Facultatea de Medicină Dentară

Program de studii: Asistenţă Medicală Generală

2020-2021

SCHIZOFRENIE SI GENIALITATE

Coordonator: Asistent universitar Roman Maria

Student: Schiopu (Iacobet)Nina Evelina
An 3, Gr. 2
 SCHIZOFRENIE SI GENIALITATE

 
Schizofrenia este o tulburare mentala caracterizata prin dezintegrarea procesarii gindurilor si a responsiitatii
emotionale. Cel mai adesea se manifesta prin halucinatii auditive, iluzii paranoide sau bizare sau limbaj si gindire
dezorganizata, fiind acompaniata de disfunctie sociala sau ocupationala. Debutul simptomelor apare de obicei in tinerete cu
o prevalenta de 0,3 - 0,7 %. diagnosticul este bazat pe observarea comportamentului si pe experientele raportate de catre
pacient.
Schizofrenia apare cel mai frecvent între vârstele de 16 și 30 de ani, iar bărbații au tendința de a prezenta simptome la o vârstă
mai mică în comparație cu femeile. În multe cazuri, tulburarea se dezvoltă atât de încet, încât individul nu a putut identifica
simptomele timp de mulți ani. Cu toate acestea, în alte cazuri, schizofrenia poate să apară brusc și să se dezvolte repede.
Schizofrenia afectează aproximativ 1% dintre toți adulții, la nivel global. Experții spun că schizofrenia este, probabil, o sumă a
mai multor boli.
O proporție considerabilă de persoane care suferă de schizofrenie trebuie să se bazeze pe oameni din jur, deoarece nu sunt în
măsură să mențină un loc de muncă sau să se îngrijească adecvat. Mulți ar putea refuza tratamentul, argumentând că nu simt
nimic în neregulă.

Unii pacienți pot prezenta simptome clare, dar, în alte ocazii, pot părea bine până când încep să găsească explicații pentru ceea
ce gândesc cu adevărat.

Efectele schizofreniei nu afectează doar pacientul – familiile, prietenii și societatea sunt afectate de asemenea. Simptomele și
semnele de schizofrenie pot varia, în funcție de individ.

Simptomele sunt clasificate în patru categorii:

 Simptome pozitive – cunoscute și sub numele de simptome psihotice. De exemplu, iluzii și halucinații.
Simptome negative – acestea se referă la aspecte caracteristice individului, car dispar. De exemplu, lipsa expresiilor
faciale sau lipsa motivației.
 Simptome cognitive – acestea afectează procesele de gândire ale persoanei. Acestea pot fi simptome pozitive sau
negative, de exemplu, puterea scăzută de concentrare este un simptom negativ.
 Simptome emoționale – acestea sunt, de obicei, simptome negative, cum ar fi lipsa de sentimente.

Principalele simptome

 Delir – pacientul afișează credințe false, nefondate, care pot lua multe forme. Ei pot simți că alții încearcă să-i con-
troleze de la distanță. Sau cred că au puteri și abilități extraordinare.
 Halucinații – auzul unor voci este mult mai comun decât văzul, simțitul, degustarea sau mirosul unor lucruri care nu
există. Cu toate acestea, persoanele cu schizofrenie pot experimente o gamă largă de halucinații.
 Gândire tulburată – persoana poate sari de la un subiect la altul, fără nici un motiv logic. Aceasta poate fi greu de ur-
mărit în discuție.

Alte simptome pot include:

 Lipsa de motivație (aboliție) – pacientul își pierde motivația. Acțiunile de zi cu zi, cum ar fi spălatul și gătitul, devin
neglijabile.
 Expresia slabă a emoțiilor – răspunsurile la întâmplări fericite sau triste pot să lipsească sau să fie inadecvate.
 Retragere socială – când un pacient cu schizofrenie se retrage din punct de vedere social, de obicei este din dorința
de a se feri de un potențial eveniment negativ, o persoană care îi vrea răul.
 Pierderea contactului cu realitatea provocată de boală – deoarece halucinațiile și delirul par atât de reale pentru
pacienți, mulți dintre ei nu cred că sunt bolnavi. Aceștia pot refuza să ia medicamente din cauza fricii față de efecte se-
cundare sau de teamă că medicamentul ar putea fi de fapt otravă.
 Dificultăți ale proceselor cognitive – este afectată capacitatea pacientului de a se concentra, de a-și reaminti lucruri,
de a planifica și de a-și organiza viața. Comunicarea devine mai dificilă.

 
 Cauzele schizofreniei – Schizofrenia se moștenește?

Experții consideră că mai multi factori sunt implicați în a contribui la debutul schizofreniei.

Dovezile sugerează că factorii genetici și de mediu acționează împreună pentru a declanșa

schizofrenia. Schizofrenia se moștenește, dar mediul înconjurător influențează în mod semni-
ficativ.

Mai jos este o listă a factorilor care contribuie la declanșarea schizofreniei:

Moștenirea genetică

Dacă nu există istoric de schizofrenie în familie, șansele de a dezvolta schizofrenie sunt mai
puțin de 1 la sută. Cu toate acestea, acest risc se ridică la 10% dacă un părinte a fost diagnos-
ticat.

Dezechilibrul chimic în creier

Experții consideră că un dezechilibru al dopaminei, un neurotransmițător, este implicat în declanșarea schizofreniei. Pot fi impli-
cați și alți neurotransmițători, cum ar fi serotonina.

Relații familiale

Nu există dovezi care să demonstreze sau chiar să indice că relațiile de familie ar putea provoca schizofrenie, totuși, unii pa-
cienți cu boala cred că tensiunea din cadrul familiei declanșează redeclanșări ale bolii.

Factori de mediu

Deși nu există dovezi clare, mulți oameni consideră că traume întâmplate înainte de naștere, cât și infecții virale, pot contribui la
dezvoltarea bolii.

Experiențele stresante adesea precedă apariția schizofreniei. Înainte de apariția oricăror simptome acute, persoanele cu
schizofrenie se obișnuiesc cu ieșiri nervoase, anxietate și lipsă de concentrare. Acest lucru poate provoca probleme de relație,
divorț și șomaj.

Acești factori sunt adesea blamați pentru debutul bolii. În unele situații, a fost exact invers – boala a provocat întregul șir de ex-
periențe neplăcute. Prin urmare, este greu de identificat dacă schizofrenia a cauzat anumite evenimente neplăcute sau a apărut
ca rezultat al acestora.

Schizofrenie indusă prin droguri

Marijuana și LSD sunt recunoscute ca declanșatoare ale recidivei schizofreniei. În plus, pentru persoanele cu predispoziție la o
boală psihotică, cum ar fi schizofrenia, utilizarea canabisului poate declanșa primul episod.

Unii cercetători cred că anumite medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală, cum ar fi steroizii și stimulanții, pot
cauza psihoză.

Tratamente pentru schizofrenie

Cu tratament adecvat, pacienții pot duce o viață liniștită și productivă.

Tratamentul poate ajuta la ameliorarea multora dintre simptomele schizofreniei. Cu toate acestea, majoritatea pacienților cu tul-
burare trăiesc cu aceste simptome pentru tot restul vieții.

Psihiatrii spun că cel mai eficient tratament pentru pacienții cu schizofrenie este de obicei o combinație de:

 Medicație
 Consiliere psihologica
 Resurse de auto-ajutorare

Medicamentele antipsihotice au îmbunătățit considerabil tratamentul pentru schizofrenie. Mulțumită acestora, majoritatea pa-
cienților pot să își desfășoare viețile în cadrul unor comunități, spre deosebire de a sta izolați într-un spital.

Tipuri de medicamente

 Risperidona – mai puțin sedativă decât alte antipsihotice atipice. Creșterea în greutate și diabetul zaharat sunt posibile
efecte secundare, dar au o probabilitate scăzută de dezvoltare.
  Olanzapina – poate, de asemenea, să amelioreze simptomele negative. Cu toate acestea, riscurile de luare în greutate
și de dezvoltare a diabetului zaharat sunt semnificative.
 Quetiapina – risc de creștere în greutate și de diabet, cu toate acestea, riscul este mai mic decât clozapină sau olanza-
pină.
 Ziprasidona – riscul de creștere în greutate și diabet zaharat este mai mic decât alte antipsihotice atipice. Cu toate
acestea, ar putea contribui la aritmia cardiacă.
 Clozapina – eficace pentru pacienții care au refuzat tratamentul. Este recunoscut pentru  diminuarea comporta-
mentelor suicidare la pacienții cu schizofrenie. Riscul de creștere în greutate și de diabet este semnificativ.
 Haloperidol – un antipsihotic folosit pentru tratarea schizofreniei; are un efect de lungă durată (săptămâni).

Tratamentul primar pentru schizofrenie este medicația. Din păcate, respectarea tratamentului (în urma regimului de medicație)
reprezintă o problemă majoră. Persoanele cu schizofrenie se opresc deseori din a mai lua medicamentele, pentru perioade
lungi de timp, asumându-și  riscuri personale uriașe, atât pentru ei înșiși, cât și pentru cei din jurul lor.

Pacientul trebuie să continue medicația chiar și atunci când simptomele au dispărut. În caz contrar, acestea vor recidiva.

Prima dată când o persoană simte simptomele schizofreniei, poate fi foarte neplăcută. Recuperarea ar putea dura mult timp, fi-
ind o experiență catalizatoare pentru senzația de singurătate. Este crucial ca o persoană care trăiește cu schizofrenie să
primească sprijinul deplin al familiei, al prietenilor și al serviciilor / grupurilor comunitare atunci când simptomele apar pentru
prima oară.

Tipuri de schizofrenie

Anterior, au existat o serie de subtipuri de schizofrenie; acestea includ, schizofrenie paranoidă și tulburarea schizoafectivă.
Astăzi, aceste denumiri nu mai sunt folosite de către medici.

Schizofrenie – Diagnosticare

Un diagnostic de schizofrenie este format prin observarea acțiunilor pacientului. Dacă medicul suspectează o posibilă schizofre-
nie, va avea nevoie în continuare de istoricul medical și psihiatric al pacientului.

Anumite teste vor fi aplicate pentru a exclude alte boli și afecțiuni care pot declanșa simptome asemănătoare schizofreniei.
Aceste teste sunt:

Teste de sânge – în cazurile în care consumul de droguri poate fi un factor, poate fi realizat un test de sânge. Testele de sânge
se fac, de asemenea, pentru a exclude cauzele fizice ale bolii.

Studii imagistice – pentru a exclude tumorile și problemele din structura creierului.

Evaluarea psihologică – un specialist va evalua starea psihică a pacientului întrebând despre gânduri, stări de spirit, haluci-
nații, tendințe suicidare, tendințe violente sau potențial de violență.

Unele dintre cele mai mari genii ale lumii au fost nebune. Speciliastii nu pot efectua examene psihologice pentru cei
morti, insa pot face speculatii referitoare la conditia mentala a unor genii decedate, prin interpretarea lucrarilor
acestora, a scrisorilor personale etc.
Oamenii de stiinta sustin ca un procent mai mare de persoane creative, fie ele poeti, pictori ori muzicieni, au fost afectate de tulburarea bipolara, compar-
ativ cu populatia generala. Unele dintre cele mai mari minti creative, precum scriitorii Mary Shelley, Virginia Woolf si Ernest Hemingway, compozitorii Irv-
ing Berlin si Sergey Rachmaninoff ori pictorii Paul Gauguin si Jackson Pollock au suferit de aceasta boala, potrivit Discovery, care face un top al geniilor
nebune.

Vincent van Gogh

Van Gogh este unul dintre pictorii celebri ai lumii, insa a devenit faimos dupa moartea sa. Cam toata lumea stie ca pictorul olandez si-a taiat o ureche si
se zvoneste ca ar fi baut terebentina (un lichid incolor, cu miros caracteristic, ce se extrage prin distilarea rasinii coniferelor, fiind intrebuintat in industrie si
medicina) ori ca ar fi mancat vopsea.

Pe 27 iulie 1890, van Gogh s-a impuscat in piept, dupa care s-a retras in camera sa, unde si-a petrecut ultimele clipe din viata fumindu-si pipa.

John Nash

Pelicula "A Beautiful Mind", cistigatoarea a patru premii Oscar, a facut populara istoria lui John Forbes Nash. Acesta este un renumit matematician care a
inceput sa sufere de schizofrenie paranoida, dupa ce a avut o contributie semnificativa asupra conceptului de teorie a jocurilor. Ideea "echilibrului Nash",
care vorbeste despre faptul ca participantii la un joc pot beneficia daca unul dintre ei isi schimba strategia, poate fi aplicata in domenii foarte variate, inclu-
siv in economie. Chiar si Armata Statelor Unite a adoptat, in timpul Raboiului Rece, tactici care se bazau pe ideile lui Nash.

Geniul incepuse sa aiba halucinatii printre care se numarau auzirea unor voci imaginare sau vederea unor obiecte si persoane pe care ceilalti nu le
vedeau. Dupa 30 de ani in care s-a luptat cu dereglarile mentale si in care a petrecut foarte mult timp in spitale, Nash a reusit sa se insanatoseasca la
sfirsitul anilor '80. In plus, in anul 1994 a primit premiul Nobel pentru stiinte economice, pentru contributia sa la teoria jocurilor.

Friedrich Nietzsche
Nietzsche a fost in repetate randuri internat in ospicii, ca pana la urma sa ramana definitiv, ca incurabil, in stabilimentul profesorului Binswanger din Jena.
Dupa Lichtenberger, brusc si fara tranzitie, a fost cuprins nebunie.

A fost fulgerat pe neasteptate, la Turin, pe 1 ianuarie 1889. Se asteapta inca din partea unor psihiatri ca sa descifreze operele sale Profet al supraomului,
Intoarcerea eterna, dar, indeosebi, lucrarea sa capitala Asa grait-a Zarathustra aparuta in 1883-1886.

Hitler a avut o adevarata pasiunea pentru Nietzsche ca filosof.

Ludwig van Beethoven

Pasiunea sa si compozitiile geniale au condus muzica instrumentala la un alt nivel. Insa, faimosul compozitor a avut o viata foarte grea. Unul dintre cele
mai tragice aspecte din viata sa a fost surzenia, care a inceput sa se manifeste treptat intre virstele de 30 si 49 de ani. In mod remarcabil, Beethoven a
fost capabil sa compuna unele dintre cele mai apreciate opere ale sale dupa ce si-a pierdut auzul. Zbuciumul interior prin care a trecut compozitorul
german a fost surprins in scrisorile adresate fratilor sai, in care discuta chiar de dorinta de a se sinucide.

Sir Isaac Newton

Ganditorul a avut numeroase si importante contributii asupra fizicii si mecanicii, printe care si inventarea calculelor diferentiale si integrale, explicarea
gravitatiei universale, dezvoltarea legilor miscarii si realizarea primului telescop-reflector. In ciuda acestor reusite notabile, Newton a suferit numeroase
tendinte psihotice si schimbari bruste de dispozitie, inclusiv perioade de entuziasm salbatic.

Andre Marie Ampere

Fizicianul si matematician francez nu-si putea exprima ideile decat plimbandu-se, timp in care intreg corpul ii era cuprins de o continua agitatie.