis focul în zona de
ticketing a companiei El Al Israeli Airlines de la Los Angeles Airport (LAX), ucigând două persoane
și rănind alte patru. Hadayet a împușcat agentul de bilete El Al, a întors arma asupra pasagerilor aflați
la rând, a fost apoi imobilizat de un gardian pe care l-a înjunghiat, și a fost împușcat în cele din urmă
de un alt gardian El Al .
14 decembrie 2002, Italia: O bombă a fost expediată către aeroportul Malpensa din
Milano, provincia Milano, Italia. Bomba, ascunsă într-o carte, a fost dezamorsată în siguranță.
Autoritățile consideră că a fost trimis de un grup anarhist italian cunoscut sub numele de CCCCC.
Aceasta a fost a treia dintr-o serie de bombe de pachete trimise la ținte precise în Italia și Spania.
4 martie 2003, Filipine: Un rebel sinucigaș a detonat o bombă, ucigând alte 20 de persoane
și rănind mai mult de 150, într-o sală de așteptare din apropierea terminalului principal al
Aeroportului Internațional Davao Filipine. Un lider al grupului Abu Sayyaf Group (ASG), legat de
Al-Qaida, și-a asumat răspunderea pentru atac, însă guvernul filipinez a respins afirmația, învinuind în
schimb Frontul Islamic de Eliberare Moro (MILF).
4 iunie 2003, Belgia: Atacatori necunoscuți au expediat plicuri umplute cu difenilamină
clorarsină pe aeroportul Oostende din Bruxelles, Belgia. Nu au fost raportate victime în incident.
27 iulie 2003: O mașină cu bombă a fost plantată de către gruparea separatistă Euskadi ta Askatasuna
(ETA), explodând în fața intrării principale a aeroportului din Santander, Spania, fără a provoca
pierderi de vieți omenești. Mai multe mașini și fațada de sticlă a aeroportului au fost deteriorate în
explozie. Un apelant anonim a emis un avertisment cu o oră înainte de detonarea bombei, permițând
poliției să evacueze zona. ETA a revendicat atacul.
10 iunie 2005, Spania: Organizația separatistă ETA a detonat o bombă antitanc la 300 de
metri de Aeroportul Zaragoza din provincia Bizcaya din nordul Spaniei (Țara Bascilor). Nu au existat
daune la aeroport,nu au existat victime, dar aeroportul a fost închis ca măsură de securitate. Alte
bombe au fost descoperite în zonă și au fost detonate de poliție.
30 decembrie 2006, Spania: Explozia unei bombe de 500 de kilograme a ucis doi civili
într-o parcare din aeroportul din Spania. Gruparea separatist ETA a fost imediat suspectată în acest
incident, aceasta a revendicat dealtfel atentatul, câteva zile mai târziu.
30 iunie 2007, Scoția: Doi bărbați, cu legături în Al-Qaida din Irak, au incendiat un Jeep
Grand Cherokee plin cu canistre de benzină în aeroportul Glasgow din Glasgow, Scoția. Cei doi
bărbați - Bilal Abdulla și Kafeel Ahmed - au fost reținuți în atac. Abdulla era medic, iar Ahmed era
inginer de aviație. Nu s-a emis nicio declarație în ceea ce privește responsabilitatea atacului.
24 ianuarie 2011, Franța: Un rucsac nerevendicat găsit în aeroportul Paris Roissy Charles
De Gaulle, la Paris, Ile de France, Franța, a suspectat a fi un dispozitiv exploziv improvizat. Un expert
în detonarea bombei a fost chemat și bomba improvizată a fost dezamorsată. Niciun grup terorist nu
și-a asumat responsabilitatea.
Cele de mai sus sunt doar o parte dintre sutele de atentate teroriste care au avut loc în
ultimii 20 ani în lume. Multe alte atacuri sângeroase au zguduit lumea, reamintind constant faptul că
se poate întâmpla orice, oricând, oricui. Dintre acestea, atacurile care au avut loc în perimetrul
aeroporturilor au constituit acte de înaltă sfidare a securității, însă putem remarca, doar analizând
faptele de mai sus, faptul că teroriștii au continuat să se folosească de metode previzibile, acționând
după niște tipare deja încercate de către predecesorii lor (sinucigașul/ii care atacă sau se detonează în
zona de check-in, mașini-capcană, bagaje „fantomă”, plicuri cu substanțe periculoase). Poate acesta
este și motivul pentru care, în ultimii ani, datorită măsurilor sporite de securitate (mai ales în zonele
considerate critice – preferate de teroriști), au existat tot mai puține cazuri de atacuri în aeroporturi.
Strategiile s-au axat în principal pe prevenție, fie că vorbim de forță umană de securitate sau
tehnologie avansată, însă teroriștii au continuat să cerceteze și să speculeze eventualele slăbiciuni ale
sistemelor. Din fericire, sistemele (biometrice) instalate în ultimii ani în marile aeroporturi par să fi
jucat un rol crucial în scăderea incidenței tentativelor de atac asupra obiectivelor de aviație civilă, iar
ritmul în care avansează tehnologia ne face să privim securitate într-o notă mult mai optimistă. Însă și
teroriștii au acces deopotrivă la tehnologie și, deloc de neglijat - finanțe, iar acest este un argument
suficient pentru ca vigilența sistemelor de securitate să se situeze mereu la cel mai înalt nivel.

1.5 Statistici ale atacurilor Teroriste

Terorismul in Europa de Vest 1970-2016 (sursa: Romania Military)


Terorismul în SUA (sursa: Aviation-safety.net)

Victime ale deturnarilor de aerovave (sursa: Aviation-safety.net)

Persoane ucise in atacurie teroriste in Europa de Vest (sursa: Romania Military)

1.6 Modalități de stopare a terorismului


Oprirea terorismului necesită abordarea unor aspecte precum luptătorii străini,
controalele la frontieră și blocarea finanțărilor.
Măsurile UE de prevenire a noilor atacuri merg de la verificări mai amănunțite la
frontierele Europei, la o mai bună cooperare polițienească și judiciară în ceea ce privește
urmărirea suspecților și a făptașilor, eliminarea finanțării terorismului, combaterea
criminalității organizate, combaterea radicalizării și altele.
 Îmbunătățirea controalelor la frontierele UE
Pentru a garanta securitatea în spațiul Schengen, în aprilie 2017 au fost
introduse controale sistematice la frontierele externe ale tuturor persoanelor care intră în UE
- inclusiv ale cetățenilor UE.
Pentru a înregistra deplasările resortisanților țărilor terțe în spațiul Schengen și a
accelera controalele, în noiembrie 2017, Parlamentul și miniștrii UE au convenit asupra
unui nou sistem de înregistrare a intrărilor și ieșirilor, care ar trebui să fie operațional
începând din 2020. De asemenea, călătorii din țări din afara UE care nu au nevoie de viză
pentru a intra în UE vor fi supuși controlului de securitate prin intermediul Sistemului
european de informații și de autorizare privind călătoriile (Etias), care ar trebui să fie
operațional începând cu 2021.
 Controale temporare la frontieră
Pentru a împiedica teroriștii să circule liber în interiorul UE, mai multe țări au
introdus controale temporare la frontierele lor. Parlamentul consideră că aceste controale la
frontierele interne sunt nejustificate și constituie un pericol pentru spațiul Schengen și dorește
să le permită numai ca măsură de ultimă instanță.
 Securizarea frontierelor externe
Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european ar trebui să dispună, până în
2027, de un corp permanent de 10 000 de polițiști de frontieră pentru a securiza în mod
eficace cei 13 000 km de frontiere terestre externe ale Europei și cei aproape 66 000 km pe
mare. Noul corp permanent ar putea, la cererea unei țări din UE, să efectueze controlul la
frontieră și gestionarea migrației, precum și să combată criminalitatea transfrontalieră.

 Oprirea luptătorilor teroriști străini


Începând cu 2015, în UE s-a înregistrat o creștere a terorismului inspirat de religie.
Până în 2017, se considera că aproximativ 5 000 de persoane din UE s-au deplasat în zone de
conflict din Siria și Irak pentru a se alătura grupărilor teroriste jihadiste, dar numărul acestora
a scăzut semnificativ de atunci

În 2019, s-a relatat că puțini dintre acești luptători străini s-au întors, însă sute
de cetățeni europeni care au legături cu statul islamic rămân în Irak și Siria.
Pentru a incrimina acte precum instruirea sau deplasarea în scopuri teroriste, precum
și organizarea sau facilitarea unor astfel de deplasări, Europa a pus în aplicare o legislație la
nivelul UE privind terorismul care, împreună cu noi controale la frontierele externe, va
contribui la combaterea fenomenului luptătorilor străini.

 Utilizarea datelor pasagerilor aerieni


Companiile aeriene care efectuează zboruri spre și dinspre UE sunt obligate să
comunice autorităților naționale datele pasagerilor lor, cum ar fi numele, datele călătoriei,
itinerariul și metoda de plată.

Aceste așa-numite date PNR sunt utilizate pentru a împiedica, a depista, a ancheta și a
urmări penal infracțiunile de terorism și infracțiunile grave. Negocierile au durat peste cinci
ani, iar Parlamentul a insistat asupra unor garanții pentru datele sensibile (care dezvăluie
originea rasială, religia, opiniile politice, sănătatea sau orientarea sexuală) și protecția datelor.

 Intensificarea schimbului de informații


Infractorii și teroriștii utilizează adesea identități false multiple pentru a se sustrage
polițiștilor de frontieră și poliției. Acest lucru evidențiază importanța unui schimb eficace
de informații între autoritățile pertinente - autoritățile de aplicare a legii, judiciare, de
informații - din statele membre.

În 2018, au fost convenite noi norme pentru consolidarea Sistemului de informații


Schengen (SIS), introducând noi tipuri de semnalări pentru cazurile legate de activități
teroriste. Baza de date permite autorităților de poliție și de poliție de frontieră să introducă
sau să consulte semnalări privind persoane căutate sau dispărute sau obiecte pierdute sau
furate.

Pentru a utiliza bazele de date existente și viitoare într-un mod mai inteligent și mai
bine direcționat, sistemele de informații ale UE care contribuie la gestionarea frontierelor, a
securității și a migrației ar trebui să permită schimbul de date. Această nouă
interoperabilitate ar trebui să devină operațională după 2023 și să ofere o interfață unică
pentru căutări, precum și un serviciu de comparare a datelor biometrice pentru a înlesni
identificarea.

Europol, agenția de poliție a UE, sprijină schimbul de informații între autoritățile


polițienești naționale. În mai 2016, deputații în Parlamentul European au convenit să
acorde mai multe competențe Europol pentru a intensifica lupta împotriva terorismului,
precum și a înființa unități specializate, cum ar fi Centrul european de combatere a
terorismului, care a fost lansat la 25 ianuarie 2016.

 Combaterea finanțării terorismului


O măsură eficientă pentru a opri teroriștii este reducerea surselor de venit ale acestora.
Pentru a spori transparența și a reacționa la evoluțiile tehnologice precum monedele
cibernetice, UE a actualizat, în 2018, legislația împotriva spălării banilor. Noile reguli vor
aduce, de asemenea, mai multă transparență în privința proprietarilor companiilor.
Spălarea banilor este o infracțiune penală în toate țările UE, însă definițiile și
sancțiunile variază. Noile reguli de combatere a finanțării infracțiunilor vor elimina aceste
lacune.
Se estimează că activitățile infracționale din Europa generează aproximativ 110
miliarde de euro în fiecare an. Cu toate acestea, doar 1,1% din încasările din infracțiuni sunt
confiscate definitiv. În octombrie 2018 au fost adoptate noi norme pentru a facilita înghețarea
și confiscarea bunurilor dobândite în urma infracțiunilor.

În România, SRI - Serviciul Român de Informaţii a fost desemnat ca autoritate


naţională în domeniul luptei antiteroriste (Hotărârea CSAT nr. 00140 din 19 octombrie 2001),
iar acţiunile de ripostă (intervenţie) contrateroristă sunt competenţe exclusive tot ale
Serviciului Român de Informaţii şi presupun totalitatea măsurilor şi acţiunilor executate de
forţele speciale ale SRI, independent sau în cooperare cu alte forţe din cadrul sistemului
naţional de apărare, pe întreg teritoriul ţării, asupra obiectivelor atacate sau ocupate de
terorişti, în scopul anihilării acestora. Acţiunile specifice contrateroriste au caracter ofensiv şi
sunt executate exclusiv de Brigada Antiteroristă - BAT a SRI, dar NUMAI după aprobarea
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (art. 12. din LEGEA nr.535 din 2004 privind privind
prevenirea şi combaterea terorismului) . 31

Potrivit site-ului Serviciului Român de Informații (SRI), în România este instituit un


nivel "precaut".

Începând cu anul 2004, România dispune de un Sistem Naţional de Alertă Teroristă


(SNAT) în scopul sprijinirii procesului de planificare activităţilor antiteroriste la nivel
naţional, precum şi al informării populaţiei în legătură cu nivelul ameninţării teroriste. 32

În cadrul SNAT, stările de ameninţare sunt identificate prin cinci niveluri de alertă
teroristă, evidenţiate distinct pe bază de culori:

31
https://www.politisti.ro/articole/politia/combaterea-terorismului-despre-terorism-antiterorism-
contraterorism-r37/

32
https://www.dcnews.ro/suedia-ridica-nivelul-de-alerta-terorista-ce-nivel-e-in-romania_490105.html
Reprezentarea nivelului de risc în fața atacurilor teroriste
sursa DC News https://www.dcnews.ro/suedia-ridica-nivelul-de-alerta-terorista-ce-nivel-e-in-
romania_490105.html