Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

Unitatea de învățare nr. 5

DEPLASĂRI ȘI DEFORMAȚII. MĂSURAREA DEFORMAȚIILOR.
CURBA CARACTERISTICĂ A MATERIALULUI.
Cuprins Pagina
Obiectivele unității de învățare nr. 5 Deformații - 2
5.1 Deplasările corpurilor fizice Deformații - 2
5.2 Deformațiile din secțiunile pieselor Deformații - 3
5.2.1 Deformații produse de tensiunea normală Deformații - 3
5.2.1.1 Deformații de lungime (longitudinale) Deformații - 4
5.2.1.2 Deformații în secțiune (transversale) Deformații - 4
5.2.1.3 Deformații de volum (volumice) Deformații - 4
5.2.2 Deformații produse de tensiunea tangențială Deformații - 5
5.3 Variația deformațiilor în raport cu un sistem de axe rotite Deformații - 5
5.4 Direcții principale. Deformații principale Deformații - 5
5.4.1 Cazul deformațiilor longitudinale Deformații - 5
5.4.2 Cazul deformațiilor unghiulare Deformații - 6
5.5 Cercul lui Mohr pentru deformații Deformații - 6
5.6 Deformații în starea plană de tensiuni. Legea lui Hooke pentru starea Deformații - 8
plană de tensiuni
5.7 Noțiuni fundamentale de tensometrie electrică rezistivă Deformații - 10
5.7.1 Principiul măsurărilor tensometrice Deformații – 10
5.7.2 Bazele teoretice ale măsurărilor tensometrice Deformații – 11
5.7.3 Aparatura folosită Deformații – 12
5.7.4 Scheme uzuale de amplasare a traductorilor tensometrici Deformații – 13
5.7.4.1 Amplasarea traductorilor în cazul solicitării de întindere – schema 1 Deformații – 14
5.7.4.2 Amplasarea traductorilor în cazul solicitării de întindere – schema 2 Deformații – 15
5.7.4.3 Amplasarea traductorilor în cazul solicitării de încovoiere Deformații – 16
5.8 Curba caracteristică a materialelor Deformații – 17
Test de autoevaluare Deformații – 19
Lucrare de verificare – unitatea de învățare nr. 5 Deformații – 20
Răspunsuri și comentarii la întrebările din testul de autoevaluare Deformații – 20
Bibliografie – unitatea de învățare nr. 5 Deformații – 22

Deformații - 1
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

OBIECTIVELE unității de învățare nr. 5

Principalele obiective ale Unității de învățare nr. 5 sunt:

 Familiarizarea cu tipurile de deformații
 Însușirea unui instrument de calcul pentru determinarea
direcțiilor și deformațiilor principale
 Cunoașterea modalității de calcul a tensiunilor principale
pe baza deformațiilor principale
 Sublinierea aspectelor practice care țin de tensometria
electrică rezistivă

5.1 Deplasările corpurilor fizice

O consecință a ipotezei fundamentale din Rezistența Materialelor, cea de
deformabilitate a corpurilor, este apariția deplasărilor punctelor din respectivul corp deformat,
față de poziția inițială nedeformată.
În funcție de modalitatea de deformare a unui corp pot fi observate două tipuri de
deplasări: deplasare liniară și deplasare unghiulară.
Deplasarea liniară a unui punct reprezintă vectorul care are ca punct de aplicație poziția
inițială a acestui punct și ca vârf poziția punctului după aplicarea sistemului de încărcări
exterioare.
În figura 5.1 este prezentat cu linie groasă corpul înainte de deformare și cu linie subțire
corpul după deformare. Pozițiile inițiale ale punctelor de pe corpul nedeformat sunt A, B și C.
După deformare pozițiile sunt Al, BI și CI. Vectorii AAI, BBI și CCI reprezintă deplasările liniare
ale punctelor A, B și C.
Dacă lungimea inițială a segmentului AB este L, după deformare A IBI are lungimea
L+ΔL. Mărimea ΔL reprezintă alungirea segmentului AB.
Alungirea unei bare (mărirea lungimii acesteia) este însoțită întotdeauna de contracția
transversală a acesteia (micșorarea secțiunii acesteia).

Figura 5.1 – Deplasări liniare și unghiulare

Deplasarea unghiulară sau rotirea reprezintă unghiul dintre poziția inițială a unui
segment de dreaptă și poziția acestuia după aplicarea sistemului de încărcări exterioare.
2 – Deformații
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

Deplasarea unghiulară este măsurată prin unghiurile pe care le fac proiecțiile dreptelor care
conțin cele două segmente de dreaptă într-un sistem de axe triortogonale.
În figura 5.1 se observă rotirea segmentului AIBI aparținând corpului deformat în raport
cu segmentul AB aparținând corpului nedeformat, între cele două segmente fiind observată
apariția unui unghi. Dacă se pune problema determinării unghiului cu care se rotește punctul
A, se observă că lungimea segmentului AB influențează în mod direct mărimea acestui
unghi.

5.2 Deformațiile din secțiunile pieselor

Ca urmare a deformării corpurilor, în secțiunile acestora apar deformații. Datorită
faptului că deformațiile produse de tensiuni normale diferă calitativ de cele produse de tensiuni
tangențiale, acestea vor fi tratate separat.

5.2.1 Deformații produse de tensiunea normală

Se consideră bara din figura de mai jos supusă la solicitarea de întindere pură. Sub
N
influența încărcării axiale F , apare efortul N și, mai departe, apar tensiunile normale   ,
A
unde A este aria secțiunii transversale.

Figura 5.2 – Deformații produse de tensiunea normală σ

În continuare sunt definite noțiunile care țin de deformații, cu următoarele observații:

 mărimea în stare deformată are indicele ‘1’;
 se va defini variația absolută a mărimii curente;
 se va defini variația relativă a mărimii curente prin raportarea variației absolute la valoarea
inițială;
 pentru fiecare deformație se va da o relație de legătură între deformații.

Deformații - 3
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

5.2.1.1 Deformații de lungime (longitudinale)

Definiții:
L  L1  L  0
L - alungire
L1 - lungime în stare deformată
L - lungime inițială.
L
Deformația longitudinală este   .
L
Alungirea poate fi calculată în funcție de deformație cu relația L    L .
m
Valorile uzuale ale deformației longitudinale sunt   500  1000 .
m
Legea lui Hooke pentru tensiuni normale este:
  E 
E - modul de elasticitate longitudinală sau modulul lui Young
Această relație are ca semnificație faptul că bara se comportă perfect elastic, asemeni unui
arc și că între forța care solicită bara și deplasare există o relație de proporționalitate. Această
proporționalitate există și între tensiunea normală și deformația liniară.

5.2.1.2 Deformații în secțiune (transversale)

Folosind notațiile:
a - dimensiunea inițială pe direcție transversală;
a1 - dimensiunea finală, după deformare, pe direcție transversală;
este definită variația dimensiunii transversale:
a  a1  a  0
și deformația transversală
a
 tr   0.
a
Similar deformațiilor longitudinale, variația unei dimensiuni din secțiunea transversală
poate fi calculată folosind valoarea deformației transversale:
a   tr  a .
Între deformația longitudinală și deformația transversală există relația de legătură
 tr     , unde  - coeficient de contracție transversală sau coeficientul lui Poisson

5.2.1.3 Deformații de volum (volumice)

Similar tipurilor anterioare de deformații, definim în continuare variația volumului

V  V1  V , unde
V1 - volumul în stare deformată
V - volumul inițial

4 – Deformații
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

V
Deformația volumică este e  .
V
Variația volumului în timpul deformării este V  e V .
Relația de legătură dintre deformația longitudinală și cea volumică este e  1  2     .

5.2.2 Deformații produse de tensiunea tangențială

Deformația produsă de tensiunea tangențială se notează cu  și poartă denumirea de

lunecare specifică sau deformație unghiulară.
Legea lui Hooke pentru tensiuni tangențiale este:
  G 
G - modul de elasticitate transversală

Figura 5.3 – Deformații produse de tensiunile tangențiale

Relația de legătură între cele trei constante elastice ale materialului este:
E
G .
2  1   

5.3 Variația deformațiilor în raport cu un sistem de axe rotite

Procedând similar ca în cazul tensiunilor, dăm fără demonstrație, următoarele relații
de calcul:
  Y  X  Y 
    X   cos2     XY  sin 2    ,
2 2 2
     X   Y   sin 2      XY  cos2    .

5.4 Direcții principale. Deformații principale

5.4.1 Cazul deformațiilor longitudinale
Procedăm similar calculului de la tensiuni principale și obținem:
d  2    Y   XY
 X  sin 2     XY  cos2     0  tg 2     .
d 2  2 2  X  Y

Deformații - 5
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

1   XY  
Unghiurile  1  arctg   ,  2   1  se numesc direcții principale, iar
2   X  Y  2
deformațiile liniare de pe aceste direcții se numesc deformații liniare principale. Direcțiile
principale corespunzătoare deformațiilor liniare principale coincid cu direcțiile principale
corespunzătoare tensiunilor normale principale.
Deformațiile liniare principale au expresiile:
 X  Y 1
 1, 2    X   Y 2   XY2
2 2
La fel ca în cazul tensiunilor principale, pe direcția deformațiilor longitudinale principale,
deformația unghiulară este nulă.

5.4.2 Cazul deformațiilor unghiulare

Procedăm similar cazului anterior și obținem:
d  2   X  Y
  X   Y   cos2      XY  sin 2     0  tg 2     
d 2   XY
1    Y  
Direcțiile principale în acest caz sunt:  1  arctg  X  ,  2   1  .
2   XY  2
Corespunzător acestor direcții avem deformațiile unghiulare principale
 1, 2  
1
 X   Y 2   XY2 .
2

Se observă faptul că produsul pantelor direcțiilor principale pentru deformații liniare și

  XY    X   Y 
pentru deformații unghiulare este tg 2      tg 2             1 , adică
1, 2 1, 2
  X  Y    XY 
 
cele două direcții sunt perpendiculare, deci 2    1, 2  2   1, 2  .    1, 2    1, 2 
2 4
Aceasta semnifică faptul că lunecările maxime apar într-un plan orientat la 45o față de
planul în care sunt deformațiile liniare principale.
Ținând cont de expresiile deformațiilor principale deduse anterior,  max   1   2 .

5.5 Cercul lui Mohr pentru deformații

Atât caracteristicile geometrice ale secțiunilor cât și tensiunile pot fi reprezentate într-o
formă grafică sugestivă denumită ‘cercul lui Mohr’.
În același mod, deformațiile pot fi similar prezentate, rezultând cercul lui Mohr pentru
deformații.
Aceleași considerente geometrice se aplică în acest caz deformațiilor și rezultă
expresiile deformațiilor principale.
MM l  1   2
NC  R   ;  1   2  2  R
2 2

6 – Deformații
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

OP  OP l OM  OM l
OC    OP  OP l  OM  OM l   X   Y   1   2 .
2 2

Figura 5.4 – Cercul lui Mohr pentru deformații

 1   2  2  R   Y
Adunând relațiile  rezultă 2   1   X   Y  2  R   1  X  R . Înlocuind
 1   2   X   Y 2
 X  Y  X  Y
acest rezultat în prima ecuație rezultă  2   R . Rezultă  1, 2   R.
2 2
PP l OP  OP l  X   Y
 XY
În triunghiul dreptunghic CNP avem NP  ; CP    ; CN  R .
2 2 2 2
    Y    XY 
2 2

Aplicăm teorema lui Pitagora și rezultă CN  CP 2  NP 2 , adică R   X    

 2   2 

R
1
 X   Y    XY  .
2 2

2
 X  Y
Deci  1, 2  
1
 X   Y    XY  și  1, 2   R  
2 2 1
 X   Y    XY  .
2 2

2 2 2
 XY
 XY
În triunghiul dreptunghic CNP avem tg 2  
NP 2
 
CP  X   Y  X   Y
2

Deformații - 7
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

5.6 Deformații în starea plană de tensiuni. Legea lui Hooke pentru

starea plană de tensiuni
Una dintre ipotezele din Rezistența Materialelor este cea a solicitărilor în domeniul liniar-
elastic, ceea ce ne permite aplicarea principiului suprapunerii de efecte.
Astfel, o stare plană de tensiune poate fi considerată o suprapunere de două stări liniare
de tensiune, după cum se observă din figura de mai jos.
Pentru cele două stări liniare de tensiune cunoaștem atât legea lui Hooke, cât și legătura
dintre deformația liniară și contracția transversală.
Pentru identificarea precisă a deformațiilor liniare folosim în acest caz următoarea
convenție pentru indici:
◦ primul indice semnifică direcția deformației, conform notației direcțiilor principale;
◦ cel de al doilea indice semnifică tensiunea principală care produce deformația.

a) Stare plană de tensiune, b) Stare liniară de tensiune, c) Stare liniară de tensiune,

1,  2 1, 2  0 1  0 ,  2
Figura 5.5 – Schemă de calcul pentru deducerea legii lui Hooke pentru starea plană de
tensiuni: este considerată o suprapunere de efecte între două stări liniare de tensiune

1
Direcția 1 →  1   11   12 Direcția 1 →  11  Direcția 1 (contracție transversală)
E
→  12    22 →
2
E

2
 12   
E
2
Direcția 2 →  2   21   22 Direcția 2 (contracție transversală) Direcția 2 →  22 
1 E
 E

→  21     11 →
1
→  21   
E

8 – Deformații
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

Direcția 3 →  3   31   32 Direcția 3 (contracție transversală) Direcția 3 (contracție transversală)

1
→  32    22 →
E
2
→  31     11 → E

1 2
→  31    →  32   
E E

Deformațiile sunt calculate prin suprapunere de efecte și rezultă

 
 1   11   12  1   2   1    2 
1
E E E
 
 2   21   22    1  2     1   2 
1
E E E
1 2 
 3   31   32    1   2 
  
E E E
Pentru a calcula tensiunile în funcție de deformații, care sunt mărimi determinabile pe cale
experimentală, folosim primele două relații anterioare sub forma:
  1    2  E   1

    1   2  E   2
În mod evident avem un sistem de două ecuații cu necunoscutele  1 ,  2 care are forma
matriceală:
1  1     1    1 
  
E   1   2   2 
Rezultă tensiunile principale
E   1 
E 2 1 E  1   E   2
  1     2 
E
1   
1  1  2
1  2
 1
1 E  1
 E 2 E   2    E  1
  2    1 
E
2   
1  1  2
1  2
 1
adică

 1  1  2  1    2 
E

   1   2 
E
 2 
 1  2
sau, sub formă matriceală
 1  E 1     1 
   2 
  
 2  1    1   2 

Deformații - 9
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

De reținut!

Tipurile de deformații sunt:

a. produse de tensiuni normale: longitudinale, transversale,
volumice;
b. produse de tensiuni tangențiale: deformații unghiulare.
La lungirea unei bare apar contracții transversale.
Legea lui Hooke permite calculul tensiunilor normale
principale pe baza deformațiilor liniare principale.

5.7 Noțiuni fundamentale de tensometrie electrică rezistivă

Metodele teoretice de calcul se bazează pe ipoteze simplificatoare de calcul care
micșorează precizia de calcul, fiind necesare mijloace alternative pentru a obține rezultate cât
mai precise.
Cele mai uzuale metode care au fost folosite de-a lungul timpului au fost metodele
experimentale care utilizau metode directe sau indirecte de determinare a unor mărimi
geometrice sau fizice.
Odată cu progresul tehnologic din domeniul ingineriei electrice au apărut și s-au
dezvoltat tehnici de determinarea a mărimilor mecanice pe cale electrică.

5.7.1 Principiul măsurărilor tensometrice

Una dintre tehnologiile larg răspândite în prezent este tensometria electrică rezistivă, în
care traductorul tensometric are rolul cel mai important.
Unul din principiile de bază din tehnicile de măsurare este ca instrumentul de măsură
să nu afecteze starea sistemului studiat, indiferent de tipul sistemului sau domeniul din care
face parte. Din această perspectivă se observă faptul că, de regulă, marca tensometrică are
dimensiuni foarte mici în raport cu corpul masiv care trebuie studiat, deci este respectat
principiul enunțat anterior.

10 – Deformații
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

Figura 5.6 – Elemente constitutive ale unei mărci tensometrice

Traductorul tensometric prezentat în figura anterioară are următoarele părți

componente:
1. suport
2. elementul sensibil
3. rețeaua de măsurare
4. elemente de aliniere
5. conectori
6. conductori de legătură.
În continuare este prezentat principiul de măsurare bazat pe mărci tensometrice.

5.7.2 Bazele teoretice ale măsurărilor tensometrice

Această tehnică de măsurare se mai numește și tensometrie electrică rezistivă

deoarece se bazează pe modificarea rezistenței electrice a mărcii tensometrice atunci când
aceasta se deformază solidar cu solidul pe care aceasta este lipită.
În continuare facem un studiu pentru a identifica legătura dintre rezistența electrică și
mărimea mecanică măsurată.
Plecăm de la expresia rezistenței electrice a unui fir, care este:

R
S
unde:
 - rezistivitate
 - lungimea conductorului
S - suprafața secțiunii transversale a traductorului
Amplificăm fracția cu  , lungimea conductorului și obținem:
  2
R  
S S  V
unde V - volumul traductorului.
Prin logaritmare rezultă
lnR   ln   2  ln   lnV  .
Prin diferențiere rezultă

Deformații - 11
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

R   V
  2 
R   V

 0 deoarece rezistivitatea materialelor folosite nu prezintă variații absolute mari.


De asemenea, ținem cont că  .

Cel de al treilea termen reprezintă deformația volumică, adică
V
 e  1  2    
V
Relația anterioară devine
R
 2      2     1  2        
R
unde   1  2 
Rezultă că
R

 R
deci
R
~
R
Rezultă că
R    R  
Relația anterioară semnifică faptul că o deformație liniară  , produce o variație a
rezistenței electrice R , măsurabilă pe cale electrică.

5.7.3 Aparatura folosită

Specialiștii în inginerie electrică au analizat problema măsurării unei variați de rezistență

și au ales puntea Wheatstone ca montaj optim pentru măsurări de tensometrie electrică
rezistivă.
Despre puntea Wheatstone avem următoarele informații:
• caracteristică: efectele din brațele alăturate se scad iar efectele din brațele opuse se adună
• diagonala verticală - diagonală de alimentare
• diagonala orizontală - diagonala de măsurare

12 – Deformații
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

Figura 5.7 – Punte Wheatstone

Există trei configurații de poziționare a traductorilor tensometrici într-o punte

Wheatstone:
• punte completă: R1 , R2 , R3 , R4
• semipunte: R1 , R2
• sfert de punte: R1
Variația rezistenței totale este:
R  R1  R2  R3  R4 .
Datorită faptului că variațiile de rezistență ale traductorilor sunt proporționale cu
deformațiile  j , rezultă
  1   2   3   4 .

5.7.4 Scheme uzuale de amplasare a traductorilor tensometrici

Măsurările prin tensometrie electrică rezistivă trebuie să țină cont de următoarele
aspecte:
a. variația temperaturii în timpul desfășurării experimentului are un efect catastrofal asupra
preciziei rezultatelor;
b. o marcă tensometrică determină o deformație liniară, care nu este relevantă în cadrul unui
experiment decât dacă are o semnificație aparte, de exemplu dacă este deformație principală.
În ceea ce privește efectul parazit indus de variația temperaturii în timpul experimentului,
au fost dezvoltate diferite strategii de răspuns. În general, pentru a gestiona problema apariției
unor efecte parazite, analistul experimentalist are la dispoziție mai multe tehnici de abordare:
◦ eliminarea sursei de erori;
◦ autocompensarea efectelor parazite;
◦ compensarea activă a efectelor parazite;
◦ corectarea prin calcul a valorilor induse de către efectele parazite.

Deformații - 13
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

Figura 5.8 – Sistem cu trei fire pentru autocompensarea efectului parazit al variației
temperaturii în fire

În figura anterioară este prezentată o modalitate de cuplare a mărcii tensometrice astfel

încât să fie autocompensat efectul parazit al variației temperaturii în fire. Metoda se bazează
pe ipoteza că toate firele sunt supuse la același gradient de temperaturi, atât temporal cât și
spațial. Pentru a respecta această ipoteză au fost imaginate tehnici de ‘împletire’ a firelor
pentru ca acestea să aibă aceleași variații de temperatură.
În afară de efectele parazite anterior prezentate, marca tensometrică trebuie poziționată
în cadrul unui experiment astfel încât să ofere informații relevante, în acest sens fiind alese
direcțiile principale specifice experimentului respectiv, care nu poate fi de complexitate prea
mare din moment ce direcțiile principale pot fi deduse.
Indiferent de schema de amplasare a traductorilor, aceștia trebuie să îndeplinească o
serie de condiții, dintre care amintesc:
 să fie activi în număr cât mai mare, adică să transmită un semnal activ cât mai mare și,
dacă se poate, direct relaționat cu fenomenul studiat;
 să permită un calcul cât mai simplu;
 să ofere posibilitatea eliminării/autocompensării/compensării/corectării efectelor parazite.

5.7.4.1 Amplasarea traductorilor în cazul solicitării de întindere – schema 1

Primul traductor este amplasat pe piesa solicitată la tracțiune, însă supusă și la posibile
variații de temperatură. Acesta măsoară ambele deformații.
Cel de al doilea traductor este instalat pe o piesă din același material ca și corpul masiv
studiat, piesă nesolicitată mecanic însă poziționată cât mai aproape de primul traductor, cu
scopul de a avea aceeași variație de temperatură  .

Figura 5.9 – Schemă de amplasare pentru solicitarea de întindere care utilizează o

marcă tensometrică activă și una de compensare
14 – Deformații
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

Notând cu
 N - deformația datorată solicitării de tracțiune,
  - deformația datorată variației de temperatură,
deformația măsurată de ansamblul traductorilor instalați într-un montaj de tip semipunte este:
+  1   N   
- 2   
   1   2   N         N
Deci
 N
Dar, conform legii lui Hooke avem
 N  E  N ,
deci
 m 
 N MPa  E MPa  N   10 6
m

5.7.4.2 Amplasarea traductorilor în cazul solicitării de întindere – schema 2

Similar cazului precedent, traductorul 1 măsoară deformațiile  1   N    .

Traductorul 2, poziționat pe direcție transversală, măsoară deformațiile  2   tr    ,
unde deformația pe direcție transversală este  tr     N . Deci  2     N    .

Figura 5.10 – Schemă de amplasare pentru solicitarea de întindere care utilizează două
mărci tensometrice active

Deformația măsurată de ansamblul traductorilor instalați într-un montaj de tip semipunte este:
+  1   N   
-  2      N   
  1   2  N        N      1     N
deci
  1    N .
Se observă că sensibilitatea noii scheme este cu 30%, considerând că   0,3 .

Deformații - 15
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

Pentru un montaj în punte completă unde, pe cealaltă față a epruvetei, traductorul R3 este
identic poziționat cu R1 iar R4 este identic poziționat cu R2 , aparatul de măsură prezintă
deformația
  2  1    N .
Înmulțind relația precedentă cu modulul de elasticitate longitudinală E , rezultă
E    2  1     N  E  2  1     N  2  1    ,
F
 A
 N

de unde rezultă forța axială

EA
F     ,
2  1   
EA
unde   .
2  1   
Deci aparatul de măsură poate fi etalonat direct în unități de forță.
Dacă forța măsurată reprezintă o greutate, adică
F  m g
rezultă
 EA 
m  
 2  1    g 
aparatul de măsură având funcționalitatea de cântar.
Dacă forța măsurată este o forță de inerție, adică
F  m a
rezultă
 EA 
a   .
 2  1    m 

5.7.4.3 Amplasarea traductorilor în cazul solicitării de încovoiere

În cazul solicitării de încovoiere se observă faptul că fibrele de la extremitatea de jos

sunt întinse, deci deformațiile sunt pozitive în timp ce fibrele de la extremitatea de sus sunt
comprimate, deci deformațiile sunt negative.
În cazul unei secțiuni simetrice față de axa Y, se poate considera că deformațiile
produse de încovoiere la extremitatea de sus sunt egale și de semn contrar cu cele pozitive,
de la extremitatea de jos.

Figura 5.11 – Schemă de amplasare pentru solicitarea de încovoiere care utilizează

două mărci tensometrice active
16 – Deformații
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

Deformația măsurată de ansamblul traductorilor instalați într-un montaj de tip semipunte este:
+  1   M   
Y

-  2    M   
Y

  1   2   M Y

      M Y      2   M Y
deci
  2 M .Y

Pentru un montaj în punte completă unde traductorul R1 este dublat de traductorul R3 iar
traductorul R2 este dublat de traductorul R4 , aparatul măsoară deformația:
  4 M Y

Dacă înmulțim relația anterioară cu modulul de elasticitate longitudinală, E , obținem:

E    4  E   MY  4  MY ,

 MY

de unde rezultă că
1 
 M    E   .
Y

4 

5.8 Curba caracteristică a materialelor

Curba caracteristică a unui material reprezintă dependența dintre tensiunea normală și
deformația longitudinală,   f   . Într-o altă accepțiune această dependență poate fi
interpretată ca dependența forței de tracțiune F de alungirea barei  .
Este important să cunoaștem această caracteristică deoarece reprezintă
comportamentul materialului sub sarcini. Acest comportament a fost sintetizat printr-o serie de
parametri utili atât pentru crearea modelelor analitice din Rezistența Materialelor, cât și pentru
crearea modelului ‘de material’ din Metoda Elementului Finit.

Figura 5.12 – Schematizarea unei mașini de încercat, folosită pentru întindere

Deformații - 17
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

Caracteristicile materialelor se stabilesc prin încercări, detaliile fiind prezentate în STAS

SR EN 10002-1:2002.
Cea mai uzuală încercare este cea la întindere cvasistatică (forța care încarcă epruveta
crește foarte lent) iar rezultatele trebuie să aibă relevanță statistică, adică experimentul trebuie
repetat de multe ori pentru a urmări convergența rezultatelor.
Astfel, la pasul de încărcare ‘j’, forței F j îi corespunde lungimea L j și alungirea
L j Fj
L j  L j  L0 , pentru care avem deformația  j  și tensiune  j  .
L0 A
Reprezentând perechile de valori  j ,  j  rezultă curbe tensiuni-deformații de tipul celei
din figura următoare în care definim următoarele tensiuni:
 P - limita de proporționalitate
 E - limita de elasticitate
 C - palier de curgere
 R - limita de rupere.

Figura 5.13 – Caracteristica unui oțel nealiat, cu conținut mic de carbon

Există și materiale care nu prezintă palier de curgere. În cazul acestora, în locul tensiunii
unde se produce curgerea se definește  02 , adică tensiunea pentru care se produc deformații
remanente de 0,2%.
Pe baza informațiilor deduse din studiile experimentale prin care se realizează curbele
tensiuni-deformații, materialele pot fi clasificate pe baza mai multor criterii, astfel:
○ Criteriul 1: Din punctul de vedere al deformațiilor până la rupere, există
• materiale tenace (oțel, Al, Cu)
• materiale fragile (fontă)
○ Criteriul 2 Din punctul de vedere al variației constantelor elastice E și  , există
• materiale izotrope (oțel, Al, Cu, fontă)
• materiale anizotrope (lemn, textolit)

18 – Deformații
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

Pe baza informațiilor determinate experimental, trebuie stabilite condiții similare pentru

materiale diferite, pe baza cărora să se poată atesta faptul că piesele fabricate din aceste
materiale își păstrează capacitatea portantă.
Astfel, condiția de rezistență se poate scrie
 ef   E
sau
 ef   P .
Se definește rezistența admisibilă ca raport între o tensiune de referință din curba
caracteristică și un coeficient de siguranță. Astfel,

a  C ,
CC
sau
R
a  ,
CR
unde CC și C R sunt coeficienți de siguranță.
În final, condiția de rezistență se scrie
 ef   a .
Similar, condiția de rigiditate se scrie
 ef   a ,
unde
a
a  .
E

Test de autoevaluare 5.1

1. Definiți ce este o deformație și prin ce diferă de deplasări.
2. Câte tipuri de deformații există?
3. Cum se clasifică deformațiile produse de tensiunile normale?
4. Care sunt relațiile de legătură dintre deformațiile produse de tensiunile
normale?
5. Care este relația de legătură între cele trei constante elastice ale
materialului?
6. Cum variază deformațiile la rotirea sistemului de axe?
7. Ce principiu de calcul aplicăm în determinarea direcțiilor și a
deformațiilor principale?
8. Care sunt direcțiile principale pentru deformații unghiulare în raport cu
cele pentru deformații liniare?
9. Ce mărimi se reprezintă pe axa orizontală, respectiv verticală în cercul
lui Mohr pentru deformații?
10. Scrieți legea lui Hooke pentru starea liniară de tensiune.
11. Ce principiu este aplicat în deducerea legii lui Hooke pentru starea
plană de tensiuni?
12. Scrieți legea lui Hooke pentru starea plană de tensiune.

Deformații - 19
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

13. Care este traductorul folosit în tensometria electrică rezistivă și care

sunt părțile sale componente?
14. Ce aparatură este folosită și care au fost motivele de a alege acest
tip de montaj?
15. De ce măsurarea variației de rezistență poate avea semnificația
măsurării unei mărimi mecanice?
16. Enumerați câteva dintre considerentele pe baza cărora se poate
decide poziția punctelor de măsură?
17. Ce scheme de amplasare a punctelor de măsură cunoașteți pentru
solicitările simple?
18. Discutați avantajele și dezavantajele schemelor de amplasare a
punctelor de măsură pentru solicitările simple.
Lucrare de verificare la Unitatea de învățare nr. 5
1. Pentru valorile de mai jos să se deseneze cercul lui Mohr și să se
calculeze tensiunile principale:
 m
  X  520 m
 m
  Y  230
a.  m

 XY  350
 E  2.1  10 5 MPa

   0.3

2. Să se dimensioneze o bară de oțel cu caracteristicile

 a 100 MPa

 E  2.1  10 MPa , pentru a putea fi folosită ca element sensibil pentru
5

   0.3

un traductor de greutate care poate măsura până la 150 kg. Se dă
N
relația de dimensionare     a , unde N  G . Ce deformație va
A
indica acest cântar pentru o masă de 92 kg? Scalați aparatul de măsură
care indică deformații în unități de masă, cu o rezoluție de 5 kg.

Răspunsuri și comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare
1. Deplasarea reprezintă un vector între poziția inițială și cea finală.
Deformația liniară  reprezintă o deplasare raportată la unitatea de
mm m
lungime (o deplasare unitară) și are ca dimensiune sau .
mm mm
Rotirea sau deplasarea unghiulară reprezintă unghiul dintre poziția
inițială și cea finală.
Deformația unghiulară (specifică) sau lunecarea specifică  reprezintă
unghiul de rotire în cazul dimensiunilor infinitezimale.
20 – Deformații
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

2. Există deformații produse de tensiuni normale (longitudinale,

transversale și volumice) și deformații produse de tensiuni tangențiale
(lunecare specifică).
3. Deformațiile produse de tensiunile normale sunt longitudinale  ,
transversale  tr și volumice e .
4.  tr     , e  1  2     , unde  este coeficientul de contracție
transversală sau coeficientul lui Poisson.
5. Relația de legătură între cele trei constante elastice ale materialului
E
este G  .
2  1   
 X  Y  X  Y  XY
6.       cos2      sin 2    ,
2 2 2
     X   Y   sin 2      XY  cos2    .
7. Este o problemă de determinare a extremului funcției    , respectiv
   , pe baza condiției ca diferențiala să fie nulă.

8.   1, 2   1, 2  , adică lunecările specifice maxime apar într-un plan
4
orientat la 45 față de planul în care sunt deformațiile liniare principale.
o

9. Pe axa orizontală se reprezintă deformația liniară  iar pe axa


verticală se reprezintă .
2
10.   E   ,   G   .
11. O stare plană de tensiune poate fi considerată o suprapunere de
două stări liniare de tensiune, deci se aplică principiul superpoziției sau
principiul suprapunerii de efecte.

     2 
E
1   1  E 1     1 
12.  1  2 1 sau    
2   
 2 
E
   1   2   2  1    1   2 
 1  2
13. Marca tensometrică este formată din suport, element sensibil,
rețea de măsurare, elemente de aliniere, conectori, conductori de
legătură.
14. Este folosit montajul în punte Wheatstone deoarece prezintă
proprietatea că efectele din brațele alăturate se scad iar efectele din
brațele opuse se adună, ceea ce este util în cazul autocompensării
efectului parazit al variației temperaturii cât și pentru amplificarea
efectelor în cazul deformațiilor (nu neapărat egale însă) de sens
contrar.

15. Plecăm de la expresia rezistenței electrice a unui fir, R   , se
S
ajunge la concluzia R    R   , deci o deformație liniară  , produce
o variație a rezistenței electrice R , măsurabilă pe cale electrică.
16. Considerente pentru alegerea pozițiilor punctelor de măsură:
uniformitatea tensiunilor măsurate (departe de capetele de bară),
efecte de amplificare, eliminarea efectului parazit al variației de
Deformații - 21
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Deplasări și deformații. Măsurarea deformațiilor. Curba caracteristică a materialului.

temperatură, identificarea tensiunilor maxime (în apropierea

concentratorilor sau rezemărilor).
17. Pentru întindere există un montaj cu marcă suplimentară
nesolicitată pentru autocompensarea efectului variației de temperatură
și o schema în care cea de a doua marcă este poziționată transversal.
Pentru încovoiere este o schemă de amplasare cu mărci tensometrice
aplicate la extremitatea de sus și de jos a barei.
18. În cazul întinderii marca poziționată transversal, pe lângă efectul
de autocompensare al efectului parazit al variației temperaturii, are și
un efect de amplificare a semnalului. În ambele cazuri numărul de
mărci tensometrice poate fi dublat, ceea ce dublează mărimea
semnalului transmis, însă și costul traductorilor.

Bibliografie
P. P. Teodorescu - Probleme plane în teoria elasticității, Editura
Academiei RPR, București, 1961

S. D. Ponomariov, V. L. Biderman, K. K. Liharev, K. Konstantinovici,

Calculul de rezistență în construcția de mașini, Editura Tehnică,
București, Vol I, II, III, 1963-1964

Coord: D. R. Mocanu, P. S. Theocaris, C. Atanasiu, L. Boleanțu, M.

Buga, C. Burada, I. Constantinescu, N. Iliescu, D. R. Mocanu, I.
Păstrăv, M. Teodoru - Analiza experimentală a tensiunilor, Volumul 1:
Bazele teoretice ale metodelor tensometrice și indicații practice privind
utilizarea acestora, Editura Tehnică, București, 1976

Gheorghe Buzdugan – Rezistența materialelor, Editura Academiei

RSR, București, 1986.

Emil Oanță – Rezistența Materialelor, Curs și Aplicații, Editura fundației

“Andrei Șaguna”, 2004, 422 pag, ISBN 973-8146-38-0

Emil Oanță – Nav_Subiecte_RezMat.pdf, documentație online

* * * - STCW Model Course 7.03 – Officer in Charge of a Navigational

Watch

* * * - TechNote 515: Strain Gage Rosettes - Selection, Application and

Data Reduction, VISHAY INSTRUMENTS, Measurement Group Inc.,
USA

22 – Deformații
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă