Anevrismul vascular cerebral

CE ESTE ANEVRISMUL VASCULAR CEREBRAL

Anevrismul se refera la o dilatatie anormala la nivelul unui vas de sange. In cazul celui cerebral,
acesta se regaseste la nivelul arterelor cerebrale. Din punctul de vedere al integritatii tesutului,
acesta se imparte in nerupt (care apare in cele mai multe cazuri) si rupt (care este o urgenta
chirurgicala majora).

CUM SE PRODUCE ANEVRISMUL CEREBRAL

-mecanismul prin care se produce un anevrism cerebral este in stransa legatura cu integritatea
peretelui vasului de sange respectiv; daca peretele vascular prezinta o discontinuitate, acest fapt
poate duce la o slabiciunea tesutului peretelui vascular
Structura unui vas cerebral:
-tunica interna-elastica (cea care este in contact direct cu sangele)
-tunica medie-musculara (stratul mijlociu, ce asigura contractilitatea vasului)
-tunica externa(stratul extern, protector)
CAUZE
O cauza exacta nu a putut fi identificata, dar in schimb exista mai multi factori de risc
FACTORI DE RISC
-varsta inaintata
-istoric familial (cauze genetice)
-hipertensiune
-consum excesiv de alcool
-fumatul
-consumul de droguri
Pe langa factori de risc exista si o serie de boli care pot duce la aparitia anevrismului cerebral:
-sindromul Marfan: afectiune genetica a tesutului conjunctiv
-sintromul Ehlers-Danlos: afectiune genetica a testului conjunctiv
(scade rezistenta peretilor vasculari)
-boala polichistica renala: genetica
-coarctatia de aorta: o ingustare a aortei care nu permite trecerea sangelui
-lupusul: boala autoimuna multisistemica(afceteaza mai multe organe si siteme- pielea, rinichii,
inima, articulatiile,vasele de snage)
-infectii bacteriene

SIMPTOME

In general, un anevrism nerupt nu produce simptome, astfel ca poate fi descoperit intamplator, in

cadrul unei investigatii imagistice. In alte cazuri, acesta poate da manifestari clinice nespecifice.
Tabloul clinic cel mai dramatic, totusi, ramane cel al anevrismului rupt. Trebuie, in orice caz,
recunoscute ambele tipuri de simptome, astfel incat o descoperire timpurie a unui anevrism nerupt
poate ajuta la prevenirea aparitiei complicatiilor in viitor.
Anevrismul nerupt
Simptomele care pot fi intalnite in cazul unui anevrism cerebral vascular nerupt sunt:

• Durerile de cap;
• Pierderea echilibrului;
• Paresteziile resimtite pe jumatate de fata;
• Tulburari ale memoriei de scurta durata;
• Tulburari de vedere (pierderea vederii, vedere dubla);
• Pupile dilatate;
• Dureri resimtite in spatele ochilor.

Poate fi descoperit intamplator.

Anevrismul rupt
Simptomele din cadrul anevrismului rupt sunt mult mai rasunatoare si, astfel, ridica un semnal de
alarma. Printre ele intalnim:

• Dureri de cap severe (primul simptom resimtit);

• Greata si varsaturi;
• Stare generala de rau;
• Tulburari neurologice (pareze, paralizii) focale;
• Semne de iritatie meningeala;
• Rigiditate a gatului;
• Tulburari de vedere (inclusiv sensibilitate la lumina);
• Stare de confuzie;
• Pierderea cunostintei;
• Crize convulsive;
• Tulburari cardiovasculare si respiratorii.

DIAGNOSTIC

Pentru ca, de cele mai multe ori, anevrismul nerupt nu prezinta simptome, acesta poate fi depistat
intamplator, in cadrul unui test paraclinic pentru o alta afectiune. Astfel, se vor lua masurile
terapeutice si se va incerca prevenirea ruperii lui. Totusi, in cazul in care anevrismul a fost deja rupt,
exista teste imagistice prin care se poate identifica locul in care s-a intamplat, precum și gradul de
sangerare.

Pe langa un istoric al pacientului si un examen fizic riguros, pot fi recomandate următoarele

investigații suplimentare:

• CT (computer tomograf) - reprezinta un aparat care foloseste raze X, cu o precizie mai mare
decat a radiografiei. Acesta ofera imagini cu secțiuni de la nivelul cutiei craniene, astfel ca se
poate depista existența unei sangerari.
• RMN (rezonanta magnetica nucleara) - este o investigatie neiradianta, cu un grad mare de
acuratețe. Este utila in special in cazul anevrismelor nerupte.
• Punctie lombara - este o investigatie prin care se recolteaza lichid cerebrospinal de la nivelul
coloanei lombare, cu scopul de a identifica urme de sangerare in compozitia lui.
• Angiografie - reprezinta o metoda prin care se pot explora vasele cerebrale. Un cateter se
insereaza, de obicei, prin artera femurala si ajunge pana la nivelul vaselor unde ar putea
exista un anevrism. Acest lucru este posibil prin injectarea unei substante de contrast si
urmarirea radiografica a vaselor.
TRATAMENT
Tratamentul de electie, in cazul anevrismului cerebral, este cel chirurgical, indiferent daca acesta a
fost deja rupt sau prezinta risc de rupere. In cazul in care riscul de rupere nu este unul mare, trebuie
puse in balanta beneficiul interventiei si posibilele complicatii pe care aceasta le poate aduce.

Riscul de rupere al unui anevrism se calculeaza in functie de cativa parametri:

• Varsta - o varsta inaintata vine cu un risc mai mare;

• Genetic Istoricul familial de anevrism vascular cerebral;
• Localizarea anevrismului - vasele de calibru mai mare sunt mai susceptibile la rupere;
• Dimensiunile anevrismului;
• Alte probleme de sanatate.

Odata ce s-a stabilit gradul de risc si s-a decis optarea pentru interventia chirurgicala, exista doua
metode principale care sunt folosite de catre neurochirurgi:

• Cliparea (clipping) - in timpul interventiei, se cauta artera la nivelul careia se afla anevrismul
si se pune un clip metalic la baza acestuia, pentru a opri trecerea sangelui la acel nivel;
• Ocluzia endovasculara - reprezinta o procedura mai putin invaziva decat cliparea, astfel ca se
foloseste un tub inserat prin artera femurala, care este impins prin sistemul vascular pana la
nivelul anevrismului, cu scopul de a bloca circulatia sangelui la acel nivel.

Ambele interventii sunt realizate sub anestezie generala. Optarea pentru o interventie in favoarea
celeilalte este stabilita in urma evaluarii parametrilor de risc.

In plus fata de tratamentul chirurgical, exista si optiuni terapeutice simptomatice:

• Antialgice - impotriva durerii;

• Blocanti ai canalelor de calciu - impotriva vasospasmului;
• Vasopresoare - previn scaderea cantitatii de sange care iriga tesuturile prin cresterea
presiunii arteriale;
• Anticonvulsivante.