Teorema reziduurilor

Unitatea de învăţare nr. 7

Teorema reziduurilor

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 7 2

7.1 Calculul reziduurilor 2
7.2 Teorema reziduurilor 4
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 7 6
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 7
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 7 8

1
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Teorema reziduurilor

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 7

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 7 sunt:

• Înţelegerea noţiunii de reziduu al unei funcţii îtr-un punct

• Aplicarea teoremei lui Cauchy
• Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul

7.1 Calculul reziduurilor

Definiţia 7.1. Fie f(z) o funcţie care are în z = a ∈ C un pol sau un punct singular esenţial
izolat. Rezultă că dezvoltarea în serie Laurent în vecinătatea punctului z = a, va fi:
∞
f ( z) = ∑ c (z − a )
n
n
n = −∞

1
Coeficientul c −1 al termenului se numeşte reziduul funcţiei f(z) relativ la punctul singular
z−a
z = a şi se notează rez(f; a).
1 f ( z)
Ţinând seama de formula ce dă coeficienţii seriei Laurent c n = ∫
2πi Γa ( z − a ) n +1
dz avem

1
c −1 =
2πi ∫ Γ
f ( z ) dz

unde Γ este un cerc cu centrul în punctul z = a, situat în coroana circulară r < z − a < R, în

care f(z) este olomorfă.

Reziduul funcţiei f(z) se poate calcula totodată cu ajutorul dezvoltării în serie Laurent a
funcţiei f(z) în jurul punctului z = a.

Formule pentru calculul reziduurilor

În cazul în care z = a este un pol multiplu de ordinul p, calculul reziduului

se poate face cu formula:
1
rez ( f , a ) = lim[( z − a ) p f ( z )]( p −1)
( p − 1)! z → a

2
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Teorema reziduurilor

În particular, pentru p = 1, avem:

rez ( f , a ) = lim[( z − a ) f ( z )]
z→a

g ( z)
Dacă simplificarea cu (z-a) în formula anterioară nu este posibilă şi f ( z ) = , unde g(z) şi
h( z )
h(z) sunt olomorfe în z-a şi g (a ) ≠ 0, h(a ) = 0, h ′(a ) ≠ 0 , atunci calculul reziduului se poate face
cu formula:
g ( z)
rez ( f , a ) = lim
z →a h ′( z )
Reziduul unei funcţii în punctul de la infinit (z= ∞ ) este dat de relaţia:

−1
rez ( f , ∞) =
2πi ∫Γ
f ( z )dz

unde Γ este un cerc cu centrul în origine şi de rază R suficiente mare, pentru ca în exteriorul
lui funcţia să nu aibă alte singularităţi decât punctul de la ∞ .

Aplicaţii:
1
z
e
1. Calculaţi reziduul funcţiei f ( z ) = relativ la punctul său singular z = 1 .
( z − 1) 2
Rezolvare:
z = 1 pol de ordin 2 .
′
 1

 ez 
rez ( f ,1) = lim ( z − 1) 2 ⋅  = −e
z →1
 ( z − 1) 2 
 
1
z
e
2. Calculaţi reziduul funcţiei f ( z ) = relativ la punctul său singular z = 0 .
( z − 1) 2
Rezolvare:
z = 0 punct singular esenţial izolat
2⋅3 2
1
 1 1 1 1   2 
f ( z ) = e ⋅ ( z − 1) − 2 = 1 + ⋅ + ⋅ 2 + ...  ⋅ 1 + ⋅ z +
z
⋅ z + ... 
 1! z 2! z   1! 2! 
Reziduul functiei relativ la punctul z=0 este coeficientul lui 1/z din dezvoltare.
1 1
rez ( f ,0) = c −1 = 1 + + + ... = e
1! 2!

3
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Teorema reziduurilor

Test de autoevaluare 7.1

1

1. Calculaţi reziduul funcţiei f ( z ) = z e 3 1− z

relativ la punctul său singular
z = 1.
e z + sin z
2. Calculaţi reziduul funcţiei f ( z ) = relativ la punctul său
z4
singular z = 0 .

7.2 Teorema reziduurilor

.
Teorema 7.2. Dacă Γ este o curbă simplă închisă rectificabilă, în interiorul căreia funcţia
uniformă f(z) are un număr infinit de puncte singulare izolate a1 , a 2 ,..., a n , atunci:
n

∫ f ( z )dz = 2πi ∑ rez( f , a k )

Γ
k =1

Teorema 7.3. Dacă funcţia f(z) are un număr finit de puncte singulare izolate, atunci suma
reziduurilor acestei funcţii relativ la toate punctele singulare inclusiv punctul de la infinit este
nulă.
Pentru calculul unor integrale definite din domeniul real cu ajutorul teoremei reziduurilor
procedăm în felul următor:
a) Alegem o funcţie complexă f(z) care pe axa reală se reduce la f(x);
b) Completăm intervalul de integrare cu un arc de cerc (semicerc sau cerc)
pentru a obţine un contur închis;
c) Aplicăm teorema reziduurilor;
d) Evaluăm valoarea integralei pe drumul adăugat. Dacă drumul adăuga
este un arc de cerc, evaluarea integralei se poate face ţinând seama de
următoarele leme:
Lema 7.1. Dacă AB este un arc de cerc cu centrul în a şi de rază r, iar f(z) o funcţie continuă
într-o vecinătate a punctului a, exceptând eventual punctul a, care satisface condiţia:
lim( z − a ) f ( z ) = k
z→a

atunci
lim ∫ f ( z ) dz = i ( β − α )k
r →0 AB

unde α ≤ arg( z − a ) ≤ β .
4
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Teorema reziduurilor

Lema 7.2. Dacă AB este un arc de cerc cu centrul în a şi de rază R, iar f(z) o funcţie continuă
în exteriorul cercului cu centrul în a, exceptând eventual punctual de la infinit, care satisface
condiţia:
lim ( z − a ) f ( z ) = k
R →∞

atunci
lim ∫ f ( z ) dz = i( β − α )k
R → ∞ AB

unde α ≤ arg( z − a ) ≤ β .

Lema 7.3. (Jordan). Dacă f(z) o funcţie olomorfă în semicercul (γ : x 2 + y 2 = R 2 , y ≥ 0) şi

tinde uniform către zero când z = R → ∞, atunci

lim ∫ e iαz f ( z )dz = 0(α > 0).

R →∞ γ

Aplicaţii:
sin 2 z
1. Folosind teorema reziduurilor, calculaţi integrala ∫
C z 2 ( z 2 + 4iz − 3)
dz , unde curba C este

| z |= 3 .
Rezolvare:
| z |= 3 ⇒ x 2 + y 2 = 9
C((0, 0), 3)
z = 0 pol de ordin 2
z = −i pol de ordin 1
z = −3i pol de ordin 1
sin 2 z
I =∫ dz = 2π ⋅ irez ( f ,0) + 2π ⋅ irez ( f ,−i ) + π ⋅ irez ( f ,−3i )
C z 2 ( z 2 + 4iz − 3)
rez ( f ,0) = 0
sin 2 z (e 2 − 1) 2
rez ( f ,−i ) = lim =
z → − i 4 z 3 + 12iz 2 − 6 z 8e 2 i
sin 2 z (e 6 − 1) 2
rez ( f ,−3i ) = lim =
z → −3i 4 z 3 + 12iz 2 − 6 z − 72e 6 i
ez
2. Folosind teorema reziduurilor, calculaţi integrala I = ∫ z =r z 3 dz .
Rezolvare:
ez 2πi 2πi
I =∫ dz = f ( n −1) (0) = f ′′(0) ,
z =r z 3 (n − 1)! 2!
5
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Teorema reziduurilor

2πi
unde f ( z ) = e z . Deci, I = = πi .
2

Test de autoevaluare 7.2

πz
cosh
1. Calculaţi integrala: I = ∫ 2 dz , C : z + 2i = 2.
C ( z + i) 4

z 100 e iπz
2. Calculaţi integrala: I = ∫ dz , C : 4x 2 + y 2 − 4 = 0.
C z +1
2

De reţinut!

• cum se calculează reziduul unei funcţii într-un punct

• teorema reziduurilor

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 7

1
1. Calculaţi reziduul funcţiei f ( z ) = relativ la punctul său
( z + 1) n
2

singular z = i .

1
2. Folosind teorema reziduurilor, calculaţi integrala ∫z
C
2
( z − 3)( z + 1)
dz ,

1
unde curba C este | z |= .
2

6
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Teorema reziduurilor

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare

Test de autoevaluare 7.1

1. z = 1 punct singular esenţial izolat
 1 1 1 1 
f ( z ) = ( z − 1 + 1) 3 ⋅ 1 + ⋅ + ⋅ + ...  =
 1! 1 − z 2! (1 − z )
2

 1 1 1 1 
[( z − 1) 3 + 3( z − 1) 2 + 3( z − 1) + 1] ⋅ 1 + ⋅ + ⋅ + ... 
 1! 1 − z 2! (1 − z )
2

Reziduul functiei relativ la punctul z=1 este coeficientul lui 1/(z-1) din
dezvoltare.
1
⇒ c −1 = rez ( f ,1) =
24
2. z = 0 pol de ordin 4
( 3)
1  e z + sin z 
rez ( f ,0) = lim z 4 ⋅  =0
3! z →0  z4 

Test de autoevaluare 7.2

2πi d 3  πz  π 4
1. I =  cosh  = .
3! dz 3  2  z = -i 24

z 100 e iπz z 100 e iπz

2. I = 2πi + 2πi = −2π sinh π .
z+i z = i z − i z = −i

Recapitulare

• Dacă z = a este un pol multiplu de ordinul p:

1
rez ( f , a ) = lim[( z − a ) p f ( z )]( p −1)
( p − 1)! z → a
• Dacă Γ este o curbă simplă închisă rectificabilă, în interiorul căreia
funcţia uniformă f(z) are un număr infinit de puncte singulare izolate
a1 , a 2 ,..., a n , atunci:
n

∫ f ( z )dz = 2πi ∑ rez( f , a k )

Γ
k =1

7
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii
 Teorema reziduurilor

Bibliografie
1. I.Gh. Şabac, Matematici speciale, E.D.P., București, 1981.
2. I.Gh. Şabac, P. Cocârlan, O. Stănășilă, A. Topală, Matematici
speciale, vol.2, E.D.P., București, 1983.
3. I.M. Popovici, Matematici speciale (pentru ingineri și economiști),
Editura Nautica, 2005.
4. I.M. Popovici, D. Popovici, M. Dumitru, A. Costea , Capitole de
matematici: Speciale, probabilităţi și statistică, Editura Nautica, 2007.
5. I.M. Popovici, E. Constantinescu, F. Memet, D. Popovici, Şt. Szabo,
D.M. Popovici, Probleme de matematici speciale, Ed. Nautica, 1998.
6. R. Cristescu, Matematici superioare, E.D.P., Bucureşti, 1976.

8
Matematici speciale I – Curs şi aplicaţii