TIPURI DE LECŢII

CURS 9
 LECŢIA DE RECAPITULARE ŞI SISTEMATIZARE A
CUNOŞTINŢELOR
• Lecţia de recapitulare reprezintă un moment superior al
învăţarii, în care elevii recompun sistemul general al
cunoştinţelor la un nivel superior, asigurând astfel trecerea de
la structuri de cunoaştere simple la structuri complexe.

• Acest tip de lecţie se utilizează frecvent şi poate avea ca scop

principal: fixarea, aprofundarea, generalizarea, sistematizarea,
sau verificarea cunoştinţelor.

• În general într-o astfel de lecţie aceste scopuri se realizează

concomitent; o lecţie de verificare sau sistematizare poate
servi în acelaşi timp şi la fixarea şi evaluarea cunoştinţelor.
•Lecţia de recapitulare nu trebuie să fie o simplă repetare a materiei studiate,
ci o întoarcere la materia parcursă, dar de fiecare dată în alte condiţii şi în alte
forme reprezentând structuri prescurtate şi esenţializate ale învăţarii.
•Lecţiile de recapitulare şi sistematizare se pot realiza prin îmbinarea mai
multor forme de activitate prezentând o structură complexă:

- precizarea materiei supusă recapitulării, subliniindu-se problemele

principale, prezentate în forma unui plan de recapitulare;
- recapitularea conţinutului, conform planului tematic şi o dată cu aceasta se
vor realiza unele scheme sau sinteze care vor cuprinde datele esenţiale ale
temei;
- explicaţii suplimentare atât pentru completarea unor lacune, cât şi pentru
clarificarea unor probleme insuficient înţelese. Totodată se pot realiza corelaţii
interdisciplinare chimie-fizică-biologie;
- efectuarea unor activităţi independente de către elevi solicitând cunoştinţele
recapitulate (experienţe, rezolvări de probleme, exerciţii);
- explicaţii privind continuarea activităţii de învăţare a elevilor prin efectuarea
unor teme.
•Organizarea unei lecţii de recapitulare necesită următoarele
etape:
1) Anunţarea subiectului temei de recapitulat şi precizarea
scopului; la început deşi elevii cunosc dinainte capitolul sau
capitolele care vor fi recapitulate, este necesar să se precizeze
subiectul temei;

2) Recapitularea pe baza unui plan; schema planului de

recapitulare poate fi comunicată dinainte elevilor pentru a-i ajuta
să se pregătească pentru lecţii. Recapitularea se organizează pe
baza metodei conversatiei, profesorul urmărind să folosească
întreaga clasă. Pentru ca recapitularea să nu decurgă monoton,
elevilor li se pun întrebări variate, urmărindu-se o înlănţuire
logică a răspunsurilor.
•În recapitulare nu trebuie să se urmărească parcurgerea unui
material vast sau repetarea întregii materii predate. Atenţia va fi
îndreptată asupra problemelor esenţiale care prezintă importanţă
deosebită în formarea noţiunilor de bază.
•Pentru a trezi interesul elevilor şi a determina o însuşire
temeinică a cunoştinţelor, recapitularea va conţine un element
nou; o nouă regrupare a materiei, o exprimare variată a
fenomenelor.
•Recapitularea va fi însoţită de întocmirea unei scheme pe tablă,
cu ajutorul căreia elevii vor putea repeta materia.
4. Concluziile; în discuţia de încheiere se trag concluziile pe baza
schemei recapitulative şi se scoate în evidenţă importanţa
teoretică şi practică a noţiunilor de bază.
5. Tema pentru acasă; ca temă pentru acasă se va da repetarea
materiei pe baza schemei recapitulative.
PROIECT DIDACTIC

Tema: Echilibrul chimic. Factori care influenţează deplasarea sistemelor

în echilibru.
Tipul lecţiei: Reacpitulare curentă- clasa a X-a.
Conţinut conceptual: Constanta de echilibru pentru un sistem chimic.
Factori care influenţează echilibrul chimic.
Principiul Le Chatelier.
Obiective operaţionale
După participarea la lecţia de recapitulare elevii trebuie să fie capabili:
O1- să scrie expresia constantei de echilibru pentru diferite sisteme.
O2 – să stabilească influenţa diferiţilor factori asupra sistemelor în echilibru,
cunoscând principiul Le Chatelier.
O3 – să rezolve probleme ce au la bază determinarea constantei de echilibru .
Metoda didactică utilizată: problematizarea, exerciţiile şi problemele.
Material didactic: fişa cu exerciţii şi probleme.

Desfăşurarea activităţii
Captarea atenţiei:
Dat fiind multitudinea sistemelor în echilibru şi importanţa acestora,
trebuie să stabilim compoziţia acestor sisteme la echilibru şi modul în care se
deplasează sub influenţa diferiţilor factori perturbatori: concentraţie, presiune ,
volum, temperatură.
Comunicarea obiectivelor la nivelul elevilor:
Ne propunem ca prin rezolvarea de exerciţii şi probleme să stabilim
comportarea sistemului la echilibru.
O1 – Se calculează constanta de echilibru.
Prin piroliza metanului , la 16000C, s-au găsit la echilibru 3 mol/l metanul
iniţial; să se determine constantele de echilibru Kp şi Kc la această
temperatură.
Ecuaţia reacţiei:
2CH4  C2H2 + 3H2
La echilibru [ CH4] = 3 mol /l
Deci, c-0,25c= 3 iar c = 4 mol/l
Se stabilesc astfel valorile concentraţiilor la echilibru în CH4,
C2H2 şi H2 şi se înlocuiesc în expresia lui Kc
Kc= 0,1875 mol2 / l2

Cunoscând relaţia Kp= Kc( RT) se obţine:

Kp = 4,4 ∙ 103 atm2
O2 – Să sesizeze influenţa concentraţiei asupra sistemului aflat în
echilibru.
Se consideră sistemele în echilibru prezentate în tabelul de mai
jos. Indicaţi care va fi efectul asupra concentraţiei la echilibru
(creştere, scădere, nicio modificare) a fiecărei substanţe din
sistem când se adaugă reactantul indicat.
 LECŢIA DE VERIFICARE ŞI APRECIERE A
CUNOŞTINŢELOR
•Verificarea cunoştinţelor are drept scop nu numai stabilirea
nivelului general de pregătire al elevilor în vederea unei aprecieri
obiective a gradului lor de dezvoltare intelectuală, ci să
favorizeze în acelaşi timp asimilarea mai trainică a cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor de către elevi.
•Orice verificare presupune o recapitulare şi sistematizare a
materiei, după cum şi orice sistematizare obligă o recapitulare,
care, fiind făcută cu întreaga clasă constituie în acelaşi timp şi o
verificare a cunoştinţelor predate.
•Prin acest tip de lecţii se realizează completarea constatărilor
privind rezultatele obţinute de elevi, prin verificările curente şi
observaţiile asupra comportamentului elevilor în alte lecţii.
• Pentru a realiza obiectivele propuse prin acest tip de lecţie
trebuie să se asigure:
 stabilirea conţinutului tematic ce urmează a fi verificat, cu
precizarea elementelor esenţiale şi prezentarea acestei tematici
elevilor în lecţia anterioară;
 verificarea pregătirii elevilor prin examinări orale, scrise sau
practice, astfel încât să se realizeze o sistematizare a
materialului;
 aprecierea rezultatelor, subliniindu-se elementele mai puţin
cunoscute de către elevi şi greşelile sau lipsurile caracteristice;
 explicaţii suplimentare pentru completarea lacunelor din
cunoştinţele elevilor şi corectarea greşelilor frecvent săvârşite
de elevi.
•Verificarea cunoştinţelor dobândite de către elevi se face în toate
lecţiile. Lecţia de verificare poate fi:
a) Lecţie orală: urmărind de obicei şi recapitularea cunoştinţelor,
are următoarea structură: anunţarea temei şi prezentarea scopului,
verificarea cunoştinţelor după un plan dinainte stabilit, aprecierea
şi caracterizarea cunoştinţelor, tema pentru acasă.

Examinarea elevilor se face îmbinând verificare frontală cu

chestionarea individuală. Prin verificarea frontală se asigură
participarea activă a clasei, iar chestionarea individuală oferă
posibilitatea de a aprecia mai bine cunoştinţele unor elevi slab
pregătiţi.
La sfârşitul lecţiei, profesorul va face o scurtă caracterizare a
cunoştinţelor constatate şi notează elevii.
b) Lecţia de verificare scrisă: este destinată probelor de control
curent
( extemporal) şi probelor date la sfârşitul unui capitol sau
semestru (teză). În acest caz de verificare este necesară alegerea
atentă a problemelor care trebuie să fie caracteristice şi esenţiale.
•După lecţie profesorul apreciază dacă elevii au asimilat bine
ceea ce este principal, dacă înţeleg esenţa lucrurilor, precum şi
cât de conştient şi de temeinic au asimilat cunoştinţele.
•În cazul verificărilor scrise este bine să fie anunţat şi baremul
odată cu chestionarul pentru a-i obişnui pe elevi cu criteriile de
apreciere şi autoapreciere.
•Lecţiei de verificare scrisă trebuie să-i urmeze o lecţie de analiză
a lucrărilor scrise de control. Structura acestei lecţii cuprinde:
analiza erorilor tipice şi a greşelilor mai frecvente, constatate cu
prilejul corectării lucrărilor; analiza unor lucrări tipice , diferite
din punct de vedere calitativ; distribuirea lucrărilor şi corectarea
erorilor de către elevi.
• PROIECT DIDACTIC
Tema: Soluţii.Legea conservării masei substanţelor.
Tipul: Lecţie de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare prin
activităţi practice – clasa a IX-a.
Conţinut conceptual:
Concentraţia soluţiilor (procentuală, molară, normală).
Legea conservării masei substanţelor.
Obiective operaţionale
Elevii trebuie să fie capabil;
O1 – Să calculeze concentraţiile soluţiilor (procentuală, molară,
normală)
O2 - Să obţină soluţii de diferite concentraţii utilizând substanţele
şi ustensile din laborator.
O3- Să efectueze practic reacţii chimice.
O4 - Să scrie ecuaţiile reacţiilor chimice efectuate practic.
O5 – Să stabilească experimental legea conservării masei
substanţelor.
Metode didactice utilizate: experimentul de laborator, rezolavrea
de exerciţii.
Materiale didactice: substanţe şi ustensile de laborator.
Desfăşurarea activităţii
- Se propune elevilor să obţină în laborator soluţii de diferite
concetraţii (C1) ale unor substanţe aflate sub formă de
cristalohidraţi (dacă nivelul clasei nu permite se pot propune
substanţe mai simple) şi să efectueze reacţii chimice utilizând
aceste soluţii. Totodată se urmăreşte verificarea practică a legii
conservării masei substanţelor
1.Fişă de lucru
O1- Să se prepare o soluţie cu o concentraţie procentuală C1
conform tabelului şi să se calculeze cantitatea de apă ce trebuie
adăugată pentru a obţine concentraţia C2.
O2- Calculează concentraţia normală a soluţiei C1.
Imaginează şi realizează un experiment prin care să demonstrezi
experimental o lege studiată în chimie, folosind următoarele:
3 ml soluţie C1;
unul din reactivii de pe masa de laborator;
2 eprubete, 2 pahare Berzelius, balanţă, apă;
notează ecuaţiile reacţiilor chimice şi enunţul legii.
 LECŢIA DE REZOLVĂRI DE EXERCIŢII ŞI PROBLEME
•Utilizarea exerciţilor şi problemelor în procesul de predare-
învăţare, are rolul de consolidare a cunoştinţelor, de formare
intelectuală prin gradul complex de problematizare pe care-l
prezintă. Exerciţiile şi problemele pot fi utilizate pentru :
formarea capacităţii de a corela noţiunile studiate;
formarea capacităţii de a transfera cunoştinţele;
formarea capacităţii de a formula ipoteze,
formarea capacităţii de a generaliza, de a formula concluzii,
formarea capacităţii de a cuprinde într-o formă concisă
aspectele esenţiale calitative şi cantitative ale fenomenelor;
formarea capacităţii de a înţelege relaţia dintre structură şi
proprietăţile substanţelor;
formarea unui sistem de gândire chimic, bazat pe raportul
dintre diferitele transformări chimice şi legile care le guvernează;
formarea unui sistem de gândire tehnică prin iniţierea elevilor
în modul de producere al fenomenelor în industrie prin explicarea
şi aprofundarea noţiunilor de randament, materii prime, produşi
de reacţie,etc.
• Exerciţiile şi problemele pot fi: practice, orale, experimentale,
individuale, de grup, exerciţii simple în care elevii stabilesc
ecuaţiile reacţiilor chimice, efectuează calcule pe baza lor,
exerciţii care verifică conexiunea inversă; se dă o substanţă
iniţială şi produsul finit iar elevii trebuie să stabilească toate
substanţele necesare şi ecuaţiile prin care se efectuează
transformările.
•Mai există: exerciţii de verificare a cunoştinţelor anterioare,
exerciţii de dobândire a cunoştinţelor asimilate şi altele.
•Alegerea exerciţilor şi problemelor se face astfel încât ele să fie
tipice pentru un anumit capitol,devenind un model pentru
rezolvarea de exerciţii şi probleme.
•Gradul de dificultate al exerciţiilor trebuie să fie în concordanţă
cu particularităţile psihologice de vârstă ale elevilor.
Etapele parcurse în lecţia de rezolvare de probleme:
1)Momentul organizatoric: durează maxim 2 minute, se face
verificarea temelor pentru acasă , urmată de o discuţie cu clasa
asupra aspectelor teoretice ale capitolului abordat.
2) Rezolvarea de exerciţii şi probleme: în următoarele 35 de
minute se rezolvă mai multe probleme tipice, de dificultate
crescândă. Atenţia profesorului se va concentra asupra grupei de
nivel redus şi a celei de nivel mediu.
•Se scoate apoi un elev la tablă pentru a rezolva anumite aspecte
ale problemei sau se discută cu elevii din bancă modul de
rezolvare. Profesorul urmăreşte ca partea principală a rezolvării
să fie realizată prin efort individual, constatând la fiecare elev
corectitudinea raţionamentului, viteza de gândire, etc.
•Când se lucrează cu întreaga clasă, profesorul anunţă conţinutul
problemei, scrie datele pe tablă, iar elevii vor încerca singuri
rezolvarea. Dacă se constată dificultăţi în acţiunea de rezolvare,
se atrage atenţia asupra elementului interpretat greşit, sau se
obţine de la un elev, mai bine pregătit, sugestia de rezolvare.
•Interpretarea rezultatelor se va face cu întreaga clasă. Este
indicat ca această lecţie să fie îmbinată cu aprecierea şi notarea
unor elevi.
•Lecţia va urmări să acopere aspecte importante şi specifice
întregului capitol luat în discuţie. Utilizarea exerciţilor şi
problemelor accelerează procesul de învăţare, aceasta fiind o
metodă de repetare, cu elemente de progres continuu.

3) Momentul final:constă din indicarea temei pentru acasă (5

minute) care cuprinde un număr important de probleme cu grad
sporit de dificultate.
•PROIECT DIDACTIC
Tema: Echilibrul chimic.
Tipul: Lecţie de rezolvări de exerciţii şi probleme
Conţinut conceptual:
-Echilibrul chimic
- Factorii care influenţează echilibrul chimic
Obiective operaţionale
Elevii trebuie să fie capabili:
O1 –Să cunoască modalităţile de rezolvare a unor probleme de
echilibru prin metoda algoritmilor;
O2- Să aprofundeze şi să-ţi fixeze cunoştinţele referitoare la
echilibrul chimic;
O3- Să cunoască influenţa factorilor (temperatură, presiune,
concentraţie) asupra deplasării echilibrelor chimice;
O4- Să calculeze constanta de echilibru chimic.
Metode didactice utilizate: Conversaţia, algoritmizarea,
rezolvarea de probleme.
Desfăşurarea activităţii
Observaţie: exerciţile şi problemele se prezintă pe calculator,
retroproiiector, fişe de lucru sau se dictează. Pe parcursul orei se
face notarea elevilor propuşi pentru control.
Exerciţiu: Completaţi coloana a treia din tabelul următor:

Sistem în echilibru Variaţia parametrului Sensul

2SO2(g) + O2(g)  2SO3(g)
CO2(g) +H2(g)CO(g) + H2O(g)
N2(g) +O2(g)2NO(g) -89,89kJ
deplasării
echilibrului
Creşte concentraţia ..................................
...............................
Creşte presiunea ................................
Creşte temperatura ...............................

4NH3(g) +5O2(g)4NO(g)+6H2O(g) Creşte presiunea

 LECŢIA DE EVALUARE

Lecţia de evaluare,se carecaterizează prin: controleaza

si apreciaza randamentul scolar al elevilor, respectiv
bagajul de cunostinte, capacitatea de aprofundare,
intelegere si operare cu aceste informatii;
masoara si evalueaza cele constatate, diagnosticheaza
modificarile propuse in personalitatea elevilor ca
urmare a parcurgerii unui program de formare.
•Acest tip de lectie se realizeaza la intervale mai mari de
timp.
• Variantele lectiei de evaluare:

 Lectia de evaluare orala

 Lectia de evaluare prin teme scrise
 Lectia destinata analizei lucrarilor scrise
 Lectia de eveluare prin lucrari practice
 Lectia de evaluare cu ajutorul testelor docimologice(teste de
cunostinte)
a)Lecţie de evaluare orală urmărind de obicei şi recapitularea
cunoştinţelor, are următoarea structură:

-anunţarea temei şi prezentarea scopului

-verificarea cunoştinţelor după un plan dinainte stabilit
-aprecierea şi caracterizarea cunoştinţelor
-tema pentru acasă.

Examinarea elevilor se face îmbinând verificarea frontală cu

chestionarea individuală. Prin verificarea frontală se asigură
participarea activă a clasei, iar chestionarea individuală oferă
posibilitatea de a aprecia mai bine cunoştinţele unor elevi slab
pregătiţi.
La sfârşitul lecţiei profesorul va face o caracterizare a
cunoştinţelor constatate şi notează elevii.
b) Lecţia de verificare scrisă este destinată probelor de control
curent (extemporal) şi probelor date la sfârşit de capitol (teză). În
acest caz de verificare este necesară alegerea atentă a
problemelor care trebuie să fie caracteristice şi esenţiale.
•După lecţie profesorul apreciază dacă elevii au asimilat bine ce
este principal, dacă înţeleg esenţa lucrurilor, precum şi cât de
temeinic au asimilat cunoştinţele.
•În cazul verificărilor scrise este bine să fie anunţat şi baremul
odată cu chestionarul pentru a-I obişnui pe elevi cu criteriile de
apreciere şi autoapreciere.
c) Lectia destinata analizei lucrarilor scrise:este bazata pe
rezultatele si constatarile ce decurg din lucrarile de control, teste,
teze etc.
•Profesorul apreciaza continutul lucrarilor, relevadu-le pe cele
tipice, analizeaza cateva lucrari reprezentative( foarte bune, bune,
slabe) si elucideaza impregna cu elevii cauzele greselilor,
confuziilor.
d)Lectia de evaluare cu ajutorul testelor docimologice:testele de
cunostinte sunt elaborate in prealabil de catre profesor.
•Elevii rezolva sarcina de invatare, apon sunt evaluate rezultatele
aplicando-se grila/baremul de corectura.Testele trebuie concepute
in functie de nivelul mediu al clasei pentru ca rezultatele obtinute
sa poata fi notate.
 LECŢIA COMBINATĂ (MIXTĂ)

•Lecţia mixtă urmareste realizarea, aproximativ in aceeasi

masura, a mai multor sarcini didactice cum ar fi:comunicare,
sistematizare, fixare, verificare etc.

•Fiecarei sarcini ii corespunde un eveniment al instruirii.

•Succesiunea evenimentelor instruirii este variabila, neavand o
ordine constanta.Profesorul este cel care decide.

•Forma obişnuită a lecţiei este cea în care se îmbină toate etapele

desfăşurării ei.
•Lecţia combinată are următoarea desfăşurare:
a)Recapitularea şi verificarea materiei studiate după organizarea
clasei se controlează lucrările date pentru acasă (3-8 min.) se
verifică cunoştinţele asimilate de către elevi. Dacă lucrarea dată
pentru acasă nu este legată direct de conţinutul lecţiei curente,
verificarea şi repetarea trebuie să fie cât mai sumară.
b) Expunerea şi explicarea noului material (15-20 min.)
După chestionarea privind materia lecţiei anterioare, profesorul
anunţă tema lecţiei noi.
Expunerea materiei cuprinde comunicarea de fapte şi date noi
însoţite de analize, concluzii şi genetralizări.
•Materialele expuse trebuie să fie tipice şi semnificative, în
vederea formulării concluziilor care să exprime conţinutul
întregii lecţii.
c) Fixarea materialului expus (10 min.)
Dacă expunerea materiei este clară şi sistematică, fixarea
cunoştinţelor noi se face cu uşurinţă.
La fixare se cere cunoaşterea exactă a faptelor, explicarea lor şi
stabilirea concluziilor sub formă de teoreme şi legi. Prin fixare se
verifică gradul de asimilare al cunoştinţelor predate.
d) Explicarea temei pentru acasă (5-10 min.)
Temele date pentru acasă se lămuresc elevilor prin efectuarea
unei lucrări similare în clasă. Activitatea elevului dă rezultate
numai dacă se bazează pe un material clar asimilat.
 LECŢIA DE FORMARE A PRICEPERILOR ŞI
DEPRINDERILOR
•Fixarea cunoştinţelor prin anumite lecţii care urmăresc în
principal acest scop, îmbinată cu formarea unor priceperi şi
deprinderi de muncă independentă a elevilor poate fi realizată în
forme variate.
•Fixarea cunoştinţelor constă din perceperea repetată şi
înţelegerea de către elevi a materiei predate la lecţia respectivă.
•Fixarea materialului expus în lecţia precedentă şi studiat
individual de către elevi se poate realiza prin executarea temei
pentru acasă şi apoi prin analiza în clasă a lucrării respective.
•La început analiza este colectivă şi are drept scop să atragă
atenţia elevilor asupra noţiunilor de care se vor servi în analiza
individuală.
• În acest timp, profesorul urmăreşte activitatea elevilor şi dă
îndrumări.

• În mod similar se organizează la clasele mai mari lecţiile

destinate formării priceperilor şi deprinderilor de a folosi
manualul şi cartea. În cazul unei lecţii date profesorul
lămureşte termenii, noţiunile şi definiţiile cuprinse în bucată,
apoi cere elevilor să o citească, să conspecteze cele citite,
subliniind ideile esenţiale din textul respectiv.

• În lecţiile în care scopul principal este formarea şi fixarea de

priceperi şi deprinderi, locul esenţial îl ocupă exerciţiile.
•Lecţia de fixare de cunoştinţe are loc după următoarea schemă:
1)Formularea şi explicarea scopului lucrării ce se va executa;
2)Executarea independentă a temei, prin rezolvarea problemelor
respective pe baza:
a) Materialului studiat din manual sau carte, a expunerii temei de
către profesor, a notiţelor elevilor;
b) Observaţiilor şi analizei unui anumit material demonstrativ
c) Lucrărilor practice de laborator;
3) Concluziii şi aprecieri privind calitatea muncii elevilor
4) Tema pentru acasă.