Anevrismele cerebrale

Definitie

Anevrismele cerebrale reprezinta dilatatii anormale ale arterelor cerebrale, de regula saculare, insa pot fi si
fusiforme. Un anevrism cerebral are se poate rupe, ducand la o sangerare in creier si cel mai frecvent, in jurul sau
(subarahnoidiana – arahnoida fiind o membrana fina ce inconjoara vasele cerebrale si creierul, parte a meningelui
cerebral). Un anevrism rupt este o Frecvent, anevrisme nu se rup la momentul diagnosticului, ele fiind descoperite
cu ocazia unor investigatii pentru alte probleme de sanatate. In aceste cazuri, frecvent este necesar un tratament,
pentru a evita o ruptura viitoare, ce poate fi amenintatoare de viata.

Semne si simptome

Anevrisme rupte:

O cefalee brusca, intensa, „cea mai importanta din viata”, este cel mai frecvent simptom al unui anevrism rupt.

 cefalee extrema
 greata si varsaturi
 semne meningeale – gat rigid, sensibilitate la lumina, etc
 tulburari de vedere, vedere dubla
 creize epileptice (rar)
 paralizie de nerv III (inchiderea unei pleoape)
 pierderea constientei
 confuzie, etc

Anevrisme nerupte

Frecvent nu produc simtome sau semne. Exista unele anevrisme, de obicei mari, care pot produce simptome prin
efectul de „masa” pe care il exercita pe structurile din jur (presiune):

 durere
 deficit de nerv III – pupila dilatata si/sau caderea unei pleoape
 tulburari de vedere, vedere dubla
 tulburari motorii si/sau senzitive la niveluk unei jumatati a fetei, etc.

O durere de cap considerata „cea mai mare din viata”, care se instaleaza brusc, trebuie sa va determine sa va
prezentati de urgenta la spital.

Cauze

Cauzele pot tine de structura peretilor arteriali (de obicei se dezvolta la nivelul difurcatiilor arteriale, de cele mai
multe ori la baza creierului). Cauza determinata exacta a acestor slabiciuni ale peretelui vascular nu este bine
inteleasa. Exista, intr-un mic procent, si o determinare genetica, cauze traumatice sau cauze infectioase, de obicei
micotice.

Factori de risc

Anevrismele sunt mai frecvente la adulti decat la copii si mai frecvente la femei decat la barbati. Enumeram mai jos
o parte din factorii de risc presupusi a avea o implicarea in aparitia anevrismelor

 varsta inaintata
 fumatul
  hipertensiunea arteriala
 arterioscleroza
 abuzul de droguri (cocaina)
 traumatismele craniene
 alcoolismul
 micoze sistemice etc.

Cauze mostenite

 boli de colagen – Ex Ehlers Danlos

 boala rinichilor policistici
 coarctatia de aorta
 malformatii arterio-venoase cerebrale
 istoric familial de anevrisme (frate, sora, tata, mama)

Complicatii

Cand un anevrism cerebral se rupe si pacientul supravietuieste, sangerarea dureaza de obicei secunde sau minute.
Apar leziuni ale structurilor nervoase si uneori vasculare inconsuratoare. De asemenea poate aparea o crestere a
presiunii intracraniene. Daca presiunea creste prea mult, alimentarea cu sange a tesutului cerebral devine
insuficienta, iar creierul hipofunctional sau nefunctional, fapt ce duce la instalarea comei (pierdere a constientei),
sau chiar la deces. Cele mai frecvente complicatii dupa ruperea unui anevrism sunt reprezentate de:

 deces
 resangerare – risc maxim (aprximativ 6%) in primele 24 de ore de la sangererea initiala, apoi cate
1-2 la suta urmatoarele 20 de zile.
 Vasospasmul – dupa o ruptura anevrismala poate apare strictura vaselor cerebrale, care poate fi
atat de importanta incat fluxul sangvin destinat creierului sa fie insuficient, fapt ce poate duce la
moartea tesutului cerebral. Riscul de vasospasm sete maxim intre zilele 4 si 20 postsangerare
initiala.
 Hidrocefalia – sangele extravazat poate obtrua caile de drenaj si rezorbtie a LCR-ului , fapt ce
poate duce la acumularea acestuia in exces si cresterea presiunii intracraniene, ceea ce defineste
hidrocefalia. Hidrocefalia poate duce la coma, si netratata, la deces.
 Hiponatremia – din cauza alterarii functionarii hipotalamusui, poate duce la edem cerebral si in
cazuri extreme la deces.

Pregatiti-va de o consultatie

Frecvent, anevrismele sunt detectate dupa ce se rup, fiind obligat astfel sa va prezentati in urgenta la spita. In cazul
in care ati fost diagnosticat cu un anevrism cerebral care nu s-a rupt, va trebui sa consultati un neurochirurg.

Pregatiti o lista de intrebari care sa va ajute sa profitati la maximul de timpul pe care il petreceti in consultatie cu
doctorul dumneavoastra. Pentru un anevrism cerebral nerupt, cateva intrebari pe care puteti sa le formulati, includ:

 Care este marimea si localizarea anevrismului si ce impact au ele asupra riscului de sangerare?
 Informatiile obtinute imagistic (angiografie, angioRM, angioCT) sunt importante in stabilirea
riscului de sangerare?
 Ce tratament recomandati la acest moment?
 Daca nu tratam anevrismul , cat de des trebuie sa vin la control si ce teste trebuie sa fac?
 Ce pot face pentru a scadea riscul de rupere a anevrismului?

Nu ezitati sa adresati orice alte intrebari.

Diagnostic
Daca va prezentati in urgenta, testele uzuale sunt reprezentate de :

CT cranio-cerebral: rapid, identifica sangerarea cu mare sesibilitate si specificitate, iar daca se adauga si contrast, se
poate realiza un AngioCT, care pune diagnosticul de anevrism cerebral.

Teste ale lichidului cefalo-rahidian –prin punctie la nivelul coloanei vertebrale lombare - se identifica sangerarea si
cat de veche este, se elimina o meningita infectioasa. Este indicata cand CT)ul identifica un anevrism, dar nu
evidentiaza o hemoragie.

IRM cranio-cerebral – poate evalua sangerarea, anatomia vasculara, leziunile cerebrale produse de sangerare, leziuni
ischemice, hidrocefalia, etc.

Angiografia cu substractie digitala – implica plasarea unui tub flexibil la nivelul coapsei, prin intermediul caruia se
injecteaza substanta de contrast in arterele cranio-cerebrale , realizandu-se astfel imagini detaliate ale arborelui
vascular cranio-cerebral.

Screening-ul pentru anevrisme cerebrale

Screening-ul reprezinta evaluarea populatiei asimptomatice, in vederea detectarii unui potential anevrism.

Nu este indicat screening-ul in populatia generala. Daca exista mai mult de un membru al familiei care a pezentat
sangerari din anevrisme cerebrale, sau o boala congenitala ce creste riscul aparitiei anevrismelor cerebrale
(colagenoze, rinichi polichistici, etc), atunci este necesara realizarea unui screening.

Tratamente

Clipping-ul chirurgical – pe cale chirurgicala, utilizand tehnici microchirurgicale, ce pot fi minim invazive, se
exclude din circulatie anevrismul prin aplicarea unuia sau mai multor clipuri la nivelul coletului anevrismal

Coiling-ul endovascular – pe cale endovasculara, de obicei prin plica coapsei, se introduc tuburi prin care se
introduc coil-uri(bucle de sarma special construite), care ocluzeaza anevrismul, excluzandu-l din circulatie

Ambele tipuri de tratament au riscuri, in special cel de sangerare in creier si ischemie (pierderea fluxului de sange ce
duce la moartea unor zone din creier). Tratamentul endovascular este mai putin invaziv si poate fi initial mai sigur,
dar el are, de asemenea, un sisc mai mare de resangerare in timp si poate necesita proceduri suplimentare.

Neurochirurgul dumneavoasra va va face recomandarea spre unul din cele doua tratamente posibile, in functie de
varsta, localizare, forma anevrismului, bolile asociate, optiunea dumneavoastra, etc.

Alte tratamente

 antialgice
 blocantii de canal de calciu – scad riscul de vasospasm grav
 antiepileptice – la pacientii ce prezinta crize epileptice
 interventii de vasodilatatie intraarteriala – mecanice sau medicamentoasa pe cale endovasculara
(necesare la pacientii care prezinta vasospasm rezistent la tratament medical – terapie triplu H)
 drenaje ventriculare externe, urmate, la nevoie, de drenaje interne (ventriculo-peritoneale,
pleurale, cardiace, etc) – vezi hidrocefalia
 recuperare medicala – in caz de deficite neurologice, pacientii necesita programe de recuperare
medicala (kinetoterapie, logopedie, psiholog, etc)

Tratarea anevrismelor nerupte:

Clipping-ul chirurgical.
Coiling-ul endovascular.

In ulele cazuri, riscul interventiei poate depasi beneficiul oferit de ea. Neurochirurgul va poate ajuta in a lua decizia
informat.

Pentru a lua decizia, sunt luati in considerare factori cum ar fi:

 marime, localizarea
 varsta dumneavoastra
 starea dumneavoastra de sanatate
 istoria familiala
 boli congenitale ce pot duce la cresterea riscului de sangerare

Controlul tensiunii arteriale pare ca este important, ca si renuntarea la fumat.Fumatul s-a dovedit a fi un factor de
risc in aparitia, cresterea si ruptura anevrismelor .

Cum va modificati stilul de viata, daca sunteti diagnosticat cu un anevrism cerebral nerupt?

 nu fumati si nu utilizati droguri

 mancati sanatos si faceti exercitii fizice moderate zilnic (controlul tensiunii arteriale)
 limitati consumul de cafeina, deoarece poate duce la cresterea tranzitorie a tensiunii arteriale, ce
poate precipita rupura anevrismala
 evitati sa ridicati greutati sau sa faceti alte eforturi ce implica oprirea respiratiei in inspir pentru
lungi perioade de timp, deoarece puteti precipita ruperea anevrismelor.