AP – 5 (ET4) UNIVERSITATEA MARITIMA

CONSTANTA

2013 dr. ing. Sorin, Sintea

 AP Algoritmice

AP microprogramate

Sunt asemănătoare cu unitățile de control ale uP

Model propus de M. Wilkes, Cambridge, 1951

Microprogramare =controlul unei structuri numerice prin

intermediul unor cuvinte citite secvențial.
 AP Algoritmice

Funcții:

Funcția de control = controlul structurii exterioare

Funcția de secvențiere = controlul unității de microprograme
(controlul adresei unității de microprograme)

Cuvântul de memorie are două câmpuri:

Câmpul pentru definirea adresei microinstrucțiunilor realizate
de automat

Câmpul pentru determinarea adresei microinstrucțiunii
următoare realizate de automat
 Structură secvențiator

Structura propusă de Wilkes (1951)
 Structura unității de secvențiere

uPC = contor programe

Stack = stiva

uSP = contor stivă

BRANCH REG =
registru de salt

MUX = multiplexor
adresă
Structura unității de secvențiere
uCiclu de funcționare - RESET
uCiclu de funcționare - NOP
uCiclu de funcționare - JMP
 uCiclu de funcționare - CALL

Pas 1 – încărcare adresă
de salt în BRANCH REG.
– continuare cu
următoarea instrucțiune
 uCiclu de funcționare - CALL

Pas 2 – salvare adresa
Curentă + 1 în stivă
(pentru revenire)
– salt la adresa
din BRANCH REG
 uCiclu de funcționare - RET

Încărcare adresă
de revenire de pe
stivă
Exempul de AP uProgramat
 Instrucțiuni

NOP - continuă

JP – salt necondiționat

CJP – salt condiționat

INT - întrerupere

CALL – apel subrutină

CCALL – apel condiționat

RET – revenire din subrutină

CRET – revenire condiționată din subrutină

LOOP - buclă
AP – 5 (ET4) UNIVERSITATEA MARITIMA
CONSTANTA

2013 dr. ing. Sorin, Sintea

 Introducere

Sunt microcalculatoare simple destinate pentru a trata logica
secvențială prin program

Sunt folosite pentru a înlocui automatizările sevențiale cu
relee și contacte

Sunt echipamente care permit efectuarea de legături logice
între un număr mare de intrări și ieșiri fără circuite
suplimentare de interfață

Acestea simulează prin program (software) structuri de porți
integrate, înlocuind structura cablată printr-o logică
programată.

Execuția programului este sincronă, ceea ce elimină
complicațiile determinate de logica cablată (cu fire).

AP vectoriale lucrează cu variabile binare booleene simple.
AP evoluate pot lucra cu grupuri de date de 8, 16, 32 de biți.
 Clasificare

AP de clasă redusă : un număr mic de IO (16... 128)

AP de clasă medie: un număr de 100-500 de IO

AP de clasă ridicată: un număr de câteva mii de semnale de

IO
 Structura

Unitate centrală de prelucrare

Memorie

De date

De program

Module de IO
 Execuția unui program

Programul este
monotasking

Se execută la infinit

Faze:

PIIT (process image input
table) = citire intrări

PP (process the program) =
tratarea secvențială a
programului

PIOT (process image
output table) = actualizare
ieșiri
 Inițializarea

Pornirea la rece (cold restart) = se face la punerea sub
tensiune; în această situație AP inițializează toate ieșirile,
urmând trecerea la execuția algoritmului, începând cu prima
instrucțiune.

Pornirea la cald (warm restart) = se face la cerere. Algoritmul

se reia de la prima instrucțiune, variabilele interne păstrează
valorile de la ultima stare.

Pornirea fierbinte sau imediată (hot restart) = se face la

cerere. Algoritmul se reia de unde a rămas, variabile interne
păstrează ultima stare.
 Limbaje de programare AP

Comisia Eletrotehnică Iternațională se ocupă de realizarea
unui standard de programare pentru AP -> standardul IEC
1131. Acesta cuprinde 5 părți:

Informații generale

Cerințe hardware

Limbaje de programare

Ghidul utilizatorului

Comunicații

Numărul de instrucțiuni de bază este descris în IEC 1131-3

Normele IEC1131-1 definesc SFC (Sequentia Function
Chart) = mijloc pentru organizarea și structurarea unui
program. SFC are la bază reprezentarea GRAFCET (GRAphe
Fonctionnel de Commande Etapes/Transitions)
 Limbaje

Normele descriu:
de programare AP

Limbaje literare:

IL (Instruction List) sau STL(StaTement List) care se aseamănă cu
limbajele microprocesoarelor

ST (Structured Text) folosește instrucțiuni de atribuire și de control

asemănătoare limbajelor de nivel înalt
 Limbaje de programare AP

Limbaje (semi)grafice

LD (Ladder Diagram) programarea aplicațiilor într-o manieră
asemănătoare cu proiectarea unui circuit electric. Limbajul operează
cu variabile de tip binar (booleene)

FBD (Functional Block Diagram) este o extensie a limbajului LD,

cuprinzând blocuri descriptive complexe. Acest limbaj permite
operarare cu variabile de tip real.
Automatizări UNIVERSITATEA MARITIMA
CONSTANTA

2013