Facultatea de Medicină Dentară

Program de studii: Asistenţă Medicală Generală

2021-2022

ANEVRISMUL ARTERIAL INTRACRANIAN

Coordonator: Dana Mihai

Student:Oancea Andra Gabriela
Anul 4

1
Definitia bolii: Anevrismul reprezinta o dilatatie a lumenului arterial care contine sange, in
amestec cu cheaguri ,este o patologie extrem de gravă care se datorează unei malformaţii
vasculare.

Cauze.
Predispozitia pentru dezvoltarea unui anevrism poate fi mostenita sau se poate
dobandi prin ingrosarea arterelor (ateroscleroza), o data cu inaintarea in varsta. Unii factori
care pot inclina balanta spre dezvoltarea unui anevrism cerebral pot fi controlati, altii nu.
Urmatorii factori pot creste riscul dezvoltarii unui anevrism sau al ruperii lui:
- antecedentele heredocolaterale (prezenta bolii in antecedentele familiale) Persoanele cu
cazuri de anevrism cerebral in familie sunt de 2 ori mai mult supuse riscului de a avea un
anevrism fata de cei fara antecedente heredocolaterale.
- anevrismele in antecedentele patologice personale. Aproximativ 20% din pacientii care au
avut un anevrism in antecedente au risc de a dezvolta ulterior altele.
2
- sexul - Femeile sunt de 2 ori mai predispuse la dezvoltarea unui anevrism cerebral sau o
hemoragie subarahnoidiana fata de barbati.
- rasa - Afroamericanii sunt de 2 ori mai predispusi la anevrisme decat caucazienii.
- hipertensiunea arteriala - Riscul unei hemoragii cerebrale este mai mare la oamenii care au
hipertensiune arteriala.
- fumatul - Pe langa faptul ca este un factor important de risc pentru hipertensiunea arteriala,
fumatul creste riscul unei rupturi de anevrism:
In anumite condiţii de stres, de puseu de hipertensiune, de enervare, de discuţii în
contradictoriu, acest anevrism se poate rupe. Când sângele a erupt în creier, pacientul intră
în comă sau în stare de somnolenţă, cu partea opusă anevrismului în hemipareză cu
afectarea foarte gravă a funcţiilor organismului
Incidenta : - cele mai expuse persoane la producerea unui anevrism cerebral sunt cele
active, cele cu vârste cuprinse  între 35 şi 55 de ani.Îngrijorător este că, în ultima perioadă, a
crescut numărul cazurilor cu anevrism cerebral, pentru că a crescut şi starea de solicitare a
organismului. Şi mai îngrijorător este însă că medicii specialişti sunt nevoiţi să trateze tot
mai mulţi copii cu anevrism cerebral. Acest lucru se explică prin faptul că astăzi copiii se
uită mai mult la televizor, se expun foarte mult la soare, fac o serie de sporturi dure,
consumă băuturi energizante sau vorbesc ore întregi la telefon.
Clasificare
Anevrismele pot fi congenitale sau dobandite (traumatice si netraumatice). Anevrismul
apare de doua ori mai frecvent la barbati, fata de femei si este mai frecvent la persoanele
care prezinta defecte functionale ale fibrelor elastice care intra in structura peretelui arterial.
Rezistenta slaba a peretelui arterial asociata cu presiunea crescuta in anumite zone ale
sistemului circulator determina formarea anevrismelor.
Anevrismele dobandite sunt de obicei consecinta traumatismelor, prin traumatizarea
peretelui arterial si formarea unui traiect foarte ingust la nivelul peretilor moi. Hemoragia
rezultata in urma traumatismului vasului nu se poate exterioriza si se formeaza un hematom
langa peretele vasului. Aceste hematom se poate epiteliza si comunica cu artera, astfel
formandu-se un anevrism.
Anevrismul poate aparea prin disectia peretilor arterial sub presiunea torentului circulator,
pe vasele mari, purtand numele de anevrism disecant. Disectia este initiata la nivelul unor
fisuri endoteliale, pe o leziune preexistenta, de obicei ateroscleroza. Acest tip de anevrism
se complica frecvent cu ruptura, urmata de hemoragie. Exista si cazuri de dilatatii multiple
pe traiectul unei artere de la nivelul membrelor. Aceste dilatatii au forma de fus cu 2 orificii
care comunica cu lumenul arterial.
3
 Forma : - cele mai multe anevrisme care au forma de sac se prezinta ca o cavitate
situata in apropierea lumenului arterial cu care comunica printr-un orificiu.
Dimensiune : - poate avea diferite dimensiuni, in functie de diversi factori, dar in
general sunt proportionale cu marimea arterei din care se dezvolta. Pot fi intalnite anevrisme
de 2 - 3 centimetri pana la 10 - 1 5 centimetri in diametru. In interiorul anevrismelor se
gasesc cheaguri rosii, cheaguri albe si sange. Anevrismele au tendinta de crestere progresiva
si pot ingloba si structurile intalnite, cum ar fi vene, limfatice, nervi.
Semne şi Simptome
Majoritatea anevrismelor cerebrale nu prezinta simptome si se descopera, de obicei,
la examinarile pentru alte boli de care sufera pacientul. In unele cazuri, un anevrism
cerebral nerupt va da simptomatologie prin compresiunea zonelor vecine. In aceste situatii,
persoana poate prezenta migrene, tulburari de vedere, modificari ale limbajului si dureri
cervicale depinzand de zonele afectate ale creierului si de severitatea anevrismului. Daca
sunt prezente unele din simptomele de mai jos trebuie consultat un medic:
- cefaleea brusc instalata (dureri de cap bruste, uneori descrise ca niste bubuituri de trasnet,
dureri foarte diferite de alte dureri de cap obisnuite)
- durerile cervicale (dureri la nivelul cefei)
- sensibilitatea la lumina
- lesinul sau pierderea cunostintei
- crize epileptice.
Anevrismul cerebral se poate manifesta treptat printr-o simplă durere. Foarte multe
dintre persoanele cu anevrism cerebral au dureri asemenea migrenelor, însă acest lucru nu
înseamnă că toate migrenele sunt anevrisme. Anevrismul cerebral este o malformaţie
vasculară, cerebrală care generează fenomene ca dureri de cap în cască, scurte pierderi a
stării de conştienţă, scurte eclipse vizuale. Dacă malformaţia se fisurează, sângele se duce la
creier şi pentru că acesta este afectat de o cantitate mare de sânge toţi centrii nervoşi au de
suferit. De asemenea, sângele poate invada structurile cerebrale provocând o stare de
somnolenţă profundă până la comă.   
Investigatii medicale
În momentul în care se suspectează o hemoragie intracraniană, atunci bolnavul
trebuie să meargă la unitatea de primiri urgenţe unde i se va face o tomografie
computerizată.  Din acest moment medicii şi pacientul duc o luptă contratimp şi de aceea
primele măsuri trebuie luate în 24-48 de ore dacă se doreşte salvarea pacientului. Acest fapt
presupune un diagnostic corect, o echipă corespunzătoare, eficienţă de lucru , de

4
management şi de o soluţie finală.  Dacă anevrismul intracranian este o boală
neurochirurgicală, atunci următorul pas este realizarea unei angiografii.
Angiografia înseamnă injectarea tuturor vaselor care se află în partea cerebrală,
îndepărtarea parţiiosose pentru a se vedea  vasele cerebrale în care se constată imediat dacă
există o malformaţieşi dacă sângerarea corespunde malformaţiei.
Deoarece anevrismele cerebrale nerupte in marea majoritate a cazurilor nu prezinta
simptome, cele mai multe se descopera in timpul investigatiilor pentru alte boli.
Daca medicul ridica suspiciunea de anevrism cerebral, pacientul poate fi supus unor teste
precum:
- angiografia cu scanare CT (computer tomografie) - CTA. Este o metoda mai exacta de
evaluare a vaselor decat un CT simplu. CTA foloseste o combinatie intre tomografia
computerizata, tehnici speciale computerizate si injectarea de substanta de contrast care da
imaginea vaselordesange.
- angiograma cu rezonanta magnetica nucleara (MRA).Asemanatoare cu CTA, MRA
foloseste un camp magnetic si frecvente radio pentru a reprezenta vasele din organism. Ca
in CTA si la angiografia cerebrala, este folosita o substanta de contrast pentru a evidentia
mai bine vaseledesange.
- angiografia cerebrala. In timpul acestei investigatii cu raze X, se introduce un cateter in
arterele bratului sau in abdomen, care avanseaza pana in circulatia cerebrala. Se injecteaza o
substanta de contrast in arterele cerebrale, ca si in testele mai sus mentionate. Substanta de
contrast face mai usoaraevidentiereaoricareimodificari a circulatiei cerebrale, inclusiv a
anevrismelor cerebrale. Desi aceasta investigatie este mai invaziva si presupune mai multe
riscuri decat celelalte, este cea mai buna metoda de a localiza anevrismele cerebrale mai
mici de 5 mm. O tomografie computerizata in combinatie cu o punctie lombara poate pune
diagnosticul de anevrism vertebral rupt cu hemoragie subarahnoidiana.
Tratament
  Tratamentul anevrismului cerebral variază în funcţie de mărimea arterei dilatate,
vârsta pacientului, structura şi mărimea anevrismului, starea de sănătate generală a
bonavului. Fiecare caz este discutat de către o echipă de medici pentru a stabili ce metodă
de tratament i se potriveşte cel mai bine, intervenţia chirurgicală sau embolizarea. De
asemenea se utilizează ca şi metodă de tratament clamparea chirurgicală, adică
poziţionarea unei clame în jurul anevrismului pentru a reduce presiunea şi pentru a preveni
ruperea lui. Acest tip de intervenţie este foarte riscantă şi poate pune în pericol viaţa
pacientului. Tratamentul anevrismului cerebral trebuie aplicat cât mai urgent , atunci când

5
formaţiunile se dilată rapid. Neoprită la timp, dilatarea poate duce la ruperea arterei
cerebraleşi chiar la deces.
Medicul curant va stabili care sunt riscurile inainte de a lua cea mai buna decizie de
tratament. Factorii care vor determina tipul de tratament pe care-l va primi pacientul includ
varsta, marimea anevrismului, alti factori de risc aditionali si starea generala de sanatate.
Deoarece riscul ca un anevrism mic (mai mic de 10 mm) sa se rupa este scazut si interventia
chirurgicala pe creier este adesea riscanta, medicul va dori sa adopte o atitudine de
expectativa, sa monitorizeze starea pacientului. Oricum, daca anevrismul este mare sau este
simptomatic, daca este asociat cu dureri sau daca pacientul a mai avut anevrisme rupte in
antecedente, medicul poate recomanda interventia chirurgicala.
Urmatoarele tipuri de interventie chirurgicala pot trata anevrisme rupte si nerupte:
- microembolizarea. In aceasta procedura se introduce un tub prin artera cerebrala pana in
apropierea anevrismului. Bobine mici sunt eliberate in anevrism prin acest tub pentru a
scadea presiunea si astfel riscul de ruptura a acestuia. Aceasta procedura este mai putin
invaziva si se considera a fi mai sigura decatclamparea chirurgicala, desi e posibil sa fie mai
putin eficienta in prevenirea unei rupturi ulterioare. Aceasta interventie se face de preferabil
in spitale cu experienta in domeniu.
- clamparea chirurgicala. Consta in plasarea unei clame mici in jurul bazei anevrismului
pentru a-l izola de restul circulatiei. Prin acest procedeu se scade presiunea din anevrism si
este prevenita ruperea lui. Executarea unei astfel de operatii depinde de localizarea,
marimea anevrismului cerebral si de starea de sanatate a pacientului.
Unele anevrisme se dilata atat de tare, incat trebuie extirpate chirurgical si capetele lor
trebuie suturate. Astfel de cazuri apar foarte rar. Ocazional artera nu este destul de lunga
pentru a fi suturata si trebuie adaugat un segment din alta artera. Anevrismele sangerande
sunt foarte grave si, in multe situatii, duc la deces sau disfunctii cerebrale. Procedura in
astfel de cazuri include internarea in sectia de terapie intensiva pentru a scadeapresiunea
intracerebrala, pentru a mentinefunctia respiratorie si celelalte functii vitale ca presiunea
sanguina.

PLAN DE INGRIJIRE
Diagnostic obiective Ingrijiri
de ingrijire

6
Alterarea Mentinerea presiunii sangelui la Monitorizarea TA la fiecare ora pana la
perfuzarii valori constante stabilizare
tesutului nervos Imbunatatirea nivelului de Evitarea miscarilor prea bruste
datorita constienta Evaluarea pe scara Glasgow a comei
embolismului Reducerea cefaleei, greturilor, Evaluarea nivelului de constiinta, a marimii
vomei pupilei, miscareaextremitatilor
Pacientul sa aiba un grad cat mai
mare de independenta motorie

Respiratie Mentinereapermeabilitatii cailor Sprijinirea si evaluarea capacitatii de a respira

ineficienta respiratorii Respiratie artificiala sau asistata
datorita afectarii Mentinerea unor schimburi Monitorizarea respiratiei si activitatii cardiace
tesutului gazoase adecvate
cerebral Mentinerea unui clearence
adecvat a cailor respiratorii

Alterarea Mentinerea temperaturii in limite Verificarea temperaturiii din 4 in 4 ore

temperaturii normale Aplicarea de comprese reci, administrarea de
cutanate datorita Mentinerea activitatii metabolice antipiretice conform Rp
traumatismelor Mentinerea unui confort termic adecvat in
craniene sau incapere
infectiilor Prevenirea infectiilor
cerebrale Respectarea regulilor de asepsie

Alterarea in Refacerea starii de nutritie Aport caloric adecvat

starea de nutritie Mentinerea greutatii adecvate
datoriita Mentinerea raportului anabolism/catabolism
incapacitatii de Evaluarea functiilor vitale, a modului in care
a se alimenta sunt alterate nevoile pacientului
Aprecierea capacitatii pacientului de a se hrani
Administrarea de alimente lichide sau
semilichide la cei care nu pot mesteca
Alimentatie pe sonda la nevoie
Mentinereaconditiilor de igiena
Administrarea unor cantitati suficiente de lichide

7
Alterarea Cresterea gradului de oxigenare Mentinerea adecvata a eliminarilor urinare, de
oxigenarii a tesuturilor materii fecale
tesutului Prevenirea aparitieiescarelor,trombozei,
datorita afectarii pneumonii de decubit
functionarii Mobilizare activa si pasiva
maduvei spinarii Monitorizarea activitatii respiratorii cardio-
la un pacient cu vasculare
paralizie Mentinerea unei igiene riguroase
Folosirea unui pat adecvat
Schimbarea pozitiei bolnavului
Mentinereauneeigreutati adecvate
Administrarea medicatiei - anticoagulante

Incontinenta Mentinerea unei eliminari Limitarea ingestiei de lichide la o cantitate

urinara datorita adecvate optima
afectarii Prevenirea infectiilor tractului Igiene riguroasa
maduvei spinarii urinar Monitorizarea semnelor de infectie
Respectarea regulilor de asepsie
Reducerea Evitarea complicatiilor datorita Inceperea exercitiilor pasive, active cat mai
mobilitatii mobilizarii repede posibil
datorita afectarii Mentinerea unui confort adecvat Folosirea unui pat ergonomic
inervarii Igiene riguroasa
musculaturii Prevenirea pneumoniei de decubit, a escarelor

Reducerea Cresterea gradului de Ascultarea pacientului si sprijinirea sa morala

gradului de independenta a pacientului Incurajarea pacientului sa faca anumite activitati
independenta a accesibile lui
pacientului Sprijinirea descoperirii de hobyuri
Integrarea in societate
Sprijinirea morala a familiilor

Alterarea Mentinerea unei comunicari intre Folosirea unor fraze cat mai scurte
capacitatii de pacient si personalul medical, Stabilirea unui sistem simplu de coduri
comunicare apartinatori Folosirea limbajului non-verbal pentru a
verbala Stabilirea unei noi modalitati de comunica
comunicare Acordarea unui timp suficient pentru raspunsul
pacientului
Folosirea unui ton normal
Folosirea radioului, casetofonului pentru a evita
singuratatea

8
incapacitatea de Cresterea gradului de Modificarea periodica a pozitiei pacientului in
a se deplasa independenta a pacientului pat
datorita Mentinerea capului in cea mai inaltapozitie pe
tetraparaliziei care i-o permite starea de sanatate si care sa-i
permitadesfasurarea unor activitati – ex –cititul
Identificarea si prevenirea posibilelor
complicatii: atelectazie, constipatie, trmboza
venoasa, depresie, staza gastrica, atrofie
musculara, osteoporoza
Indemnul la miscari repetate
Contributia familiei la mobilizare cel putin de
doua ori pe zi a partilor pe care pacientul nu le
poate mobiliza singur
Asigurarea confortului necesar
Asigurarea intimitatii
Acordarea de ingrijiri de inalta performanta