AVC ISCHEMIC

- PROIECT -
 CUPRINS

1. Definiţie ………………………………………………………………… 2
2. Etiologie ………………………………………………………………… 3
3. Simptomatologie ……………………………………………………….. 4
4. Diagnostic pozitiv ……………………………………………………… 4
5. Evoluţie …………………………………………………………………. 5
6. Tratamentul AVC ……………………………………………………… 6
7. Plan de îngrijire ………………………………………………………… 8
8. Concluzii ………………………………………………………………… 11
9. Bibliografie …………………………………………………………….. 13

1
1. Definiţie

AVC ischemic este cea mai frecventă afecţiune neurologică cu caracter de urgenţă şi
este definit ca un deficit neurologic apărut brusc din cauza din cauza unei hemoragii sau
ischemii nevraxiale centrale.
AVC ischemic (după cum îi spune si numele: ischemie = diminuare a circulaţiei
sangvine într-o anumita regiune a corpului) este un tip de accident vascular cerebral, care
apare atunci când un vas sangvin din creier care transportă oxigen şi substanţe nutritive,
este blocat de un cheag de sânge. Astfel, porţiunea din creier care ar fi trebuit să primească
sângele transportat de artera blocată, rămâne neoxigenată şi fără hrană, iar in foarte scurt timp
(câteva minute) începe să moara.
85-90% dintre AVC sunt de tip ischemic, în principal din cauza aterosclerozei si ale
complicaţiilor ei.
O forma de AVC ischemic este atacul ischemic tranzitor (AIT, sau “mini-AVC”). Apare
din cauza întreruperii de scurtă durată a fluxului sangvin către o porţiune a creierului.
Se caracterizează prin faptul că prezintă aceleaşi semne şi simptome ca un AVC, dar
durează puţin timp (secunde, minute) şi dispare, de regula, în mai puţin de 24 de ore.
De obicei, AIT nu determină invaliditate permanentă, din cauza că nu produce leziuni
cerebrale ireversibile (ischemia având o durată scurtă).
AVC ischemic apare la 80-90% dintre bolnavi fără semne premonitorii, pe când doar
10-20% dintre AVC sunt precedate de unul sau mai multe episoade de AIT. Deci, cine a
suferit un AIT nu înseamnă neapărat ca va face şi un AVC, dar AIT este un factor de
risc pentru AVC. Astfel, persoana în cauză trebuie să se prezinte la medic, pentru a se lua
măsurile necesare şi a fi atent supravegheat, ca să nu se ajungă la un AVC.

Există două moduri prin care se produce:

- prin blocarea unei artere de către un cheag de sânge (accident vascular cerebral
ischemic);
- prin ruptura vasului de sânge (accident vascular cerebral hemoragic).
O parte din celulele nervoase din creier încetează să mai funcţioneze datorită lipsei de
oxigen şi nutrienţi. Dacă intervenţia medicală nu este promptă, efectele pot fi fatale.

2
2. Etiologie
AVC constituie, prin incidenţă şi gravitate, o problemă deosebită de sănătate şi
reprezintă peste 30% din cauzele de deces. Din totalul bolnavilor care au suferit un AVC, se
apreciază ca:47% mor în prima lună; 53% supravieţuiesc, din care: 10% imobilizaţi la pat,
40 -50% dependenţi total, 30-40% cu deficienţe moderate, 10% internaţi în spitale de bolnavi
cronici.
Cauze:
1. Ateroscleroza cerebrovasculară
- boală focală a intimei arterelor medii şi mari
- debutează în copilărie şi progresează în adolescenţă şi la adultul tânăr
- în stadiile tardive ale evoluţiei plăcii de aterom apar complicaţii (tromboza şi
calcificările plăcii)
- se dezvoltă la nivelul bifurcaţiei carotidei
- 75% din AVCi este în teritoriul carotidian
- pacienţii cu AIT au un risc de 3 ori mai mare de apariţie a infarctului cerebral decât
cei fără AIT.
2. Embolismul cardiac
a. Boli cardiace congenitale
b. Afecţiuni valvulare cardiace (Cauze: reumatice, inflamatorii, infecţioase,
traumatice, degenerative, congenitale).
c. Endocardita infecţioasă (este o complicaţie a bolii cardiace, reumatice sau
congenitale).
d. Endocardita trombotică nebacteriană (apare în faza terminală a
pacienţilor cu carcinoame de colon, pancreas, plămân).
e. Fibrilaţie atrială cronică, nevalvulară (apare la persoanele cu
hipertiroidism, pericardită, după consum de alcool).
f. Sindromul „bradicardie-tahicardie” (produce embolism sistemic).
g. Infarctul miocardic

Factori de risc:
1. Vârsta: riscul se dublează cu fiecare decadă peste 55 ani
2. Sexul: - bărbaţii au o frecvenţă mai mare de AVC decât femeile, până la vârsta de 75
de ani
3. Ereditatea

3
 4. Hipertensiunea arterială.
5. Diabetul zaharat.
6. Hipercolesterolemia şi obezitatea.
7. Fumatul.
8. Consumul de alcool.
9. Contraceptivele orale.
10. Lehuzia.
11. Temperatura scăzută
12. Sforăitul

3. Simptomatologie

Debutul accidentelor vasculare cerebrale ischemice frecvent survine noaptea în timpul

somnului, pacientul trezindu-se deja cu deficitul constituit. Pacientul nu acuză durere, cefalee,
iar simptomatologia depinde mult de vasul care a fost ocluzat.
Cele mai frecvente simptome ale accidentului vascular cerebral ischemic sunt:
 Slăbiciunea musculară într-o jumătate a corpului (hemiplegia sau hemipareză). În
leziunile emisferei drepte hemiplegia este pe stânga, iar în leziunile emisferei
stângi hemiplegia se observă pe dreapta.
 Dereglările de sensibilitate, care au aceeaşi distribuţie ca şi deficitul motor
 Tulburările de vorbire - afazia. Afazia poate fi senzorială, motorie sau mixtă.
 Tulburările de vedere.
 Parestezii, dereglarea schemei corporale, mai rar dereglări de comportament şi de
conştiinţă până la comă.

4. Diagnostic pozitiv
- Diagnosticul accidentelor vasculare cerebrale se face în baza tabloului clinic şi
investigaţiilor imagistice, pe primul loc fiind tomografia computerizată şi rezonanţa
magnetică nucleară. Cu toate ca RMN se consideră a fi o metodă mai performantă,
tomografia computerizată rămâne a fi o metodă rapidă de diferenţiere dintre un
accident cerebral hemoragic şi unul ischemic prin evidenţierea colecţiilor hemoragice
puse în evidenţă la TC chiar din primele minute de la debut. La rândul său RMN este
metoda de elecţie de vizualizare a accidentelor vasculare cerebrale ischemice,

4
 modificările ischemice observându-se deja după prima oră de la instalarea
simptomelor.

5. Evoluţie
Atacurile ischemice cerebrale pot lua diferite aspecte, în raport cu modul de instalare şi
evoluţie, dintre acestea o mare importanţă acordându-se formei de atac ischemic tranzitoriu
(AIT), denumit şi insuficienţă circulatorie cerebrală tranzitorie.
Acesta se defineşte ca o reducere acută şi focalizată a debitului sanguin cerebral cu
pierderea tranzitorie a unor funcţii cerebrale.
Caracteristic este faptul că fenomenele neurologice care sunt realizate prin această
tulburare circulatorie sunt de scurtă durată, de la câteva minute la câteva ore (cel mult 24
ore) cu dispariţia completă a fenomenelor neurologice. Important este însă de ştiut că
simptomele se mai pot repeta în acelaşi teritoriu sau în alte teritorii arteriale cu acelaşi
caracter tranzitoriu şi este important de subliniat, de asemenea, că, în afara acestei
caracteristici de repetitivitate, AIT constituie clopoţelul de alarmă pentru instalarea unui
accident vascular cerebral major, de obicei tot ischemic.

5
6. Tratamentul AVC ischemic
Bolnavii cu accidente vasculare cerebrale ischemice grave, cu deficite neurologice mari
şi stare de comă, vor fi consideraţi ca mari urgenţe si internaţi în servicii de terapie intensivă.
Imediat după debutul atacului vascular tensiunea arterială va fi scăzută lent cu ajutorul
hipotensoarelor şi diureticelor. Apoi tensiunea arterială se va menţine în zone de securitate -
160-180 mmHg maxima, 80-100 mmHg minimă, atât în cursul tratamentului spitalicesc cât şi
la domiciliu.
S-a remarcat o scădere a frecvenţei noilor atacuri cerebrale la cazurile de accidente
vasculare ischemice dacă tensiunea diastolică va fi menţinută sub 100mmHg.
Tratamentul anticoagulant
Se consideră că un tratament anticoagulant bine condus sub un control riguros al testelor
de coagulare, poate opri evoluţia unui astfel de atac spre un infarct cerebral.
- Atacurile ischemice tranzitorii (ATI) beneficiază de tratament anticoagulant. Acest
tratament are în vedere, în primul rând, profilaxia altor atacuri ischemice. Unele complicaţii
hemoragice au determinat pe unii autori să fie mai rezervaţi faţă de tratamentul anticoagulant
şi să prefere tratamentul cu inhibitori ai agregării plachetare.
Tratamentul anticoagulant este contraindicat la toate cazurile cu infarcte cerebrale mari,
indiferent de natura lor (trombotică sau embolică) cât şi la toate cazurile cu hipertensiune
arterială (180-100 mmHg).
Tratamentul edemului cerebral constituie un deziderat de primă importanţă, ştiut fiind
că, prin leziunile secundare pe care le poate determina în trunchiul cerebral, edemul cerebral
pune serios în pericol viaţa bolnavului.
Se poate realiza prin :
- soluţii hipertonice
- diureticele – de tipul furosemidului – reuşesc să reducă edemul cerebral
Ameliorarea circulaţiei cerebrale se poate obţine prin activarea circulaţiei colaterale,
favorizarea microcirculaţiei şi scăderea presiunii craniene.
La toti pacienţii cu AVC, în special cu stare critică:
1. Ventilatie eficientă, eventual adm O2.
2. Controlul funcţiilor cardiace (ex. aritmii, ischemie).
3. Controlul TA.
4. Controlul echilibrului glicemic.
5. Controlul echilibrului hidroelectrolitic.
6. Controlul febrei, hiperpirexiei.
7. Prevenirea si tratarea complicaţiilor severe (tulb. deglutiţie, pneumonie aspiraţie, etc.)
6
 STUDIU DE CAZ

Nume: Groza
Prenume: Elisabeta
Sex: feminin
Naţionalitatea: româna
Data naşterii: 30.07.1932
Data internării: 10.10.2012
Data externării: 17.10.2012
Motivul internării: la internare, bolnava prezintă slăbiciune musculară în jumătatea stângă a
corpului, deficit motor, tulburări de vorbire, de vedere.
Antecedente heredo – colaterale: mama cu HTA.
Antecedente personale (fiziologie si patologie): în decursul ultimilor 6 ani, pacienta a avut
două preinfarcturi.
Condiţii de viaţă : bune
Examen fizic: înălţime: 1,60 m, greutate 50 kg
Aparat respirator: normal funcţionabil.
Pacienta este parţial nevăzătoare.
Bolnava se internează la urgenţă la Spitalul Municipal Beiuş, pe data de 10.10.2012
ora 13:12. Este însoţită de către nepoată. Este pensionară. Pacienta prezintă deficit motor la
nivelul membrului inferior stâng, deficit al membrului superior stâng, acestea instalându-se
brusc. De asemenea prezintă tulburări de vorbire, insomnie şi stare depresivă. În camera de
gardă pacienta este puţin confuză şi foarte slăbită.

7
 7. PLAN DE ÎNGRIJIRE

Nr. Nevoia Diagnostic de Îngrijire

Obiective Evaluare
crt. fundamentală nursing Proprie Delegată
0 1 2 3 4 5 6
1. Nevoia de a se - mobiolitate - diminuarea durerii; -educarea pacientei cu privire - asistenta - la 3 săptămâni
limitată a membrelor - antrenarea la poziţiile corespunzătoare medicală va pacienta reuşeşte să
mişca şi a avea o superioare şi aptitudinilor pentru în pat, în şezut, ortostatism; mobiliza pasiv se mobilizeze mai
bună postură inferioare stângi mers, mobilitate; - exerciţii zilnice uşoare de pacienta numai la uşor, durerea s-a
datorită -creşterea forţei mers; indicaţia diminuat conside-
hemiparezei; musculare a - însoţirea pacientei la medicului şi dacă rabil. La externare,
- deplasare dificilă membrelor serviciul de recuperare fizică starea acesteia îistarea pacientei este
cu cârje, mers cu superioare şi şi continuarea programului la permite; mult îmbunătăţită,
paşi mici, nesigur. inferioare; salon în limita posibilităţilor; - monitorizarea mişcările sunt mai
- creşterea mobilităţii - evitarea ortostatismului permanentă a TA libere, poziţia în pat
articulare la nivelul prelugit şi a efortului fizic şi a pulsului; şi şezând este cea
membrelor susţinut; - administrarea corectă, starea de
superioare şi - suplineşte pacienta în medicaţiei sănătate generală
inferioare. satisfacerea nevoilor sale. îmbunătăţită.
2. Nevoia de a - Comunicare - creşterea respectului - educarea pacientei în - însoţirea - la 3 săpt. capa-
8

ineficace din cauza de sine; exprimarea sentimentelor şi pacientei la citatea de comuni-

comunica cu dificultăţii de a - reeducarea trăirilor prin posibilităţile pe şedinţele de care s-a îmbunătă-
semenii vorbi, manifestată limbajului folosind care le are; recuperare; ţit, dar minimal,
prin afazie, surdi- metode ajutătoare de - explicarea importanţei - urmărirea numai pentru
tate şi tulburări exprimare; limbajului corporal şi a permanentă a anumite situaţii. La
confuzionale. - asigurarea gesturilor în satisfacerea unor stării pacientei; externare pacienta
suportului moral şi trebuinţe; - consemnarea poate să-şi exprime
stabilirea unei - sensibilizarea membrilor modificărilor anumite trăiri şi
legături cu familia. familiei referitor la sit. pac. comportamentale. stabileşte o comuni-
care bună cu
familia.

8
 0 1 2 3 4 5 6
3. Nevoia de a se - Aspectul Creşterea Evaluarea posibilităţilor pacientei - - la 3 săptămâni
dezordonat, interesului pentru de a executa singură activităţile de pacienta cunoaşte
îmbrăca şi
dezinteresul faţă a se îmbrăca îmbrăcat/dezbrăcat. ordinea hainelor, i-a
dezbrăca de ţinuta coprespunzător Aşezarea hainelor în ordine la crescut interesul
vestimentară, timpului, a îndemâna pacientei, astfel încât să pentru modul de a se
dificultate în a se ritmului zi/noapte. uşureze alegerea lor. îmbrăca;
îmbrăca/dezbrăca, Creşterea Alegerea împreună cu pacienta a - la externare,
toate datorate abilităţilor de a se îmbrăcăminţii adecvate. pacienta este
confuziei, stării îmbrăca/dezbrăca. Educarea pacientei despre cum să capcabilă să-şi
depresive şi a Învăţarea ordinii se poată îmbrăca/dezbrăca, încălţa aleagă hainele cu
mobilităţii reduse. de îmbrăcare. mai uşor şi oferirea ajutorului ajutor minim, dar
unde nu poate singură. necesită încă ajutor
la îmbrăcarea/
9

dezbrăcarea unor
piese vestimentare.
4. Nevoia de a a fi Aspectul Cunoaşterea Asistenta: Participarea la La 3 săptămâni
dezordonat şi importanţei - intervenţiile executate pe tot anumite pacienta reuşeşte
curat, îngrijit şi neîngrijit dat de regulilor de igienă parcursul internării au folosit activităţi cu să-şi facă toaleta
a proteja posibilitatea de precum şi tocmai la acest lucru; caracter personală.
autoîngrijire şi aplicarea lor. - a ajutat pacienta printr-o educativ. La externare este
tegumentele şi perturbarea comunicare permanentă să se conştientă de
mucoasele imaginii de sine. adapteze la noua situaţie, importanţa igienei şi
convingând-o că este tranzitorie; o efectuează cu
- explică pacientei necesitatea regularitate.
menţinerii unei vieţi ordonate;
- explică pacientei ca voinţa ei e
foarte importantă pentru a depăşi
aceasta fază grea.

9
 0 1 2 3 4 5 6
5. Nevoia de a dormi Indispoziţia, Reducerea stării - asigurarea unor condiţii - administrarea - la 3 săptămâni
anxietatea, depresive. optime de dormit, linişte; medicaţiei pacienta reuşeşte să
şi de a se odihni
incapacitatea de a se Învăţarea mijloacelor - supravegherea somnului şi prescrise de aibă un somn
exprima verbal, de favorizare a ajutarea pacientei săs e medic; neîntrerupt noaptea
starea depresivă. somnlui. relaxeze şi să adoarmă - urmărirea şi de 5 ore, dar încă
Relaxarea generală a înapoi; consemnarea nu reuşeşte să
organismului. - evitarea factorilor care pot fazelor somnului. adoarmă până
Pacienta să aibă un perturba somnul. târziu pentru că mai
somn cantitativ şi doarme ziua.
calitativ La externare nevoia
corespunzător. este satisfăcută într-
o mare măsură,
pacienta nu mai
acuză acea stare de
oboseală.
6. Nevoia de a evita Stare de confuzie, Reeducarea Comunicarea adecvată, cu Se respectă La 3 săptămâni
tulburări în capacităţilor de expresii clare, cu repetarea indicaţia de pacienta şi-a
pericolele orientarea pacientei orientare temporo- întrebărilor, se precizează participare la îmbunătăţit
10

cu consecinţe asupra spaţială. data, locul şi ora de fiecare activităţi de capacitatea de

stării generale de Îmbunătăţirea dată. terapie orientare, dar numai
sănătate. capacităţilor de Însoţirea pacientei la ocupaţională. în cadrul familiar,
Prezenţa anxietăţii comunicare. activităţile organizate în Se administrează respectiv secţia şi
care pune în pericol cadrul atelieruluid e terapie. medicaţia salonul.
integritatea psihică. Educarea pacientei să-şi antidepresivă La externare
exprime sentimentele. prescrisă. pacienta este
Explicarea pericolelor la care capabilă să se
se poate expune. orienteze şi în
mediul extern.

10
 8. CONCLUZII

Sănătatea, acest echilibru de bunăstare bio-psiho-socială poate fi oricând conturbată de

anumiţi factori negativi, care-l aduc pe individ într-o stare critică ce trebuie rezolvată de
personalul medical cu promptitudine şi competenţă.
Accidentul vascular cerebral constituie, prin incidenţă si gravitate, o problemă
deosebită de sănătate şi reprezintă peste 30% din cauzele de deces.
Având în vedere faptul că după accidental vascular cerebral rămân o serie de pacienţi cu
sechele neurologice importante, parţial sau total dependenţi, la fel de importantă ca şi
profilaxia primară este şi cea secundară, ce conta în tratamentul corect după producerea
accidentului vascular cerebral, prevenirea recidivelor, tratamentul de recuperare motorie în
vederea reintegrării sociale a acestor pacienţi.
Evaluarea pacientului cu accident vascular cerebral, indiferent de opţiunea terapeutică,
se face din punct de vedere:
- neurologic;
- medical, în special cardiologic;
- radiologic
- imagistic
- neuro-fiziologic.
În urma cazului studiat, apreciem ca: accidentul vascular cerebral reprezintă un capitol
important şi permanent în pregătirea asistentei medicale, iar prin implicaţiile şi dificultăţile
diagnosticului şi tratamentului o gravă problemă de sănătate.
Pacienta prezintă la 3 săptămâni de la internare o ameliorare vizibilă în ceea ce priveşte
satisfacerea nevoilor sale fundamentale. Astfel, capacităţile ei de a se mişca şi mobiliza
singură, de a se orienta temporo-spaţial, de a comunica se îmbunătăţesc considerabil.
Totodată, somnul pacientei devine mai liniştit. Pacienta este mult mai atentă în ceea ce
priveşte igiena personală şi ţinuta vestimentară.
Tratamentul medical al accidentului vascular ischemic este şi la ora actuală în permanentă
schimbare. Gravitatea accidentului vascular cerebral ischemic determinată atât de rata mare a
mortalităţii cât si prin gradul ridicat de invaliditate al supravieţuitorilor impune aplicarea unor
măsuri profilactice care să vizeze în primul rând factorii de risc ai acestor afecţiuni.
Măsurile profilactice vor avea în vedere factorii de risc întrucât aceştia se condiţionează
reciproc. Se vor adopta măsuri de combatere a factorilor de risc generali, iar în cazul apariţiei

11
A.I.T., bolnavii vor fi investigaţi cu atenţie si li se vor aplica toate măsurile terapeutice pentru
prevenirea unui eveniment mai grav.

Măsuri de combatere a aterosclerozei

Terapia si mai ales profilaxia aterosclerozei reprezintă aspectele cele mai importante în
limitarea apariţiei accidentului vascular cerebral. Ţinând seama de faptul că marea majoritate a
accidentelor vasculare cerebrale ischemice apar pe fond de ateroscleroză, se impune luarea unor
măsuri timpurii de profilaxie a acestor afecţiuni si aplicarea unui tratament adecvat pe măsura
posibilităţilor actuale, atunci când această afecţiune a fost depistată. Măsurile igieno-dietetice se
referă în primul rând la scăderea lipidelor serice în general, şi a colesterolemiei în special prin
instituirea unui regim alimentar hipolipidic, hipoglucidic si bogat în acizi graşi nesaturaţi, precum
şi prin evitarea sedentarismului. De asemenea medicaţia cu acţiune asupra peretelui vascular -
Tarosin – oferă bune premize în tratamentul aterosclerozei.
Tratamentul hipertensiunii arteriale sub un control riguros al valorilor tensionale a dus în
mod evident la scăderea morbidităţii prin boli cerebrovasculare ischemice.
Scăderea tensiunii arteriale trebuie făcută cu prudenţă, însă cu perseverenţă, până la valori
cuprinse într-o zonă de securitate în care maxima nu depăşeşte 180 mmHg, indiferent de vârstă.
Se vor folosi hipotensoare cu efecte moderate în combinaţie cu diuretice.

12
 9. BIBLIOGRAFIE

1. I.T.Exarcu, Manual de anatomie cls. a IX-a

S.Gherghescu
I.Ciuhat, M.Soigan;
2. L.Titirca Ghid de nursing
3. C.Arseni. I.Petrovici, Boli vasculare ale creierului şi ale măduvei spinării
F.Nash, V.Cunescu
4. M.Zegrean, Ghid practic de neurologie
C.Davidescu,
I.Almaşu,
C.M.Davidescu
5. A.Schäffler, J.Braun, Ghid clinic
U.Renz
6. F.Aubert, F.Guittard Esenţial medical

13