SPECTRUL ATOMULUI DE HELIU

1. Nivelele energetice ale ionului de heliu

Razele spectrale ale atomului de hidrogen arată în succesiunea lor o regularitate foarte simplă.

Fig.1 Spectrul H în vizibil

Deja din 1885, J. Balmer a descoperit că cele 4 ale spectrului hidrogenului din domeniul vizibil pot fi
descrise exact de formula empirică

 1 1 
υ~ = R 2
− 2 (1)
2 n 

1
unde υ~ = este numărul de undă, λ lungimea de undă, R=109667,58 cm-1 este constanta lui Rydberg,
λ
iar n ia valorile 3,4,5,6. În afară de cele patru raze din vizibil s-au mai înregistrat la acea epocă încă
cinci raze ultraviolete în surse terestre şi 10 în spectrele stelelor albe. Înlocuind în formula lui Balmer
(1), n=7,8,9...s-au putut verifica şi lungimile de undă ale acestor raze ultraviolete.
Încă dinainte de descoperirea celorlalte serii spectrale ale hidrogenului (seriile Lyman în 1906 şi
Paschen în 1908), astronomul Edward Charles Pickering a descoperit în 1896, în spectrul stelei ζ-
Puppis o serie spectrală care se apropia foarte tare de seria Balmer. Rydberg a arătat că această serie
poate fi definită cu ajutorul formulei (1) în care n ia valori întregi şi semi-întregi, n=2.5, 3, 3.5, ... .
Toate tentativele de a obţine această serie în laborator s-au soldat cu eşec până când Bohr a presupus că
seria Pickering nu aparţinea hidrogenului ci heliului ionizat. Se poate demonstra cu ajutorul
postulatelor Bohr că energia nivelului n este dată de formula:

mZ 2 e 4
En = − 2
. (2)
8ε 0 n 2 h 2

Astfel, υ~ este proporţional cu Z2. Cum pentru heliu Z = 2, seriile spectrale pentru heliu odată ionizat
trebuiau să corespundă formulei:

 1 1   1 1 
υ~ = Z 2 RHe  2 − 2  = 4 RHe  2 − 2  (3)
m n  m n 

în care dacă se înlocuieşte m = 4, se obţine:

 1 1   1 1 
υ~ = 4 RHe  − 2  = RHe  2 − 
 (4)
4
2
n  2 (n 2)2 

1
unde n = 5,6,7... . Datorită diferenţei de masă, constanta lui Rydberg RHe diferă puţin de RH . Aceste
previziuni teoretice ale lui Bohr au fost confirmate experimental de Paschen. Formula (3) a fost
verificată şi pentru ionii hidrogenoizi Li++, Be+++. Prin urmare, în cazul atomilor/ionilor cu un singur
electron este posibil să descriem seriile spectrale cu ajutorul unei formule simple ca (1) sau (3).

2. Nivelele energetice ale atomului de heliu

Teoria este mult mai complicată de îndată ce există minim doi electroni, datorită interacţiilor
suplimentare care apar în cazul acestor doi electroni. De aceea ne vom ocupa în continuare de atomul
cel mai simplu care are doi electroni şi anume 24 He .
În starea fundamentală cei doi electroni se află pe nivelul unu astfel că am putea scrie această
stare ca 1s1s. Primele stări excitate se pot scrie ca 1sks unde k=2,3,4... în care un electron se află pe
primul nivel (în care momentul cinetic l nu poate fi decât 0, stare s) iar celălalt electron se află pe
nivelul k şi are tot momentul cinetic l = 0 (stare s). În acest caz cei doi electroni fiind indiscernabili, am
putea efectua permutări între ei fără ca starea sistemului să se modifice, ceea ce înseamnă că stările sunt
degenerate. În realitate, stările nu sunt degenerate pentru ca electronii interacţionează electrostatic
(coulombian) între ei. Această interacţie suplimentară, calculată după legile mecanicii cuantice (nu
după regulile mecanicii clasice) se poate exprima ca suma algebrică:

 e2  e2
  = (C ± A) (5)
 4πε r
0 12  4πε 0

unde r12 este distanţa dintre cei doi electroni., iar C este integrala Coulombiană

dV *
C=∫ ψ 1 (1)ψ 1 (1)ψ k* (2)ψ k (2) . (6)
r12

ψ 1 (1) este funcţia de undă a sistemului nucleu plus electronul 1 aflat pe nivelul 1 iar ψ k (2) este funcţia
de undă a sistemului nucleu plus electronul 2 aflat pe nivelul k. A este integrala de schimb

dV *
A=∫ ψ 1 (1)ψ k (1)ψ k* (2)ψ 1 (2) , (7)
r12

în care locurile celor doi electroni 1 (aflat pe nivelul 1) şi 2 (aflat pe nivelul k) s-au schimbat, astfel că
electronul 1 se află pe nivelul k şi electronul 2 pe nivelul 1. Astfel, oricărei stări de forma 1sks îi
corespund două energii

e2
E s = E10 + E k0 + (C + A)
4πε 0
(8)
e2
E a = E10 + E k0 + (C − A)
4πε 0

notate cu s şi a după cum funcţia de undă corespunzătoare este simetrică sau antisimetrică. În (9)

2
 E10 , E k0 sunt energiile ionului hidrogenoid cu un electron pe nivelul 1, respectiv pe nivelul k, date de
formula (2).
Electronii mai au în afară de momentul cinetic orbital un moment cinetic de spin. Acest moment
cinetic de spin ia valoarea s = 1/2 şi are proiecţiile ms = +1/2, -1/2, ceea ce înseamnă că electronii sunt
fermioni şi conform observaţiilor experimentale ei „se pot afla doar în stări descrise de funcţii de undă
antisimetrice”. Această afirmaţie este o altă formulare a principiului de excluziune a lui Pauli care se
poate enunţa elementar ca „Într-un atom nu pot exista doi electroni cu toate cele patru numere
cuantice (principal n , orbital l, de proiecţie a momentului cinetic orbital ml şi de proiecţie a
spinului ms) identice”.
Prin urmare în starea 1s1s cei doi electroni trebuie să aibă proiecţiile spinului diferite. O astfel
r r r r r r
de stare cu momentul cinetic orbital L = l1 + l 2 zero şi momentul de spin total S = s1 + s 2 zero, este o
stare de singlet notată cu 1S0. Un nivel energetic atomic sau altfel spus un termen spectral atomic se
r r r
notează în general cu 2 S +1 L J unde J = L + S este momentul cinetic total al stării respective şi poate
lua valori de la |L+S| la |L-S|.
În starea 1s2s, deoarece cei doi electroni au numere cuantice orbitale l diferite, proiecţiile
spinului pot fi atât paralele cât şi antiparalele. Prin urmare toate combinaţiile de spin următoare se pot
realiza.
↑↓ ↑↑ ↓↑ ↓↓

Se obţine astfel o stare de singlet 1S0 cu spinul S=0 şi una de triplet 3S1 care are spinul total S=1. Starea
de triplet diferă esenţial de starea de singlet nu numai prin energie, dar în mod egal prin faptul că în
starea de triplet atomul de heliu este paramagnetic şi prezintă o descompunere Zeeman.
Altă combinaţie posibilă este 1s2p. Deoarece l1=0, l2=1 rezultă L=1 şi atomul se va găsi în
starea P. Se obţine o stare de singlet 1P0 şi mai multe stări de triplet 3P0, 3P1 şi 3P2 energetic distincte.
Raţionamente analoage sunt aplicabile la toate combinaţiile de forma 1s3p, 1s3d etc. În toate cazurile
vedem că apar un termen de singlet şi mai mulţi termen de triplet. Apar, astfel, două sisteme de
termeni: singleţi şi tripleţi care nu se pot intercombina. Tranziţiile pot avea loc numai între stări de
singlet sau numai între stări de triplet, datorită regulilor de selecţie din mecanica cuantică.
Stările de singlet au fost numite stări para iar cele de triplet, stări orto din motive istorice. Raza
galbenă foarte intensă din spectrul heliului a fost prima descoperită şi multă vreme s-a crezut că este un
dublet pe când ea este în realitate un ansamblu de trei raze foarte apropiate ca lungime de undă şi apare
ca urmare a unei tranziţii între tripleţi. Deoarece s-au mai descoperit serii în ultraviolet (despre care
acum ştim că ele corespund tranziţiilor de singlet), multă vreme s-a crezut că există două tipuri de
heliu: ortoheliu care produce printre altele raza galbenă şi paraheliu care produce seriile din ultraviolet.
Interacţia dintre spinii electronilor aduce o energie suplimentară care
adăugată la energia coulombiană şi de schimb ec. (8) face să nu se poată scrie o
formulă simplă pentru numerele de undă ale liniilor spectrale ale heliului. Din acest
motiv, în lucrarea de faţă vom determina lungimile de undă ale liniilor spectrale ale heliului din
domeniul vizibil numai prin interpolare cu liniile spectrale ale mercurului.

3. Determinarea experimentală a lungimilor de undă ale liniilor spectrale

vizibile ale atomului de He
3.1 Dispozitivul experimental

Montajul experimental cuprinde:

3
- o sursă de înaltă tensiune (vezi fig.2)
- o lampă cu descărcare în vapori de mercur
- o lampă cu descărcare în vapori de heliu
- o sursă de înaltă tensiune
- o riglă gradată în suport (vezi fig.3)
- o reţea de difracţie cu 600 trăs/mm.
Cu ajutorul acestor elemente realizăm un spectrometru rudimentar aşezând reţeaua de difracţie în faţa
riglei gradate. ATENTIE! Nu atingeţi suprafaţa reţelei. Apucaţi reţeaua numai de
rama ei. Spectrometrul va permite determinarea lungimilor de undă ale liniilor spectrale ale heliului
din domeniul vizibil prin interpolare.

Fig.2 Sursa de tensiune Fig.3 Suportul cu riglă şi lampa de descărcare

3.2 Modul de lucru

1. Se etalonează spectrometrul. Pentru aceasta, se pune în suport mai întâi lampa cu mercur. Atenţie!
Această operaţie va fi efectuată de cadrul didactic! Se dă drumul la sursa de tensiune. Se roteşte lent
butonul pornind de la zero până se amorsează descărcarea şi devine stabilă. Se aşteaptă să se
încălzească lampa. Se poziţionează reţeaua până când imaginea este simetrică faţă de gradaţia 50 pe
riglă. Se observă spectrele de ordinul întâi din stânga şi din dreapta lămpii, ca în figura 3.
2. Se citesc pe riglă liniile spectrale ale mercurului din spectrele de ordinul întâi din stânga şi din
dreapta maximului central verzui. Se revine cu butonul la zero. Se face un tabel de forma următoare:

λ(A°) culoare xstânga xdreapta x=(xdreapta- xstânga)/2

3.Se reprezintă grafic în Origin x = f (λ ) . Dacă se obţine o dreaptă, citirile au fost făcute corect. În caz
contrar se revine la experiment şi se recitesc valorile cu atenţie.
4. Se închide sursa de tensiune şi se pune lampa cu heliu. Atenţie! Această operaţie va fi efectuată de
cadrul didactic! Se amorsează descărcarea. Se aşteaptă să se încălzească lampa, apoi se citesc cu cât

4
mai mare exactitate poziţiile liniilor spectrale ale heliului pe riglă. Nu se sare nici o linie. Se revine cu
butonul sursei la zero. Se face un tabel de forma:

xstânga xdreapta x=( xdreapta- xstânga)/2

5. Valorile x obţinute se pun pe dreapta de etalonare în Origin şi se citeşte lungimea de undă

corespunzătoare.
6. Se face un tabel în care se trec lungimea de undă şi culoarea corespunzătoare. Rezultatele se vor
compara cu valorile cunoscute pentru spectrul lămpii de He.

Spectrul vizibil al lămpii cu Hg

λ(A°) culoare intensitate

6907,16 roşu 125
6716,17 roşu 80
6234,37 roşu 15
6123,27 roşu 15
5790,15 galben 1000
5769,59 galben 200
5460,17 verde intens 2000
4916,04 verde-albastru 50
4358,35 albastru 500
4347,50 albastru 200
4077,81 violet 150
4046,56 violet 300

Fig.4 Spectrele mercurului de ordinul 1 şi -1, văzute prin reţea