CAPITOLUL 6

Elemente de teorie spectral

a a operatorilor
6.1. Forma canonic
a Jordan
6.1.1. Deni
tie. Se numeste celula Jordan de ordin r ata
sata scalarului
o matrice r r de forma:
0

B 0
J (r) = B
@

..

1
0
0 C
C:
A

6.1.2. Deni
tie. Se numeste bloc Jordan de ordin (r1 ;
; rk ) ata
sat
scalarului o matrice (r1 +
+ rk ) (r1 +
+ rk ) de forma:
0
1
J (r1 )
0
0
B
C
0
J (r2 )
0
C:
J (r1 ; rk ) = B
.
@
A
..
0
0
J (rk )

6.1.3. Deni
tie. Se numeste matrice Jordan ata
sata scalarilor ( 1 ;
;
si scalarilor r1 i ; rkii , i = 1; s o matrice de forma:
1
0
0
0
; rk11
J 1 r1 1 ;
C
B
0
; rk22
0
J 2 r1 2 ;
C
B
J =B
C:
.
.
A
@
.
s
s
0
0
J s r1 ;
; rks

s)

6.1.4. Deni
tie. Un subspatiu V0 se numeste invariant relativ la operatorul
U ( ) dac
a
U (V0 ) V0 :
6.1.5. Observa
tie. Dac
a un operator admite un subspatiu invariant
de dimensiune m, atunci matricea corespunz
atoare unei alegeri de baz
a
91

92

A OPERATORILOR
6. ELEMENTE DE TEORIE SPECTRALA

a spatiului pentru care primii m vectori sunt baz

a a subspatiului este de
A11 A12
forma
cu A21 = O 2Mn m;m :
A21 A22
2
3
ai1
6 ai2 7
6
7
6 .. 7
6 . 7
m
P
6
7
Demonstra
tie. U (fj ) =
aij fi (U (fj )) = 6 aim 7 ,8j = 1; m
6
7
i=1
6 0 7
6 . 7
4 .. 5
0

6.1.6. Observa
tie. Dac
a spatiul se poate reprezenta ca o sum
a direct
a
de subspatii invariante, atunci matricea operatorului ntr-o baz
a corespunz
atoare
sumei directe este
0
1
A11 0
0
B 0 A22
0 C
B
C
.
@
A
..
0

Akk

Demonstra
tie. Pentru dou
a subspatii, e V = V1
atasat
a acestei sume directe:
f1 ;

; fk1 ; g1 ;

V2 si e o baz
a

; gk2 ;

atunci ultimele k2 coordonate ale lui U (fj ) sunt nule (pentru c

a se exprim
a
numai cu baza lui V1 ) si primele k1 coordonate ale lui U (gj ) sunt nule
(pentru c
a se exprim
a numai cu baza lui V2 )
6.1.7. Deni
tie. Subspatiile invariante de dimensiune 1 se mai numesc
directii invariante. Orice vector nenul al unei directii invariante se numeste
vector propriu. (un vector nenul se numeste vector propriu al operatorului,
dac
a operatorul transform
a vectorul ntr-un vector coliniar cu el).
6.1.8. Observa
tie. Vectorii x si U (x) sunt coliniari dac
a si numai
dac
a exist
a un scalar astfel nct
U (x) = x:
Scalarul se numeste valoare proprie corespunzatoare vectorului propriu.
6.1.9. Observa
tie. Orice familie de vectori proprii corespunz
atori la
valori proprii distincte dou
a cte dou
a este o familie liniar independent
a.

 JORDAN
6.1. FORMA CANONICA

93

Demonstra
tie. Fie v1 ;
; vm vectori proprii si e 1 ;
; m valorile
proprii. Prin inductie, dac
a m = 1, v1 6= 0 deci este liniar independent.
Pentru m = 2, dac
a 1 v1 + 2 v2 = 0; atunci 0 = U ( 1 v1 + 2 v2 ) =
1 U (v1 ) + 2 U (v2 ) = 1 9
1 v1 + 2 2 v2 .
v
+
v
=
0
=
1 1
2 2
)2 1 ( 1
tie.
1 1 v1 + 2 2 v2 = 0
2 ) v1 = 0 ) 1 = 2 contradic
;
=
6
0
1
+ m vm = 0 ) 1 1 v1 +
+ m m vm = 0 si se nmulteste
1 v1 +
prima egalitate cu m ) 1 ( 1
)
v
+
+ m 1( m 1
m
1
m ) vm 1 =
0; se aplic
a ipoteza de inductie pentru cei m 1 vectori proprii ) j ( j
m) =
0) j=0
6.1.10. Observa
tie. Orice operator are cel mult n valori proprii distincte
dou
a cte dou
a.
Demonstra
tie. La ecare valoare proprie distinct
a corespunde m
acar
un vector propriu si familia acestor vectori proprii este liniar independent
a,
deci num
arul de vectori nu poate dep
asi dimensiunea spatiului
6.1.11. Observa
tie. Fie o valoare proprie xat
a. Multimea vectorilor
proprii corespunz
atori valorii proprii formeaz
a un subspatiu vectorial.
Demonstra
tie. U (x1 ) = x1 si U (x2 ) = x2 ) U ( 1 x1 + 2 x2 ) =
( 1 x1 + 2 x2 ) deci orice combinatie liniar
a de vectori proprii corespunz
atori
valorii proprii este vector propriu corespunz
ator aceleiasi valori proprii
6.1.12. Deni
tie. Subspatiul V se numeste subspatiul propriu al operatorului
U ( ) corespunzator valorii proprii :
6.1.13. Observa
tie. Relatia U (v) = v scris
a ntr-o baz
a oarecare n
care operatorul are matricea A este
A [v]B =

[v]B ) (A

In ) [v]B = 0;

care este un sistem liniar omogen n necunoscutele coordonatele vectorului

v si cu parametrul . Conditia necesar
a si sucient
a pentru a admite solutii
nenule este ca determinantul matricii sistemului s
a e nul, adic
a
det (A

I) = 0:

Aceast
a ecuatie n necunoscuta
se numeste ecuatia caracteristica a
matricii A, iar polinomul se numeste polinomul caracteristic al matricii
A:

 A OPERATORILOR
6. ELEMENTE DE TEORIE SPECTRALA

94

6.1.14. Observa
tie. Polinomul caracteristic nu depinde de baza n
care a fost reprezentat operatorul.
Demonstra
tie. Leg
atura dintre matricile aceluiasi operator n dou
a
1
baze distincte este B = T AT; unde T este matricea de trecere dintre
cele dou
a baze; are loc
det (T

AT

I) = det (T 1 AT
T 1 T ) = det (T 1 (A
= det T 1 det (A
I) det T = det (A
I) :

I) T ) =

6.1.15. Observa
tie. Rezovarea ecuatiei caracteristice conduce la urm
atoarele
situatii:
(1) Toate r
ad
acinile polinomului apartin corpului de scalari si sunt
distincte dou
a cte dou
a. n acest caz, exist
a o baz
a format
a din
vectori proprii corespunz
atori valorilor proprii, toate subspatiile
proprii sunt de dimensiune 1 iar matricea operatorului n aceast
a
baz
a este diagonal
a, pe diagonal
a andu-se exact valorile proprii,
n ordinea dat
a de asezarea vectorilor proprii n baz
a.
(2) Toate r
ad
acinile polinomului apartin corpului de scalari dar nu
sunt distincte dou
a cte dou
a. n acest caz se pune ntrebarea
dac
a dimensinea subspatiului propriu atasat unei valori proprii
multiple (numit
a dimensiunea geometric
a a valorii proprii) este
egal
a sau nu cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii (numit
dimensiunea algebric
a a valorii proprii). Vor exista n continuare
dou
a subcazuri:
(a) Toate r
ad
acinile polinomului apartin corpului de scalari dar
nu sunt distincte dou
a cte dou
a si pentru ecare valoare
proprie multipl
a, dimensiunile ei (geometric
a si algebric
a)
sunt egale.
(b) Toate r
ad
acinile polinomului apartin corpului de scalari dar
nu sunt distincte dou
a cte dou
a si exist
a m
acar o valoare
proprie multipl
a pentru care dimensiunile ei nu sunt egale.
(3) Ecuatia caracteristic
a nu are toate r
ad
acinile n corpul K:
n continuare, pentru g
asirea unei forme ct mai simple a matricii unui
operator, se vor face reduceri succesive ale problemei; se va porni de la
operatori oarecare (pe spatii vectoriale complexe) a c
aror reprezentare va
redus
a la reprezentarea unor operatori de un tip special, numiti nilpotenti.

 JORDAN
6.1. FORMA CANONICA

95

Se va da o reprezentare a operatorilor nilpotenti apoi se va ncheia prin

reprezentarea operatorilor pe spatii vectoriale reale.
Se consider
a (V; C) un spatiu vectorial de dimensiune nit
a peste
corpul numerelor complexe. Fie U ( ) : V ! V un operator si e A matricea
operatorului ntr-o baz
a; e ecuatia caracteristic
a det (A
In ) = 0 =
k
Q
ni
(
i) :
i=1

6.1.16. Teorem
a. (Teorema Hamilton-Cayley) Fie U ( ) un operator
cu matricea A ntr-o baz
a oarecare si cu polinomul caracteristic P ( ) =
det (A
I). Atunci au loc P (A) = 0 2Mn n (C) (matricea nul
a) si
P (U ) = 0 (operatorul nul).
Demonstra
tie. Fie matricea A
I; matricea este inversabil
a dac
a si
numai dac
a 2
= (A) si n acest caz se calculeaz
a inversa acestei matrici:
(A

I)

1
det (A

I)

B =

1
B ;
P( )

unde B este matricea cu elementele Aji (complementii algebrici ai matricii

(A
I)), care sunt polinoame de grad cel mult n 1 n : Atunci se poate
scrie
B = B0 + B1 +

+ Bn

n 1

unde Bk sunt matrici p

atrate de ordin n. Urmeaz
a c
a are loc
P ( ) I = (A

I) B

si rescriem aceast
a relatie dup
a puterile lui ; not
am P ( ) =
n
+ n si egalitatea anterioar
a devine:
(

+ Bn

si cum membrul drept se ordoneaz

a dup
a puterile lui

astfel:

I) B0 + B1 +

) I = (A

AB0 + (AB1 B0 ) + (AB2 B1 ) 2 +

+
n 2
n
+ (ABn 1 Bn 2 )
+ ( Bn 1 ) ;

n 1

96

A OPERATORILOR
6. ELEMENTE DE TEORIE SPECTRALA

urmeaz
a c
a au loc egalit
atile (pe care le adun
am nmultite convenabil,
pentru a reduce termenii din dreapta):
0I

=
AB0
=
AB1 B0
1I
I
=
AB2 B1
2
=
I
= ABn 1 Bn
n 1
=
Bn 1
nI
deci

j
j
j
j
j

A (la stnga)
A2 (la stnga)
An 1 (la stnga)
An (la stnga)

0I

=
AB0
=
A2 B1 AB0
=
A3 B2 A2 B1
=
n 1
= An Bn 1 An 1 Bn
n 1A
n
=
An Bn 1
nA
si prin adunarea egalit
atilor rezult
a
1A
2
2A

0I

1A

2A

n 1A

n 1

nA

= 0;

adic
a P (A) = 0 (matricea nul
a) si evident P (U ) = 0 (operatorul nul)
6.1.17. Observa
tie. (Cel mai mare divizor comun al unor polinoame)
Pentru dou
a polinoame p1 (x) si p2 (x), din algoritmul lui Euclid de aare
a celui mai mare divizor comun rezult
a c
a cel mai mare divizor comun este
ultimul rest diferit de zero si c
a exist
a polinoamele h1 (x) si h2 (x) astfel
nct are loc
c:m:m:d:c: (p1 ( ) ; p2 ( )) = h1 ( ) p1 ( ) + h2 ( ) p2 ( ) ;
pentru trei polinoame, are loc
c:m:m:d:c: (p1 ( ) ; p2 ( ) ; p3 ( )) =
= c:m:m:d:c: (c:m:m:d:c: (p1 ( ) ; p2 ( )) ; p3 ( )) =
= h01 ( ) c:m:m:d:c: (p1 ( ) ; p2 ( )) + h02 ( ) p3 ( ) =
= h01 ( ) (h001 ( ) p1 ( ) + h02 ( ) p2 ( )) + h02 ( ) p3 ( ) =
= h2 ( ) p1 ( ) + h2 ( ) p2 ( ) + h3 ( ) p3 ( )
iar proprietatea se generalizeaz
a pentru un num
ar oarecare de polinoame:
9hi ( ) polinoame, i = 1; k astfel nct
c:m:m:d:c: (p1 ( ) ; p2 ( ) ;

; pk ( )) =

k
X
i=1

hi ( ) pi ( ) :

 JORDAN
6.1. FORMA CANONICA

97

6.1.18. Deni
tie. Un operator N ( ) se numeste nilpotent dac
a exist
a
r
r 2 N astfel nct N ( ) = O ( ) (operatorul nul).

6.1.19. Observa
tie. Pentru un operator nilpotent si pentru f 6= 0 si
s
k = min fs; N (f ) = 0g 1, vectorii de forma f; N (f ) ;
; N k (f ) sunt
liniar independenti.
Demonstra
tie.
k
X

iN

i=0

(f ) = 0 j N k ( ) )

analog prin compunere cu N k

0N

(f ) = 0 )

( ) se obtine c
a 8j = 1; k,

= 0;
j

=0

6.1.20. Teorem
a. (Reducerea unui operator complex la operatori
ni
nilpoten
ti) Pentru ecare i , se consider
a V i = ker ((U
i I) ( )).
Atunci au loc armatiile:
(1) V i sunt subspatii invariante ale lui U ( ).
k
L
(2) V =
V i.
i=1

(3) Restrictia notat

a Uj ( ) a operatorului U ( ) la ecare subspatiu
j
j
V , Uj ( ) : V ! V j ; Uj (x) = U (x) ; 8x 2 V j este de forma
Uj ( ) = (Nj + j I) ( ), cu Nj ( ) operator nilpotent pe V j si I ( )
operatorul unitate pe V j .

Demonstra
tie.
(1)
ni
i In )

v 2 V i ) (U

atunci
ni
(U
i In ) (U (v)) = (U
ni +1
= (U
(v) + i (U
i In )

(v) = 0;

ni
i In )

((U
i In + i In ) (v)) =
ni
i
i In ) (v) = 0 ) U (v) 2 U

deci V i este subspatiu invariant al operatorului U .

(2) Are loc
k
Y
ni
P( )=
(
i) ;
i=1

a polinoamele
si dac
a pentru j = 1; k se consider
Pj ( ) = (

nj

j)

; Qj ( ) =

k
Y

i=1;i6=j

ni
i)

98

A OPERATORILOR
6. ELEMENTE DE TEORIE SPECTRALA

atunci
c:m:m:d:c: (Q1 ( ) ;

; Qk ( )) = 1

deci exist
a polinoamele hi ( ) astfel nct s
a aib
a loc
k
X

hj ( ) Qj ( ) = 1;

j=1

mai mult, are loc

P ( ) = Pj ( ) Qj ( ) ; 8j = 1; k;
scriind aceste relatii pentru polinoamele de operatori atasate rezult
a
din Teorema Hamilton-Cayley c
a
0 =P (U ( )) = Pj (U ( )) Qj (U ( ))
) Pj (U ( )) ((Qj (U ( ))) (v)) = 0; 8v 2 V;
) (Qj (U ( ))) (v) 2 V j ; 8v 2 V
si
k
X

hj (U ( )) Qj (U ( )) = I ( ) ;

j=1

adic
a, tinnd cont de faptul c
a
hj (U ( )) Qj (U ( )) = Qj (U ( )) hj (U ( )) ;
k
P
hj (U ( )) ((Qj (U ( ))) (v)) =
j=1

k
P

j=1

(Qj (U ( ))) ((hj (U ( ))) (v)) = v; 8v 2 V;

a
cum (Qj (U ( ))) (v) 2 V j si V j este invariant la U ( ) ; rezult
c
a
(Qj (U ( ))) ((hj (U ( ))) (v)) 2 V j ;
asa c
a orice vector al spatiului se descompune n sum
a de elemente
j
din V ; j = 1; k; deci are loc
V=

k
X
i=1

V i:

 JORDAN
6.1. FORMA CANONICA

Suma este direct

a: Fie vj 2 V

99

astfel nct

k
P

vj = 0; atunci au

j=1

loc
Pi (U ( )) (vi ) = 0
si

6 i!)
Qi (U ( )) (vj ) = 0; 8j = 1; k; j =
k
P
Qi (U ( )) (vi ) = Qi (U ( ))
vl = 0;
l=1;j6=i

cum polinoamele Pi ( ) si Qi ( ) sunt relativ prime ntre ele, exist

a
polinoamele R1 ( ) si R2 ( ) astfel nct
R1 ( ) Pi ( ) + R2 ( ) Qi ( ) = 1;
adic
a
0 = R1 (U ( )) ((Pi (U ( ))) (vi )) + R2 (U ( )) ((Qi (U ( ))) (vi )) = vi ;
adic
a descompunerea este unic
a.
(3) Se noteaz
a Uj ( ) : V j ! V j Uj (v) = U (v) ; 8v 2 V j restrictia
operatorului U ( ) la subspatiul V j : Din denitia spatiului V j ;
nj
nj
j
deci (Uj
are loc (U
j I) (v) = 0;
j I) (v) = 0; 8v 2 V
8v 2 V j : Are loc Uj ( ) = (Uj
j I) ( ) + j I ( ) ; iar operatorul
Uj
I
este
nilpotent.
j
6.1.21. Teorem
a. (Forma canonic
a Jordan a operatorilor nilpoten
ti) Fie N ( ) un operator nilpotent pe un spatiu vectorial V. Atunci
exist
a o baz
a a spatiului n care matricea operatorului este un bloc Jordan
atasat scalarului nul.
Demonstra
tie. N ( ) nilpotent ) 9!r 2 N astfel nct ker N r ( ) = V
r 1
si ker N
( ) & V (cel mai mic exponent pentru care operatorul este
identic nul),
Not

r = min dim N k ( ) = dim V = n

k

(existenta rezult
a din faptul c
a operatorul este nilpotent iar unicitatea
prin reducere la absurd); mai mult, are loc x 2 ker N k ( ) ) N k (x) = 0
) N N k (x) = 0 ) x 2 ker N k+1 ( ) deci:
ker N ( )

ker N 2 ( )

ker N k ( )

 A OPERATORILOR
6. ELEMENTE DE TEORIE SPECTRALA

100

(nucleele puterilor lui N ( ) formeaz

a un lant, care este nit si de la rangul
r ncolo toti termenii sunt egali cu spatiul) (puterile operatorului sunt
operatorul nul de la rangul r, inclusiv). Rezult
a c
a lantul este:
f0g = ker N 0 ( ) ker N 1 ( ) ker N 2 ( )
ker N r 1 ( ) ker N r ( ) = V
6=

si e
Not

mk = dim ker N k ( ) ; k = 0; r )
0 = m0 m1 m2
mr 1 < mr = n:
Mai mult, dac
a se consider
a sirul diferentelor dimensiunilor,
Not

qk = m k

mk 1 ; k = 1; r;

are loc
qr qr 1 qr 2
q2 q1
(va rezulta din demonstratie, n continuare). Pentru ecare k = 1; r, are
loc
ker N k ( ) = ker N k 1 ( ) Qk ;
cu Q1 = ker N ( ) iar qk = dim Qk ,
V = ker N r ( ) = ker N r

()

Qr ;

cu
Not

dim Qr = qr = mr mr 1 = p1 :
Se alege o baz
a n Qr ; f1 ; fp1 ; vectorii f1 ; fp1 sunt liniar independenti
si, mai mult, au proprietatea c
a dac
a i sunt astfel nct
p1
X
r 1
( );
i fi 2 ker N
i=1

atunci

p1
X
i=1

= 0 (pentru c
a dac
a ar exista scalarii

i fi

= v0 2 ker N r

astfel nct

( ) nf0g; atunci ker N r

( ) \ Qr 6= f0g

contradictie). Deci
V = ker N r ( ) = ker N r
Se observ
a c
a vectorii
N (f1 ) ;

()

Sp ff1 ;

N (fp1 )

fp1 g :

 JORDAN
6.1. FORMA CANONICA

101

sunt n ker N r 1 ( ) (pentru c

a fi 2 ker N r ( ) ) N r (fi ) = 0 ) N r
r 1
0 ) N (fj ) 2 N
( )); mai mult,
p1
P

(fi ) 2 ker N r

iN

i=1

Nr

p1
P

iN

(fi )

= Nr

i fi

i=1

i=1
p1
P

i fi

i=1

2 ker N r

() )

=0)
= 0;

(deci n particular sunt liniar independenti) vectorii N (f1 ) ;

sunt n ker N r 1 ( ) si nu sunt n ker N r 2 ( ) deci
dim ker N r

(N (fj )) =

())

p1
P

N (f1 ) ; N (fp1 ) 2 Qr 1 ;
1
( ) = m r 1 = m r 2 + qr 1 ; q r
(deci are loc si qr 1 qr )

N (fp1 )

p1

si
V = ker N r ( ) = ker N r
= ker N r 2 ( ) Qr

()

Fie

Sp ff1 ; fp1 g =
Sp ff1 ;
fp1 g :

Not

p 2 = qr

p1

si e
fp1 +1 ; fp1 +p2
completarea sistemului liniar independent N (f1 ) ;
baz
a a lui Qr 1 ; sistemul de vectori
N (f1 ) ;
este o baz
a n Qr

; N (fp1 ) ; fp1 +1 ;

; N (fp1 ) pn
a la o

fp1 +p2

si are loc:

V = ker N r ( ) = ker N r 1 ( ) Sp ff1 ; fp1 g =

= ker N r 2 ( ) Qr 1 Sp ff1 ;
fp1 g =
r 2
= ker N
( ) Sp fN (f1 ) ;
; N (fp1 ) ; fp1 +1 ; fp1 +p2 g Sp ff1 ;

fp1 g :

Se aplic
a operatorul N ( ) bazei din Qr 1 :
N 2 (f1 ) ;

; N 2 (fp1 ) ; N (fp1 +1 ) ;

N (fp1 +p2 )

este un sistem de p1 + p2 vectori, care este liniar independent n Qr 2 (deci

p1 + p2 = qr 1 qr 2 ) si care se completeaz
a pn
a la o baz
a n Qr 2 cu
Not

p 3 = qr

qr

= qr

p1

p2

 A OPERATORILOR
6. ELEMENTE DE TEORIE SPECTRALA

102

vectori. n nal se obtine structura:

f1 ;

fp1 baz
a n Qr

N (f1 ) ;
; N (fp1 ) ; fp1 +1 ; fp1 +p2 baz
a n Qr 1
2
N (f1 ) ;
; N (fp1 ) ; N (fp1 +1 ) ;
; N (fp1 +p2 ) ; fp1 +p2 +1 ;
; fp1 +p2 +p3
baz
a n Qr 2 ,
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
N r 1 (f1 ) ;
; N r 1 (fp1 ) ; N r 2 (fp1 +1 ) ;
; N r 2 (fp1 +p2 ) ;
;
; fp1 + +pr 1 +1 ;
; fp1 + +pr 1 +pr baz
a n Q1 = ker N ( ).
Fiecare coloan
a a tabloului este cte o familie liniar independent
a care
determin
a cte un subspatiu invariant al operatorului N ( ); primele p1
subspatii sunt de dimensiune r; urm
atoarele p2 sunt de dimensiune r 1,
etc; ultimele pr subspatii sunt de dimensiune 1. Mai mult, ultima linie
este format
a din vectori proprii (toti atasati valorii proprii nule). ntregul
spatiu este sum
a direct
a de aceste subspatii pe vertical
a; pentru spatiul
format de prima coloan
a, se alege ca baz
a
2

Nr

(f1 ) ; N r

(f1 ) ;

; N (f1 ) ; f1

(n aceast
a ordine); n aceast
a baz
a restrictia operatorului la acest subspatiu
este dat
a de valorile operatorului n vectorii bazei:

6
6
N (f1 ) = 6
6
4

0
..
.
0
1
0

f1 2 V = ker N r ) N r (f1 ) = 0
2 3
0
6 0 7
6 . 7
r 1
r
7
N N
(f1 ) = N (f1 ) = 6
6 .. 7
4 0 5
0
2 3
1
6 0 7
6 . 7
7
N N r 2 (f1 ) = N r 1 (f1 ) = 6
6 .. 7
4 0 5
0
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
3
0
1
0 1
0
.. C
7
B 0 0
. C Not
7
B . .
7 ) Nj
B . ..
0 C
sp inv (x) = B .
7
C x = J0 (r) x;
5
@ 0 0
1 A
0 0

6.2. DECOMPLEXIFICAREA FORMEI CANONICE COMPLEXE

103

se obtine n nal urm

atoarea structur
a pentru matricea operatorului:
0
J0 (r)
p1 cel.
..
B
0
0
.
B
de
B
J0 (r)
B
ord. r
B
J0 (r 1)
B
p2 cel.
B
..
B
de
0
0
.
B
ord. r 1 B
J0 (r 1)
B
..
.
.
..
B
..
..
.
B
.
B
pr cel.
B
J0 (1)
B
de
..
@
0
0
.
ord. 1
6.2. Decomplexicarea formei canonice complexe
Cnd corpul de scalari este real, atunci valorile proprii sunt n general
complexe, deci nu fac parte din corpul de scalari; mai mult, vectorii proprii
atasati la valori proprii complexe sunt de coordonate complexe. Pentru a se
obtine o form
a pseudodiagonal
a si n aceast
a situatie se aplic
a urm
atoarea
tehnic
a:
Fie = + i 2 C n R; > 0 o valoare proprie complex
a cu ordinul
de multiplicitate m. Atunci =
i este valoare proprie complex
a cu
acelasi ordin de multiplicitate si celor dou
a valori proprii trebuie s
a li se
ataseze un spatiu invariant real de dimensiune 2m: Acelasi operator v
azut
ca operator peste un spatiu vectorial complex admite o baz
a Jordan n
care pentru corespund m vectori proprii liniar independenti f1 ;
; fm
de coordonate complexe; atunci vectorii f1 ;
; fm formeaz
a baz
a Jordan
pentru
Av = v ) A (Re v + i Im v) = (Re + i Im ) (Re v + Im v)
) Av = v ) v este vector propriu pentru
Baza Jordan atasat
a valorii proprii este dat
a de relatiile:
; Af1q = f1q
Af11 = f11 ;
; Af2q = f1q + f2q
Af21 = f11 + f21 ;
.........................................................
Afn11 = fn11 1 + fn11 ;
; Afnqq = fnqq 1 + fnqq

J0 (1)

C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
A

 A OPERATORILOR
6. ELEMENTE DE TEORIE SPECTRALA

104

Vectorii fjk sunt liniar independenti si formeaz

a o baz
a Jordan pentru
: Pornind de la baza Jordan atasat
a celor dou
a valori proprii complexe
conjugate descris
a mai sus se construieste o baz
a n spatiul real prin
nlocuirea ec
arei perechi de vectori complecsi cojugati fjk ; fjk cu perechea
de vectori reali gkj = 12 fkj + fkj ; hjk = 2i1 fkj fkj : Din relatiile
Afkj = fkj
Afkj = fkj

+ fkj ;
j
1 + fk

si din relatiile
f + f = (Re ( ) + i Im ( )) (Re (f ) + i Im (f )) +
+ (Re ( ) i Im ( )) (Re (f ) i Im (f )) =
= 2 Re ( ) Re (f ) 2 Im ( ) Im (f ) = 2 (Re ( ) g Im ( ) h) ;
f

f = (Re ( ) + i Im ( )) (Re (f ) + i Im (f ))
(Re ( ) i Im ( )) (Re (f ) i Im (f )) =
= 2i Re ( ) Im (f ) + 2i Im ( ) Re (f )

rezult
a
Agkj = gkj 1 + Re ( ) gkj Im ( ) hjk ;
Ahjk = hjk 1 + Re ( ) gkj + Im ( ) hjk
asa c
a nlocuirile ec
arei perechi de
sunt:
0
0
0
1
1 0 0
B 0
0 0 C
B
C
@ 0 0
1 A
0 0 0
0
B
B
B
B
B
B
@

0
0
0
0
0

1 0
1
0
0 0
0 0
0 0

1
0 0 0
0 0 0 C
C
0 0 0 C
C
1 0 C
C
0
1 A
0 0

celule complexe (pentru

B
B
@ 0
0

B
B
B 0
B
B 0
@ 0
0

1
0
0
0

0
0
0
0

:::::::::::::::::::::::::::::::::

1
0
1 C
C
A

1
0

0
1

0
0

0
0

0
0
1
0

0
0
0
1

1
C
C
C
C
C
A

+i )

 JORDAN
6.3. ALGORITM PENTRU ADUCEREA UNUI OPERATOR LA FORMA CANONICA
105

6.3. Algoritm pentru aducerea unui operator la forma canonic

a
Jordan
(1) Se g
aseste matricea atasat
a operatorului n baza initial
a (canonic
a)
(2) Se rezolv
a (n C) ecuatia caracteristic
a det (A
I) = 0 si se retin
toate r
ad
acinile j 2 C, j = 1; k, cu ordinele de multiplicitate nj ,
k
P
nj = n.
j=1

(3)
(4)
(5)
(6)

Pentru ecare r
ad
acin
a j (de multiplicitate nj ) obtinut
a la
pasul 2.:
nj
Se calculeaz
a spatiul V j = ker (U
j I) ( ).
Se calculeaz
a restrictia Uj ( ) a operatorului U ( ) la subspatiul
V j , Uj ( ) : V j ! V j ; Uj (x) = U (x) ; 8x 2 V j .
Se calculeaz
a operatorul nilpotent Nj ( ) : V j ! V j , denit
j
prin: Nj (x) = Uj (x)
j I (x) = (Uj
j I) (x), 8x 2 V .
Se calculeaz
a sirul de nuclee:

f0g = ker Nj0 ( )

ker Nj ( )

ker Nj2 ( )

ker Nj j

()

ker Nj j ( ) = V j ;

se calculeaz
a
rj = min dim ker Njk ( ) = dim V
k

= nj

si pentru ecare k = 1; rj , se consider

a descompunerea
ker Njk ( ) = ker Njk

()

Qjk ;

(7) Se calculeaz
a mjk = dim ker Njk ( ), k = 0; rj
(8) Se calculeaz
a qkj = dim Qjk = mjk mjk 1 ; k = 1; rj
(9) Se calculeaz
a
pj1 = mjrj mjrj 1 = qrjj ,
pj2 = qrjj 1 pj1 ,
pj3 = qrjj 2 qrjj 1 = qrjj 2 pj1 pj2
(10) Se alege o baz
a n Qjrj , notat
a f1j ;
fpjj +1 ;
1

fpjj ; se consider
a vectorii
1

fpjj +pj
1

 A OPERATORILOR
6. ELEMENTE DE TEORIE SPECTRALA

106

care completeaz
a sistemul liniar independent Nj f1j ;
pn
a la o baz
a a lui Qjrj
obtine structura:
f1j ;

Nj2 f1j ;

a acest procedeu pn
a se
1 ; se continu

fpjj baz
a n Qjr
1

; N fpjj ; fpjj +1 ;

Nj f1j ;

; Nj fpjj

fpjj +pj baz

a n Qjrj

; Nj2 fpjj ; Nj fpjj +1 ;

1

; Nj fpjj +pj ; fpjj +pj +1 ;

; fpjj +pj +pj

baz
a n Qjr 2 ,
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
r

Nj j

f1j ;

; Nj j

; fpjj + +pj
1
r

fpjj ; Nj j

1 +1

; fpjj + +pj
1
r

fpjj +1 ;
1

j
1 +prj

; Nj j

baz
a n

Qj1

fpjj +pj ;
1

= ker Nj ( ).

Baza Jordan se obtine prin ordonarea vectorilor de mai sus

n felul urm
ator: se aleg vectorii pe coloan
a, de jos n sus
pentru ecare vector, de la exponentul maxim al operatorului la
exponentul minim de exemplu, pentru prima coloan
a (primul
j
vector, f1 ):
r

Nj j

f1j ; Nj j

f1j ;

; Nj f1j ; f1j

(11) n nal se obtine n aceast

a baz
a (de fapt reper, pentru c
a ordinea
vectorilor n baz
a este important
a) pj1 celule de ordin rj , pj2 celule
de ordin rj 1, etc.
6.4. Aplica
tii ale teoriei spectrale
6.4.1. Deni
tie. Pentru un operator liniar U ( ) : Rn ! Rn , se numeste
operatorul adjunct acel operator (unic) U ( ) : Rn ! Rn cu proprietatea:
hU (x) ; yi = hx; U (y)i ; 8x; y 2 Rn :

6.4.2. Observa
tie.
U ()=U()
(U1 + U2 ) ( ) = U1 ( ) + U2 ( )
(U1 U2 ) ( ) = (U2 U1 ) ( )

6.4. APLICATII
ALE TEORIEI SPECTRALE

107

6.4.3. Deni
tie. Operatorul liniar U ( ) se numeste normal dac
a
(U

U ) ( ) = (U

U) ( )

(operatorul comut
a cu adjunctul s
au).
6.4.4. Propozi
tie. Orice vector propriu al unui operator normal, atasat
valorii proprii , este vector propriu al operatorului adjunct, atasat valorii
proprii :
Demonstra
tie. Pentru x vector propriu are loc
U (U (x)) = U (U (x)) = U ( x) = U (x) ;
ceea ce nseamn
a c
a si U (x) este vector propriu al operatorului U ( ) ;
atasat valorii proprii ; adic
a operatorul U ( ) transform
a vectorii proprii
ai operatorului U ( ) corespunz
atori valorii proprii tot n vectori proprii
de acelasi tip. Mai mult, pentru orice doi vectori proprii x si y are loc
hU (x) ; yi = hx; U (y)i = hx; yi =

x; y ;

adic
a U (x) = x
6.4.5. Teorem
a. (Structura unui operator normal real) Exist
a
o baz
a ortonormal
a de vectori proprii n care matricea operatorului este
de forma
0
1
1

B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
@

..

m
m

m
m
m+1

..

.
r

C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
A

n care j = j +i j ; j = 1; m sunt valorile proprii complexe iar m+1 ;

n
sunt cele reale, num
arul de aparitii al ec
arei valori proprii ind egal cu
ordinul ei de multiplicitate.

 A OPERATORILOR
6. ELEMENTE DE TEORIE SPECTRALA

108

6.4.6. Observa
tie. Operatorul normal reprezint
a o transformare format
a
din rotatii cu omotetii n m plane ortogonale dou
a cte dou
a si (numai)
omotetii n celelalte r m directii ortogonale.
6.4.7. Observa
tie. Matricea
j

j
j

2
j

reprezint
a o omotetie de coecient

2
j

@
2
j

2
j

j
2+ 2
j
j
j
2+ 2
j
j

p
p

j
2+
j
j
2+
j

2
j
2
j

1
A

si o rotatie de unghi arccos

6.4.8. Deni
tie. Operatorul liniar U ( ) se numeste autoadjunct dac
a
U ( ) = U ( ):
6.4.9. Propozi
tie. Matricea unui operator liniar autoadjunct ntr-o
baz
a ortonormat
a este simetric
a.
n
n
P
P
Demonstra
tie. Fie x =
xi ei ; y =
yj ej si A = (aij )i;j=1;n : Au
i=1

j=1

loc:
n
P
U (ei ) =
aki ek ; deci
k=1 *
+
n
n
n P
n
P
P
P
hU (x) ; yi = U
xi ei ;
yj ej =
xi yj hU (ei ) ; ej i =
i=1

n P
n
P

j=1

n
P

i=1 j=1

n P
n
P

xi yj
aki ek ; ej =
xi yj aji si analog,
i=1 j=1
!+
* k=1
n
n
n P
n
P
P
P
xi ei ; U
yj ej
=
hx; U (y)i =
xi yj hei ; U (ej )i =

i=1 j=1

j=1

i=1

n P
n
P

i=1 j=1

xi yj ei ;

n
P

k=1

akj ek

i=1 j=1

n P
n
P

xi yj aij si din relatia

i=1 j=1

hU (x) ; yi = hx; U (y)i ; 8x; y 2 Rn

urmeaz
a c
a aij = aji ; adic
a matricea este simetric
a (A = AT )
6.4.10. Teorem
a. Valorile proprii ale unui operator real simetric sunt
reale.

j
2+ 2
j
j

6.4. APLICATII
ALE TEORIEI SPECTRALE

109

Demonstra
tie. Av = v ) Av = v si

v T Av = v T v = v T v
v T Av = v T v = v T v

dar v T Av

= v T AT v T

= v T Av )

kvk2 =

kvk2 )

6.4.11. Teorem
a. Vectorii proprii asociati la valori proprii distincte
ale unui operator real simetric sunt ortogonali doi cte doi.
Demonstra
tie.
Av1 =
Av2 =

) v2T Av1 = 1 v2T v1

T
T
2 v2 ) v1 Av2 = 2 v1 v2
T
v2T Av1 = v1T Av2
v2T v1 = v1T v2
1 6= 2
1 v1

9
>
>
>
>
=
>
>
>
>
;

) v1T v2 = 0

6.4.12. Observa
tie. Exist
a o baz
a ortonormal
a format
a din vectori
proprii n care matricea unui operator simetric este diagonal
a de valori
proprii (pentru c
a un operator simetric este un operator normal f
ar
a valori
proprii complexe). Geometric, operatorul simetric reprezint
a omotetii pe
directii ortogonale.
6.4.13. Deni
tie. Operatorul liniar U ( ) se numeste antiautoadjunct
dac
a
U ( ) = U ( ):
6.4.14. Propozi
tie. Un operator antiautoadjunct are numai valori
proprii pur imaginare.
Demonstra
tie. Din U ( ) =
real
a a valorii proprii este nul
a

U ( ) rezult
a c
a

; adic
a partea

6.4.15. Observa
tie. Celulele matricii n baza canonic
a Jordan real
a
0
j
cap
at
a forma special
a
, care din punct de vedere geometric
0
j
nseamn
a omotetii si rotatii de 90 n plane ortogonale dou
a cte dou
a.
6.4.16. Deni
tie. Un operator liniar U ( ) : Rn ! Rn se numeste
unitar dac
a
hU (x) ; U (y)i = hx; yi :

110

A OPERATORILOR
6. ELEMENTE DE TEORIE SPECTRALA

6.4.17. Observa
tie. Operatorii unitari sunt acei operatori care transform
a
o baz
a ortonormal
a ntr-o alt
a baz
a ortonormal
a.
6.4.18. Propozi
tie. Dac
a A = (aij )i;j=1;n este matricea operatorului
unitar corespunz
atoare bazei canonice (ei )i=1;n , atunci are loc
AT A = AAT = In operatorul este inversabil si A

= AT :

Demonstra
tie. Din denitie rezult
a c
a
ij = hei ; ej i = hU (ei ) ; U (ej )i =
= hcolA (i) ; colA (j)i = hlinAT (i) ; colA (j)i
) AT A = In :

6.4.19. Observa
tie.
kU (x)k = kxk (conserv
a norma);
kU (x) U (y)k = kx yk (conserv
a distanta);
cos (U (x) ; U (y)) = cos (x; y) (conserv
a unghiul).
6.4.20. Propozi
tie. Orice valoare proprie a unui operator unitar este
num
ar real sau complex de modul unitar.
Demonstra
tie. hU (x) ; U (y)i = h x; yi =
hx; yi = hx; yi ; 8x; y
vectori proprii atasati valorii proprii )
= 1; adic
aj j=1
6.4.21. Observa
tie. Exist
a o baz
a ortonormal
a format
a din vectori
proprii n care matricea este de tip
0
1
cos 1 sin 1
B
C
sin 1 cos 1
B
C
B
C
...
B
C
B
C
B
C
cos m sin m
B
C
B
C
sin m cos m
B
C
B
C
B
C
1
B
C
B
C
B
C
..
B
C
.
B
C
B
C
@
A
1

6.4. APLICATII
ALE TEORIEI SPECTRALE

111

Geometric, aceast
a structur
a nseamn
a rotatii (f
ar
a omotetii) n planele
ortogonale corespunz
atoare valorilor proprii complexe; directiile corespunz
atoare
valorilor proprii reale combinate dou
a cte dou
a formeaz
a plane ortogonale
n care se realizeaz
a rotatii de 0 sau de 180 , la care pentru cazul impar
se adaug
a o simetrie sau o identitate pe ultima directie.
6.4.22. Deni
tie. O matrice p
atratic
a cu elemente pozitive se numeste
productiva dac
a 9v 0 > 0 astfel nct
v 0 > Av 0 :
6=

(relatia u > vntre doi vectori u si v va numit

a inegalitate tare ntre
6=

vectorisi nseamn
a c
a ecare coordonat
a a vectorului u este strict mai
mare dect coordonata corespunz
atoare a vectorului v)
6.4.23. Teorem
a. Valoarea absolut
a a oric
arei valori proprii a unei
matrici productive este strict subunitar
a.
Demonstra
tie.
Av = v ) vi =
j j vi0
) j j vi0
j

vi
vi0

j vi0 vv0i
i

n
P

j=1
vi
vi0

max
j

<

n
P

aij vj ) j j jvi j

vj
vj0

n
P

aij vj0

j=1
n
P

j=1
v
max vj0
j
j

vj
vj0

j=1

aij jvj j )

aij vj0 < max

j

vj
vj0

vi0 )

vi0 8i = 1; n )

dac
a se alege n locul lui i indicele n care membrul drept atinge maximul,
e acesta r, relatia devine:
j j vr0

vr
vr
< 0 vr0 ) j j < 1:
0
vr
vr

6.4.24. Teorem
a. Dac
a A este productiv
a, atunci exist
a (I
este cu elemente pozitive (nestrict).
Demonstra
tie. Are loc relatia
(I

A) I + A + A2 +

Am = I

Am+1

A)

si

 A OPERATORILOR
6. ELEMENTE DE TEORIE SPECTRALA

112

si din teorema precedent

a urmeaz
a c
a lim Am+1 = 0 (matricea nul
a),
m!1
deci prin trecere la limit
a relatia devine
(I

A) I + A + A2 +

(I

A)

Am +

= I;

deci exist
a
1

Am +

= I + A + A2 +

6.4.25. Exemplu. Modelul lui Leontie

Ax + y = x;
unde A este o matrice productiv
a care reprezint
a matricea coecientilor
tehnologici (coecientul din productia de bun j consumat pentru producerea
unei unit
ati de bun i) , x este un vector coloan
a al nivelurilor de productie
iar y este vectorul coloan
a al cererii nale. Relatia se mai scrie
y = (I
si din teoremele anterioare 9 (I
x = (I

A)

A) x
1

si are loc

A) 1 y = (I + A + A2 +
Am +
= y + Ay + A2 y +
Am y +
;

)y =

relatie interpretabil
a astfel: pentru obtinerea unei productii nale nete
y trebuie produs
a cantitatea Ay intermediar
a necesar
a producerii lui y;
2
pentru care trebuie produs A y necesar lui Ay;
: Productia total
ax
a fost descompus
a n productie nal
a y si n productii intermediare Am y
date de matricile de consumuri intermediare Am :
Problema caracteriz
arii matricilor productive admite si o reciproc
a:
(I

6.4.26. Teorem
a. Dac
a pentru matricea p
atratic
a pozitiv
a A matricea
A) 1 exist
a si este pozitiv
a, atunci A este productiv
a.
Demonstra
tie. Fie v > 0 ) x = (I
6=

) x > Ax ) A este productiv

a

A)

v>0)x
6=

Ax = v > 0
6=

6=

6.4.27. Observa
tie. Transpusa unei matrici productive este tot productiv
a.
6.4.28. Teorem
a. (Perron-Frobenius) Fie A o matrice real
a pozitiv
a.
Atunci:

6.4. APLICATII
ALE TEORIEI SPECTRALE

113

(1) Dac
a toate elementele matricii A sunt strict pozitive, atunci exist
a
o valoare proprie de modul maximal care este real
a, strict pozitiv
a
si c
areia i se poate asocia un vector propriu cu toate elementele
strict pozitive;
(2) Dac
a A este nenul
a, are o valoare proprie real
a strict pozitiv
a, de
modul maximal, c
areia i se poate asocia un vector propriu (nenul)
de elemente pozitive (sau nule).
Demonstra
tie.
(1) Fie M o valoare proprie de modul maximal
si e v un vector propriu asociat valorii proprii M : Are loc Av =
a pe coordonate
M v; adic
n
X
aij vj = M vi ; 8i = 1; n;
j=1

deci

M j jvi j

n
X
j=1

n
X

jaij vj j

j=1

jaij j jvj j ; 8i = 1; n;

3
jv1 j
p = 4 ... 5 = jvj ;
jvn j
cum aij > 0; are loc
j

Mj p

Ap;

presupunem prin reducere la absurd c

a 9k 2 f1;
nct
n
X
j M j jvk j <
akj jvj j

; ng astfel

j=1

si e z = (A
9" > 0;

M j I) p;

are loc z > 0 ) Az > 0 si Ap > 0 )

6=

Az > "Ap > 0;

dar
Az = A (A
deci
A2 p = Az + j

M j Ap

6=

6=

M j I) p

= A2

> "Ap + j
6=

M j Ap

M j Ap

= (" + j

M j) Ap;

6=

114

A OPERATORILOR
6. ELEMENTE DE TEORIE SPECTRALA

cu B =

1
"+j

Mj

A > 0; are loc

6=

BAp > Ap
6=

si deci are loc prin recurenta

B k Ap > Ap;
6=

din faptul c
a M este valoare proprie de modul maximal, urmeaz
a
c
a B are toate valorile proprii de modul subunitar, deci lim B m =
m!1

0 (matricea nul
a de ordin n); prin trecere la limit
a, rezult
a c
a
0 > Ap contradictie cu existenta indicelui k, asa c
a are loc
6=

Mj p

= Ap

(2) Se aplic
a 1. pentru matricea A + "U; cu U matricea de ordin n
care are toate elementele 1; dup
a care se trece la limit
a