CURS 6: HIPERSFERA

OANA CONSTANTINESCU

1. Ecuatiile hipersferei
 →
−  
Fie E n = E, E , <, > , Φ un spatiu an euclidian n-dimensional, d : E × E → R functia distanta si R =
{O; ē1 , · · · , ēn } un reper ortonormat.
Denition 1.1. Fie Ω ∈ E si R > 0. Hipersfera de centru Ω si raza R este multimea punctelor P ale spatiului a.e.
E cu proprietatea ca d(Ω, P ) = R.
S n−1 (Ω, R) = {P ∈ E | d(Ω, P ) = R}
Exteriorul hipersferei se deneste prin ExtS (Ω, R) = {P ∈ E | d(Ω, P ) > R}, iar interiorul hipersferei prin IntS (Ω, R) =
{P ∈ E | d(Ω, P ) < R}.

Dorim sa determinam ecuatiile hipersferei. Fie P ∈ E de

vector de pozitie r̄ in raport cu R. Atunci
−→
P ∈ S (Ω, R) ⇔k ΩP k2 = R2 ⇔k r̄ − r̄Ω k2 = R2 ⇔

(1.1) k r̄ k2 −2 < r̄, r̄Ω > +(k r̄Ω k2 −R2 ) = 0.

Oricare din ecuatiileP

anterioare reprezinta
P ecuatia vectoriala a hipersferei cu centrul in Ω, de raza R.
Presupunem ca r̄ = ni=1 xi ēi , r̄Ω = ni=1 ω i ēi . Din ecuatiile anterioare obtinem ecuatia generala a hipersferei
n
X
2
xi − ω i = R2 ⇔
i=1
n
X Xn n
X
(xi )2 − 2 ω i xi + α = 0, α = (ω i )2 − R2 .
i=1 i=1 i=1

Bineinteles, o hipersfera intr-un plan an euclidian E 2 este un cerc, iar intr-un spatiu a.e. 3-dimensional E 3 este
o sfera.
In dimensiune mica vom notacoordonatele unui punct arbitrar cu (x, y), respectiv (x, y, z), iar bazele reperelor
ortonormate cu {ī, j̄}, respectiv ī, j̄, k̄ .

1
 CURS 6: HIPERSFERA 2

Ecuatia generala a cercului S 1 (Ω, R) in E 2 , cu Ω(x0 , y0 ) este

(x − x0 )2 + (y − y0 )2 = R2 ⇔

x2 + y 2 − 2x0 x − 2y0 y + x20 + y02 − R2 .

Iar ecuatia generala a sferei S 2 (Ω, R) in E 3 , cu Ω(x0 , y0 , z0 ) este
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = R2 ⇔

x2 + y 2 + z 2 − 2x0 x − 2y0 y − 2z0 z + x20 + y02 + z02 − R2 .

Reciproc, ne intereseaza conditiile pe care trebuie sa le verice numerele reale λi , α, i ∈ 1, n pentru ca ecuatia
n n
(1.2)
X X
(xi )2 + λi xi + α = 0, λ1 , · · · , λn , α ∈ R,
i=1 i=1

sa reprezinte ecuatia generala a unei hipersfere.

Ecuatia (1.2) este echivalenta cu
n n
X λi 1X
(xi − )2 = (λi )2 − α.
i=1
2 4 i=1

Daca i=1 (λi ) > 4α rezulta ca multimeapPn punctelor ale caror coordonate verica (1.2) este hipersfera de centru
Pn 2

Ω(− 2 , − 2 , · · · , − λ2n ) si raza R = 12

λ1 λ2
i=1 (λi ) − 4α.
2

Daca i=1 (λi )2 = 4α, multimea anterioara se reduce la Ω(− λ21 , − λ22 , · · · , − λ2n ) , iar in cazul i=1 (λi )2 < 4α
Pn  Pn
se obtine multimea vida.

Exemple
In E 3 , sfera de centru Ω(2, −1, 3) si raza R = 5 are ecuatia (x − 2)2 + (y + 1)2 + (z − 3)2 = 25.

Reciproc, se da ecuatia x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 10z + 16 = 0.

O scriem √
in mod echivalent (x − 1)2 + (y + 2)2 + (z − 5)2 − 14 = 0, deci este ecuatia sferei cu centrul in Ω(1, −2, 5)
si raza R = 14.

Ecuatiile parametrice ale cercului. Sa consideram cercul de centru Ω(x0 , y0 ) si raza R intr-un plan an euclidi-
−−→ −→
an. Pentru orice punct P ∈ S(Ω, R), cu OP = xī + y j̄ , consideram t = ](ī, ΩP ) ∈ [0, 2π].
 CURS 6: HIPERSFERA 3

−−→ −→ −→
Atunci OP = OΩ + ΩP = x0 ī + y0 j̄ + (R cos t)ī + (R sin t)j̄ . Deci P (x, y) apartine cercului de centru Ω(x0 , y0 )
si raza R daca si numai daca
(
x = R cos t + x0 ,
(1.3)
y = R sin t + y0 , t ∈ [0, 2π].

Ecuatiile (1.3) ne dau reprezentarea parametrica a cercului, sau ecuatiile parametrice ale acestuia.

Ecuatiile parametrice ale sferei. In E 3 inzestrat cu reperul ortonormat R = O, ī, j̄, k̄ , se considera sfera de


centru Ω(x0 , y0 , z0 ) si raza R. Vom determina mai intai ecuatiile parametrice ale sferei cu centrul in origine, de
−→
raza R, obtinuta din sfera initiala prin translatia de vector ΩO. Fie P (x, y, z) un punct arbitrar al acestei sfere.
Notam cu P1 proiectia ortogonala a lui P pe planul (xOy) = O + [ī, j̄] si cu P2 proiectia ortogonala a lui P pe
−−→ −−→
axa Oz = O + [k̄]. Fie ϕ = ](ī, OP1 ) si θ = ](k̄, OP2 ), ϕ ∈ [0, 2π], θ ∈ [0, π]. Putem numi ϕ longitudinea si θ
co-latitudinea punctului P .

−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→

Atunci k OP1 k= R sin θ si OP1 = (R sin θ)(cos ϕī + sin ϕj̄ ). Deoarece OP2 = (R cos θ)k̄ si OP = OP1 + OP2 ,
rezulta ca 
x = R sin θ cos ϕ,

y = R sin θ sin ϕ,

z = R cos θ


sunt ecuatiile parametrice ale sferei t−→ (S(Ω, R)).

ΩO
−→
Aplicand acestei sfere translatia de vector OΩ = x0 ī + y0 j̄ + z0 k̄, obtinem ecuatiile parametrice ale sferei S(Ω, R):

x = R sin θ cos ϕ + x0 ,

y = R sin θ sin ϕ + y0 ,

z = R cos θ + z0 .

 CURS 6: HIPERSFERA 4

Ecuatia unei hipersfere circumscrise unui n-simplex in E n (facultativ). Amintim ca un n-simplex in E n este
infasuratoarea convexa a unui sistem de n + 1 puncte an independente < A0 , A1 , · · · , An >. Dorim sa demonstram
ca pentru orice n-simplex exista o unica hipersfera circumscrisa acestuia (care trece prin toate varfurile simplexului)
si sa determinam ecuatia ei.
Am putea demonstra existenta hipersferei aratand ca toate hiperplanele mediatoare ale celor n(n+1) 2 muchii ale
simplexului au un punct comun Ω, care va  centrul hipersferei, iar raza acesteia este d(Ω, Ai ), i ∈ 0, n.
Hiperplanul mediator al unui segment [AB] este locul geometric al punctelor spatiului E egal departate de
capetele segmentului. Demonstrati ca acest hiperplan este perpendicular pe dreapta ana AB si trece prin mijlocul
segmentului [AB].
Preferam sa detaliem o demonstratie analitica, ce ne va ajuta si la determinarea ecuatiei hipersferei circumscrise
n-simplexului.
Presupunem ca se cunosc coordonatele varfurilor simplexului: Ai (a1i , a2i , · · · , ani ), i ∈ 0, n. Cautam o hipersfera
S n−1
de ecuatie generala
n n
(1.4)
X X
(xi )2 + λi xi + α = 0.
i=1 i=1

Atunci Ak ∈ S n−1
∀k ∈ 0, n ⇔
n n
(1.5)
X X
λi aik + α = − (aik )2 , ∀k ∈ 0, n.
i=1 i=1

Considerand ecuatiile (1.5) obtinem un sistem de n + 1 ecuatii liniare in necunoscutele λ1 , λ2 , · · · , λn , α. Deoarece

punctele A0 , · · · , An sunt an independente se demonstreaza ca determinantul matricii sistemului este nenul, deci
sistemul admite o solutie unica. Adica exista si sunt unici coecientii λ1 , λ2 , · · · , λn , α ce ne dau ecuatia hipersferei
circumscrise n-simplexului dat.
Fie P (x1 , · · · , xn ) un punct arbitrar al hipersferei determinate. Rezulta ca
n n
(1.6)
X X
λ i xi + α = − (xi )2 .
i=1 i=1

Adaugand ecuatia (1.6) la ecuatiile (1.5) obtinem un sistem compatibil de n + 2 ecuatii liniare cu n + 1 necunoscute
λ1 , λ2 , · · · , λn , α. Deci rangul matricii extinse a acestui sistem coincide cu rangul matricii sistemului sau, echivalent,
singurul minor caracteristic este nul. Acest lucru se exprima prin
 Pn i 2

 Pni=1 (xi ) 2
 x1 x2 ··· xn 1 

i=1 (a0 ) a10 a20 ··· an0 1
(1.7)
 
  = 0.
 Pn · · · i 2 ··· ··· ··· ··· ···
 


i=1 (an ) a1n a2n ··· ann 1 
Ecuatia (1.7) este ecuatia hipersferei circumscrise n-simplexului < A0 , A1 , · · · , An >.
Exemple
In E 2 se considera punctele an independente A0 (1, −1), A1 (1, 2), A2 (2, −3). Ecuatia cercului circumscris tri-
unghiului < A0 , A1 , A2 > este  2 
2 x +y
 x y 1 
 2 1 −1 1 
 =0⇔

 5 1 2 1 
 13 2 −3 1 
x2 + y 2 − 13x − y + 10 = 0.
In E se dau punctele an independente A0 (1, −1, 0), A1 (1, 1, 2), A2 (2, 0, −3), A3 (1, 2, 1). Atunci ecuatia sferei
3

circumscrise tetraedrului < A0 , A1 , A2 , A3 > este

 2 
 x + y2 + z2 x y z 1 


 2 1 −1 0 1 

 2 1 1 2 1  = 0.

 4 2 0 −3 1 
 5 1 2 1 1 
Dezvoltand determinantul dupa prima linie obtinem ecuatia generala a sferei.
 CURS 6: HIPERSFERA 5

2. Intersectia dintre o dreapta si o hipersfera. Hiperplanul tangent unei hipersfere intr-un

punct al ei.

Pozitia relativa a unei drepte fata de o hipersfera. Fie hipersfera S(Ω, R) de ecuatie vectoriala
−→
(2.1) H(P ) :=k ΩP k2 −R2 = 0 ⇔k r̄ − r̄Ω k2 −R2 = 0
si dreapta δ = P0 + [ū], ū 6= 0̄ si P0 (r̄0 ), de ecuatie vectoriala
(2.2) r̄ = r̄0 + tū, t ∈ R.
Vrem sa studiem multimea ( δ ∩ S(Ω, R).
−−→ −→
k OP − OΩ k2 −R2 = 0,
P (r̄) ∈ δ ∩ S(Ω, R) ⇔ −−→ −−→ ⇒
OP = OP0 + tū
−−→
k ΩP0 + tū k2 −R2 = 0 ⇔
−−→
(2.3) k ū k2 t2 + 2 < ΩP0 , ū > t + H(P0 ) = 0.
Ecuatia (2.3) este o ecuatie de gradul II in necunoscuta t, al carei discriminant este

∆ −−→
(2.4) =< ΩP0 , ū >2 − k ū k2 H(P0 ).
4
r “−−→ ”
−−→  −−→ 2 −−→ G ΩP0 ,ū
Dar G ΩP0 , ū =k ΩP0 k k ū k − < ΩP0 , ū > si d(Ω, δ) =
2 2
G(ū) , deci
∆
(2.5) =k ū k2 R2 − d2 (Ω, δ)


4
(1) Daca d(Ω, δ) < R, ecuatia (2.3) are doua solutii reale distincte t1 si t2 , deci δ ∩ S(Ω, R) = {P1 , P2 },
P1 = r̄0 + t1 ū si P2 = r̄0 + t2 ū. In acest caz spunem ca dreapta δ este secanta hipersferei.
(2) Daca d(Ω, δ) = R, ecuatia (2.3) are doua solutii reale egale t1 = t2 , δ ∩ S(Ω, R) este formata dintr-un punct
dublu. In acest caz dreapta δ este tangenta hipersferei.
(3) Daca d(Ω, δ) > R, ecuatia (2.3) nu are solutii reale si δ ∩S(Ω, R) = ∅. Spunem ca dreapta δ este exterioara
hipersferei.

Hiperplanul tangent hipersferei intr-un punct al ei.

Theorem 2.1. Fie P0 un punct al hipersferei S(Ω, R). Consideram multimea M a tuturor tangentelor la hipersfera
−−→
in punctul P0 . Atunci M este un hiperplan H prin P0 , de vector normal ΩP0 . In plus ecuatia hiperplanului H se
obtine din ecuatia hipersferei prin dedublare in P0 (r̄0 ):
(2.6) < r̄ − r̄Ω , r̄0 − r̄Ω > −R2 = 0.

Proof. Fie P (r̄) ∈ M arbitrar, P 6= P0 si P0 (r̄0 ). Atunci exista o dreapta δ tangenta la hipersfera in P0 astfel incat
P ∈ δ . Deci ∃t 6= 0, ∃ū 6= 0̄ a.i. r̄ = r̄0 + tū. Deci ecuatia (2.3) are doua solutii reale egale, adica ∆
4 = 0 si in plus
−−→ −−→ 1 −−→
H(P0 ) = 0. Din (2.4) rezulta ca < ΩP0 , ū >= 0 ⇔< ΩP0 , t P0 P >= 0 ⇔
−−→
(2.7) < r̄ − r̄0 , ΩP0 >= 0.
−−→
Ecuatia (2.7) reprezinta ecuatia unui hiperplan H prin P0 , de vector normal ΩP0 .
Reciproc, se poate demonstra ca orice punct al hiperplanului de ecuatie (2.7) apartine unei tangente in P0 la
hipersfera, deci M = H.
 CURS 6: HIPERSFERA 6

−−→ −−→ −→ −−→ −→ −−→ −−→

Rescriem ecuatia < r̄ − r̄0 , ΩP0 >= 0 astfel: P0 P = ΩP − ΩP0 , deci < ΩP , ΩP0 > − k ΩP0 k2 = 0 ⇔
n
−→ −−→
(2.8)
X
< ΩP , ΩP0 > −R2 = 0 ⇔< r̄ − r̄Ω , r̄0 − r̄Ω > −R2 = 0 ⇔ (xi − ω i )(xi0 − ω i ) − R2 = 0,
i=1

unde Ω(ω 1 , · · · , ω n ) si P0 (x10 , · · · , xn0 ).

Am obtinut ca ecuatia hiperplanului tangent hipersferei in P0 ∈ S(Ω, P0 ) se obtine din ecuatia hiperferei prin
dedublare in punctul P0 .

Daca ecuatia hipersferei este data sub forma λi xi + α = 0, dedublarea in P0 se face astfel:
Pn i 2
Pn
i=1 (x ) + i=1
n n
X X 1 i i
xi xi0 + λ (x + xi0 ) + α = 0.
i=1 i=1
2

Hiperplanul H de ecuatie (2.6) se numeste hiperplanul tangent hipersferei in P0 .


Exemple
In s.a.e. E 2 se considera cercul de ecuatie (x − 1)2 + (y + 3)2 = 5. Ecuatia tangentei in P0 (2, −1) la cerc este
(x − 1)(2 − 1) + (y + 3)(−1 + 3) − 5 = 0 ⇔ x + 2y = 0.
Analog, in E se da sfera de ecuatie x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 10z + 16 = 0. Ecuatia planului tangent sferei in
3

P0 (2, 1, 7) este
2x + y + 7z − (x + 2) + 2(y + 1) − 5(z + 7) + 16 = 0 ⇔

x + 3y + 2z − 19 = 0.

Hiperconul tangent unei hipersfere (facultativ). Putem relua rationamentul anterior pentru un punct P0
fara a presupune ca el apartine hipersferei. Vrem sa determinam locul geometric al tangentelor duse din P0 la
hipersfera. Se obtine ca P apartine unei tangente prin P0 la hipersfera daca si numai daca
 −→ −−→ 2  −→   −−→ 
< ΩP , ΩP0 > −R2 − k ΩP k2 −R2 k ΩP0 k2 −R2 = 0.
Daca P0 este exterior hipersferei, ecuatia reprezinta un hipercon cu varful in P0 .
Evident, daca P0 apartine hipersferei reobtinem ecuatia hiperplanului tangent la hipersfera.
Daca ne situam intr-un plan an euclidian, ecuatia de mai sus ne da ecuatia celor doua tangente duse din P0 la
un cerc, P0 ind exterior cercului.

Ecuatia hiperplanelor tangente la hipersfera, de directie normala data (facultativ). Fie hipersfera
S(Ω, R) si hiperplanul xat H ce trece prin P0 , de directie normala [N̄ ]. Dorim sa aam ecuatiile hiperplanelor
paralele cu H, care sunt tangente hipersferei.
−→
Fie δ normala prin centrul hipersferei Ω la hiperplanul dat H, deci δ = Ω + [N̄ ]. Fie P ∈ δ ⇔ ΩP = tN̄ , t ∈ R.
−→ 2
Atunci P ∈ S(Ω, R) ⇔k ΩP k = R2 ⇔ t2 = kN̄ . Obtinem deci ca normala prin Ω la hiperplanul H intersecteaza
2
R
k2
 CURS 6: HIPERSFERA 7

hipersfera in doua puncte, P1 = Ω + kN̄

R
k
N̄ si P2 = Ω − kN̄
R
k
N̄ . Ecuatiile hiperplanelor tangente hipersferei, paralele
cu H, se obtin din ecuatia hipersferei prin dedublare in P1 , respectiv P2 :
−→
(H1 ) < ΩP , N̄ > +R k N̄ k = 0,
−→
(H2 ) < ΩP , N̄ > −R k N̄ k = 0.
Daca N̄ (a1 , a2 , · · · , an ) si Ω(ω , · · · , ω ), ecuatiile anterioare devin:
1 n

(2.9)
Pn pPn
(H1 ) i=1 ai (xi − ω i ) + R a2i = 0,
Pn pPi=1
n
(H1 ) i=1 ai (xi − ω i ) − R i=1 a2i = 0.
Particularizand acest rezultat pentru un plan vectorial euclidian, deducem ca data o dreapta H si un cerc S ,
exista doua drepte tangente cercului, paralele cu H.

Sa consideram un cerc in E 2 , de ecuatie (x − a)2 + (y − b)2 − R2 si dreapta δ : a1 x + a2 y + a0 = 0. Ecuatiile

tangentelor la cercul dat, paralele cu δ sunt
q
(δ1,2 ) a1 (x − a) + a2 (x − b) ± R a21 + a22 = 0.
Daca ecuatia dreptei δ este scrisa sub forma δ : y = mx + n, directia normala a dreptei este data de N̄ = mī − j̄ .
Inlocuind in ecuatiile (2.9), obtinem ecuatiile tangentelor la cercul dat, paralele cu dreapta δ :
(2.10)
p
(δ1,2 ) y − b = m(x − a) ± R m2 + 1,

Exemple
(1) In E 2 se da cercul de ecuatie (x − 1)2 + y 2 − 25 = 0. Deci Ω(1, 0) si R = 5. Fie dreapta δ : 3x − 4y − 1 = 0.
Tangentele la cerc, paralele cu dreapta δ , au ecuatiile date de (2.9):
3(x − 1) − 4(y − 0) ± 25 = 0 ⇔ (δ1 ) : 3x − 4y + 22 = 0, (δ1 ) : 3x − 4y − 28 = 0.
Sau putem folosi ecuatiile (2.10), cu a = 1, b = 0, m = 43 , R = 5.

(2) In E 3 se considera sfera de ecuatie (x − 2)2 + (y + 1)2 + (z − 4)2 − 25 = 0 si planul (π) 2x − 2y + z = 0.

Ecuatiile planelor tangente sferei, paralele cu π sunt:
2(x − 2) − 2(y + 1) + (z − 4) ± 15 = 0.
 CURS 6: HIPERSFERA 8

Deci (π1 ) 2x − 2y + z + 5 = 0 si (π2 ) 2x − 2y + z − 25 = 0.

(3) Ecuatiile tangentelor dintr-un punct la un cerc in E 2

Putem folosi ecuatiile (2.10) pentru a obtine ecuatiile tangentelor la un cerc duse printr-un punct exterior cercului.
De exemplu, e cercul S : x2 + y 2 − 25 = 0 si P0 (7, 1) exterior cercului. √
√Am vazu ca tangentele la cerc, de panta data m, au ecuatiile y − b =√m(x − a) ± R m + 1, deci
2 y = mx ±
5 1 + m2 . Punand conditia ca P0 sa apartina acestor drepte, obtinem ±5 1 + m2 = 1 − 7m ⇔ 12m2 − 7m − 12 =
0 ⇔ m = 43 sau m = − 34 . Obtinem cele doua tangente

(δ1 ) 4x − 3y − 25 = 0, (δ2 ) 3x + 4y − 25 = 0.

3. Intersectia dintre o hipersfera si un hiperplan. Ecuatia unui cerc in E 3 .

Fie hipersfera S(Ω, R) si un hiperplan H. Fie Ω0 proiectia ortogonala a centrului sferei Ω pe hiperplanul H.
(1) Daca d(Ω, H) > R, atunci pentru orice P ∈ H avem d(Ω, P ) ≥ d(Ω, Ω0 ) = d(Ω, H) > R, deci P ∈
ExtS(Ω, R), deci toate punctele hiperplanului sunt exterioare hipersferei. Spunem ca H este exterior hipers-
ferei.
(2) Daca d(Ω, H) = R, e δ o dreapta oarecare prin Ω0 , inclusa in H. Rezulta ca pentru orice P ∈ δ, P 6= Ω0 ,
avem d(Ω, P ) > d(Ω, Ω0 ) = d(Ω, H) = R. Deci δ are un singur punct comun cu hipersfera, si anume Ω0 ,
deci este tangenta hipersferei. Cum δ era arbitrara in H, rezulta ca H e hiperplanul tangent hipersferei in
Ω0 .
(3) Daca d(Ω, H) < R, atunci pentru orice punct P ∈ H avem
d(Ω, P )2 = d(Ω, Ω0 )2 + d(Ω0 , P )2 = d(Ω, H)2 + d(Ω0 , P )2 .

DecipP ∈ S(Ω, R) ∩ H ⇔ d(Ω0 , P ) = R2 − d(Ω, H)2 ⇔ S(Ω, R) ∩ H este hipersfera de centru Ω0 si raza
p

r = R2 − d(Ω, H)2 din hiperplanul H. In acest caz hiperplanul este secant hipersferei.
 CURS 6: HIPERSFERA 9

Ecuatia unui cerc in E 3 . Rezultatele anterioare ne ajuta sa scriem ecuatia unui cerc intr-un s.a.e 3-dimensional.
Vom explica acest lucru pe doua exemple.
(1) Fie sfera (S) x2 + y 2 + z 2 − 6x + 2y − 2z − 5 = 0 si planul (π) 2x + y − 2z − 2 = 0. Studiem intersectia dintre
sfera si plan.
Observam ca centrul sferei este Ω(3, −1, 1), iar raza sferei este R = 4. Distanta de la centrul sferei la plan este
d(Ω, π) = |6−1−2−2|
√
4+1+4
= 31 < 4, deci intersectia dintre sfera si plan este un cerc (C ).
Ecuatia acestui cerc este (
x2 + y 2 + z 2 − 6x + 2y − 2z − 5 = 0,
2x + y − 2z − 2 = 0.
Centrul cercului, notat cu Ω0 , este proiectia ortogonala a lui Ω pe planul π . Fie p normala prin Ω la π :
x−3 y+1 z−1
(p) : = = .
2 1 2
√
Intersectia dintre p si π este Ω0 ( 25
9 , − 9 , 9 ). Raza cercului (C ) este r = 3 .
10 11
p 143
R2 − d(Ω, π)2 =

Ne punem acum problema reciproca: dat un cerc de centru Ω0 si raza r situat intr-un plan dat in E 3 , cum pot
determina o sfera ce intersecteaza planul dat dupa cercul dat? Centrul unei astfelp de sfere se gaseste pe normala
la plan prin centrul cercului Ω0 . Odata xat un centru Ω, raza sferei este R = d(Ω, Ω0 )2 + r2 , unde r este raza
cercului. Observam ca exista o innitate de sfere ce satisfac conditiile problemei.

(2) Determinati
( ecuatia sferei ce trece prin punctul A(0, 3, 1) si intersecteaza planul (xOy) dupa cercul
x2 + y 2 = 16,
(C)
z = 0.
Centrul cercului este originea O si raza cercului este r = 4. Normala in O la planul (xOy) este axa Oz , deci
centrul sferei va avea coordonatele √de tipul Ω(0, 0, a). Raza sferei este d(Ω, P ), cu P un punct oarecare al cercului,
de exemplu P (0, 4, 0). Deci R = 16 + a2 . Familia sferelor ce taie planul (xOy) dupa cercul dat este data de
ecuatiile: x2 + y 2 + (z − a)2 = 16 + a2 , a ∈ R. Punand conditia ca A(0, 3, 1) sa apartina sferei, obtinem a = −3,
deci Ω(0, 0, −3), R = 5 si ecuatia sferei cautate este x2 + y 2 + z 2 + 6z − 16 = 0.

4. Puterea unui punct fata de o hipersfera. Hiperplanul radical a doua hipersfere. (facultativ)

Fie hipersfera S(Ω, R) si punctul A ∈ E . Se considera o dreapta arbitrara δ prin A care intersecteaza hipersfera
in punctele A1 , A2 , posibil confundate.
Denition 4.1. Se numeste puterea punctului A fata de hipersfera S(Ω, R) numarul real
−−→ −−→
PS (A) =< AA1 , AA2 > .
−−→ −−→
Sa demonstram ca aceasta denitie este corecta, adica < AA1 , AA2 > nu depinde de dreapta δ , ci numai de
punctul A si de hipersfera.
 CURS 6: HIPERSFERA 10

Presupunem ca δ : r̄ = r̄A + tū, ū 6= 0̄. Atunci A1 = A + t1 ū si A2 = A + t2 ū, cu t1 , t2 solutiile ecuatiei

−→
k ū k2 t2 + 2 < ΩA, ū > t + H(A) = 0.
−−→ −−→ −→
Atunci t1 t2 = H(A)
kūk2 si < AA1 , AA2 >= t1 t2 k ū k2 = H(A), unde H(A) =k ΩA k2 −R2 . Am demonstrat astfel
rezultatul:

−→
Proposition 4.2. Fie hipersfera de ecuatie H(P ) :=k ΩP k2 −R2 = 0. Atunci puterea punctului A fata de
hipersfera este

PS (A) = H(A).

Remark. A ∈ IntS(Ω, R) ⇔ PS (A) < 0, A ∈ ExtS(Ω, R) ⇔ PS (A) > 0 si A ∈ S(Ω, R) ⇔ PS (A) = 0.

Hiperplanul radical a doua hipersfere. Fie S(Ω1 , R1 ) si S(Ω2 , R2 ) doua hipersfere de centre distincte. Se
poate demonstra ca locul geometric al punctelor ce au puteri egale fata de cele doua hipersfere este un hiperplan
−−−→
de directie normala Ω1 Ω2 .
Intr-adevar, e S(Ω1 , R1 ) : i=1 λ1 x + α1 = 0 si S(ΩP + α2 = 0.
Pn i 2
Pn i i
Pn Pn
i=1 (x ) + 2 , R2 ) : i=1 (xi )2 + i=1 λi2 xP
i

Punctul 1 n
are aceeasi putere fata de cele doua hipersfere n i 2 n i i n
(xi )2 +
P
P (x , · · · , x ) ⇔ i=1 (x ) + i=1 λ 1 x +α 1 = i=1
i=1 (λ1 − λ2 )x + (α1 − α2 ) = 0. Deoarece hipersferele au centre distincte, rezulta ca ecuatia
Pn i i
Pn i i i
i=1 λ2 x + α2 ⇔
−−−→
anterioara reprezinta un hiperplan de directie normala N̄ (λ11 − λ12 , · · · , λn1 − λn2 ) k Ω1 Ω2 .
Acest hiperplan se numeste hiperplanul radical al celor doua hipersfere.

Exemplu
In cazul unui plan an euclidian, date doua cercuri neconciclice, locul geometric al punctelor din plan ce au aceeasi
putere fata de cele doua cercuri va  o dreapta perpendiculara pe linia centrelor, dreapta numita axa radicala a
celor doua cercuri.
De exemplu, date cercurile S1 : x2 + y 2 − 4 = 0 si S2 : x2 + y 2 − 2x − 4y = 0, axa lor radicala se obtine astfel:
| {z } | {z }
H1 (x,y) H2 (x,y)

H1 (x, y) = H2 (x, y) ⇔ x + 2y − 2 = 0.

Intersectia a doua hipersfere (facultativ). Vom prezenta in continuare, fara demosntratie, un rezultat ce
generalizeaza pozitia relativa a doua cercuri intr-un plan euclidian.
Se dau doua hipersfere neconcentrice, S(Ω1 , R1 ) si S(Ω2 , R2 ), Ω1 6= Ω2 , R2 ≤ R1 . Dorim sa studiem intersectia
celor doua hipersfere. Deoarece orice punct comun celor doua hipersfere are putere egala cu zero fata de ambele
hipersfere, rezulta ca el apartine si hiperplanului radical. Astfel, intersectia a doua hipersfere este intersectia uneia
dintre ele cu hiperplanul lor radical.
Se obtine ca
S(Ω1 , R1 ) ∩ S(Ω2 , R2 ) 6= ∅ ⇔| R1 − d(Ω1 , Ω2 ) |≤ R2 ≤ R1 + d(Ω1 , Ω2 ).
In acest caz avem situatiile:
(1) daca intr-una din relatiile de sus avem egalitate, rezulta ca intersectia celor doua hipersfere e formata
dintr-un singur punct, si hipersferele se numesc tangente;
(2) daca | R1 − d(Ω1 , Ω2 ) |< R2 < R1 + d(Ω1 , Ω2 ), intersectia dintre hipersfere este o hipersfera din hiperplanul
radical, caz in care hipersferele sunt secante.
Intersectia a doua cercuri in E 2
Date doua cercuri S(Ω1 , R1 ) si S(Ω2 , R2 ), Ω1 6= Ω2 , R2 ≤ R1 intr-un plan euclidian, relatiile anterioare se pot
rescrie intr-un mod analog si obtinem:
(1) daca 0 < d(Ω1 , Ω2 ) < R1 − R2 , pentru R2 < R1 , avem S(Ω1 , R1 ) ∩ S(Ω2 , R2 ) = ∅ si S(Ω2 , R2 ) ⊂
IntS(Ω1 , R1 ): un cerc este situat in interiorul celuilalt;
(2) daca d(Ω1 , Ω2 ) = R1 − R2 , avem S(Ω1 , R1 ) ∩ S(Ω2 , R2 ) = {P } si S(Ω2 , R2 )\ {P } ⊂ IntS(Ω1 , R1 ): cele
doua cercuri sunt tangente interioare;
 CURS 6: HIPERSFERA 11

(3) daca R1 − R2 < d(Ω1 , Ω2 ) < R1 + R2 , avem S(Ω1 , R1 ) ∩ S(Ω2 , R2 ) = {P1 , P2 }: cele doua cercuri sunt
secante;
(4) daca d(Ω1 , Ω2 ) = R1 + R2 , avem S(Ω1 , R1 ) ∩ S(Ω2 , R2 ) = {P }, S(Ω2 , R2 )\ {P } ⊂ ExtS(Ω1 , R1 ),
S(Ω1 , R1 )\ {P } ⊂ ExtS(Ω2 , R2 ): cele doua cercuri sunt tangente exterioare;
(5) daca d(Ω1 , Ω2 ) > R1 + R2 , avem S(Ω1 , R1 ) ∩ S(Ω2 , R2 ) = ∅ si ecare cerc este inclus in exteriorul celuilat:
cercurile sunt exterioare.