PAPUC GEORGIANA-MARIANA

AMG III

SCHIZOFRENIA

Schizofrenia este o boală psihică severă, care se caracterizează prin

simptome psihotice, important declin funcțional și prin deficit cognitiv.
Schizofrenia este o afecțiune debilitantă cu evoluție cronică, cu impact sever
asupra funcționării pacientului și familiei sale precum și cu importante costuri
pe termen lung. Cele mai comune simptome ale schizofreniei sunt halucinațiile,
ideile delirante, dezorganizarea gândirii și a comportamentului.

Bărbații și femeile prezintă un risc egal de dezvoltare a schizofreniei, cu toate că

bărbații tind să dezvolte schizofrenia cu 3-4 ani mai devreme decât femeile.
Vârsta critică de instalare a schizofreniei este 15-25 de ani pentru bărbați și 25-
30 de ani pentru femei. Femeile prezintă o a doua perioadă critică către vârsta de
40 ani. Evoluția bolii în majoritatea cazurilor are caracter continuu, care
generează deteriorarea personalității și invalidizare. Când ambii părinţi suferă de
schizofrenie, riscul ca descendenţii să o moştenească creşte la 34-44%. Nu se
cunoaște cauza fundamentală a schizofreniei, fiind implicați atât factori genetici,
biologici, cât și de mediu.

Schizofrenia este o boală cronică, care începe lent și necesită tratament de lungă
durată. Ea nu se vindecă total. Se asociază cu numeroase comorbidități atât
psihiatrice (depresie, tulburări adictive, deteriorare cognitiăa), cât și somatice
(hiperprolactinemia, disfuncții sexuale, boli cardiovasculare, diabetul zaharat,
hipertensiunea arterială).

Tipuri
Schizofrenia paranoidă – este cel mai frecvent subtip de schizofrenie, iar
funcționarea persoanei este mai puțin afectată. Halucinațiile și ideile delirante
sunt principalele simptome.

Schizofrenia nediferențiată – pacientul poate avea simptome psihotice

numeroase.

1
 PAPUC GEORGIANA-MARIANA
AMG III

Schizofrenia catatonică – pacientul are o activitate motorie crescută. Printre

simptome se numără: adoptarea unor poziții ale corpului inadecvate, bizare,
menținerea unor poziții rigide, repetarea anumitor cuvinte.

Schizofrenia dezorganizată – are un debut precoce, între 15-25 de ani.

Vorbirea și comportamentul sunt dezorganizate, funcționare socio-profesionala
scăzută. Există tendință de izolare.

Schizofrenia reziduală – este caracterizată prin simptomele negative (tocire

afectivă, lipsa inițiativei, sărăcirea limbajului, izolare).

Factori de risc

Sunt implicați mai mulți factori în apariția schizofreniei:

 Factori genetici: antecedentele familiale

 Factori neuroanatomici: s-au constatat anomalii structurale cerebrale la
pacienții cu schizofrenie, precum lărgirea ventriculilor cerebrali, atrofia
cerebeloasă și îngroșarea corpului calos.
 Factori de mediu: frecvenșa crescută a schizofreniei în mediul urban,
abuzul de droguri, evenimente stresante, boli infecțioase, statutul socio-
economic scăzut, zonele industrializate.
 Factori de neurodezvoltare: traumatisme obstetricale, suferințe fetale,
infecții virale la naștere, agresiuni cerebrale postnatale.
 Factori neurobiochimici: anomalii de neurochimie cerebrală

Factori de risc

Sunt implicați mai mulți factori în apariția schizofreniei:

 Factori genetici: antecedentele familiale

 Factori neuroanatomici: s-au constatat anomalii structurale cerebrale la
pacienții cu schizofrenie, precum lărgirea ventriculilor cerebrali, atrofia
cerebeloasă și îngroșarea corpului calos.
 Factori de mediu: frecvenșa crescută a schizofreniei în mediul urban,
abuzul de droguri, evenimente stresante, boli infecțioase, statutul socio-
economic scăzut, zonele industrializate.
 Factori de neurodezvoltare: traumatisme obstetricale, suferințe fetale,
infecții virale la naștere, agresiuni cerebrale postnatale.
 Factori neurobiochimici: anomalii de neurochimie cerebrală

2
 PAPUC GEORGIANA-MARIANA
AMG III

Simptome pozitive:

 Halucinații
 Idei delirante
 Gândire dezorganizată
 Comportament dezorganizat

Simptome negative:

 Izolare socială
 Lipsa implicării emoționale
 Sărăcirea limbajului
 Lipsa motivației
 Dificultate de a începe/termina o activitate

Diagnostic

Pentru un diagnostic corect, la primul episod este indicată o examinare

imagistică cerebrală: CT sau RMN. Psihiatrul poate pune diagnosticul observând
anumite simptome clinice. Anumite teste vor fi aplicate pentru a exclude alte
boli și afecțiuni care pot declanșa simptome asemănătoare schizofreniei: analize
de sânge, imagistice și evaluare psihologică.

Tratament

Depistarea timpurie a schizofreniei și inițierea rapidă a tratamentului

influențează evoluția favorabilă a bolii. Tratamentul schizofreniei este un proces
care se întinde de cele mai multe ori pe toată durata vieții. Obiectivele
tratamentului: scăderea frecvenței și severitătți simptomelor, menținerea
remisunii, prevenirea apariției episoadelor psihotice acute, îmbunătățirea calității
vieții.

Managementul clinic al pacientului cu schizofrenie include tratament

medicamentos și tratament non-medicamentos. Tratamentul non-medicamentos
se referă la măsurile de spitalizare (indicată pe durata decompensărilor acute,
pentru abordarea comorbidităților sau evaluare clinico-terapeutică), abordarea
psihoterapeutică (psihoterapie suportivă, cognitiv-comportamentală, de familie
sau de grup, reabilitarea abilităților cognitive și vocaționale, testarea realității
prin terapii scurte, îmbunătățirea abilităților sociale), măsuri de psihiatrie
comunitară și de reintegrare socială.

Pentru managementul optim al bolii este foarte important ca între medic, pacient
și familia sa să existe o alianță terapeutică pozitivă.

3
 PAPUC GEORGIANA-MARIANA
AMG III

Tratamentul primar pentru schizofrenie este medicația. Din păcate, respectarea

reprezintă o problemă majoră. Persoanele cu schizofrenie se opresc deseori din a
mai lua medicamentele, pentru perioade lungi de timp, asumându-și riscuri
personale uriașe, atât pentru ei, cât și pentru cei din jurul lor. Pacientul trebuie să
continue medicația chiar și atunci când simptomele au dispărut. În caz contrar,
acestea vor recidiva.