Accidentul Cerebral Vascular

Îngrijirea bolnavului cu accident vascular cerebral - Proiect - 2017
Motto:
„Sǎnǎtatea este o comoarǎ pe care puţini ştiu sǎ o preţuiascǎ
deşi aproape toţi se nasc cu ea!”
HIPOCRATE
1|Page
CUPRINS
ARGUMENT .............................................................................................................................. 3
PARTEA TEORETICĂ .............................................................................................................. 4
I. Noțiuni de anatomia si fiziologia sistemului nervos .....................................................................4
II. Clinica afecțiunii. Accidentul cerebral vascular .......................................................................19
II.1. Definiția ................................................................................................................................. 19
II.2. Clasificare .............................................................................................................................. 20
II.3. Etiopatogenie ......................................................................................................................... 21
II.4. Simptomatologia .................................................................................................................... 26
II.5. Examenele paraclinice ........................................................................................................... 29
II.6. Diagnostic pozitiv si diferential ............................................................................................. 32
PARTEA SPECIALA ................................................................................................................50
I. Fisa tehnologica – Hidratarea prin perfuzii ...............................................................................50
II. Planul de nursing. Prezentare cazuri studiate. ........................................................................54
CAZUL CLINIC NR. 1 ................................................................................................................. 59
CAZUL CLINIC NR. 2 ................................................................................................................. 69
CAZUL CLINIC NR. 3 ................................................................................................................. 77
CONCLUZII ..............................................................................................................................87
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................89
2|Page
ARGUMENT
Am ales sa efectuez aceasta lucrare, Îngrijirea pacientului cu accident

vascular cerebral deoarece România ocupă locul 3 în Europa, după Bulgaria şi
Macedonia, atât la incidenţa AVC cât şi la mortalitatea secundară cauata de bolilor
cerebrovasculare.
Persoanele care au suferit un accident vascular cerebral au un risc crescut de a-l
repeta. Statistica arată că o persoană din opt care a avut un accident ischemic riscă să
facă un AVC în următoarea săptămână. Din acest motiv, este obligatoriu ca acești
pacienți să fie sub supraveghere medicala.
Îngrijorător este faptul că incidenţa AVC a crescut în rândul categoriei de vârstă
sub 30 de ani. În prezent, peste 31% din numărul total de pacienţi cu AVC au vârstă
cuprinsă între 20-64 de ani, comparativ cu 25% în 1990. În România, rata mortalităţii
de cauză cerebrovasculară la persoanele peste 65 ani este de 1276 pacienţi/100.000
locuitori, comparativ cu alte ţări europene unde aceasta este mai mică de 300
pacienţi/100.000 locuitori.
Bolile cerebrovasculare ucid de patru ori mai mulți români decât alţi cetăţeni
europeni și de șapte ori mai mulți decât în SUA. La nivel mondial, 10% din populaţie
moare din această cauză, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), iar
perspectivele nu sunt deloc optimiste. Se estimeză ca AVC va deveni, până în anul
2030, principala cauză de mortalitate la nivel mondial, ajungând la aproximativ opt
milioane de decese anual. Dupa un accident vascular cerebral pot aparea complicatii
amenintatoare de viata. Ne administrarea precoce a unui tratament poate scadea
numarul celulelor din creier care ar putea fi lezate permanent, accentuand amploarea
dizabilitatii. Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventa cauza de dizabilitate
fizica datorata unei afectiuni ale sistemului nervos. La persoanele care supravietuiesc
dupa un AVC, jumatate din ei vor mai prezenta un deficit inca luni de zile dupa aceea.
3|Page
PARTEA TEORETICĂ
I. Noțiuni de anatomia si fiziologia sistemului nervos

Sistemul nervos (latină Systema nervosum ) se defineste ca fiind totalitatea centrilor
nervoşi şi nervilor care asigură
 comanda si coordonarea activitatii viscerelor, a muschilor si a aparatului
locomotor,
 monitorizarea tuturor organelor,
 primirea informațiilor senzoriale prin organele de simț și le prelucrarea
acestora
 coordonarea funcţiilor psihice şi intelectuale
 inițierea de acțiuni.
Este prezent din faza embrionara începând cu a 5-a săptămână de gestaţie. El este
responsabil pentru menținerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului).

Din punctul de vedere al organizarii şi funcţionarii sale, sistemul nervos se clasifica
astfel:
1. Sistem nervos al vietii de relatie (somatic): realizeaza legatura (relatia)
organismului cu mediul inconjurator
2. Sistem nervos al vietii vegetative: coordoneaza activitatea tuturor organelor
interne si reglează funcţiile viscerale.
4|Page
Sistemul nervos somatic din punct de vedere anatomic este alcatuit din două parti
distincte,
 sistemul nervos central şi
 sistemul nervos periferic.
Sistemul nervos, impreuna cu sistemul endocrin, regleaza majoritatea functiilor
organismului. Sistemul nervos (SN) are rol in special in reglarea activitatii
musculaturii si a glandelor secretorii (atat exocrine cat si endocrine), in timp ce
sistemul endocrin regleaza in principal functiile metabolice.
Reglarea activitatii musculaturii scheletice este realizata de SN somatic, iar

reglarea activitatii musculaturii viscerale si a glandelor (exo- si endocrine) este
realizata de SN vegetativ. Intre SN si sistemul endocrin exista o stransa
interdependenta.
Sistemul nervos periferic actioneaza doar ca un releu pentru transmiterea

mesajelor intre sistemul nervos central si muschi, glande si organe de simt. Practic, nu
joaca nici un rol in analiza informatiilor senzitive sau in initierea impulsurilor motorii.
Ambele activitati si multe altele apar in sistemul nervos central.
Creierul si maduva spinarii formeaza unitatea centrala care prelucreaza

impulsurile. Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simt si
receptori, le selecteaza si
analizeaza si dupa aceea, transmit
impulsurile de-a lungul fibrelor
motorii, producand un raspuns
adecvat al muschilor si glandelor.
Functia de analiza sau de

procesare poate fi relativ simpla
pentru unele activitati ce se desfasoara in maduva spinarii, dar analiza la nivelul
creierului este de obicei de o inalta complexitate, implicand participarea a mii de
neuroni diferiti. Desi multi neuroni senzitivi se termina si multi neuroni motori au
5|Page
originea in creier, majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au functia de

a filtra, analiza si stoca informatiile.
Intregul sistem nervos central necesita un aport substantial de sange, care

furnizeaza oxigenul si substantele nutritive.
El este de asemenea protejat de doua tipuri de iinvelisuri. Primul este osos:

craniul, care adaposteste creierul, si coloana vertebrala, care adaposteste maduva
spinarii. Cel de-al doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge.
Acestea acopera in intregime creierul si maduva spinarii.
Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, apos, care circula in meninge, in

maduva spinarii si in ventriculii cerebrali (cavitali). Lichidul are un efect de
amortizare, ajutand astfel la protejarea tesutului nervos vital fata de agresiuni.
Fluidul este produs continuu din sange de catre celulele specializate ale
plexurilor coroide din ventriculii cerebrali. Spre deosebire de ventriculii inimii, care au
nume specific, ventriculii cerebrali sunt numerotati. Numerotarea incepe de la
emisferele cerebrale in jos, catre maduva spinarii, iar primii ventriculi (denumiti
ventriculi laterali) sunt si cei mai mari.
Lichidul circula de la ventriculii

laterali, printr-un orificiu ingust, in
ventriculul al treilea si apoi, printr-un
canal simai ingust, apeductul cerebral,
in cel de-al patrulea, care este putin
mai larg. De aici iese prin orificii ale
planseului ventriculului in niste spatii
(cisterne) pline cu lichid
care inconjoara trunchiul cerebral la
baza creierului. Dupa aceea, lichidul
circula catre partea superioara a
6|Page
creierului (emisferele cerebrale) si este reabsorbit de catre proeminente speciale,

denumite vilozitati arahnoidiene, de pe arahnoida, una dintre cele trei meninge.
In principiu, creierul poate fi impartit in trei regiuni distincte:
 creierul posterior,
 creierul mijlociu si
 creierul anterior.
Fiecare din aceste regiuni este divizata in zone separate, care controleaza functii
distincte, toate interconectate cu alte portiuni ale creierului.
Cea mai mare structura a creierului posterior este cerebelul. Aceasta zona are,
in principal, activitati motorii. Ea trimite impulsuri care produc miscarile inconstiente
ale muschilor, astfel postura si echilibrul sunt mentinute si actioneaza in perfect acord
cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea miscarilor corpului.
Trunchiul cerebral, care leaga creierul cu maduva spinarii, cuprinde parti din
creierul posterior, tot creierul mijlociu si o parte din cel anterior. Aici este locul de
incrucisare al tuturor cailor aferente si eferente, astfel incat partea stanga a corpului
este controlata de partea dreapta a creierului si viceversa.
Variatele structuri ale trunchiului cerebral - incluzandu-le pe cele denumite bulb

(medulla oblonga) si punte, care fac parte din creierul posterior, si formatia reticulata
(uneori, denumita sistem reticulat activator), care face parte din creierul mijlociu - au
7|Page
functii vitale. Ele controleaza frecventa cardiaca, presiunea arteriala, deglutitia, tusea,
respiratia si somnul. Controlul gradului de constienta este una dintre cele mai
importante functii ale creierului. Formatia reticulata este cea care filtreaza afluxul de
informatii, decide care este destul de importanta pentru a fi transmisa la creier. Caile
nervoase din intregul organism trimit ramuri catre formatia reticulata si o alimenteaza
cu un flux constant de semnale cu origine in celulele nervoase. In consecinta, acest fapt
determina formatia reticulata sa emita
semnale catre toate zonele creierului la
centrii adecvati, unde semnalele sunt
preluate, colationate si prelucrate. Daca
aceasta capacitate de conducere scade sau
este impiedicata sa apara, partea din creier
denumita cortex cerebral devine inactiva
si persoana devine inconstienta.
Cortexul cerebral
Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm (1/8 inci) de materie

cenusie cu aspect cutat reprezentand suprafata exterioara a creierului. Aceasta parte a
creierului a devenit atat de dezvoltata la oameni incat a necesitat plieri repetate pentru
a avea loc in craniu. Depliata, ar acoperi o suprafata de 30 de ori mai mare.
Intre pliuri exista cateva santuri adanci, care impart fiecare din cele doua
emisfere ale cortexului in patru zone numite lobi. Fiecare din acesti lobi indeplineste
una sau mai multe functii specifice. Lobul temporal serveste pentru auz si miros, lobul
parietal pentru pipait si gust, lobul occipital pentru vaz, iar cel frontal pentru miscare,
vorbire si gandirea superioara.
In fiecare din acesti lobi exista portiuni specifice ce receptioneaza mesajele

senzoriale dintr-o singura zona a corpului. De exemplu, simtul tactil este localizat pe o
arie mica in lobul parietal, care nu receptioneaza decat senzatiile de la genunchi si o
8|Page
arie intinsa pentru police. Aceasta explica de ce policele este mai sensibil decat
genunchiul. Acelasi principiu se aplica si altor arii senzoriale din cortex, ca si ariilor
motorii.
De aceea, cortexul cerebral este

locul unde informatiile primite de la cele
cinci simturi - vaz, auz, pipait, gust si miros
- sunt analizate si prelucrate astfel incat alte
parti ale sistemului nervos pot reactiona la
informatie daca este necesar. In plus, ariile
premotorii si motorii ale cortexului cerebral
conlucreaza cu alte arii ale sistemului
nervos central si periferic pentru a produce miscarea coordonata care este vitala pentru
orice activitate constienta.
Emisferele cerebrale si hipotalamusul
Partea cea mai mare din creier este reprezentata de emisferele cerebrale
(cerebrum) localizate in creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decat la
orice alt animal si sunt esentiale pentru gandire, memorie constienta si procesele
mentale superioare. Acesta este locul unde toate celelalte parti ale creierului transmit
mesajele pentru a fi luata o decizie.
Creierul mare este impartit pe linia

mediana in doua jumatati, cunoscute sub
numele de emisfere cerebrale. Ele sunt unite
la baza printr-un fascicul gros de fibre
nervoase, denumit corp calos.
Desi fiecare reprezinta imaginea in oglinda a celeilalte, ele au functii complet

diferite si conlucreaza prin intermediul corpului calos.
In interiorul emisferelor cerebrale exista o aglomerare de substanta cenusie

(celule nervoase) denumiti ganglioni bazali. Aceste celule formeaza un sistem complex
9|Page
de control, care coordoneaza activitatea musculara, ceea ce permite corpului sa

indeplineasca diferite tipuri de miscari libere si inconstient. Acest tip de activitate
musculara este implicat in balansarea bratelor in
timpul mersului, in expresia fetei si in pozitionarea
membrelor inainte de ridicarea in picioare sau de
mers.
Hipotalamusul se afla la baza creierului, sub

cele doua emisfere cerebrale. El este situat imediat sub o alta structura importanta din
creierul anterior, talamusul, care functioneaza ca un releu telefonic intre maduva
spinarii si emisferele cerebrale.
Hipotalamusul este, in fapt, o colectie de centri nervosi specializati, care sunt

conectati cu alte zone importante din creier si cu glanda hipofiza. Este regiunea
creierului implicata in controlul unor functii vitale, cum ar fi mancatul, dormitul si
termoreglarea. Este strans legat de sistemul hormonal endocrin.
Hipotalamusul are cai nervoase care il conecteaza cu sistemul limbic, care este
strans legat de centrul olfactiv din creier. Aceasta portiune a creierului are, de
asemenea, conexiuni cu arii ce controleaza alte
simturi, comportamentul si organizarea
memoriei.
Maduva spinarii
Maduva spinarii este o coloana de tesut

nervos aproximativ cilindrica, in lungime de
circa 40 cm (16 inci), care este situata in
interiorul canalului vertebral de la creier pana la
vertebrele inferioare. Este compusa din
aglomerari de neuroni si fascicule de fibre
nervoase.
10 | P a g e
Materia cenusie - denumire a aglomerarilor neuronale - are forma de H pe

sectiune transversala, cu un corn posterior si unul anterior in fiecare jumatate. Cel
anterior este compus din neuroni motori, in timp ce cornul posterior contine corpii
celulari ai neuronilor de asociatie si senzitivi.
Materia cenusie este inconjurata de materia alba. Aceasta este imprastiata in

trei cordoane si contine fasciculele ascendente si descendente care conecteaza creierul
la maduva spinarii in ambele directii. Fasciculele descendente propaga impulsurile
motorii de la creier la sistemul nervos periferic; fasciculele ascendente duc impulsurile
senzitive catre creier.
Un nerv este un fascicul alcatuit din fibre motorii si senzitive, impreuna cu

tesutul conjunctiv si vasele sanguine. Nervii principali, in numar de 43 de perechi, isi
au originea in sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din portiunea inferioara a
creierului (nervii cranieni) si 31 perechi din maduva spinarii (nervii spinali).
Nervii cranieni inerveaza, in principal, organele de simt si muschii capului, desi

un nerv cranian foarte important, vagul, inerveaza organele digestive, inima si caile
respiratorii din plamani. Unii nervi cranieni, cum ar fi nervul optic, contin doar fibre
senzoriale.
Nervii spinali se desprind la intervale regulate din maduva spinarii si contin

intotdeauna atat fibre motorii, cat si senzitive. Ei inerveaza toate regiunile corpului
situate mai jos de gat. Fiecare nerv spinal este atasat de maduva spinarii prin
intermediul a doua radacini, una alcatuita din fibre motorii si cealalta din fibre
senzitive. Dupa unirea radacinilor, cele doua tipuri de fibre se alatura pentru a forma
nervul, desi fiecare actioneaza independent de cealalta, ca doua fire ale unui cablu
electric. (In timp ce la nervii cranieni, de asemenea atasati de regiunea inferioara a
creierului prin radacini, fibrele senzitive si motorii formeaza, de regula, nervi separati).
La mica distanta de maduva spinarii, fiecare nerv spinal se divide in ramuri

care, la randul lor se divid in numeroase ramuri mai mici, formand o retea care
inerveaza tot corpul.
11 | P a g e
Atat fibrele senzitive, cat si cele motorii sunt doar parti ale neuronilor senzitivi
si motorii. Fibrele motorii si senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor
respectivi.
Fiziologia neuronului si a sinapsei
Neuronul reprezinta unitatea

morfofunctionala a sistemului nervos din
punct de vedere al formei si al
dimensiunilor, sunt foarte diferiti forma neuronilor este variabila: stelata ( coarnele
anterioare ale maduvei), sferica sau ovalara (in ganglionii spinali), piramidala (zonele
motorii ale scoartei cerebrale), si fusiforma (in stratul profund al scoartei cerebrale).
In functie de numarul prelungirilor, neuronii pot fi:

o unipolari - au aspect globulos cu o singura prelungire;
o psdudounipolari – se afla in ganglionul spinal si au o prelungire care se divide
in T dendrita se distribuie la periferie iar axonul patrunde in sistemul nervos
central;
o bipolari de forma rotunda, ovala sau fusiforma, cele doua prelungiri pornind de
la polii opusi ai celulei (neuronii din ganglionii spiral Corti si vestibular Scarpa,
din retina si din mucoasa olfactiv);
o multipolari – au o forma stelata, piramidala sau piriforma si prezinta numeroase
prelungiri dendritice si un axon (scoarta cerebrala, cerebeloasa, coarnele
anterioare din maduva spinarii).
Dupa functie, neuronii pot fi: receptori, care, prin dendritele lor,
receptioneaza stimulii din mediul exterior sau din interiorul organismului
(somatosenzitivi si viscerosenzitivi), motori, ai caror axoni sunt in legatura cu organele
efectoare (somatomotori sau visceromotori), intercalari (de asociatie ) care fac
legatura dintre neuronii senzitivi si motori.
Neuronul este format din corpul celular (pericarionul) si una sau mai multe
prelungiri care sunt de doua tipuri dendritele- prelungiri celulipete (majoritatea
12 | P a g e
neuronilor au mai multe dendrite ) si axonul care, functional este celulifug, prelungire
unica a neuronului.
Corpul neuronului este format din neurilema (membrana

plasmatica), neuroplasma (citoplasma) si nucleu.
Neurilema celulei nervoase este subtire, delimiteaza neuronul si are o

structura lipoproteica.
Neuroplasma contine organite celulare

comune (mitocondrii, ribozomi, reticul
endoplasmatic, cu exceptia centrozomului,
deoarece neuronul nu se divide), incluziuni
pigmentare si organite specifice: corpii
tigroizi (Nissl) din corpul celular si de la
baza dendritelor, cu rol in metabolismul
neuronal si neurofibrilele care se gasesc atat
in neuroplasma cat si in prelungiri avand rol
mecanic, de sustinere si in conducerea impulsului nervos.
Nucleul. Celulele nervoase motorii senzitive si de asociatie au un nucleu

unic, cu 1-2 nucleoli. Celulele vegetative centrale sau periferice prezinta deseori un
nucleu excentric, aceste celule pot avea nuclei dubli sau multipli.
Dendritele, in portiunea lor initiala sunt mai groase, apoi se subtiaza. In ele
se gasesc neurofibrile, acestea receptioneaza impulsul nervos si il conduc spre corpul
neuronului.
Axonul este o prelungire unica, lunga (uneori de 1m) si mai groasa. Este
format dintr-o citoplasma specializata numita axoplasma, in care se gasesc
mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic si neurofibrile. Membrana care
acopera axoplasma se numeste axolema si are un rol important in propagarea
impulsului nervos. De-a lungul traseului sau, axonul emite colaterale perpendiculare pe
13 | P a g e
directia sa iar in portiunea terminala se ramifica; ultimele ramificatii –butonii terminali

– contin mici vezicule pline cu mediatori chimici care inlesnesc transmiterea
impulsului nervos la nivelul sinapselor. Butonul mai contine neurofibrile si
mitocondrii.
In jurul axonului, se deosebesc, in functie de localizare –sistemul nervos

periferic (SNP) sau sistemul nervos central (SNC) – si de diametrul axonului,
urmatoarele structuri.
Nevroglia
Celula nervoasa are proprietatile de excitabilitate si conductibilitate, adica pote

genera un potential de actiune care se propaga si este condus.
Conducerea impulsului nervos
Aparitia unui potential de actiune intro zona a membranei neuronale determina

aparitia unui nou potential de actiune in zona vecina. Asadar, aparitia unui potential de
actiune intr-un anumit punct al membranei axonale este consecinta depolarizarii
produse de un potential de actiune anterior. Aceasta explica de ce toate potentialele de
actiune aparute de-a lungul unui axon sunt consecinta primului potential de actiune
generat la nivelul axonului respectiv .
Conducerea la
nivelul axonilor mielinici
In acest caz,
potentialul de actiune
poate sa apara in orice
zona a membranei.
Proprietatile electrice ale membranei permit depolarizarea regiunilor adacente iar
potentialul de actiune este condus intro singura directie opusa, unde s-a produs
potentialul de actiune anterior, membrana este in stare refractara absoluta. De fapt,
14 | P a g e
termenul de conducere este impropriu deoarece orice nou potential de actiune este un
eveniment complet nou, care se repeta, se regenereaza de-a lungul axonului.
Conducerea la nivelul axonilor mielinizati
Datorita proprietatilor izolatoare ale mielinei potentialul de actiune apare la

nivelul nodurilor ronvier si sare de la un nod la altul intrun tip de conducere numita
saltatorie. Acest tip de conducere permite viteze mult mai mari (100m/s fata de 10m/s
in fibrele amielinice ). Aceasta explica aparitia mai rapida a unor reflexe decat altele .
Sinapsa este conexiunea functionala intre un neuron si o alta celula. In snc, a doua
celula este tot un neuron dar in snp ea poate fi o celula efectoare, musculara sau
secretorie. Desi similara cu cea neuroneuronala, sinapsa neuromusculara se numeste
placa motorie sau jonctiune neuromusculara. La nivelul sinapselor, transmiterea se
face intr-un singur sens.
Sinapsele neuroneuronale pot fi axosomatice sau axodendritice, axoaxonice sau

dendrodendritice.
Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea, sinapsele

pot fi chimice sau electrice.
Stimularea repetata si rapida a sinapselor excitatorii este urmata de descarcari

foarte nimeroase ale neuronului post sinaptic, pentru ca, in urmatorele milisecunde,
numarul acestora sa scada accentuat. In acest caz, avem de-a face cu un mecanism de
protectie impotriva suprastimularii care se realizeaza prin epuizarea depozitelor de
mediator chimic de la nivelul terminatiei presinaptice.
Unele medicamente cresc excitabilitatea sinapselor (cofeina), altele o scad (unele

anestezice).
15 | P a g e
Reflexul
Mecanismul fundamental de
functionare a sistemului
nervos este actul reflex
.reflexul reprezinta reactia de
raspuns a centrilor nervosi la
stimularea unei zone
receptoare. Termenul de reflex
a fost introdus de catre
matematicianul si filozoful francez Rene Descartes (1596-1650). Raspunsul reflex
poate fi excitator sau inhibitor.
Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex alcatuit din 5 componente
anatomice: receptorul, calea aferenta, centrii nervosi, calea eferenta si efectorul.
Receptorul este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de

potentiali gradate proportional cu intesitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt
celule epitoriale, diferentiale si specializate in celule senzoriale(gustative, auditive,
vestibulare). Alti receptori din organism sunt corpusculii senzitivi-mici organe
pluricelulare alcatuite din celule, fibre conjunctive si terminatii nervoase dendritice.
Uneori rolul de receptor il indeplinesc chiar terminatiile butonate ale dendritelor. La
nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului in impuls nervos. In
functie de provenienta stimulului se deosebesc:
 Exteroreceptori - primesc stimulii din afara organismului
 Interoreceptori - primesc stimulii din interiorul organismului
 Proprioreceptori - primesc stimulii de la muschi, tendoane, articulatii si
informeaza despre pozitia corpului si permit controlul miscarii, in functie
de tipul de energie pe care o prelucreaza
 Chemoreceptori - stimulati chimici: muguri
gustativi, epiteliul olfactiv, corpii
carotidieni si aortici, nociceptorii sunt
16 | P a g e
considerati ca facand parte din aceasta categorie deoarece sunt stimulati de

substante chimice eliberate de celulele distruse
 Fotoreceptori - sunt stimulati de lumina: celule cu conuri si bastonas
Termoreceptori - raspund la variatiile de temperatura: terminatii nervoase libere
 Mecanoreceptori - stimulati de deformarea membranei celulare:receptori pentru
tact, vibratii si presiune .
In functie de viteza de adaptare:
Fazici - raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului, dar, in ciuda

mentinerii acestuia, activitatea lor scade ulterior: receptorul olfactiv
Tonici - prezinta activitatea relativ constanta pe toata durata aplicarii stimulului:

receptorul vizual
La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate de stimul in informatie

nervoasa specifica (impuls nervos ).
Calea aferenta – receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale

neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni prin
centrii unui reflex se intelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central
care participa la actul reflex respectiv.
Sistemul nervos periferic
Sistemul nervos periferic (SNP)

contine prelungirile neuronilor care
constituie nervii pe traiectul carora se pot
gasi si ganglioni (aglomerari de corpi
neuronali situati in afara snc;cei senzitivi
sunt asezati pe radacina posterioara a
nervilor spinali si pe traiectul unor nervi
cranieni si sunt alcatuiti din neuroni
senzitivi;cei vegetativi se afla de o parte si de alta a coloanei vertebrale in apropiere de
17 | P a g e
viscere sau in peretele acestora si sunt alcatuiti din neuroni vegetativi). Prelungirile
axonilor sunt :axonul (prin care influxul nervos pleaca de la celula )si dendritele
(prin care influxul vine la celula) . Corpii neuronali formeaza substanta cenusie a
sistemului nervos iar prelungirile acestora formeaza substanta alba
Nervii periferici sunt fascicule de nervi individuali care sunt fie senzitivi ,fie
motori sau micsti din nervii periferici fac parte nervii cranieni in numar de 12 perechi
nervii rahidieni.
Nervii cranieni transmit mesaje de la si catre muschii care-i prmit persoanei
miscarea si activitatile zilnice. Afectarea nervilor cranieni produce urmatoarele
dereglari:
 Nervul I - olfactiv(senzorial):anosmie, hiposmie, parosmie.
 Nervul II - optic(senzorial): amauroza, ingustarea campului vizual,
acromatoxie, hemeralopie, nictalopie .
 Nervul III - oculomotor(motor): ptoza palpebrala superioara, strabism,
diplopie, midriaza
 Nervul IV - trohlear(motor): diplopie prin paralizia muschiului oblicul mare .
 Nervul V - trigemen- cel mai mare nerv cranian :are o componenta motorie
care inerveaza muschii temporali si maxilara si o componenta senzitiva care
inerveaza corneea, fata, capul si membranele mucoase. Lezarea acestui nerv produce:
nevralgie faciala, anastazia mucoasei bucale, trismus (inclestarea maxilarului ),
paralizia muschilor masticatori .
 Nervul VI - oculomotor-extern (motor): diplopie, strabism intern.
 Nervul VII - facial(motor): paralizia fetei, fata asimetrica, imposibilitatea
incretirii fruntii si a inchiderii ochiului, comisura bucala coborata, tulburari de
gust, scaderea secretiei lacrimale si salivare .
 Nervul VIII - acustico-vestibular (format din nervi auditivi si vestibulari din
punte ): srditate, nigstagmus si tulburari de echilibru .
 Nervul IX - glosofaringian (mixt): tulburari de gust, paralizia muschilor
faringelui cu dificultate de deglutitie.
18 | P a g e
 Nervul X - vag (mixt, motor senzitiv, secretor pentru toate organele interne
toraco-abdominale): tulburari de ritm cardiac tulburari respiratorii, deglutitie,
digestive, fonatie intestinale.
 Nervul XI – spinal (accesor; motor): tulburari de fonatie, paralizia
laringelui si valului palatin, paralizia maschilor trapez, si sternocleidomastoidian.
 Nervul XII - hipoglos(motor): hemiparalizia si hemiatrofia limbii, tulburari in
articulatia cuvintelor, tulburari in masticatie si inghitire.
II. Clinica afecțiunii. Accidentul cerebral vascular
II.1. Definiția
Accidentele vasculare cerebrale (AVC) sunt suferinte grave ale sistemului
nervos central, determinate de modificari circulatorii cerebrale si se caracterizeaza prin
pierderea motilitatii unei parti din corp, asociata sau nu cu tulburari de echilibru,
sensitive, senzoriale si de limbaj.
Un accident vascular cerebral apare atunci cand un vas de sange (o artera) care
furnizeaza sange la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag
19 | P a g e
sangvin. In cateva minute, celulele nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri
in cateva ore. Ca rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a
creierului nu mai poate functiona adecvat.
In momentul in care apar simptome ale unui AVC este necesar un tratament de
urgenta, exact ca si in cazurile de infarct miocardic. In cazul in care tratamentul
medical este inceput cat mai curand dupa aparitia simptomelor, cu atat mai putine
celule nervoase vor fi afectate permanent.
Accidentul vascular cerebral care se instaleaza brusc in plina sanatate aparenta
este denumit si ictus apopletic (ictus = brusc, subit; apoplexie = lovitura, suprimarea
brusca a functiilor unui organ).
Aceste tulburari de motilitate (a functiei motorii musculare) pot fi de diferite
grade de la pareze (diminuarea fortei musculare) pana la paralizii (disparitia totala a
functiei motorii = plegie).
II.2. Clasificare
Din punct de vedere al sindroamelor anatomo-chimice, accidentele vasculare cerebrale
pot fi clasificate in:
Ischemia cerebrala - suspendarea temporara sau
definitiva a circulatiei cerebrale pe o anumita zona a
creierului in care sunt cuprinse:
a) infarctul cerebral care poate fi dat de: tromboza
arterelor cerebrale, embolia arterelor cerebrale
b) ischemia cerebrala tranzitorie (fara infarct)
Hemoragia cerebrala - Conceptia actuala precizeaza ca AVC hemoracic poate

fi dat la randul lui de 2 afectiuni complet diferentiate si anume:
a) Hemoragia cerebrala - revarsare sanguina difuza in tesutul cerebral
20 | P a g e
b) Hemoragia intracerebrala - colectie sanguina bine delimitata, localizata in

substanta
alba
Hemoragia subarahnoidiana
Mai pot fi cuprinse in AVC si:
Encefalopatia hipertensiva
Trombofeblitele venelor cerebrale sunt procese
inflamatoii ale vaselor si sinusurilor cerebrale
II.3. Etiopatogenie
Cauzele accidentului vascular cerebral

ischemic
AVC ischemic este cauzat de un cheag de

sange care blocheaza circulatia sangvina a
creierului. Cheagul de sange se poate dezvolta intr-
o artera ingustata care iriga creierul sau poate ajunge in arterele din circulatia cerebrala
dupa ce a migrat de la nivelul inimii sau din orice alta regiune a organismului.
Cheagurile sangvine apar de obicei ca rezultat al altor defecte din organism care
determina afectarea circulatiei sangvine normale, cum ar fi:
21 | P a g e
- rigidizarea peretilor arterelor (ateroscleroza). Aceasta este cauzata

de tensiunea arteriala crescuta, de diabetul zaharat si de nivelul crescut
al colesteroluluisangvin
- fibrilatia atriala sau alte aritmii cardiace (ritmuri cardiace neregulate)
- anumite afectiuni ale valvelor cardiace, cum ar fi o valva cardiaca artificiala, o
valva cardiaca reparata, o boala cardiaca valvulara precum prolapsul de valva
mitrala sau stenoza (ingustarea) orificiului valvula
- infectia valvelor cardiace (endocardita)
- un foramen ovale patent, care este un defect cardiac congenital
- tulburari de coagulabilitate a sangelui
- nflamatie a vaselor sangvine (vasculita)
- infarctul miocardic.
Cu toate ca este mai rar, tensiunea arteriala scazuta (hipotensiunea) de

asemenea poate sa cauzeze un accident vascular cerebral ischemic. Tensiunea arteriala
scazuta duce la scaderea circulatiei sangvine la nivelul creierului; ea poate fi
determinata de o ingustare sau o afectare a arterelor, de infarctul miocardic, de o
pierdere masiva de sange sau de o
infectie severa.
Stenoze de valve cardiace
Anumite interventii chirurgicale (precum endarterectomia) sau alte procedee

(cum ar fi angioplastia) folosite pentru tratamentul arterelor carotide ingustate, pot
22 | P a g e
duce la formarea unui cheag sangvin la locul unde s-a intervenit, cauzand ulterior
un accident vascular cerebral.
Cauzele accidentului vascular cerebral hemoragic
Accidentul vascular cerebral hemoragic este cauzat de o sangerare in interiorul

creierului (numita hemoragie intracerebrala) sau in Ruptura de anevrism spatiul din
jurul creierului (numita hemoragie
subarahnoidiana).
Hemoragia in interiorul creierului poate

fi rezultatul unei valori crescute pe un timp
indelungat a tensiunii arteriale. Sangerarea in
spatiul din jurul creierului poate fi cauzata de
ruperea unui anevrism sau de tensiunea arteriala crescuta care nu a fost tinuta sub
control.
Alte cauze de AVC hemoragic, mai putin frecvente, sunt:
- inflamatia vaselor sangvine, care poate aparea in sifilis sau tuberculoza

- tulburari de coagulabilitate ale sangelui, precum hemofilia
- leziuni ale capului sau gatului care afecteaza vasele sangvine din aceste
regiuni
Traumatisme craniene
- iradierea terapeutica pentru cancere ale gatului sau creierului
- angiopatia amiloidica cerebrala (o tulburare degenerativa a vaselor sangvine).
Alte cauze:
- etilism acut
- diabet
- intoxicatie acuta
- tumori cerebrale
Factori de risc
23 | P a g e
Pentru un accident vascular cerebral, factorii de risc pot fi modificati sau nu.
Anumite afectiuni pot creste riscul de AVC. In cazul in care aceste afectiuni pot fi
tinute sub control, riscul de AVC poate scadea.
Factorii de risc care pot fi controlati sunt:
- tensiunea arteriala crescuta (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca

importanta dupa varsta
- diabetul zaharat. Aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedeaza
prin AVC. Prezenta diabetului creste de 2 ori riscul de accident vascular
cerebral din cauza afectarii circulatiei care apare in aceasta boala.
- nivelul crescut de colesterol din sange poate duce la afectiuni ale arterelor
coronare si la infarct miocardic, care la randul lor determina lezarea
musculaturii inimii (miocardului), iar aceasta la randul ei poate determina
cresterea riscului de AVC
- afectiuni ale arterelor coronare, care pot determina aparitia unui infarct
miocardic si a unui accident vascular cerebral
- alte afectiuni cardiace, precum fibrilatia atriala, endocardita, afectiuni ale
valvelor cardiace, foramen ovale patent sau cardiomiopatie
- fumatul, inclusiv fumatul pasiv
- lipsa activitatii fizice
- obezitatea
- folosirea unor medicamente, cum sunt anticonceptionalele orale - in special la
femeile care fumeaza sau care au avut pana in prezent tulburari de coagulare - si
anticoagulantele sau corticosteroizii. Se pare ca la femeile aflate in menopauza,
terapia de inlocuire hormonala are un risc mic de accident vascular cerebral
- consumul crescut de alcool. Persoanele care consuma excesiv alcool, in
special cele care au intoxicatii acute cu alcool (betii) au un risc mare de AVC.
Betia alcoolica se defineste prin consumul a mai mult de 5 pahare de alcool intr-
o perioada scurta de timp
- folosirea de cocaina sau de alte droguri ilegale.
24 | P a g e
Factorii de risc care nu pot fi modificati sunt:
- varsta. Riscul de accident vascular cerebral creste cu varsta. Riscul se

dubleaza cu fiecare decada dupa 55 ani. Cel putin 66 de procente din toate
persoanele cu AVC au varsta de 65 de ani sau mai mult.
- rasa. Americanii negri si hispanici au un risc mai mare decat persoanele de
alte rase. In comparatie cu albii, americanii negri tineri, atat femeile cat si
barbatii, au un risc de 2 -3 ori mai mare de a face un AVC ischemic si de a
deceda din aceasta cauza
- sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbati decat la femei
pana la varsta de 75 ani, dar dupa aceasta varsta femeile sunt mai afectate. La
toate varstele, mai multe femei decat barbati decedeaza din cauza unui AVC
- istoricul familial. Riscul de AVC este mai mare daca un parinte, un frate sau
o sora a avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor
- prezenta in trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident
ischemic tranzitor.
Hemoragia cerebrala
Definitie – este revarsarea de sange in parenchimul cerebral.
Cauza cea mai des intalnita este hipertensiunea arteriala. In absenta acesteia in
special sub varsta de 40 ani, pot fi luate in consideratie malformatiile vasculare
congenitale (anevrism sau angioame), discraziile sanguine, purpura si leucemia.
De asemenea pot aparea ca urmare a unui traumatism cerebral.
Sediul de predilectie al hemoragiei este teritoriul arterei cerebrale, mijlocii cel
mai ades pe stanga.
Intinderea leziunii este amplificata in faza acuta de edemul penfocal.
25 | P a g e
II.4. Simptomatologia
Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc

al:
- starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, de

obicei pe o parte a corpului
- tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata,
cu pete, vedere dubla sau pierderea vederii
- confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti
- tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii
- dureri de cap severe
- simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic difera de cele ale
celui hemoragic.
- Simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a
hemoragiei si de extinderea regiunii afectate
- simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) apar
de obicei in jumatatea corpului de partea opusa zonei din creier in care este
cheagul. De exemplu, un AVC in partea dreapta a creierului da simptome in partea
stanga a corpului.
- simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sangerare in creier) pot fi
similare celor produse de AVC ischemic, dar se
deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescuta in
creier, cum ar fi dureri de cap severe, greturi si varsaturi,
'intepenirea' gatului, ameteli, convulsii, iritabilitate,
confuzie si posibil inconstienta
- simptomele unui AVC pot progresa in curs de
cateva minute, ore sau zile, adesea in mod treptat. De
exemplu, slabiciunea usoara poate evolua spre o incapacitate de a misca bratul si
piciorul de pe o parte a corpului.
In cazul in care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sange
mare (ischemic), simptomele apar brusc, in decurs de cateva secunde.
26 | P a g e
In cazul in care o artera care este ingustata deja de ateroscleroza este blocata, de
obicei simptomele se dezvolta gradat, in curs de cateva minute sau ore, sau mai rar, in
cateva zile.
Daca in cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici
dimensiuni, persoana respectiva poate prezenta o modificare treptata a gandirii,
comportamentului, echilibrului sau a miscarii (dementa multi-infarct).
Nu sunt intotdeauna usor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi
atribuite gresit varstei mai inaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de
alte afectiuni si care pot fi asemanatoare.
Insuficienta circulatorie cronica
Insuficineta circulatorie cronica cuprinde mai multe forme clinice: cauzele sunt
multiple dar cea mai frecventa este arteroscleroza cerebrala.
Pseudoneurastenia aterosclerotica – este cea mai des intalnita. Apare de obicei
dupa 45de ani in special la hipertensivii moderati. Tulburarile sunt de tip
nevrotic (cefalee, insomnie, astenie fizica si intelectuala). Cefaleea este mai intensa
dimineata la desteptare. Insomnia este persistenta bolnavul fiind ziua somnolent, iar
noaptea neputand dormi. Randamentul intelectual scade, iar ameteliile sunt frecvente.
Evolutia este oscilanta cu tendinte de agravare.
Tratamentul adecvat: antiaterosclerotic – igiena dietetica si medicamentoasa poate
duce la remisiuni durabile, impiedicand si aparitia unor tulburari mai grave.
Insuficienta circulatorie tranzitorie
Este o alta forma clinica intalnita tot la aterosclerotici, sub aspectul unor
fenomene de deficit in raport cu zona arteriala la nivelul careia s-a produs tulburarea.
Se caracterizeaza prin tulburari de vorbire, pareze trecatoare si ameteli.
Dupa cateva ore fenomenele cedeaza rapid persistand mici semne clinice.
Uneori aceste tulburari precedeaza si anunta instalarea unui accident vascular
major.Tratamentul trebuie sa fie energetic si continuu:
- vasodilatatoare (vit.PP, B1, B6), papaverina, sedative, clofibrat, heparina
Sindromul pseudobulbar
Este o manifestare grava care apare la bolnavii cu leziuni cerebrale (lacune)
datorita unor AVC mici repetate si adesea neglijate.
27 | P a g e
Vasele cerebrale prezinta leziuni aterosclerotice difuze, leziunile sunt mici si

diseminate bilateral, apar tulburari de deglutitie si fonatie, tetrapareze si tulburari
sfinteriene.
De obicei bolnavul este un vechi aterosclerotic hipertensiv.
Fata este inexpresiva, labilitate emotiva pronuntata (plange si rade usor) atentia si
memoria sunt diminuate, tulburarile de mers sunt caracteristice (pasi mici, tarati pe sol,
miscari lente).
Refelxele sunt exagerate , vocea slaba cu dizartrie.
Evolutia este progresiva fiecare nou puseu agravand tulburarile prin scoaterea din
functiune a unor teritori cerebrale.
Tratamentul vizeaza ateroscleroza cerebrala, o atentie suplimentara trebuie acordata
masurilor de igiena si alimentatie a bolnavului.
Insuficienta circulatorie acuta
Cunoscuta sub numele de accident vascular cerebral, cuprinde mai multe
forme clinice, se instaleaza brusc, lovind bolnavul in plina sanatate aparenta, este
denumit ictus apopleptic.
Edemul cerebral acut (encefalopatia hipertensiva)
Apare de obicei ca urmare a unor tulburari circulatorii consecutive, unei hipertensiuni
arteriale si mai rar a unui proces infectios, alergic sau toxic. Creierul este edematiat cu
mici focare hemoragice ischemice.
Debutul poate fi acut sau subacut.
Clinic se manifesta prin sindrom de hipertensiune intracraniana; cefalee, vasaturi,
staza palpabrala.Acestea se pot instala in 1-2 ore sau numai in cateva ore.
Cefaleea este atroce insotita de varsaturi, insomnie totala, tulburari psihice, convulsii
si semne de atingere piramidala (pareza, afazie).
Simptomele sunt de obicei tranzitorii, disparand dupa cateva zile, dar daca se
repeta pot aparea leziuni organice grave.
Diagnostic
Se bazeaza pe cefalee intensa, varsaturi, convulsii, tulburari de vedere, ameteli,
greutate in gandire si exprimare.
28 | P a g e
Tratamentul edemului cerebral – uramareste scaderea tensiunii arteriale cu furosemid

(fiole de 20 mg administrate i.v. repetat la 8 ore).
Edemul cerebral se combate prin administrarea de sulfat de Mg 25% (10-30ml
intravenos lent) sau de solutii hipertonice de glucoza 20% (100-200ml in perfuzie) si
manitol 10% 20% .
In cazul in care bolnavul este agitat, se administreaza plegomazin (intravenos sau
intramuscular) sau fenobarbital (0.10-0.20 mg i.m).
II.5. Examenele paraclinice
A. Examinarea fundului de ochi: este utilă la bolnavii cerebro-vasculari

pentru ca oferă indirect informaţii asupra stării arterelor mici şi a arteriolelor cerebrale
şi mai puţin asupra stării arterelor cerebrale mari. Conceptul de arterioscleroză
retiniană este un aspect sindromologic oftalmoscopic care acoperă 3 entităţi nosologice
diferite: ateromatoza, aterioscleroza hipertensiva, arterioscleroza de involuţie.
B. Electroencefalografia(EEG): are valoare deoarece poate contribui la

certificarea diagnosticului de accident vascular cerebral, poate aduce clarificări
privitoare la patogenia şi topografia A.V.C.-ului, după cum poate da informaţii
privitoare la stadiul evolutiv şi asupra prognosticului.
C. Examenul Ultrasonic Doppler: aceasta metoda permite aprecierea vitezei

sângelui în funcţie de modificarea frecvenţei ultrasunetului reflectat, între aceşti doi
parametri existând o directa proporţionalitate. Metoda este neinvazivă şi aplicabilă la
nivelul vaselor extracraniene. Curbele de viteză sunt diferite în marile artere, în primul
rând datorită rezistenţei circulatorii diferite. În artera carotidă internă şi în artera
vertebrală există o rezistenţă relativ mică, astfel încât irigarea creierului este apreciată
şi în timpul sistolei.
D. Efectuarea puncţiei rahidiene: Este recomandabil să se facă în toate

accidentele vasculare cerebrale, pentru ca prezenta hematiilor ratatinate certifică un
accident hemoragic (hemoragie subarahnoidiană, hemoragie cerebro-meningee, infarct
hemoragic), chiar daca absenta hematiilor nu exclude o hemoragie
29 | P a g e
intraparenchimatoasă cu certitudine. În cazul pătrunderii masive a sângelui în spaţiul

subarahnoidian, cum se întâmplă în hemoragia subarahnoidiană şi în cea cerebro-
meningee, în primele ore după A.V.C se găsesc în spaţiul subarahnoidian eritrocite de
aspect normal şi leucocite izolate, în conformitate cu tabloul sanguin. În aceasta etapă
iniţială există o creştere crespunzătoare a albuminorahiei. După 24-48 de ore apare o
reacţie inflamatorie a meningelui, cu o creştere foarte însemnată a granulocitelor,
precum şi a monocitelor, care dobândesc caracter de macrofage(eritrofage).
Eritrocitele încep să-şi piardă progresiv conturul în primele ore, proces care se
accentuează rapid după 1-2zile. Creşterea numărului de eritrofage este progresivă până
in ziua a 5-7a de la sângerare, după care începe regresia acestora, concomitent
descrescând şi albuminorahia, precum şi aspect xantocromic al L.C.R-ului.
Aproximativ în ziua a 7 a apar hematomacrofage, care înglobează hemosiderina.
Numărul hematomacrofagelor creşte în următoarele zile şi pot fi evidenţiate chiar şi
după 2-3 săptămâni, timp în care ceilalţi parametri ai L.C.R-ului s-au normalizat.
E. Tomografia computerizata (CT): Permite diferenţierea unui infarct

cerebral care se prezintă ca o zonă hipodensă in comparaţie cu hemoragia cerebrala
care apare hiperdensă. Infarctul cerebral este cel mai devreme vizibil 3-48 ore. În faza
acută a infarctului, zona hipodensă nu este bine delimitată. În general, după, o
săptămână, zona infartizată devine mai mică şi mai bine delimitată prin retrocedarea
edemului cerebral. În anumite situaţii tomografice, micile infarcte cerebrale nu pot fi
cu certitudine diagnosticate prin această metodă. Micile infarcte cerebrale din imediata
vecinătate a ventriculilor pot crea aparenţa creşterii ventriculului,după cum micile
infarcte corticale pot crea aparenţa unei atrofii corticale. Spre deosebire de infarctul
cerebral, hemoragia cerebrală este diagnosticabilă imediat după instalarea ictusului.
Acesta apare ca o zonă hiperdensă situată mai ales în zona nucleilor centrali. Deseori
se evidenţiază la C.T. sânge şi în spaţiul subarahnoidian sau chiar sistemul ventricular.
În faza acută hiperdensă (hemoragie) este deseori înconjurată de o zonă hipodensă
circulară(edemul cerebral). Ulterior, edemul dispare, iar în decursul săptămânilor
densitatea focarului diminuă progresiv, ajungându-se în cele din urmă, după 6
săptămâni, la o densitate sugestivă pentru lipsa de ţesut cerebral (densitate identica cu
cea a L.C.R), sângele nemaifiind detectabil. Uneori aceasta zonă cerebrală distrusă este
30 | P a g e
foarte mică, comparativ cu tabloul clinic şi C.T. iniţial, ceea ce explica evoluţia clinica
surprinzător de buna a bolnavului. Tomografia computerizată a modificat substanţial
concepţia privitoare la diagnosticul inundaţiei ventricular. Considerată anterior cu
pronostic fatal, C.T. a demonstrat, pe de o parte, ca inundaţiile ventriculare sunt mai
frecvente decât se credea şi ca aproximativ 35% dintre bolnavii cu inundaţie
ventriculară trăiesc.
F. Electrocardiograma: Este obligatorie la toţi bolnavii internaţi de urgenţă cu

accidente vasculare cerebrale, pentru aprecierea gravitaţii cardiopatiei ischemice,
precizarea tipului de tulburări de ritm, nu arareori depistându-se un infarct miocardic.
În numeroase situaţii este necesar să se efectueze ecocardiografia, când există
suspiciunea de colaps de valvă mitrală sau, mai rar de mixom cardiac.
G. Explorări neinvazive ale rinichiului: examenul sedimentului urinar,

creatininei şi principalilor ioni în sânge şi urina poate orienta spre diagnosticul de
glomerulonefrită cronică, pielonefrită sau nefroangioscleroză şi poate da informaţii
asupra gradului de alterare a funcţiei renale
H. Examinarea radiografică pulmonara: este obligatorie la bolnavii febrili şi

dispneici, confirmând adeseori supoziţia de congestie pulmonară sau de
bronhopneumonie.
I. Explorările hematologice: Sunt utile pentru precizarea etiologiei unor

accidente vasculocerebrale, permiţând diagnosticarea leucemiilor, anemiilor, a
purpurelor, hemofiliilor, lupusului eritematos, periarteritei nodoase. Uneori sunt
necesare investigaţii imunologice, virusologice şi bacteriologice mai complexe, diverse
investigaţii endoscopice, investigaţii biochimice mai puţin uzuale, nu numai pentru
stabilirea unui anumit diagnostic etiopatogenic, ci şi pentru excluderea cu certitudine a
unor afecţiuni ce ar putea imita simptomatologia accidentului vascular cerebral.
31 | P a g e
II.6. Diagnostic pozitiv si diferential
Diagnosticul pozitiv si diferential al AVC

Diagnosticul pozitiv - se stabileste pe:
anamneza
examenul clinic si
examenele paraclinice
Prin anamneza se stabileste in general relatia dintre manifestarile prodromale
simptomatice si obiective si debutui afectiunii ca si existenta si rolul factorilor
etiopatogeni declansanti, favorizanti si de circumstanta.
In general se constata aparitia afectiunii la persoane in jurul varstei de 50 de

ani si de varsta a-II-a, uneori chiar mai tineri, la care afectiunea debuteaza in plina
sanatate aparenta sau in urma asocierii nefavorabile a mai multor factori
etiopatogenici.
La examenul clinic se constata prin examenul neurologic ca si prin examenul

pe aparate si sisteme, semnele obiective de aparitie a hemoragiei cerebrale.
Marea hemoragie cerebrala nu ridica dificultati mari de diagnostic, ictusul

survenind, in general la barbatii activi, hipertensivi, in plina zi, fara simptome
premonitorii, cu instalarea unei stari de coma profunda insotita de mari fenomene
vegetative si redoare de ceafa.
Pentru diagnostic sunt de luat in considerare 6 elemente clinice,

si anume: hipertensiunea arteriala; debut brusc si profunzimea
comei; dezvoltarea in cateva secunde sau minute a hemiplegiei si a altor
semne focale; instalarea ictusului in conditii de „stress' psihic sau efort fizic;
violenta durere de cap in momentul apoplectic, depistabila daca pierderea
de cunostinta nu este fulgeratoare si LCR xantocromic sau mediu sangvinolent.
32 | P a g e
In cazul formelor acute si subacute, indoielile asupra diagnosticului pot persista

cateva zile, fiind necesare o serie
de examene paraclinice.
Punctia lombara pune in

evidenta a in LCR sau unui lichid
cefalo-rahidian rozat sau
xantocrom. In ceea ce priveste
oportunitatea efectuarii punctiei
aceasta este un subiect de
disputa pentru ca extragerea LCR
poate declansa fenomenul de
angajare in cazul exitentei unui edem cerebral important sau poate sa declanseze o
noua sangerare.
Punctia lombara poate fi efectuata in orice afectiune a sistemului nervos,

efectuandu-se cu multa precautie la bolnavii cardiaci, hipertensivi, la cei cu
compresiuni medulare, morb, fiind
contraindicata in tumorile cerebrale si alte
procese expansive craniene.
Lichidul cefalo-rahidian
La examenul LCR se apreciaza:
- Aspectul - in mod normal este clar ca apa

de stanca prezentand, in patologie, diferite
aspecte: limpede, hemoragic, xantocrom si tulbure. In AVC este evident ca
LRC este hemoragic in toate cele trei eprubete, deosebindu-l astfel de lichid
accidental hemoragic din cursul unei punctii rahidiene prin inteparea unui vas
meningean.
Punctia lombara cu analiza LCR
33 | P a g e
- Examenul citobacteriologic - normal LCR contine 1-3 elemente/mmc care, in

general, sunt limfocite. Polinuclearele cresc in meningitele septice la cateva zeci de
mii pe mmc. Astfel lichidul devine tulbure si se face determinarea calitativa
a elementelor prin centrifugare, frotiu colorat cu albastru de metilen sau
hematoxilina.
- Examenul chimic - consta in dozarea albuminei, clorurilor si glucozei.

Albumina se determina prin reactia PANDY. Normal nu trebuie sa apara nici o
reactie, in timp ce, in patologie apare un nor fin alb — albastrui.
Cantitatea normala de albumina este de 0,2-0,3 g/l.
Clorurile in mod normal sunt egale cu 7,3 g/l, scazand mult in meningitele
tuberculoase, la fel ca si glicorahia care normal este de 0,5-0,8
Examenul fondului de ochi pune in - evidenta existenta unui edem

cerebral important sau declansarea unei noi hemoragii, aratand o retinopatie
hipertensiva severa.
Este indicat sa nu se apeleze Ja substante pupilodilatatoare pentru a nu masca

aparitia unor modificari pupilare cum ar fi midriaza aparuta in cursul formarii unui
hematom intracranian acut.
O eventuala staza pupilara este un indiciu deosebit ce contraindica efectuarea

punctiei rahidiene examenul fundului de ochi, ofera informatii asupra starii arterelor
mici si arterelor cerebrale si mai putin a arterelor cerebrale mari.
Timpul este critic in diagnosticarea unui accident vascular cerebral. Un

diagnostic pus rapid poate duce la administrarea de medicamente care asigura o
recuperare mai buna.
Prima prioritate va fi sa se determine daca accidentul vascular cerebral este ischemic
sau hemoragic. Aceasta distinctie este critica deoarece medicamentele administrate
pentru un AVC ischemic (cauzat de un cheag de sange) poate fi amenintatoare de viata
daca accidentul vascular cerebral este hemoragic (cauzat de o sangerare).
34 | P a g e
Doctorul va trebui de asemenea sa ia in considerare si alte afectiuni care pot da

simptome asemanatoare unui AVC si sa vada daca exista complicatii.
Primul si cel mai important test care trebuie efectuat dupa un accident vascular
cerebral este tomografia computerizata (TC) cerebrala, care reprezinta o succesiune de
radiografii ale creierului; aceasta poate identifica existenta unei sangerari. Acest test va
pune diagnosticul de AVC ischemic sau de AVC hemoragic. De asemenea se poate
face RMN (rezonanata magnetica
nucleara) cu scopul determinarii extinderii
leziunii cerebrale; el poate ajuta la
prezicerea recuperarii.
Alte teste care pot fi recomandate

initial intr-un accident vascular cerebral
ischemic includ:
- electrocardiograma (ECG, EKG) pentru a
cauta afectiuni cardiace, precum aritmiile si fibrilatia atriala
- teste sanguine, cum ar fi hemoleucograma completa (HLG), glicemia (glucoza din
sange), electrolitii, testele pentru evaluarea functiei ficatului si rinichilor si timpul de
protrombina(un test care masoara cat timp este nevoie pentru ca sangele sa se
coaguleze). Aceste teste il ajuta pe doctor sa aleaga conduita terapeutica si sa caute alte
afectiuni care pot cauza simptome asemenatoare cu cele ale accidentului vascular
cerebral.
- in cazul in care doctorul suspecteaza, sau alte teste sugereaza existenta unei ingustari
a unei artere carotide, se poate recomanda efectuarea unei ecografii Doppler pentru
evaluarea fluxului sanguin din artera. Poate fi necesara de asemenea o angiograma cu
rezonanta magnetica (MRA), o angiograma cu tomografie computerizata (CT
angiograma) sau o angiograma carotidiana.
- in cazul in care se suspecteaza ca accidentul vascular cerebral ar fi putut fi provocat

de o afectiune cardiaca, se poate efectua o ecocardiograma sau o monitorizare
electrocardiografica Holter sau un test telemetric.
35 | P a g e
- este de asemenea recomandata evaluarea factorilor de risc pentru afectiunile cardiace

cu scopul prevenirii dizabilitatilor sau decesului datorate unei probleme cardiace, care
ar putea aparea in viitor.
- Electroencefalograma (EEG) - este o
metoda de explorare a activitatii bioelectrice
cu o valoare importanta ce contribuie la
certificarea diagnosticului de accident
vascular cerebral putand aduce clarificari
privitoare la patogenia si topografia AVC
precum si la stadiul lui evolutiv. In
perioada initiala se constata o depresiune moderata a ritmului alfa iar in cursul
evolutiei traseul este invadat de unde delta mai bine exprimate de partea leziunii.
Pe acest fond se poate contura focarul lezional format din unde delta polimorfe uneori
intricat cu varfuri spike-uri.
In cazul unor forme foarte grave, traseul este dezorganizat difuz fiind format
din unde de voltaj crescut.
Diagnosticul diferential
Diagnosticul diferential in cazul AVC hemoragic se realizeaza, cu urmatoarele
afectiuni:
- Hematomul spontan al tinerilor - boala ce este apanaj al varstei tinere
produs de o malformatie vasculara si care se dezvolta in substanta albaa emisferei
cerebrale spre deosebire de hemoragia cerebrala ce se dezvolta topografic in zona
capsulo – striata, diferentierea se face pe angiografie, scintigrama si EEG si
dau posibilitatea diferentierii si stabilirii deciziei operatorii.
- Hemoragia meningeana - se caracterizeaza prin debut brusc insotit de
stare de agitatie psihomotorie cu semne de focar putin importante, iar daca exista
coma-aceasta este superficiala si rapid reversibila.
- Embolia cerebrala - survine de regula la persoanele tinere suferind de
valvulopatii cronice, fibrilante, avand un debut, brusc cu ictus in plina sanatate si
intrare in coma imediata dar o coma fara semne vegetative.
36 | P a g e
Diferentierea se face pe absenta sangelui in LCR, pe ameliorare

a simptomatologiei generale si de focar si pe existenta unei embolii in
teritorii extracerebrale.
- Encefalopatia hipertensiva - se intalneste la bolnavii hipertensivi
ce prezinta brusc un sindrom de hipertensiune intracraniana (H.I.C.) la
care pierderea de cunostinta este putin importanta, semnele focale lipsesc adeseori,iar
evolutia este remisiva imbracand un caracter pseudotumoral.
- Hematomul subdural -
are un debut progresiv, cu evolutie ondulatorie si semne de focar putin
exprimate. Dupa o perioada lunga de timp se instaleaza un sindrom de H.I.C. ce se
accentueaza progresiv. Diferentierea certa este facuta prin examen arteriografic.
- Tumorile cerebrale - se traduc uneori printr-un ictus tumoral
ca modalitate de debut a unei tumori cerebrale, evolutia mergand de cele
mai multe ori spre deces. Diferentierea se face prin scintigrama cerebrala.
Cel mai important diagnostic diferential este cel dintre hemoragia cerebrala
si ramolismentul cerebral datorita atitudinii terapeutice diferite pentru cele doua
afectiuni.
Diagnosticul diferential al A.I.T. are in vedere excluderea unor manifestari
ce nu sunt determinate de o ischemie cerebrala tranzitorie:
- vertijul labirintic - ce se manifesta izolat sau insotit uneori
de fenomene cochleare si vegetative; se diferentiaza prin probele
vestibulare instrumentale, pozitive pentru vertijul labirintic;
- crizele epileptice senzitive - care cuprind progresiv encefalul,
spre deosebire de cele din AIT ce cuprind dintr-o data tot teritoriul interesat;
- unele tumori cerebrale (meningioame sau glioame) - care debuteaza
si evolueaza lent, progresiv si de care se diferentiaza prin EEG si prin
scintigrama cerebrala:
- hipoglicemia la diabetici - ce poate provoca manifestari senzitive si
motorii;
- migrenele de acompaniament - ce insa debuteaza la varste mult mai tinere,
aparand progresiv, in 5-45 minute si care se insotesc de tulburari vizuale si parestezii;
37 | P a g e
- tulburari nevrotice - ce se intalnesc la pacientii sub 50 ani, apar in urma

unor conflicte psihogene, lipsind simptomatologia organica neurogenica.
In general pentru a diferentia cele doua tipuri de ictus utilizam o constelatie
simptomatica clinica si paraclinica in care elementele de luat in considerare sunt:
- varsta: hemoragia survine la varste mai tinere 40-60 de ani, in timp ce ictusul
ischemic sever si durabil se intalneste dupa 60 de ani, insa variatiile de varsta sunt
foarte mari in cele doua afectiuni.
- valorile tensionale crescute - indeosebi ale diastolei pentru
hemoragia 'cerebrala, in tim ce in ectusul ischemic, valorile tensionale pot fi normale
sau scazute,
- dintre semnele prodromale, cefaleea este considerata
caracteristica pentru hemoragia cerebrala fiind rara in cazul ramolismentului in
timp
ce parezele, afaziile, hemianopsiile tranzitorii, limitate in spatiu, si fara durab
ilitate sunt caracteristice ictusul ischemic.
- modul de instalare este diferit in cele doua afectiuni nepunand nici un
fel problema in cazul hemoragiilor cerebrale mari ci ridicand probleme in cazul
formelor subacute. De regula instalarea actului ischemic este mai lenta durand de la cateva
ore la 2-3 zile in timp ce, daca cel din hemoragia cerebrala survine ziua in plina
activitate cel din ramolismentul cerebral survine de cele mai multe ori noaptea;la
varstnici cu hipertensiune moderata sau mare.
- starea de coma este caracteristica prin gravitate si profunzime de la debut
in hemoragia cerebrala in timp ce in ictusul ischemic este vorba mai mult de
obnubilare sau o coma superficiala. De asemenea, febra este precoce si ridicata, in
hemoragie fiind de natura central diencefalica, in timp ce, in ictusul ischemic apare
tardiv ca expresie a unei complicatii infectioase;
-
instalarea semnelor neurologice este rapida in hemoragie cu bilateralitatea
semnelor obiective: hemiplegie masiva, deviatia conjugata a ochilor si capului.in
timp ce, in ictusul ischemic, instalarea si definitivarea simptologiei obiective este
lenta, unilateralitatea este structa, deviatia conjugata absenta, hemipareya
38 | P a g e
disociata, iar tulburarile sfincteriene sunt absente in ictusul ischemic.

De asememea sindromul meningeal ce constituie regula in hemoragia
cerebrala lipseste intotdeauna in ictusul ischemic.
- modul de evolutie - in cel mai mare «numar de cazuri de
ictus hemoragie merge inexorabil spre deces in timp ce forma ischemica
este oscilanta uneori cu caracter partid remisiv.
- semne paraclinice. Dintre ele cel mai important este LRC care este clar si
nemodificat in ictusul ischemic si hemoragie sau xantocrom in forma hemoragica.
Evolutia, complicatiile si prognosticul accidentelor vasculare cerebrale
Evolutia AVC este imprevizibila mergand de la una favorabila cu recuperare
definitiva si fara sechele, cum este cazul formelor ischemice tranzitorii, pana la o
evolutie nefavorabila, infausta, cu deces, in cazul formelor hemoragice masive.
Prognosticul vital al ictusului hemoragie este extrem de
sumbru, ierarhizarea in ordinea gravitatii fiind urmatoarea:
- hemoragia pontina - moare inainte de 24 de ore
- hemoragia cerebeloasa - deces intre 24 - 48
ore
- hemoragia in teritoriul striat - daca nu intervine inundatia
ventriculara permite supravietuirea pana in a 14-a zi.
O categorie deosebita o reprezinta evolutia formelor cronice cu ramolisment
cerebral ce duc la sechele definitive de la monopareze la tetrapareze, hemiplegii
sau tetraplegii cu tulburari neurovegetative intense.
Acestea pot fi considerate atat forme evolutive cat si complicatii.
Dintre toate complicatiile insa cea mai grava ramane desigur decesul, ca si
forma nefavorabila de evolutie in ciuda tuturor progreselor din medicina, si a
progreselor in ingrijirile de sanatate.
Prognosticul variaza in functie de evolutia bolii si de gradul de dependenta
al bolnavului referindu-se la prognosticul imediat si la cel quo ad vitam.
Se cosidera in general ca prognosticul hemoragiei cerebrale este mai putin
sumbru la persoanele de sex feminin, in cazurile de hemoragie subacuta sau
acutajinortalitatea putand scadea pana la 50 %.
39 | P a g e
Exista o serie de circumstante care marcheaza gravitatea evolutiei si iminenta

prognosticului fatal:
-
Invadarea sangelui in spatiile subarahnoidiene cu instalarea concomitenta
sau succesiva si a unui sindrom meningeal;
- Inundatia ventriculara - este evenimentul clinic, care spulbera
orice speranta de supravietuire, prognosticul letal fiind inevitabil.
- Hemoragiile secundare de trunchi cerebral - traduse prin
coma profunda, areactiva, cu pierderea timpului reflex al deglutitiei,
disparitia reflexului cornean, respiratie Cheyne-Stockes sau inversarea
tipului respirator, rigiditate pupilara;
- Instalarea unui mare sindrom de HIC prin edemul cerebral
concomitent si fenomenele de angajare.
- Hemoragiile digestive ca si complicatii redutabile si de rau augur pentru
bolnav.
Istoria naturala a accidentelor ischemice cerebrale constituite cuprinde
factorii de prognostic imediat si de prognostic indepartat.
Prin prognostic imediat se intelege mortalitatea survenita in cursul primelor
patru saptamani dupa accidentul ischemic cerebral, riscul vital imediat variind
intre 13 si 42 % mortalitate.
Cel mai mare numar de decese survin in cursul primelor trei pana la zece
zile, urmatorii factori fiind importanti pentru supravietuirea imediata a bolnavilor:
varsta si sexul - cu cat bolnavul este mai varstnic cu atat
efectele infarctului cerebral sunt mai grave, datorita starii sistemului vascular
si predispozitiei la infectii respiratorii prin imobilizarea la pat; In ceea
ce priveste sexul nu exista diferente semnificative;
viteza de instalare - debutul rapid al deficitului neurologic este asociat cu o
mortalitate crescuta comparativ cu debutul progresiv.
antecedentele de boala cerebro - vasculara - cresc mortalitatea
prifl A.I.T. pana la 60 %.
40 | P a g e
tulburarile starii de constienta - supravietuirea este mai mare la cei ce nu

prezinta stare comatoasa.
localizarea infarctului cerebral - leziunile de trunchi cerebral au
ur prognostic mai bun decat cele din teritoriul emisferelor cerebrale.
Factorii de prognostic indepartat sunt:
hipertensiunea arteriala sistemica;
complicatiile cardiace, indeosebi infarctul de miocard;
recidivele;
starea mentala si fizica, prezenta tulburarilor
psihice agravand prognosticul;
localizarea leziunii;
varsta si sexul, rata de supravietuire fiind mai mare la femei decat la barbati.
Tratamentul AVC
Tratament - generalitati
Tratamentul prompt al accidentului vascular cerebral si al problemelor
medicale asociate cu acesta, cum ar fi tensiunea arteriala crescuta si presiunea
intracraniana crescuta, poate minimaliza lezarea creierului si poate imbunatati sansele
de supravietuire. Inceperea unui program de reabilitare cat mai curand posibil dupa un
AVC creste sansele de recuperare a unora din abilitatile care au fost pierdute.
Tratamentul initial al accidentului vascular cerebral
Tratamentul initial al unui accident vascular cerebral este diferit, depinde de
cauza - daca a fost provocat de un cheag sanguin (ischemic) sau de o sangerare in
creier (hemoragic). Inainte de inceperea tratamentului, se recomanda efectuarea
unei tomografii computerizate (TC) craniene sau, daca este posibil, o rezonanta
magnetica nucleara (RMN) pentru a se vedea tipul de AVC. Alte teste pot fi efectuate
in continuare pentru a se determina localizarea cheagului sau a hemoragiei si pentru
evaluarea extinderii leziunii creierului. In timp ce se determina optiunile de tratament,
se vor monitoriza cu atentie tensiunea arteriala si capacitatea respiratorie si poate fi
necesara administrarea de oxigen.
41 | P a g e
Tratamentul initial este centrat pe restabilirea circulatiei sanguine (in AVC

ischemic) sau pe controlarea hemoragiei (in AVC hemoragic). Ca si in
cazul infarctului miocardic, lezarea permanenta datorata unui accident vascular
cerebral se dezvolta adesea in primele cateva ore. Cu cat se administreaza mai repede
un tratament, cu atat lezarea este mai mica.
Accidentul vascular cerebral ischemic
Tratamentul de urgenta in cazul unui accident
vascular cerebral ischemic depinde de localizarea si
de cauza formarii cheagului. Se vor lua masuri
pentru stabilizarea semnelor vitale, folosindu-se
inclusiv medicamente.Daca AVC este diagnosticat
in primele 3 ore de la debutul simptomelor, se
administreaza medicamente pentru dizolvarea
chegurilor, numite activator tisular de plasminogen (t-PA), care ar putea creste
sansele de supravietuire si de recuperare. Totusi, t-PA nu se poate administrata in
siguranta la orice pacient. In cazul in care accidentul vascular cerebral este hemoragic,
utilizarea de t-PA este periculoasa. Alegerea optiunii de a utiliza sau nu t-PA trebuie
evaluata rapid in camera de garda.
Examenul Doppler transcranian
Se poate administra de asemenea aspirina, singura sau in asociere cu un alt

medicament antiagregant plachetar. Totusi, aspirina nu se recomanda in urmatoarele
24 ore dupa administrarea de t-PA. Se pot da si alte medicamente: pentru controlarea
nivelurilor sanguine ale glucozei (glicemiei), pentru febra sau pentru convulsii. In
general, tensiunea arteriala crescuta nu va fi tratata imediat decat daca tensiunea
sistolica este mai mare de 220 mm Hg si cea diastolica este peste 120 mm Hg (220 cu
120).
Accidentul vascular cerebral hemoragic
Tratamentul initial pentru accidentul vascular cerebral hemoragic este dificil. Se

fac eforturi pentru controlarea sangerarii, pentru scaderea presiunii intracraniene si
pentru stabilizarea semnelor vitale, in special a tensiunii arteriale.
42 | P a g e
Exista cateva medicamente care se administreaza in AVC hemoragic. In unele

cazuri, se pot da medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale, scaderea
tumefierii cerebrale, a nivelului glicemiei, febrei sau convulsiilor. Se monitorizeaza
indeaproape semnele de crestere a presiunii intracraniene, precum nelinistea
psihomotorie, confuzia, dificultatea de a efectua comenzile si durerea de cap. Alte
masuri pot fi luate pentru ameliorarea eforturilor provocate de tusea excesiva, de
varsaturi, de ridicarea din pat, de schimbarea pozitiei sau de eliminarea scaunelor.
De regula nu se recomanda interventii chirurgicale pentru controlarea
sangerarii usoare sau moderate. Totusi, daca a avut loc o sangerare in cantitate mare si
daca starea generala a persoanei se inrautateste rapid, poate fi nevoie de o operatie cu
scopul indepartarii sangelui care s-a acumulat in creier si a scaderii presiunii
intracraniene
In cazul in care sangerarea se datoreaza rupturii unui anevrism, se face

o interventie chirurgicalapentru a se repara anevrismul. Repararea poate include:
- folosirea unui clip de metal pentru clamparea anevrismului, cu scopul prevenirii

unei noi resangerari
- embolizarea endovasculara, o procedura care consta in insertia unui mic 'coil' in
interiorul anevrismului care sa-l blocheze.
Decizia de efectuare sau nu a acestor interventii chirurgicale depinde de

localizarea anevrismului si de starea generala a persoanei respective dupa accidentul
vascular cerebral.
Tratament de intretinere
Dupa ce s-a administrat tratamentul de urgenta si dupa ce starea generala a

pacientului s-a stabilizat, tratamentul are ca scop recuperarea si prevenirea aparitiei
unui alt accident vascular cerebral. Este importanta controlarea factorilor de risc pentru
AVC precum tensiunea arteriala crescuta, fibrilatia atriala, nivelul crescut al
colesterolului sau diabetul.
Se poate recomanda administrarea de aspirina sau alt medicament antiagregant

plachetar. In cazul unui accident vascular cerebral ischemic (cauzat de un cheag
sanguin), poate fi nevoie de anticoagulante pentru a se preveni un alt AVC. Poate fi
43 | P a g e
nevoie de asemenea de medicamente precum

statine, pentru scaderea colesterolului sau de
medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale.
Medicamentele care scad tensiunea arteriala

includ:
- inhibitori ai enzimei de conversie ai
angiotensinei (IEC)
- blocanti ai receptorilor angiotensinei II
- betablocante
- diuretice
- blocanti ai canalelor de calciu.
De asemenea se poate recomanda
o endarterectomiechirurgicala carotidiana cu
scopul indepartarii placii de aterom formate in
arterele carotidiene.
O procedura relativ noua care consta in

motarea de stenturi in artera carotida este o alta optiune pentru persoanele care au un
risc crescut de AVC. Aceasta procedura seamana mult cu angioplastia, care este
folosita frecvent pentru deschiderea arterelor inimii (coronarele) care sunt blocate. In
timpul acestei proceduri, un chirurg de chirurgie vasculara insera un tub de metal
numit 'stent' in interiorul arterei carotide, cu scopul cresterii fluxului sanguin in ariile
blocate de placa de aterom. Chirurgul poate folosi un stent in asociere cu
medicamente, pentru a preveni blocarea ulterioara a carotidei.
Reabilitarea precoce poate permite recuperarea partiala a functionarii

normale. Reabilitarea se va centra pe abilitatile fizice care au fost pierdute, bazandu-
se pe starea generala de sanatate de dinainte de accidentul vascular cerebral si pe
capacitatea pacientului de a indeplini sarcinile. Reabilitarea incepe cu planificarea
activitatii cotidiene, precum mesele, dusurile si imbracarea.
Modificarea stilului de viata poate fi de asemenea o parte importanta a

tratamentului de intretinere, avand ca scop reducerea riscului de aparitie a unui nou
44 | P a g e
accident vascular cerebral. Este importanta efectuarea de exercitii fizice atat cat este
posibil, respectarea unei diete echilibrate, renuntarea la fumat. Se poate recomanda o
dieta speciala care sa ajute la scaderea tensiunii arteriale sau la scaderea colesterolului.
Aceste diete recomanda consumarea alimentelor cu continut scazut in grasimi (mai
ales grasimi saturate) si contin mai multe cereale, fructe, legume si produse lactate
sarace in grasimi.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Dupa un accident vascular cerebral, tratamentul la domiciliu este o parte

importanta a procesului de reabilitare.
Poate fi nevoie de dispozitive care sa usureze activitatea cotidiana:

- alimentarea: daca mana este slabita, se pot folosi dispozitive de agatat, din metal prin
a caror manevrare cu usurinta, se pot apuca si utiliza obiectele in cazul persoanelor
slabinte
- imbracarea: dispozitive denumite 'reachers' pot ajuta la punerea sosetelor sau a
ciorapilor daca mana sau bratul este slabit
- mersul, plimbarea: pot fi folosite carje pentru a se preveni caderile.
Optiuni de medicamente
Este foarte importanta efectuarea unui consult medical de urgenta daca exista
simptome de accident vascular cerebral. Daca este vorba de un AVC ischemic, care
este cauzat de un cheag sanguin, se poate administra un activator tisular de
plasminogen (t-PA), un medicament care dizolva cheagurile. Acest medicament este
recomandat cu tarie, dar este cel mai eficient daca este administrat in primele 3 ore de
la debutul simptomelor. Daca se administreaza t-PA in acest interval de timp, pot fi
sanse mari de imbunatatire a vindecarii. Noi studii arata ca ar putea fi un oarecare
beneficiu si in cazul in care t-PA s-ar administra si dupa primele 3 ore. Totusi, t-PA
poate fi periculoasa (potential letala) daca se da la un pacient cu un accident vascular
cerebral hemoragic, cauzat de o sangerare.
45 | P a g e
De vreme ce majoritatea accidentelor vasculare cerebrale sunt provocate de

chegurile sanguine, medicamentele care impiedica formarea de cheaguri sunt folosite
pentru prevenirea AVC-urilor ischemice ulterioare. Aceste medicamente sunt de obicei
administrate dupa tratamentul initial. Ele nu sunt recomandate in primele 24 de ore de
la administrarea de t-PA. Cele doua tipuri de medicamente folosite pentru prevenirea
formarii cheagurilor sunt:
- antiagregantele plachetare, care impidica cele mai mici celule din sange sa
formeze agregate. Aspirina este cel mai frecvent folosit antiagregant plachetar care
este folosit pentru prevenirea accidentului vascular cerebral. Doua studii de amploare
au aratat ca aspirina luata in primele 48 de ore de la un AVC poate reduce sansa
aparitiei unui alt AVC si poate preveni decesul. Persoanele care nu pot lua aspirina sau
cele care au accidente ischemice tranzitorii (AIT) sau un accident vascular cerebral
fiind sub tratament cu aspirina, sunt sfatuite uneori sa ia alte medicamente
antiagregante plachetare, cum ar fi clopidogrel sau ticlopidina. Aggrenox este o
combinatie de aspirina si dipiridamol cu eliberare prelungita, si care previne aparitia
unui AVC ischemic. Aggrenox reduce riscul unui AVC la fel de eficient ca si aspirina
si semnificativ mai mult decat clopidogrelul. Aspirina nu se recomanda in primele 24
ore de la administrarea de t-PA
- anticoagulantele, care previn producerea de proteine necesare pentru

formarea normala a cheagurilor sanguine. Administrarea de anticoagulate (in principal
de warfarina) este cea mai buna metoda pentru prevenirea formarii cheagurilor in
inima din cauza fibrilatiei atriale, a infarctului miocardic, a afectiunilor valvulare
cardiace si a insuficientei cardiace. Ele nu se dau ca tratament de urgenta in accidentul
vascular cerebral.
La persoanele cu boala arterelor coronare, tratamentul cu medicamente care

scad colesterolul, numite statine, poate incetini dezvoltarea aterosclerozei in arterele
carotide si poate, de asemenea, scadea riscul aparitiei unui AIT sau AVC. Studiile
arata o reducere de 20 pana la 31% a riscului de AVC la persoanele care iau statine.
Tratament chirurgical
46 | P a g e
In cazul in care se ia in considerare o interventie chirurgicala dupa un accident

vascular cerebral, factorii majori de decizie sunt varsta, starea de sanatate generala de
dinainte de eveniment si starea de sanatate actuala. Chirurgia nu este recomandata ca
parte a tratamentului initial sau a celui de urgenta a unui AVC.
Medicul chirurgul poate efectua:
- endarterectomie carotidiana. Aceasta este o interventie chirurgicala care consta in
indepartarea placii de aterom formata pe peretii arterelor carotide la persoanele care au
ingustare moderata sau severa a arterelor carotide. Aceasta interventie poate ajuta la
prevenirea altor accidente vasculare cerebrale
- interventie chirurgicala pentru drenarea sau indepartarea sangelui din interiorul sau
din jurul creierului, sangerare cauzata de ruperea unui vas sanguin (AVC hemoragic)
- interventie chirurgicala (embolizare endovasculara) pentru repararea unui
anevrism cerebral care a cauzat accidentul vascular cerebral hemoragic. Se introduce
un mic carlig in interiorul anevrismului ca sa il blocheze. Daca aceasta interventie
chirurgicala se poate face sau nu depinde de localizarea anevrismului, de marimea lui
si de starea de sanatate a pacientului
(daca poate suporta aceasta
procedura terapeutica)
- interventie chirurgicala pentru
repararea vaselor sanguine anormal
formate (adica malformatiile
arteriovenoase) care au cauzat sangerarea in creier. O malformatie arteriovenoasa este
o afectiune congenitala
care formeaza o retea anormala a vaselor sanguine din creier sau din maduva spinarii.
Peretii vasculari ai unei malformatii arteriovenoase pot deveni mai subtiri si se pot
fisura sau rupe.
Endarterectomia carotidiana nu se recomanda urmatoarele situatii:- ca tratament de
urgenta pentru persoanele care au avut un AVC provocat de un cheag sanguin (AVC
ischemic)
- la persoanele la care este improbabila supravietuirea dupa accidentul vascular
cerebral
47 | P a g e
- cand riscurile interventiei chirurgicale depasesc beneficiile ei. Persoana respectiva

poate avea anumite afectiuni medicale care fac ca operatia sa fie prea riscanta sau nu
este nici un doctor specializat in aceasta procedura
- la persoanele care au un accident ischemic tranzitor (AIT) sau un accident vascular
cerebral in arterele din partea posterioara a creierului (arterele vertebrobazilare)
- la persoanele care au o rigidizare si o ingustare minima a arterelor carotide (o
ingustare mai mica de 50 de procente din sectiunea vasului), chiar daca ei au avut un
accident ischemic tranzitor (AIT). La aceste persoane, riscurile chirurgicale depasesc
beneficiile.
- la persoanele care au o rigidizare si o ingustare moderata a arterelor carotide
(ingustare de 50% pana la 69%). La aceste persoane, beneficiul interventiei
chirurgicale este inca investigat.
Persoanele cu anevrism cerebral au nevoie de o evaluare completa a tuturor
simptomelor lor pentru a se determina daca este indicata o operatie. Embolizarea
endovasculara este tratamentul preferat la acesti pacienti. De asemenea, mai este
recomandat la cei care au un risc crescut de a face complicatii dupa o operatie de
reparare a anevrismului cerebral. In cazurile la care embolizarea endovasculara nu este
posibila, se face o craniotomie cu punerea de clipuri la nivelul anevrismului.
Tratamente noi
Montarea de stenturi in
artera carotida poate fi utilizata
uneori pentru a se deschide
arterele ingustate in incercarea
de a preveni un accident
vascular cerebral. Denumita
si angioplastia percutanata
transluminala cerebrala,
aceasta procedura este asemanatoare cu cea folosita pentru deschiderea arterelor
ingustate care furnizeaza sange inimii (angioplastia cardiaca). In timpul acestei
proceduri, un chirurg de chirurgie vasculara insera un tub de metal numit stent in
48 | P a g e
interiorul arterei carotide cu scopul cresterii fluxului sanguin in zonele blocate de placa
de aterom.
Studiile arata ca montarea de stenturi pe artera carotida este la fel de eficienta ca
si endarterectomia carotidiana in prevenirea accidentului vascular cerebral, a
infarctului miocardic si a altor complicatii la persoanele cu risc crescut de AVC. In
prezent se fac studii pentru a se clarifica in ce situatii se indica montarea de stenturi in
artera carotida.
49 | P a g e
PARTEA SPECIALA
I. Fisa tehnologica – Hidratarea prin perfuzii

Perfuzia este procedul de introducere picatura cu picatura pe cale intravenoasa
a solutiilor medicamentoase. Este considerata linia vietii in acordarea ajutorului de
urgenta.
Perfuzia permite injectarea lenta si continua a
unui lichid in circulatia sangvina, de obicei printr-o vena.
Perfuziile venoase permit administrarea de medicamente, de
solutii electrolitice (sodiu, potasiu etc.) si/sau glucozate
("seruri"), de derivate de sange sau de produse de hranire
artificiala (pe baza de glucide, de lipide si de acizi aminati).
Ele sunt indispensabile de indata ce calea orala si tubul digestiv nu mai pot fi utilizate.
Scopul perfuziei il reprezinta echilibrarea hidroelectrolitica a organismului si
administrarea medicamentelor cu efect prelungit.
Aplicarea si mentinerea perfuziei
Aplicarea unei perfuzii venoase periferice trebuie sa fie realizata perfect aseptic,
dupa punerea unui garou si antisepsia pielii, iar materialul de acces vascular este
acoperit cu un pansament steril. pansamentele, refacute la intervale regulate, sunt
inlocuite de indata ce se umezesc sau se dezlipesc. Tubulaturile de acces trebuie sa fie
schimbate la fiecare 24 sau 48 de ore. Aceste manipulari, schimbarea flaconului si
administrarea medicamentelor prin tubulatura de perfuzie, trebuie sa fie facute cu mari
precautiuni de asepsie.
Complicatiile locale constituie principalul risc al perfuziilor. Inflamatia
frecventa se traduce prin dureri si printr-o roseata in jurul punctului de punctionare si
pe traiectul venei, uneori printr-un edem. Infectia este cea mai grava complicatie de
invins.
Medicamentele care se perfuzeaza sunt diluate cu apa, deci practic perfuziile
sunt reprezentate de apa (de obicei peste 90%) si altceva.
Cele mai obisnuite perfuzii administrate de medici si solicitate de pacienti
sunt:
 Serul fiziologic, care contine apa 99,3% si sare (clorura de sodiu) 0,7%
50 | P a g e
 Glucoza, care contine apa 90-95% si „zahar” (gulcoza) 5-10%

Perfuziile sunt rar indicate, de obicei in urmatoarele situatii:
 Este indicata administrarea prin perfuzii atunci cand un medicament este din
fabricatie administrabil doar prin perfuzie (la administrare pe cale bucala sau
intramuscluara nu se absoarbe sau este foarte iritant.
 Este indicat sa faci perfuzie arunci cand este nevoie de o actiune rapida a
unui medicament, care se adauga in serul fiziologic sau glucoza perfuzata (soc,
infarct, colica renala/biliara, tensiune scazuta, etc);
 ATENTIE: MEDICAMENTELE PERFUZABILE AU ACTIUNE RAPIDA,
DAR ACTIUENA LOR ESTE MAI SCURTA SI POT SA AIBA SI EFECTE
SECUNDARE RAPIDE SI POTENTIAL MAI GRAVE!!
 Se pot prescrie perfuzii atunci cand pacientul are lipsa de apa (deshidratare)
si nu o poate bea din diferite motive, sau lipsa sau dezechilibru de electroliti, care
trebuie corectata rapid datorita riscutilor.
Organismul uman are suficiente rezerve de vitamine pentru mai multe
saptamani/luni, deci nu este nevoie de administrarea lor pentru „hranire”, ci doar
atunci cand exista o boala data de lipsa unei vitamine (anemie Biermer, lipsa de acid
folic sau vitamina D, scorbut, etc).
Efectele secundare ale perfuziilor.
Tratamentul perfuzabil cu glucoza si ser fiziologic (justificat sau nu din punct

de vedere medical) poate fi urmat de efecte secundare:
 Incarcarea exagerata a vaselor de sange cu apa, care la randul ei are efecte
secundare
 Suprasolicitarea inimii – si de obicei sunt cerute perfuzii la bolnavii de inima
 Trecerea apei in plamani (edem pulmonar)
 Cresterea tensiunii arteriale
 Suprasolicitarea rinichilor
 Trecerea apei sub piele cu aparitia de edeme – si sunt cerute perfuzii la
bolnavii cu edeme
 Diluarea exagerata a sangelui, cu scaderea capacitatii sale de a transporta
oxigen la tesuturi, scaderea concentratiei electrolitilor din sange
51 | P a g e
 Risc de infectie – septicemie- de la cateterele pe care se administreaza

perfuzia
 Leziuni locale la locul de perfuzie (ruperea venelor, iritatiile venei sau
tesutului vecin, hematoame, ulceratii, etc)
 Scaderea poftei de mancare datorita incarcarii organismului cu glucoza
OBIECTIVE TIMPI DE AXECUTIE
MATERIAL •tava medicala acoperita cu camp steril, •trusa sterila de perfuzie
•ace de metal de unica folosinta, •solutii perfuzabile. •seringi de
NECESAR
unica folosinta (5 – 10 ml), •ace sterile, •casoleta cu comprese
sterile, •manusi sterile pentru asistenta, •romplast, •garou, •tavita
renala, •tampoane sterile de unica folosinta, •alcool, •musama si
aleza, •sapun si prosop
TEHNICA •nursa se spala pe maini cu apa si sapun, se dezinfecteaza cu alcool,
desface capacelul protector al flaconului de perfuzat si
PERFUZIEI
dezinfecteaza cu alcool locul de unde se aplica perfuzia
•scoate trusa de perfuzie din sacul de polietilena, indeparteaza tubul
protector dupa ac si patrunde cu acul in dopul de cauciuc al
flaconului de perfuzat, pastrand inchis circuitul trusei cu ajutorul
prestubului
•se indeparteaza teaca protectoare de la cpatul proximal al trusei si
se ridica trusa de perfuzie deasupra nivelului flaconului, se
deschide usor prestubul si se lasa sa curga in cicuitul trusei
substanta medicamentoasa pana cand se elimina
TEHNICA se inchide apoi prestubul si se acopera capatul proximal al trusei cu
PERFUZIEI
teaca protectoare.
complet aerul si bulele de aer din circuit;
PREGATIREA •se anunta pacienta
PSIHICA A
•i se explica tehnica
PACIENTEI
•i se solicita colaborarea
52 | P a g e
PREGATIREA •se aseaza pacienta pe pat in decubit dorsal cu bratul in extensie

FIZICA A
•sub bratul pacientei i se aseaza musamaua, aleza
PACIENTEI
•se acopera pacienta cu o patura
•ne asiguram ca inainte de montarea perfuziei, pacienta si-a golit
vezica
TEHNICA •nursa se spala pe maini cu apa si sapun, examineaza starea si
calitatea venelor, isi pune manusile de cauciuc, aplica garoul
deasupra plicii cotului si dezinfecteaza pe o suprafata de 10-15 cm
•se solicita pacientei sa inchida – deschida pumnul, se efectuea-za
punctia venoasa cu acul atasat la trusa introducandu-l in mijlocul
venei cu bizoul in sus, in directia axului longitudinal al venei
•se impinge acul de-a lungul venei, se verifica pozitia acului in
vena, se indeparteaza garoul
•se deschide prestubul si se regleaza viteza de curgere dupa
medicatia medicului
•se supravegheaza permanent perfuzia
•operatia de schimbare a pungii sau flaconului trebuie sa se faca in
conditii de perfecta asepsie, dezinfectand dopul
•dupa terminarea perfuziei, se inchide prestubul, se pregateste o
compresa sterila imbibata in alcool si se extrage acul din vena
printr-o miscare brusca
•se efectueaza un pansament steril si se fixeaza cu romplast.
DE RETINUT: Mentinerea locului de perfuzie la pacienti se face schim band

pansamentul la 24 ore, inspectand locul pentru inflamatie, schimbarea tubulaturii la
max. 72 h, toate substantele perfuzabile trebuind etichetate cu data, ora si medicatia
adaugata.
53 | P a g e
II. Planul de nursing. Prezentare cazuri studiate.
Cele 14 nevoi fundamentale au fost stabilite de catre Virginia Henderson.

Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul
profesiei de asistentă medicală.
După Virginia Henderson nevoia fundamentala este o necesitate vitală, esentială
fiinţei umane pentru asigurarea stării de bine din punct de vedere fizic şi mintal.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. a respira;
2. a se alimenta şi hidrata;
3. a elimina;
4. a se mişca, a păstra o bună postură;
5. a dormi, a se odihni;
6. a se îmbrăca şi dezbrăca;
7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;
8. a fi curat, a-şi proteja tegumentele;
9. a evita pericolele;
10. a comunica;
11. a acţiona după credinţele sale şi valorile sale;
12. a se realiza;
13. a se recreea;
14. a învăţa.
Scurtă prezentare a nevoilor fundamentale

A respira
 Aspectul bio-fiziologic al acestei nevoi se manifestă în respiraţia pulmonară şi
tisulară;
 Dimensiunea psiho-socio-culturală este influenţată de următorii factori: emoţii,
furia, frica, exerciţiile fizice, fumat. Aceste nevoi prezintă particularităţi funcţie de
vârstă, antrenarnent, starea de sănătate etc.
54 | P a g e
A bea si a manca
 Dimensiunea bio-fiziologică interesează ritualul mâncatului (ducerea alimentelor la
gură, masticaţia, deglutiţia), digestia, necesarul de calorii;
 Dimensiunea psiho-socio-culturală se manifestă în obiceiurile legate de rasă, religie,
naţionalitate, cultură. Aceste nevoi se modifică odată cu etapele vieţii.
A elimina
 Această nevoie cuprinde eliminarea renală, intestinală, respiratorie, cutanată.
 Aspectul bio-fiziologic variază mult cu vârsta şi starea de sănătate şi este în acelaşi
timp mecanic, chimic, hormonal, nervos;
 Dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase. Emoţiile de orice fel modifică
frecvenţa urinară, calitatea şi cantitatea scaunelor, transpiraţia etc.
A te mişca, a te mentine într-o bună postură

 Aspectul bio-fiziologic diferă funcţie de vârstă, starea de sănătate, antrenament.
Sistemul muscular, scheletic, cardiovascular, nervos, influenţează mişcarea şi
adaptarea cu evitarea anumitor posturi.
 Din punct de vedere psiho-socio-cultural mişcarea şi poziţia corpului reflectă
conştient sau inconştient starea de spirit a individului. Mişcarea este influenţată şi de
nivelul cultural. Aceasta influenţează mersul, gesturile, mimica etc. Probleme de
sănătate pot duce la modificări în domeniul motricităţii.
A dormi şi a te odihni
 Din punct de vedere biologic şi fiziologic, somnul sau odihna variază cu vârsta şi
starea de sănătate. Calitatea somnului, ca şi repaosul mintal şi fizic influenţează
sistemele cardio vascular, digestiv, neuro-muscular. O persoană privată de sornn
manifestă tulburari fizice şi psihice.
 Psiho-socio-cultural somnul şi repaosul sunt afectate de emoţii şi obligaţii sociale
(muncă). Există persoane care uzează de droguri pentru a rămâne treji sau pentru a
dormi.
55 | P a g e
A se îmbrăca şi a se dezbrăca
 Bio-fiziologic, activităţile cotidiene necesare independenţei în acest domeniu cer o
anumită capacitate neuro-musculară, aceste nevoi fiind diferite, funcţie de vârsta, starea
de sănătate.
 Psiho-socio-cultural se manifestă prin afirmarea personalităţii şi a sexualităţii în
alegerea veşmintelor, anumite grupuri socio-culturale şi religioase au exigenţe
particulare: voal, turban etc.
A mentine temperatura corpului în limita normala

 Componenta bio-fiziologică este cea mai importantă. Odată cu înaintarea în vârstă
temperatura corpului este mai influenţată de cea a mediului înconjurător. Temperatura
corpului depinde de îmbrăcăminte, hidratarea organismului, controlul hipotalamic.
 Componenta psihică este influenţată de emoţii, anxietate, acestea crescând
temperatura corpului.
A fi curat şi a-ţi proteja tegumentele

 Componenta bio-fiziologică se manifestă funcţie de capacitatea fizică de a face
gesturile şi mişcările necesare precum şi de factorii biologici vârsta şi sexul.
 Componenta psihică şi emotivă se reflectă în starea epidermei, în atenţia acordată
părului. Emoţiile afectează transpiraţia şi secreţiile, normele de curăţenie diferă de la un
grup social la altul. Curăţenia este influenţată de cultura grupului.
A evita pericolele.
Pericolele pot proveni din mediul intern sau extern.
 Pe plan bio-fiziologic independenţa rezidă din a evita anumite alimente şi
medicamente şi de a se proteja în desfăşurarea anumitor activităţi zilnice. Este nevoie
de a analiza această nevoie funcţie de vârstă, anumite afecţiuni (depresii).
 Componenta psihică — simpla prezenţă a unei rude, a unei persoane apropiate
pacientului, ascultarea unui gen de muzică preferată, existenţa unei persoane
aparţinătoare aceleiaşi comunităţi, respectarea obiceiurilor proprii, sunt elemente care
dau impresia de siguranţă.
56 | P a g e
A comunica cu semenii.
Este o nevoie fundamentală fiinţelor umane.
 Dimensiunea biologică se manifestă sub formă de comunicare verbală sau non-
verbală. Comunicarea yerbală cuprinde limbajul, în timp ce comunicarea non-verbală
cuprinde gesturile, mimica, poziţia corpului, mersul etc.
 Componentele psiho-socio-culturale se manifestă prin alegerea conţinutului
exprimat: sentimente, idei, emoţii. Comunicarea cuprinde sexualitatea. Această
componentă importanta a fiinţei umane se exprimă din copilărie până la bătrâneţe prin
afirmarea de sine, alegerea veşmintelor, în relaţiile sociale. Când un pacient nu are
posibilitatea de comunicare, el trebuie să fie ajutat de asistentă.
A-ţi practica religia

 Componenta bio-fiziologică se exprimă prin mişcări, gesturi, atitudini specifice
cultului: poziţia îngenunchiată, anumite posturi, interzise anumite alimente, tratamente.
 Componenta psiho-socio-culturală — evoluţia practicilor religioase este în funcţie
de fenomenele psiho-sociale şi relaţiile interpersonale. Alterarea stării de sănătate poate
antrena creşterea sau diminuarea adeziunii la religie. În îngrijirea bolnavilor,
respectarea acestei nevoi cere asistentei o educaţie liberală.
A fi ocupat pentru a fi util.

De-a lungul etapelor vieţii fiinţa umană are nevoie să se realizeze, să studieze, să
muncească. Aceste activităţi pot fi legate de sex, dar cea mai mare parte depind de
capacitatea fiziologică şi dezvoltarea psihosocială a individului. Normele culturale
influenţează satisfacerea acestei nevoi. O problemă de sănătate poate să diminueze
temporar sau permanent posibilitatea de a fi util prin diverse activităţi.
A se recrea.
Este o nevoie comună tuturor fiinţelor umane.
 Componenta bio-fiziologică persoanele se pot recrea specific vârstei şi funcţie de
starea de sănătate. Persoanele cu un anumit handicap (orbi, surzi, membre amputate) au
alte căi de recreere decât cei sănătoşi.
57 | P a g e
 Fenomenele psihosociale, culturale pot influenţa nevoia de a se recrea. Această

nevoie poate fi satisfacută atât de familie cât şi de societate.
A învăţa.
Nevoia de descoperire, de satisfacere a curiozităţii, de a adăuga cunoştinţe noi este
specifica tuturor, dar mai evidentă la copii.
Componenta biologică este reprezentată de inteligenţă
Apectul psiho-socio-cultural se manifestă prin dorinţa de a afla şi a cunoaşte valoarea
acordată educaţiei de grupul socio-cultural.
Problemele de sanătate fac să se ivească nevoi de învăţare variate: să facă pansamente,
să-şi administreze insulina, alte medicamente, regim alimentar etc. Nevoia de a învăţa
poate fi legată de dorinţa de a fi util, de a se recrea, dar în acelaşi timp şi de a fi
independent.
58 | P a g e
PLAN DE ÎNGJIJIRE NURSING

AL PACIENTULUI CU ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL
CAZUL CLINIC NR. 1
Nume si prenume: B.M .
Virsta: 52 ani
Antecedente personale: HTA
Antecedente heredo-colaterale: neaga.
Data internarii: 16.01.2017
Data externarii: 23.01.2017
Pacienta se interneaza in sectia Neurologie, cu urmatoarele manifestari de dependenta:
-tulburari de deglutitie
-incontinenta urinara
-agitat, anxios, nelinistit,refuza sa se alimenteze, refuza ajutorul apartinatorilor.
-hemiplegie dreapta.
-afazie.
Istoricul bolii: Aflam de la apartinatori ca pacientul s-a trezit si nu putera sa

vorbeasca,nu putea sasi miste bratul drept si membrul inferior drept. Sotul spune ca
pacienta nu sufera de alte boli. Pacienta prezinta TA 150-80 mmHg, puls 60/min, R
20/min.
Diagnostic medical: AVC ischemic cu hemiplegie dreapta, predominant brahiala,

afazie motorie.
59 | P a g e
Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare

de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
16.01.17 - agitatie, - Pacientul - Reluarea -psihoterapie Din analiza

Perturbarea hipertensiun nu vorbirii, datelor
-urmarirea
nevoii de a e arteriala, vorbeste si mobilitatii TA, obtinute am
avea funcţii hemiplegie nu-si si starii de temperatura, stabililt ca
vitale în dreapta, misca bine respiratii, din punct de
limite afonie, mana vedere al
diureza
normale: dreapta dependentei
-
respiraţie, pacientei
administrare
T.A., puls este vorba de
a
o pacienta cu
tratamentului
accident
prescris de
vascular
medic
ischemic,
(glucoza,
partial
piracetam 3
dependenta,
fiole/zi,
care necesita
manitol, 200
ingrijiri
ml/zi)
infirmiere
-pregatirea
privind
pacientei
combaterea
pentru
semnelor si
recoltarea
simptomelor
probelor de
pe care le
sange si
prezinta:
urina
astenie
indicate de
fizica,
medic
tegumente
60 | P a g e
palide.
Asigurarea
conditiilor
igienico-
sanitare si de
mediu fizic
si uman, care
sa-i permita
refacerea
psihica si
fizica,
asigurarea
administrarii
medicatiei
prescrisa de
medic,
educatia
sanitara
privind
modul de
comportare
in spital si
apoi la
domiciliu.

61 | P a g e

17.01.17 - odihna anxietate, asigurarea - creerea pacientul nu

Incapacitatea insuficienta durere odihnei unui climat doarme
de a se - suficiente coresaunzato datorita
odihni slabiciune, r anxietatii,
oboseala - necesita
psihoterapie ingrijiri
- pentru
administrarea satisfacerea
de sedative la nevoii de a
indicatia dormi
medicului (1
tb.
Diazepam,
ora 22)
-aerisirea
salonului
înainte de
culcare
-umidificarea
aerului
-reducerea
luminozităţii
-asigurarea
bolnavului că
nu este
singur
62 | P a g e

18.01.17 agitatie, nelinistea combaterea proprii: Pacientului îi
Anxietate neliniste, fata de anxietatii psihoterapie persistă

cresterea diagnostic si – punerea în starea de
ritmului tratament contact cu nelinişte
respirator pacienţi cu necesita
evoluţie interventia
favorabilă, nursei pentru
asigurarea satisfacerea
unui post TV acestei nevoi
favorit,
facilitarea
vizitelorcât
mai dese ale
membrilor
apropriaţi
din familie
delegate:
administrare
a medicatiei
prescrise de
medic
63 | P a g e
18.01.17 dificultate de anxietate, combaterea proprii: - bolnava
ineficacitate a-si exprima durere in durerii si creerea unui partial
la nivel ideile si de a epigastru, anxietatii, microclimat dependenta
intelectual accepta greturi, incurajarea corespunzato in ceea ce

conditia de varsaturi bolnavuluid , punerea la priveste
pacient e a-si dispoziţie a nevoia de a
exprima p unor comunica
gandurile
a si broşuri/pliant
sentimentele
r e informative
e despre
gastrită şi
soluţii de
tratament

19.01.17 incapacitatea schimbarea Psihoterapie asistenta Bolnava
Perturbarea de a-si modului de mobilizeaza partial
nevoii de a fi indeplini viata pacienta dependenta
util functiile pentru a in ceea ce
legate de un desfasura o priveste
rol social nevoia de a

se
ocupa cu
ceva
64 | P a g e

20.01.17 Incapacitate Tremuraturi Asigurarea Proprii: Pacienta este
Perturbarea de a se ale mainii unei asigurarea alimentata
nevoii de a alimenta drepte alimentatii unei pasiv cu
se alimenta activ din cantitative alimentatii alimente

cauza si calitative neflatulente lichide in
hemipelgiei repartizata in cantitati mici
portii si repetate.
fractionate si Se urmareste
la intervale reflexul de
de 3 ore; deglutitie.
asigurarea
unui aport
hidric
corespunzato
r spatiat
Delegat:
adminstrarea
de solutii
perfuzabile
intravenos in
prize spatiate
(glucoza 5%,
vitamine B1,
B12, B6, vit.
C)
65 | P a g e

21.01.17 Hemiplegie Pacienta Pacienta sa Proprii: se Pacienta
Perturbarea dreapta este culcata prezinte o ajuta executa
nevoii de a in pozitia stare de bine pacientul sa- miscari
avea o buna dorsala cu sis a se si schimbe usoare cu
postura schimbare poata pozitia si sa membrul

in decubit mobiliza faca plimbari hemiplegic
lateral drept scurte. (arata cu
si stang din Delegate: degetul un
2 in 2 ore Administrare alt pacient)
pentru a se de antialgice
evita si vitamine si
aparitia trofice
escarei cerebrale
22.01.17 Imposibilitat Constipatie Pacienta sa Proprii: Pacienta si-a
Perturbarea ea de a avea si prezinte o asigurarea reluat
nevoii de a o eliminare incontinenta eliminare unei tranzitul
elimina normala urinara adecvata alimentatii intestinal in

bogate in urma
fibre, efectuarii
admisnistrare clismei
a de lichide evacuatorii
si asigurarea
mobilizarii
Delegate:
adminsitrar
ea de
66 | P a g e
purgative
usoare
(carbine – 1
tableta,
eventual 1
clisma
evacuatorie)
. Se
monteaza
sonda
vezicala
FOLEY (se
evacueaza
300 ml
urina)

23.01.2017 refuz de a anxietate, educatie discutii cu bolnava
refuz de a invata sau de durere in sociala bolnava prezinta stare
invata sau de a cunoaste epigastru, generala
a cunoaste teama de a buna,

cunoaste evolutia bolii
adevarul in spital sub
dieta, repaos
si tratament
este buna, se
obtine
ameliorarea
si se
67 | P a g e
externeaza
cu
urmatoarele
recomandari:
evitarea
eforturilor
fizice de
orice natura,
regim
alimentar
hipocaloric,
hiposodat, cu
toti principii
alimentari,
evitarea
conservelor,
afumaturilor,
acriturilor,
grasimilor de
origine
animala
Epicriza
Pacienta internata in sectia Neurologie cu AVC ischemic se recupereaza relativ repede
si se externeaza cu urmatoarele recomandari:
1. Respectarea regimului igieno-dietetic sarac in grasimi, rantasuri, picanterii,

prajeli, afumaturi, alimente fierbinti, mese servite in conditii de stres si neliniste.
2. Respectarea programului de somn, cel putin 30 minute dupa-amiaza.
3. Gimnastica medicala
4. Dispensarizare prin medicul de familie.
5. Evitarea tutunului si cafelei.

68 | P a g e
CAZUL CLINIC NR. 2
Nume si prenume: C. V.
Starea civila: casatorit
Talie: 1,50 m, Greutate: 70 kg
Data nasterii: 10.VI.1960
Ocupatia: pensionar
Data internarii: 18.I.2017 ora 730,
Data externarii: 24.I.2017 ora 12
Numarul de zile de spitalizare: 6
Diagnostic la internare: accident vascular cerebral hemoragic
Diagnostic la externare: accident vascular cerebral hemoragic
Motivele internarii: inconstienta, agitatie psiho-motorie, tegumente hiperemice,
semnul pipei, incontinenta urinara
Antecedente heredocolaterale: nefrectomie dreapta in 1981.
Antecedente personale: fara importanta
Antecedente patologice: Amigdalita, infectii urinare
Comportament fata de mediu: Sociabil, orientat temporo-spatial.
Istoricul bolii: Din relatarile sotiei rezulta ca pacientul a devenit confuz in urma cu 2
ore, cand a declarat ca are tulburari de vedere.
Examen clinic: S-au gasit urmatoarele aspecte patologice: sistemul celulo adipos slab
reprezentat, aparatul cardiovascular normal, celelalte organe si sisteme sunt in limite
normale

-urmarirea
vitale în dreapta, misca din punct de
69 | P a g e
limite afonie, mana bine respiratii, vedere al

normale: dreapta diureza dependentei
respiraţie, - pacientului
T.A., puls administrare este vorba de
a un pacient cu
tratamentului accident
prescris de vascular
medic hemoragic,
(glucoza, partial
piracetam 3 dependent,
fiole/zi, care necesita
manitol, 200 ingrijiri

ml/zi) infirmiere
privind
-pregatirea
combaterea
pacientei
semnelor si
pentru
simptomelor
recoltarea
pe care le
probelor de
prezinta:
sange si
astenie
urina
fizica,
indicate de
tegumente
medic
palide.
Asigurarea
conditiilor
igienico-
sanitare si de
mediu fizic
si uman, care
sa-i permita
refacerea
70 | P a g e
psihica si
fizica,
asigurarea
administrarii
medicatiei
prescrisa de
medic,
educatia
sanitara
privind
modul de
comportare
in spital si
apoi la
domiciliu.

de a se - suficiente corespunzato datorita
odihni slabiciune, r agitatiei
oboseala - psiho-
psihoterapie motorii,
- necesita
administrarea ingrijiri
de sedative la pentru
indicatia satisfacerea
medicului (1 nevoii de a
tb. dormi
Diazepam,
71 | P a g e
ora 22)
-aerisirea
salonului
înainte de
culcare
-umidificarea
aerului
-reducerea
luminozităţii
-asigurarea
bolnavului că
nu este
singur
20.01.17 Disparitia Bolnavul nu Pacientul sa proprii: Pacientul
Alimentatie reflexului de inghite poata inghiti intorc capul inghite doar
inadecvata deglutitie tratamentul tratamentul bolnavului, jumatate din

si si sustin lichidele din
alimentatia alimentele fruntea si cu alimentatie.
lichida cealalta
mana
introduc usor
lingurita la
comisura
buzelor.
Strig
bolnavul sa
inghita.
delegate:
72 | P a g e
administrare
a medicatiei
prescrise de
medic sub
forma de
perfuzii
21.01.17 oligurie Senzatie de Pacientul sa proprii: - bolnavul va
Eliminare usturime si prezinte po efectuez fi perfuzat si
inadecvata durere la eliminare

a tualeta va fi
urinare adecvata
r perineala si monitorizata
e masez zona diureza.

suprapubiana Conform
. Aplic analizelor,
buiote cu apa pacientul va
calda pe avea nevoie
abdomen. sa faca
Deschid hemodializa.
robinetul de
la chiuveta
din salon
delegate:
montez
sonda
vezicala
FOLEY
(evacuare
300 ml)
73 | P a g e

22.01.17 afonie Pacientul Sa aiba o Autonome: Bolnavul
Perturbarea alternand cu rosteste comunicare asistenta intelege
nevoii de a dislalie cuvinte de adecvata rosteste clar anumite
comunica neinteles si de mai cuvinte

multe ori uitandu-se
cuvinte atent la cei
uzuale din jur
Delegate: la
indicatia
medicului se
administreaz
a
miorelaxante
23.01.17 Paceintul nu Mioclonii, Pacientul sa Proprii: Pacientul
Perturbarea se poate fasciculatii poata sa-si efectuez incepe sa
nevoii de a misca schimbe masajul ridice mana
se misca datorita pozitia membrelor dreapta spre

contracturii inferioare si nas, dar ea
musculare. superioare si cade imediat
exercitii pe pat
usoare de
gimnastica
Delegate:
administrez
im. ½ fiola
diazepam
74 | P a g e

24.01.17 Stare de Pacientul nu Pacientul sa Proprii: se TA=50/20
Perturbarea inconstienta, raspunde la prezinte o aseaza mm Hg
nevoii de a hipotensiune stimuli buna pacientul in AV=50
avea o buna arterial, tactili, circulatie si pozitia batai/minut

circulatie si dispnee, verbali si respiratie Trendelenbur
R=12
respiratie tegumente durerosi. g. Se
r/minut
cianotice transporta de
Pacientul
urgenta in
decedeaza la
serviciul de
10 minute de
terapie
la aducerea
intensive
in serviciul
insotit de
ATI
balonul
Ruben
Delegate:
Administrare
de oxigen
intermittent
pe sonda
nazala,
administrare
iv. de HHC
25 mg, 10
fiole;
adrenalina –
2 fiole,
masaj
75 | P a g e
cardiac
extern,
defibrilare.
Epicriza
Pacientul internat in sectia Neurologie cu diagnosticul de AVC hemoragic se
interneaza pentru dezorientare temporo-spatiala, diplopie, afonie, midriaza, tegumente
cianotice. Se efectueaza CT cerebral care confirma diagnosticul de mai sus. Dupa
instituirea tratamentului cu antibiotic, hemostatice, perfuzabile, hipotensoare, pacientul
prezinta o stare usor ameliorata. De 3 ore starea pacientului se deterioreaza brusc, este
transferat in serviciul de Terapie intensiva unde in urma interventiilor de resuscitare
cardiaca si respiratorie, pacientul decedeaza.
76 | P a g e
CAZUL CLINIC NR. 3
Nume si prenume: T. T.
Starea civila: casatorita
Talie: 1,70 m
Greutate: 70 kg
Data nasterii: 22.VII.1980
Ocupatia: medic
Data internarii: 16.01.2017
Data externarii: 23.01.2017
Numarul de zile de spitalizare: 8
Diagnostic la internare: accident cerebral vascular ischemic
Diagnostic la externare: accident cerebral vascular ischemic
Motivele internarii: hipertensiune arteriala, tulburari de vedere si vorbire,

dezorientata temporo-spatial
Conditii de viata si munca: Nu a consumat toxice, alimentatie mixta, variata
Comportament fata de mediu: Sociabila, orientata temporo-spatial
Istoricul bolii: Din relatarile sotului rezulta ca pacienta in urma cu 3 ore a acuzat
tulburari de vorbire si vedere, hipertensiune arteriala.
77 | P a g e

-urmarirea
vitale în dreapta, misca bine respiratii, din punct de
limite afonie, mana vedere al
diureza
normale: dreapta dependentei
-
respiraţie, pacientei
administrare
T.A., puls este vorba de
a
o pacienta cu
tratamentului
accident
prescris de
vascular
medic
ischemic,
(glucoza,
partial
piracetam 3
dependenta,
fiole/zi,
care necesita
manitol, 200
ingrijiri
ml/zi)
infirmiere
-pregatirea
privind
pacientei
combaterea
pentru
semnelor si
recoltarea
simptomelor
probelor de
pe care le
sange si
prezinta:
urina
astenie
indicate de
fizica,
medic
tegumente
78 | P a g e
palide.
Asigurarea
conditiilor
igienico-
sanitare si de
mediu fizic
si uman, care
sa-i permita
refacerea
psihica si
fizica,
asigurarea
administrarii
medicatiei
prescrisa de
medic,
educatia
sanitara
privind
modul de
comportare
in spital si
apoi la
domiciliu.

79 | P a g e

de a se - suficiente coresaunzato datorita
odihni slabiciune, r anxietatii,
oboseala - necesita
psihoterapie ingrijiri
- pentru
administrarea satisfacerea
de sedative la nevoii de a
indicatia dormi
medicului (1
tb.
Diazepam,
ora 22)
-aerisirea
salonului
înainte de
culcare
-umidificarea
aerului
-reducerea
luminozităţii
-asigurarea
bolnavului că
nu este
singur
80 | P a g e

18.01.17 agitatie, nelinistea combaterea proprii: Pacientului îi
Anxietate neliniste, fata de anxietatii psihoterapie persistă

cresterea diagnostic si – punerea în starea de
ritmului tratament contact cu nelinişte
respirator pacienţi cu necesita
evoluţie interventia
favorabilă, nursei pentru
asigurarea satisfacerea
unui post TV acestei nevoi
favorit,
facilitarea
vizitelorcât
mai dese ale
membrilor
apropriaţi
din familie
delegate:
administrare
a medicatiei
prescrise de
medic
81 | P a g e

18.01.17 dificultate de anxietate, combaterea proprii: - bolnava
ineficacitate a-si exprima durere in durerii si creerea unui partial
la nivel ideile si de a epigastru, anxietatii, microclimat dependenta
intelectual accepta greturi, incurajarea corespunzato in ceea ce

conditia de varsaturi bolnavuluid , punerea la priveste
pacient e a-si dispoziţie a nevoia de a
exprima p unor comunica
gandurile
a si broşuri/pliant
sentimentele
r e informative
e despre
gastrită şi
soluţii de
tratament
19.01.17 incapacitatea schimbarea Psihoterapie asistenta Bolnava
Perturbarea de a-si modului de mobilizeaza partial
nevoii de a fi indeplini viata pacienta dependenta
util functiile pentru a in ceea ce
legate de un desfasura o priveste
rol social nevoia de a

se
ocupa cu
ceva
20.01.17 Incapacitate Tremuraturi Asigurarea Proprii: Pacienta este
Perturbarea de a se ale mainii unei asigurarea alimentata
nevoii de a alimenta drepte alimentatii unei pasiv cu
se alimenta activ din cantitative alimentatii alimente

cauza si calitative neflatulente lichide in
82 | P a g e
hemipelgiei repartizata in cantitati mici

portii si repetate.
fractionate si Se urmareste
la intervale reflexul de
de 3 ore; deglutitie.
asigurarea
unui aport
hidric
corespunzato
r spatiat
Delegat:
adminstrarea
de solutii
perfuzabile
intravenos in
prize spatiate
(glucoza 5%,
vitamine B1,
B12, B6, vit.
C)

21.01.17 Hemiplegie Pacienta Pacienta sa Proprii: se Pacienta
Perturbarea dreapta este culcata prezinte o ajuta executa
nevoii de a in pozitia stare de bine pacientul sa- miscari
avea o buna dorsala cu sis a se si schimbe usoare cu
postura schimbare poata pozitia si sa membrul

in decubit mobiliza faca plimbari hemiplegic
83 | P a g e
lateral drept scurte. (arata cu

si stang din Delegate: degetul un
2 in 2 ore Administrare alt pacient)
pentru a se de antialgice
evita si vitamine si
aparitia trofice
escarei cerebrale
22.01.17 Imposibilitat Constipatie Pacienta sa Proprii: Pacienta si-a
Perturbarea ea de a avea si prezinte o asigurarea reluat
nevoii de a o eliminare incontinenta eliminare unei tranzitul
elimina normala urinara adecvata alimentatii intestinal in

bogate in urma
fibre, efectuarii
admisnistrare clismei
a de lichide evacuatorii
si asigurarea
mobilizarii
Delegate:
adminsitrar
ea de
purgative
usoare
(carbine – 1
tableta,
eventual 1
clisma
evacuatorie)
. Se
monteaza
84 | P a g e
sonda
vezicala
FOLEY (se
evacueaza
300 ml
urina)

23.01.2017 refuz de a anxietate, educatie discutii cu bolnava
refuz de a invata sau de durere in sociala bolnava prezinta stare
invata sau de a cunoaste epigastru, generala
a cunoaste teama de a buna,

cunoaste evolutia bolii
adevarul in spital sub
dieta, repaos
si tratament
este buna, se
obtine
ameliorarea
si se
externeaza
cu
urmatoarele
recomandari:
evitarea
eforturilor
fizice de
orice natura,
85 | P a g e
regim
alimentar
hipocaloric,
hiposodat, cu
toti principii
alimentari,
evitarea
conservelor,
afumaturilor,
acriturilor,
grasimilor de
origine
animala
Epicriza
Pacienta internata in sectia Neurologie cu AVC ischemic se recupereaza relativ repede
si se externeaza cu urmatoarele recomandari:
1. Respectarea regimului igieno-dietetic sarac in grasimi, rantasuri, picanterii,

prajeli, afumaturi, alimente fierbinti, mese servite in conditii de stres si
neliniste.
2. Respectarea programului de somn, cel putin 30 minute dupa-amiaza.
3. Gimnastica medicala
4. Dispensarizare prin medicul de familie.
5. Evitarea tutunului si cafelei.
86 | P a g e
CONCLUZII
Creierul controleaza cum ne miscam,comunicam, gandim si actionam. Cand
este afectat de AVC apar unele modificari care depind de zona afectata si altele care
apar indifferent de zona unde are loc leziunea.
Afectarea emisferei cerebrale stangi:
 Paralizia sau slabiciune a jumatatii drepte a corpului
 Afazia (dificultate de a gasi cuvinte sau de a intelege ce se vorbeste)
 Comportament mai rezervat decat inainte de AVC
Afectarea emisferei cerebrale drepte
 Paralizia sau slabiciune a jumatatii stangi a corpului
 Neglijarea partii stangi ( nu mai stie ca exista ceva in partea stanga: ex. nu
mananca mancarea din partea stanga a farfuriei)
 Comportament mai impulsiv decat inainte
 Intelegere ingreunata a expresiilor faciale si a tonului vocii celorlalti
Simptome comune indiferent de partea afectata:
 Dizartrie – dificultate in vorbire
 Oboseala
 Pierderea controlului emotional si schimbari de stare (“chef”)
 Probleme cognitive: tulburari de memorie,de logica si combinatii ale acestora
 Scaderea vederii periferice si probleme de perceptie vizuala
AVC tranzitor reprezinta o urgenta neurologica deoarece netratat la timp si
corect se transforma dupa mai multe repetari in accident ischemic constituit ( infarct
cerebral ). In functie de vasul afectat, deci de nivelul circulator de la care nu mai trece
sangele, simptomatologia este caracteristica.
AVC hemoragic – hemoragie subarahnoidiana se datoreaza sangelui care
invadeaza spatiul subarahnoidian care in mod normal contine LCR si circulatia acestui
amestec pe caile anatomice de curgere a LCR pana la nivel spinal, evolutia fiind rapida
spre deces.
AVC hemoragic – hemoragie cerebrala are drept cauza HTA si ateromatoza
reprezinta una din cele mai grave suferinte ale creierului, grefata de o mortalitate
87 | P a g e
crescuta, iar pentru supravietuitori, de sechele neurologice importante : paralizii,

tulburari psihice.
Fără doar şi poate accidentele cerebrale vasculare sunt deja o problema de
sanatate naţionala atat in Europa, cat si in America de Nord, atât datorită creşterii
numărului de cazuri de la un an la altul, cât şi problemelor de tratament în faza acută
cât şi în faza de recuperare. Costurile şi impactul social sunt uriaşe. În aceste condiţii
standardizarea procedurilor, corecţia factorilor de risc, un management eficient care să
scurteze la maxim durata de acces la un tratament adecvat sunt cruciale atât pentru
prognosticul pe termen scurt cât şi pe termen lung.
88 | P a g e
BIBLIOGRAFIE
1. C. Arseni, Tratat de neurologie, Vol. IV. Partea II Editura Medicala, Bucuresti

1982.
2. C. Mozes, Tehnica Ingrijirii Bolnavului, Editura Medicala, Bucuresti, 1999
3. Corneliu Borundel, Manual de medicina interna pentru cadre medii, Ed. ALL 1995
4. Dan Georgescu, Boli interne, Editura National, Bucuresti,1998
5. E. Cimpeanu, Neurologie clinica, Vol II, Editura Dacia, Cluj, 1980.
6. Florea Ticmeanu, Sorin Simion, Patologie chirurgicala, Editura Medicala, Bucuresti -
2000
7. Georgeta Aurelia Balta, Tehnici generale de ingrijire a bolnavilor, E.D.P.
Bucuresti, 1995
8. I. Moraru, Anatomie patologica, Vol. I, Editura Medicala, Bucuresti 1980.
9. I. Petrescu, Curs de semiologie medicala, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti,
1996
10. I.C.Voiculescu, I.C.Petricu, Anatomia si fiziologia omului - editia IV, Bucuresti -
1998
11. Karl Heinz Kristel, Ingrijirea bolnavului, Editura All, Bucuresti – 1998
12. Lucretia Titirca, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare
nevoilor fundamentale, vol.I, ed.Viata medicala Romaneasca, Bucuresti, 2003
13. Lucretia Titirca, Ghid de nursing, Editura Viata Medicala Romaneasca,
Bucuresti, 2000
14. Lucretia Titirca, Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali,
ed.Viata medicala Romaneasca, Bucuresti, 2003.
15. Lucretia Titirca, Tehnici de evaluare si ingrijire a Bolnavilor, Editura
Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2001.
16. Lucretia Titirca, Urgente medico-chirurgicale pentru cadre medicale, Editura
Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2000.
17. Lucretia Titirca, Urgentele medico-chirurgicale, sinteze, ed. Medicala, Bucuresti,
2005.
18. Trevor Weston, Atlas de anatomie
89 | P a g e

Accidentul Cerebral Vascular

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Accidentul Cerebral Vascular

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngrijirea bolnavului cu accident vascular cerebral - Proiect - 2017

Am ales sa efectuez aceasta lucrare, Îngrijirea pacientului cu accident

I. Noțiuni de anatomia si fiziologia sistemului nervos

responsabil pentru menținerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului).

Reglarea activitatii musculaturii scheletice este realizata de SN somatic, iar

Sistemul nervos periferic actioneaza doar ca un releu pentru transmiterea

Creierul si maduva spinarii formeaza unitatea centrala care prelucreaza

Functia de analiza sau de

originea in creier, majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au functia de

Intregul sistem nervos central necesita un aport substantial de sange, care

El este de asemenea protejat de doua tipuri de iinvelisuri. Primul este osos:

Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, apos, care circula in meninge, in

Lichidul circula de la ventriculii

creierului (emisferele cerebrale) si este reabsorbit de catre proeminente speciale,

Variatele structuri ale trunchiului cerebral - incluzandu-le pe cele denumite bulb

Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm (1/8 inci) de materie

In fiecare din acesti lobi exista portiuni specifice ce receptioneaza mesajele

De aceea, cortexul cerebral este

Creierul mare este impartit pe linia

Desi fiecare reprezinta imaginea in oglinda a celeilalte, ele au functii complet

In interiorul emisferelor cerebrale exista o aglomerare de substanta cenusie

de control, care coordoneaza activitatea musculara, ceea ce permite corpului sa

Hipotalamusul se afla la baza creierului, sub

Hipotalamusul este, in fapt, o colectie de centri nervosi specializati, care sunt

Maduva spinarii este o coloana de tesut

Materia cenusie - denumire a aglomerarilor neuronale - are forma de H pe

Materia cenusie este inconjurata de materia alba. Aceasta este imprastiata in

Un nerv este un fascicul alcatuit din fibre motorii si senzitive, impreuna cu

Nervii cranieni inerveaza, in principal, organele de simt si muschii capului, desi

Nervii spinali se desprind la intervale regulate din maduva spinarii si contin

La mica distanta de maduva spinarii, fiecare nerv spinal se divide in ramuri

Fiziologia neuronului si a sinapsei

Neuronul reprezinta unitatea

In functie de numarul prelungirilor, neuronii pot fi:

Corpul neuronului este format din neurilema (membrana

Neurilema celulei nervoase este subtire, delimiteaza neuronul si are o

Neuroplasma contine organite celulare

Nucleul. Celulele nervoase motorii senzitive si de asociatie au un nucleu

directia sa iar in portiunea terminala se ramifica; ultimele ramificatii –butonii terminali

In jurul axonului, se deosebesc, in functie de localizare –sistemul nervos

Celula nervoasa are proprietatile de excitabilitate si conductibilitate, adica pote

Conducerea impulsului nervos

Aparitia unui potential de actiune intro zona a membranei neuronale determina

Conducerea la nivelul axonilor mielinizati

Datorita proprietatilor izolatoare ale mielinei potentialul de actiune apare la

Sinapsele neuroneuronale pot fi axosomatice sau axodendritice, axoaxonice sau

Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea, sinapsele

Stimularea repetata si rapida a sinapselor excitatorii este urmata de descarcari

Unele medicamente cresc excitabilitatea sinapselor (cofeina), altele o scad (unele

Receptorul este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de

considerati ca facand parte din aceasta categorie deoarece sunt stimulati de

In functie de viteza de adaptare:

Fazici - raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului, dar, in ciuda

Tonici - prezinta activitatea relativ constanta pe toata durata aplicarii stimulului:

La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate de stimul in informatie

Calea aferenta – receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale

Sistemul nervos periferic

Sistemul nervos periferic (SNP)

II. Clinica afecțiunii. Accidentul cerebral vascular

Hemoragia cerebrala - Conceptia actuala precizeaza ca AVC hemoracic poate

b) Hemoragia intracerebrala - colectie sanguina bine delimitata, localizata in

Mai pot fi cuprinse in AVC si:

Cauzele accidentului vascular cerebral

AVC ischemic este cauzat de un cheag de